Herpesul genital

De obicei, aceasta infectie este determinata de virusul Herpes Simplex tipul 2, desi virusul Herpes Simplex tipul 1, responsabil de leziunile din jurul cavitatii bucale in timpul racelilor, poate fi responsabil ocazional de aceasta boala.

Herpesul genital este una dintre cele mai frecvente boli cu transmitere sexuala.
In ultimul timp, incidenta a crescut cu aproximativ 30% fata de anii 1970, afectand in special adolescentii.
Herpesul genital apare mai frecvent la femei, decat la barbati.

Cele mai multe persoane cu herpesuri genitale sunt asimptomatice sau au simptome si semne minore. Aparitia leziunilor herpetice are urmatoarea succesiune:
- pielea din jurul sau de pe organul genital se inflameaza
- pielea poate fi calda, dureroasa sau poate fi pruriginoasa (mancarimi)
- apar vezicule in jurul sau pe organele genitale
- veziculele se sparg, fac crusta dupa care se vindeca

Simptomele si semnele care pot aparea la prima infectie sunt:
- ganglioni mariti de volum
- febra
- cefalee (dureri de cap)
- disurie (usturimi la urinat)
- dureri musculare

Prima aparitie a herpesului se poate intinde pe o perioada de mai multe saptamani. Dupa aceasta, virusul se refugiaza in sistemul nervos, unde ramane inactiv, pana cand, apar anumiti factori declansatori care il reactiveaza.
Tipic, aparitiile ulterioare ale leziunilor sunt la saptamani sau luni dupa primul episod. In majoritatea cazurilor, acestea sunt mai putin severe si mai scurte fata de primul episod.
Desi virusul ramane cantonat in organismul uman pe o perioada nedefinita, numarul episoadelor active are tendinta sa scada dupa un numar de ani.

Perioada de succesiune a leziunii herpetice variaza de la o persoana la alta. In medie, persoanele infectate au aproximativ 4 episoade pe an. Primul episod este, de obicei, cel mai dureros si necesita cea mai mare perioada de timp pentru vindecare. Durerea si timpul de vindecare scad de la un episod la altul.
Factorii declansatori ai reactivarii virusului
Factorii declansatori variaza de la o persoana la alta.

Cei mai frecventi factori declansatori includ:
- Stresul;
- Bolile;
- Interventiile chirurgicale;
- Contactul sexual energic;
- Dieta;
- Menstruatia.

Medicul specialist stabileste diagnosticul de herpes genital prin inspectia vizuala a zonei genitale in cazul in care leziunea este tipica sau prin prelevarea unei probe din leziune, in cazul in care este atipica.
Infectia cu virusul Herpes Simplex este dificil de diagnosticat intre episoadele de reactivare, cand nu exista nici un fel de leziune.

Medicul specialist va examina cervixul la femei si uretra la barbati pentru descoperirea unor eventuale leziuni interne. Analizele sangvine pentru depistarea virusurilor Herpex Simplex 1 si 2 pot fi de ajutor, cu toate ca rezultatele nu sunt intotdeauna precise.

Nu exista nici tratament care sa elimine infectia cu virusul Herpes Simplex 2, dar medicii pot recomanda medicamente antivirale, cu administrare orala sau unguente, care pot grabi vindecarea leziunilor.
Medicamentele antialgice (impotriva durerilor) procurate fara prescriptie medicala pot fi eficiente in ceea ce priveste disconfortul produs de leziuni.

In cazul in care reactivarile sunt frecvente, medicul va recomanda medicamente antivirale (ca de exemplu aciclovir, famciclovir, valaciclovir) administrate pe perioade lungi de timp pentru a incerca reprimarea reactivarilor.

Nici un tratament nu poate vindeca infectia cu HSV 2. Virusul ramane cantonat in organismul uman definiv, odata ce persoana este infectata. Virusul este cantonat inactiv la nivelul celulelor nervoase pana cand apar factorii declansatori, care il reactiveaza. Episoadele simptomatice, care includ veziculele dureroase, pot fi controlate medicamentos.

Episoadele de reactivare a herpesurilor genitale in timpul sarcinii sunt asociate cu avorturi spontane, feti nascuti morti, prematuritate. Infectia herpetica la nou nascut determina afectare cerebrala severa si orbire.
Cu toate acestea, femeile cu herpes genital pot da nastere unor copii sanatosi. Toate aceste probleme trebuiesc discutate cu medicul specialist.

Cateva din metodele de prevenire a infectiei cu HSV 2 includ:
- evitarea contactului sexual cu o persoana cu herpes genital;
- folosirea prezervativelor in timpul contactului sexual (sexul protejat);
- folosirea prezervativelor trebuie facuta impreuna cu un spermicid care contine nonoxinol-9;
- limitarea numarului de parteneri sexuali;
- urmarea unui tratament cu medicamente antivirale (ca de exemplu aciclovir) de catre persoana cu herpes genital poate reduce riscul de transmitere a infectiei, dar nu il elimina complet;
- prin folosirea concomitenta a medicamentelor antivirale si a masurilor enumerate mai sus, riscul de transmitere este de asemenea scazut.

Ce este de facut in episoadele herpetice?

Multe persoane se deprima atunci cand sunt diagnosticati cu infectie herpetica, stiind ca sunt definiv infectati si ca pot transmite infectia altor persoane. Deprimarea nu este o solutie de a rezolva problema. Cea mai buna solutie, este de a afla cat mai mult despre aceasta infectie, ceea ce ajuta la controlarea bolii si la recapatarea increderii in sine. De asemenea, sunt de ajutor discutiile despre aceasta suferinta cu un prieten apropiat.

Persoanele care au infectie cu HSV 2 pot avea de asemenea o viata sexuala regulata, dar folosind prezervativul (barbatul infectat sau partenerul femeii infectate) si avertizand partenerul sexual despre aceasta suferinta. De asemenea, femeile infectate pot avea copii, prin supravegherea atenta a sarcinii de catre un medic specialist.