Anevrismul cerebral

Predispozitia pentru dezvoltarea unui anevrism poate fi mostenita sau se poate dobandi prin ingrosarea arterelor (ateroscleroza), o data cu inaintarea in varsta. Unii factori care pot inclina balanta spre dezvoltarea unui anevrism cerebral pot fi controlati, altii nu. Urmatorii factori pot creste riscul dezvoltarii unui anevrism sau al ruperii lui:
- antecedentele heredocolaterale (prezenta bolii in antecedentele familiale) Persoanele cu cazuri de anevrism cerebral in familie sunt de 2 ori mai mult supuse riscului de a avea un anevrism fata de cei fara antecedente heredocolaterale.
- anevrismele in antecedentele patologice personale. Aproximativ 20% din pacientii care au avut un anevrism in antecedente au risc de a dezvolta ulterior altele.
- sexul - Femeile sunt de 2 ori mai predispuse la dezvoltarea unui anevrism cerebral sau o hemoragie subarahnoidiana fata de barbati.
- rasa - Afroamericanii sunt de 2 ori mai predispusi la anevrisme decat caucazienii.
- hipertensiunea arteriala - Riscul unei hemoragii cerebrale este mai mare la oamenii care au hipertensiune arteriala.
- fumatul - Pe langa faptul ca este un factor important de risc pentru hipertensiunea arteriala, fumatul creste riscul unei rupturi de anevrism.

Majoritatea anevrismelor cerebrale nu prezinta simptome si se descopera, de obicei, la examinarile pentru alte boli de care sufera pacientul. In unele cazuri, un anevrism cerebral nerupt va da simptomatologie prin compresiunea zonelor vecine. In aceste situatii, persoana poate prezenta migrene, tulburari de vedere, modificari ale limbajului si dureri cervicale depinzand de zonele afectate ale creierului si de severitatea anevrismului. Daca sunt prezente unele din simptomele de mai jos trebuie consultat un medic:
- cefaleea brusc instalata (dureri de cap bruste, uneori descrise ca niste bubuituri de traznet, dureri foarte diferite de alte dureri de cap obisnuite)
- durerile cervicale (dureri la nivelul cefei)
- sensibilitatea la lumina
- lesinul sau pierderea cunostintei
- crize epileptice.

Deoarece anevrismele cerebrale nerupte in marea majoritate a cazurilor nu prezinta simptome, cele mai multe se descopera in timpul investigatiilor pentru alte boli.
Daca medicul ridica suspiciunea de anevrism cerebral, pacientul poate fi supus unor teste precum:
- angiografia cu scanare CT (computer tomografie) - CTA. Este o metoda mai exacta de evaluare a vaselor decat un CT simplu. CTA foloseste o combinatie intre tomografia computerizata, tehnici speciale computerizate si injectarea de substanta de contrast care da imaginea vaselor de sange.
- angiograma cu rezonanta magnetica nucleara (MRA). Asemanatoare cu CTA, MRA foloseste un camp magnetic si frecvente radio pentru a reprezenta vasele din organism. Ca in CTA si la angiografia cerebrala, este folosita o substanta de contrast pentru a evidentia mai bine vasele de sange.
- angiografia cerebrala. In timpul acestei investigatii cu raze X, se introduce un cateter in arterele bratului sau in abdomen, care avanseaza pana in circulatia cerebrala. Se injecteaza o substanta de contrast in arterele cerebrale, ca si in testele mai sus mentionate. Substanta de contrast face mai usoara evidentierea oricarei modificari a circulatiei cerebrale, inclusiv a anevrismelor cerebrale. Desi aceasta investigatie este mai invaziva si presupune mai multe riscuri decat celelalte, este cea mai buna metoda de a localiza anevrismele cerebrale mai mici de 5 mm.
O tomografie computerizata in combinatie cu o punctie lombara poate pune diagnosticul de anevrism vertebral rupt cu hemoragie subarahnoidiana.

Medicul curant va stabili care sunt riscurile inainte de a lua cea mai buna decizie de tratament. Factorii care vor determina tipul de tratament pe care-l va primi pacientul includ varsta, marimea anevrismului, alti factori de risc aditionali si starea generala de sanatate.
Deoarece riscul ca un anevrism mic (mai mic de 10 mm) sa se rupa este scazut si interventia chirurgicala pe creier este adesea riscanta, medicul va dori sa adopte o atitudine de expectativa, sa monitorizeze starea pacientului.
Oricum, daca anevrismul este mare sau este simptomatic, daca este asociat cu dureri sau daca pacientul a mai avut anevrisme rupte in antecedente, medicul poate recomanda interventia chirurgicala.
Urmatoarele tipuri de interventie chirurgicala pot trata anevrisme rupte si nerupte:
- microembolizarea. In aceasta procedura se introduce un tub prin artera cerebrala pana in apropierea anevrismului. Bobine mici sunt eliberate in anevrism prin acest tub pentru a scadea presiunea si astfel riscul de ruptura a acestuia. Aceasta procedura este mai putin invaziva si se considera a fi mai sigura decat clamparea chirurgicala, desi e posibil sa fie mai putin eficienta in prevenirea unei rupturi ulterioare. Aceasta interventie se face de preferabil in spitale cu experienta in domeniu.
- clamparea chirurgicala. Consta in plasarea unei clame mici in jurul bazei anevrismului pentru a-l izola de restul circulatiei. Prin acest procedeu se scade presiunea din anevrism si este prevenita ruperea lui. Executarea unei astfel de operatii depinde de localizarea, marimea anevrismului cerebral si de starea de sanatate a pacientului.

Unele anevrisme se dilata atat de tare, incat trebuie extirpate chirurgical si capetele lor trebuie suturate. Astfel de cazuri apar foarte rar. Ocazional artera nu este destul de lunga pentru a fi suturata si trebuie adaugat un segment din alta artera.
Anevrismele sangerande sunt foarte grave si, in multe situatii, duc la deces sau disfunctii cerebrale. Procedura in astfel de cazuri include internarea in sectia de terapie intensiva pentru a scadea presiunea intracerebrala, pentru a mentine functia respiratorie si celelalte functii vitale ca presiunea sanguina, si pentru administrarea tratamentului profilactic al unor noi episoade de sangerare.