Hipotiroidia si sarcina

Diagnosticul hipotiroidiei se stabileste pe baza unor criterii clinice, biochimice si echografice.

Manifestarile clinice pot varia in functie de severitatea hipotiroidiei:
- astenie matinala,
- edeme palpebrale,
- tegumente uscate,

In formele severe:
- infiltratie mucoida a tegumentelor si mucoaselor,
- constipatie,
- caderea parului,
- raguseala,
- crampe musculare,
- tulburari de memorie,
- scaderea randamentului intelectual,
- crestere in greutate,
- scaderea frecventei batailor inimii,
- uneori cresterea in volum a tiroidei, asa numita gusa.

Biochimic apar: TSH crescut cu T4 si T3 scazute, anemie, hiperlipidemie.

Hipotiroidia severa netratata in cursul sarcinii poate cauza anomalii congenitale, retard in dezvoltarea intrauterina, greutate mica la nastere , mortalitate perinatala si disfunctii neurologice ireversibile, iar ca si complicatii materne apar:
- avort spontan,
- dezlipire de placenta,
- nastere prematura,
- hipertensiune de sarcina,
- preeclamsie si eclampsie.

Din cauza acestor posibile multiple complicatii este necesar un tratament corect si instituit la timp.

Tratamentul hipotiroidiei , indiferent de forma sa clinica, este substitutiv, prin administrare de hormoni tiroidieni- levothyroxina (LT4). Terapia cu LT4 este esentiala la gravidele cu hipotiroidism sever ca si la cele cu hipotiroidie subclinica, usoara (cu TSH mare si FT4 normal), dar care au si anticorpi antitiroidieni ( anti TPO) prezenti.

De altfel prezenta Ac anti TPO in timpul sarcinii, chiar si la paciente cu functie tiroidiana normala, este asociata cu un risc semnificativ de avort spontan, administrarea si in aceste cazuri a hormonilor tiroidieni deteminand o reducere semnificativa a ratei de avorturi, atunci cand tratamentul se administreaza precoce in timpul sarcinii.

La gravidele diagnosticate in timpul sarcinii cu hipotiroidie usoara, subclinica si la care anticorpii antitiroidieni sunt negativi, tratamentul de substitutie este inca controversat, desi exista date care ar sugera ca si aceste cazuri netratate pot determina complicatii, printre care ar fi si aparitia unui coeficient intelectual mai mic la copiii proveniti din aceste mame.

Ultimele recomandari ale Asociatiei Americane de Tiroida (ATA), din iulie 2011, referitor la aceste cazuri sugereaza o monitorizare atenta prin dozari repetate de TSH si FT4, pentru a surprinde o eventuala progresie spre o hipotiroidie severa.

La pacientele diagnosticate cu hipotiroidie anterior sarcinii ar fi de preferat ca in momentul conceptiei functia tiroidiana sa fie normala sub tratament. La aceste femei, care deja primesc terapie hormonala de substitutie, doza se creste cu aproximativ o treime la 4-6 saptamani de sarcina, datorita necesarului crescut hormoni tiroidieni in perioada sarcinii.

La gravidele diagnosticate in timpul sarcinii cu hipotiroidie tratamentul trebuie initiat imediat in scopul de a normaliza cat mai rapid parametrii functionali tiroidieni o functie tiroidiana materna normala fiind esentiala in cresterea si dezvoltarea fatului.

Dupa nastere, majoritatea femeilor hipotiroidiene necesita scaderea dozei de LT4.Majoritatea gravidelor primesc suplimente alimentare sau vitamine care contin fier, acesta scazand absobtia Lt4, deci e important ca cele 2 medicamente sa fie luate separat , la cateva ore distanta, pentru ca terapia hormonala sa fie eficienta.

Ca si concluzie, o urmarire mai atenta a functiei tiroidiene la gravide este foarte importanta.

Din pacate, ghidurile actuale recomanda un screening tintit cu dozare de TSH in cursul primul trimestru de sarcina cu sau fara dozare de Ac anti-TPO doar la femei cu risc crescut:
- istoric personal sau familial de boli tiroidiene,
- boli autoimune,
- simptome sugestive de hipotiroidie,
- avorturi spontane recurente, desi prin aceasta strategie pot fi ignorate intre 30-50% din cazurile cu disfunctie tiroidiana semnificativa.

Sa speram ca in viitorul apropiat , aceste recomandari vor fi reglementate mult mai bine.

Dr. Oana Buruiana
Medic specialist endocrinologie
Medcenter Focsani