Plopul alb (populus alba)

Plopul este original din Iran si Turcia, dar a fost aclimatizat cu succes si in  Europa. Face parte din familia Salicaceae si in prezent este raspandit pe toate continentele. In Romania ocupa un areal foarte vast, de la campie, pe dealuri si coline joase, pana in zonele submontane, la altitudini de 1.800 metri. Este frecvent intalnit in paduri, poieni umede, zavoaie, depresiuni, luncile raurilor si Delta Dunarii. Il gasim si in parcuri sau in lungul soselelor si a liniilor de cai ferate ca element decorativ. Plopul este un copac inalt, ce poate ajunge pana la 35 de metri, iar diametrul trunchiului poate ajunge pana la 2 m. coroana sa este larga si rara, are ramuri rasfirate. Scoarta este cenusie, brazdata longitudinal. Frunzele sale sunt rombic-ovoidale sau triunghiulare si sunt lobate. Partea superioara a frunzelor are o culoare mai inchisa decat cea inferioara, care este alburie datorita faptului ca este acoperita de perisori. Florile au forma de matisori roscati cele masculine si verzi cele feminine. Mugurii sunt ascutiti la varf, luciosi, rasinosi in interior, vascosi si lipiciosi, ca niste cornite asezate pe ramuri. Au miros placut, aromat si cu gust amarui. Plopul contine urmatoarele substante: glicozizi fenolici, salicina, populina, 0,5% ulei volatil format din betulenol, d-humulen, alfa-cariofilen, heterozide- crizol, tectocrizol, cca 1,5% taninuri, rezine , ulei gras, acid malic, acid galic, saponine, manitol, ceara, flavone, etc. In scop fitoterapeutic se folosesc mugurii si carbunele obtinut din ramurelele tinere.. Mugurii trebuie recoltati in lunile martie- aprilie, cand incep sa se umfle, inainte sa apara frunzele. Proprietati: astringent, antiseptic, antimicotic, usor antiinflamator, slab analgezic, expectorant, diuretic, diaforetic, cicatrizant, tonic, antiscorbutic, febrifug. Alte utilizari: se planteaza pe marginea drumurilor sau a cailor ferate pentru ca retine praful si purifica aerul si solul de metale grele si deoarece este un bun absorbant al sunetelor puternice. In cosmetica intra in compozitia produselor de fixare a parului si a produselor de ingrijire a tenului acneic.

Uz intern:

- acnee, actinomicoze, afectiuni renale, afectiuni tumorale, artrita, astm bronhic, balonari, boli reumatice, bronsite acute sau cronice, cancer, candidoze, colite de fermentatie si de putrefactie, diaree, dureri de gat, gripa, guturai, guta, inflamatiile cailor urinare, intoxicatii,  litiaze urinare, nevralgii,  tuberculoza, tuse – sub forma de infuzie, tinctura, consum de carbune ca atare din ramuri tinere.

Uz extern:

- acnee, inflamatii, leziuni ale pielii, degeraturi, rani cangrenate, alopecie, arsuri, degeraturi, dermatomicoze, hemoroizi, infectii cutanate, reumatism, spondiloza, foliculite, leucoree, piodermite - sub forma de bai cu infuzie de muguri, cataplasme, alifie, unguent, dar si spalaturi cu carbune si apa (mai ales in leucoree) sau aplicatii locale de pulbere de carbune.