Analize biochimice (analiza zaharului din sange - glicemia si din urina - glicozuria)

Astfel, scaderea glicemiei prea mult sub valorile normale (hipoglicemie) poate produce ca simptome: slabiciune, tremuraturi, transpiratii si chiar pierderea constientei (coma hipoglicemica). Acest lucru se intampla cand organismul este subalimentat cu alimente ce contin glucoza (glucide) sau in caz de infometare (inanitie). Eforturile fizice mari, mai ales pe munte, care consuma rezervele de glucide din ficat (in special la bolnavii de ficat) pot predispune la hipoglicemie. Hipoglicemia se intalneste mai rar in bolile unor glande endocrine care secreta hormoni insuficienti (hipofiza, tiroida, suprarenale), precum si la bolavii de diabet care se trateaza cu doze prea mari de insulina sau alte medicamente antidiabetice.

Cresterea glicemiei (hiperglicemie) se intalneste si la persoanele sanatoase daca analiza sangelui se face dupa un consum crescut de dulciuri. De asemenea, persoanele care au avut un traumatism fizic sau psihic (stres) sau care s-au tratat cu anumite medicamente, pot avea o glicemie crescuta, fara a fi bolnavi de diabet. In aceste situatii glicemia revine la normal dupa ce a disparut si cauza care i-a provocat cresterea.
O glicemie marita se intalneste in bolile glandelor endocrine care au rolul de a regla concentratia glucozei in sange. Astfel, secretia in exces a hormonilor unor glande (hiopofiza, tiroida, suprarenalele) produce hiperglicemie.
Dar cea mai mare crestere a glicemiei se intalneste in diabetul zaharat sau diabetul pancreatic. Pancreasul este o glanda mixta, cu secretie endocrina de insulina si exocrina de enzime digestive ce se elimina in duoden. Insulina este un hormon ce are rolul de a ajuta la consumul si la arderea glucozei din sange si celule. In unele boli ale pancreasului acesta secreta mai putina insulina sau nu mai secreta deloc si din aceasta cauza glucoza, in loc sa se consume, sa se arda, se acumuleaza in sange, crescand glicemia. Astfel, glicemia poate ajunge la 200-300 mg% si chiar mai mult, ceea ce duce la coma diabetica (coma hiperglicemica) mai ales la acele persoane care nu stiu ca au diabet.
De aceea, pentru depistarea persoanelor cu diabet se fac analize care dozeaza cantitatea de glocoza in sange si depisteaza prezenta ei in urina.

Analiza zaharului din sange (glicemia) nu este obligatorie pentru persoanele tinere considerate sanatoase. Dar dupa 30-40 ani varsta cand apare de obicei diabetul, este bine ca, cel putin odata pe an sa se dozeze glicemia in special la unele categorii de persoane, cum sunt:
- persoanele care au parinti sau frati cu diabet
- persoanele care sunt predispuse la obezitate
- persoanele care observa ca de la un timp au o pofta prea mare de mancare si care mananca mai mult ca de obicei
- persoanele care au o sete nepotolita si beau cantitati mari de apa, peste 3-4 litri chiar si in sezonul rece
- persoanele care urineaza cantitati prea mari de urina, peste 2-3 litri in 24 de ore.

In prezenta acestor simptome cronice trebuie consultat un medic care va indica si efectuarea unei glicemii. De mentionat ca persoanele care isi analizeaza glicemia trebuie sa vina nemancate la laborator, sa anunte daca urmeaza un tratament antidiabetic si sa intrerupa timp de 24 de ore orice tratament cu hormoni, care pot modifica rezultatele de laborator.

Hiperglicemia provocata se face la unele persoane pentru a preciza daca glicemia crescuta se datoreaza diabetului zaharat sau altor cauze. In acest scop, i se da bolnavului glucoza fie pe gura, fie injectata intravenos si la intervale de cate 30 de minute se recolteaza mai multe probe de sange pentru dozarea glicemiei. In mod normal dupa consumul de glucoza, zaharul din sange creste si la oamenii sanatosi, dar nu mult si revine la normal dupa 2 ore. Dar la persoanele diabetice glicemia creste foarte mult, caci zaharul din sange nu se consuma si revenirea la normal, la valorile initiale se face mai tarziu de 2 ore.
Persoanele care isi fac "hiperglicemie provocata" nu vor tine un regim strict, de infometare, in speranta ca analiza le va iesi normala. Din contra, datorita perturbarii produsa de foame, analiza poate sa fie chiar mai "anormala" ducand astfel la concluzii gresite privind gravitatea diabetului. De aceea, se recomanda ca in zilele dinaintea efectuarii analizei aceste persoane sa manance normal, dar in dimineata in care se executa analiza sa vina la laborator nemancate. De asemena, tratamentul cu medicamente antidiabetice inainte efectuarii analizei, poate induce medicul in eroare.

Prezenta zaharului in urina se numeste glicozurie. In mod normal urina nu contine glucoza. Dar cand glicemia a depasit 150-200 mg% atunci glucoza trece din sange prin rinichi si se varsa in urina de unde se poate analiza. Pentru dozarea glicozuriei se va strange urina din 24 de ore.

In afara de modificarile valorilor glucozei, in diabet sunt perturbate si alte componente ale sangelui.
Astfel ca si in cazul subnutritiei, pentru a face fata cheltuielilor de energie organismul recurge la rezervele de grasime, pe care le mobilizeaza din depozite si le trece in sange spre a le utiliza in locul glucozei. De aceea, sangele diabeticilor este gras, laptos si analiza arata valori crescute ale grasimilor totale si ale colesterolului sanguin. Dar acest efort al organismului de a suplini prin grasimi lipsa glucozei este sortit esecului caci grasimile nu se ard pentru a da energia necesara decat in prezenta zaharului, a glucozei.

Se spune ca "grasimile ard in flacara produsa de glucoza" drept urmare grasimile sunt arse incomplet rezultand substante toxice pentru organism (corpi cetonici, acetona). Prezenta acestor substante in sangele si urina unei persoane arata aproape sigur ca este vorba de un diabet grav, nedescoperit sau netratat corect. Intoxicatia organismului cu acetona si alte substante cetonice poate duce la coma diabetica. De notat ca acetona din sange creste asa de mult incat se elimina pe cale respiratorie, astfel ca aerul expirat de un bolnav de diabet in aceasta faza sau de un bolnav in coma diabetica miroase a acetona sau a mere coapte. In aceasta situatie analiza corpilor cetonici din sange si urina are o mare importanta pentru diagnosticul de diabet.

In diabetul grav, pentru a face rost de glucoza organismul mobilizeaza nu numai grasimile ci si proteinele corpului. Din aceasta cauza, cu toate ca mananca mult diabeticul slabeste, caci isi consuma propriile lui proteine (diabetul cu slabire). Drept urmare, cresc si deseurile proteinice din sange: acidul uric, ureea, creatinina. Datorita iritatiei cronice a rinichiului de catre glucoza crescuta ce ajunge la acel nivel, se produce alterarea filtrului renal, care lasa sa treaca albumina din sange in urina (albuminurie).
Masurarea volumului de urina din 24 de ore care este foarte mare ca si determinarea densitatii urinei care datorita glucozei creste foarte mult sunt analize complementare foarte utile pentru diagnosticul de diabet si usor de executat chiar si la domiciliu.