Abcesul perianal

Specialistii considera ca, in principal, cauzele de aparitie ale abceselor sunt infectioase si neinfectioase. Dintre infectii, cel mai frecvent incriminati sunt germenii apartinand florei inetstinale: Escherichia coli, stafilococ, dar si bacilul Koch, Pseudomonas, Clostridium perfringens. Cauze neinfectioase cuprind: boala Crohn, colita ulcerativa, carcinoame, traumatisme. Majoritatea insa au etiologie infectioasa.

Procesul debuteaza la nivelul glandelor anale care pot fi obstruate prin germenii enumerati. Infectia se numeste criptita. Infectia (si implicit puroiul) poate evolua si se poate extinde in spatiile profunde din jurul anusului si rectului. In cazul in care nu este evacuata, colectia purulenta se mareste si asociaza simptome importante: durere, febra si chiar tulburari majore ale tranzitului intestinal. Intr-o ultima etapa de evolutie, abcesul poate fistuliza la piele (eliminandu-se continutul purulent).

Exista persoane ce au un risc mai crescut de a dezvolta astfel de abcese (comparativ cu populatia generala), cum ar fi:
- pacientii diabetici, hipertensivi
- pacientii cu infectie HIV/SIDA (prin imunitate scazuta)
- pacientii cu boala Crohn sau alte boli inflamatorii cronice ale intestinului
- pacientii in tratament imunosupresor (corticosteroizi: prednison, metilprednisolon) sau chimioterapie.

In general, simptomatologia abcesului perianal este de natura inflamatorie si cuprinde:
- durere in zona anala si fesiera, avand caracter pulsatil, violent si permanent, fiind accentuata de statul pe scaun si defecatie
- febra, alterarea starii generale, astenie
- transpiratii nocturne
- tulburari de tranzit intestinal (pacientul poate evita defecatia datorita durerii).
Examenul fizic evidentiaza regiunea anala si perianala tumefiata, rosie, calda si intens dureroasa. Abcesul apare ca o umflatura in regiunea anala.

Pacientii sunt sfatuiti sa se adreseze unui specialist daca dezvolta semne si simptome ce sugereaza un eventual abces. Diagnosticul de certitudine nu este mereu usor de stabilit, medicul fiind nevoit sa investigheze suplimentar pacientul si chiar sa se consulte si cu alti colegi. De aceea, pentru a evita instalarea complicatiilor si a facilita diagnosticarea si ulterior tratamentul, pacientul trebuie sa se prezinte la medic daca dezvolta:
- febra sau frison
- durere intensa
- tranzit intestinal incetinit (constipatia)
- sau orice alt semn sau simptom ce sugereaza un proces infectios acut in organism si care impune prezentarea pacientului la camera de garda.

Specialistii recomanda pacientilor sa se prezinte pentru un consult medical si investigatii imediat ce prezinta simptome sugestive.
Anamneza este o etapa importanta in stabilirea diagnosticului, de aceea pacientul este sfatuit sa raspunda clar, complet si corect tuturor intrebarilor medicului. Desi unele intrebari pot fi mai stanjenitoare sau intime, informatiile obtinute sunt importante, iar medicul este obligat sa pastreze confidentialitatea cu privire la raspunsuri. Sinceritatea pacientului este utila in stabilirea unor investigatii suplimentare si in masurile terapeutice care urmeaza a fi luate.
Anamneza este urmata de examenul fizic, insistandu-se asupra zonei perianale. Medicul va explica pacientului in ce consta examinarea, intregul proces facandu-se cu blandete pentru a nu agrava simptomatologia, dar si in conditii ce nu vor afecta prea mult intimitatea si pudoarea pacientului. Medicul trebuie sa raspunda in mod clar si explicit tuturor intrebarilor pacientului, deoarece acesta trebuie sa fi familiarizat cu toate procedurile.
In majoritatea situatiilor examenul clinic este revelator, diagnosticul fiind pus doar dupa observarea si palparea regiunii perineale.
Exista insa si cazuri cand se indica si alte seturi de investigatii: hemoleucograma, analiza urinii, radiografie, CT, RMN sau ecografie.

Tratament la domiciliu

Abcesul perianal este o boala ce trebuie diagnosticata si tratata de un medic specialist. Masurile terapeutice recomandate de acestia pentru tratamentul la domiciliu includ:
- bai calde pentru ameliorarea simptomatologiei
- administrarea de analgezice obisnuite, de tipul ibuprofenului pentru controlul durerii si febrei.
In cazul in care abcesul fistulizeaza spontan, se va elimina o cantitate de puroi si este posibil ca simptomatologia dureroasa sa scada in intensitate.

De retinut!

Abcesul trebuie evaluat de catre medic. Nu se vindeca de la sine iar amanarea prezentarii la un specialist nu face decat sa sporeasca riscul de dezvoltare al complicatiilor si sa degradeze sever starea de sanatate a pacientului prin persistenta si extinderea infectiei.

Tratament de specialitate

In functie de severitatea abcesului, de starea generala a pacietului si de complicatiile care au aparut in cazul prezentarii tardive a pacientului la spital, tratamentul corect chirurgical poate necesita sau nu internarea pacientului. Tratamentul trebui sa fie explicat in detalii pacientului, etapele principale fiind:
- efectuarea anesteziei locale (in jurul zonei afectate, nu direct in abces), iar daca situatia o impune, chiar sedarea pacientului
- in cazul in care procedura se efectueaza in sala de operatii, pentru cazurile complicate sau grave, se va efectua rahianestezie (in care pacientul este amortit de la sold in jos) sau anestezie generala; in aceste cazuri pacientul va fi internat cateva zile pentru supravegherea starii de sanatate si evaluari postoperatorii
- pacientul internat va primi antibiotice, analgezice si fluide intravenoase; starea generala si regresia infectiei se determina urmarind evolutia clinica si prin determinari paraclinice, in principal analiza hemoleucogramei.
- daca au trecut mai mult de 5- 10 ani de la ultima vaccinare antitetanica, pacientului ii poate fi administrat vaccinul din nou
- in cazul in care incizia si drenarea abcesului s-au realizat in camera de garda iar pacientul este externat in aceeasi zi, imediat, medicul ii va elibera o prescriptie continand analgetice si antibiotice.

Urmarirea pacientului

Dupa drenarea abcesului, simptomatologia pacientului se va imbunatati progresiv. Imediat dupa interventie pacientul va primi antibiotice si analgezice.
Medicul poate considera inutila sau chiar contraindicata sutura inciziei deoarece exista riscul de a face iar puroi. Abcesul va fi lasat liber, nu se va inchide, iar in interiorul zonei se va introduce o fasa de tifon imbibata cu betadina peste care se va trece leucoplast. Aceasta fasa va fi indepartata dupa cateva zile de catre medic.
Administrarea antibioticelor este o etapa obligatorie in rezolvarea procesului infectios si in prevenirea recurentei. Trebuie precizat ca antibioterapia este doar o masura terapeutica adjuvanta, ea nevindecand singura abcesul si neevitand interventia chirurgicala.
Daca pacientul resimte durere, medicul ii va administra analgezice. Se recomanda utilizarea, pentru o scurta perioada de timp a laxativelor, astfel evitandu-se un efort de defecatie ce poate intarzia vindecarea plagii. De asemenea, este important ca pacientul sa aiba o buna igiena personala in zona respectiva.

Majoritatea abceselor perianale se vindeca foarte bine in urma tratamentului chirurgical corect si prompt aplicat. Exista si cazuri care datorita complicatiilor necesita analize, investigatii si tratament special sau de mai lunga durata. Daca pacientul ignora abcesul si nu se prezinta in timp util la medic, se pot dezvolta complicatii, iar in cazurile extreme si pe teren cu imunitate deprimata, poate sa apara chiar decesul pacientului prin sepsis.