Busuioc (basilici herba, ocimum basilicum l.)

busuiocul este o planta medicinala cu tulpina paroasa si flori mici albe sau roz, care se poate inalta pana la jumatate de metru. Se intalneste mai ales in zonele de campie si se dezvolta armonios in conditii de umezeala si caldura. Se poate recolta din luna iulie pana in septembrie, prin taiere de la 7-13 cm de pamant. Contine ulei volatil bogat in estrargol si linalol, saponozide, triterpenice, tanoizi. busuiocul este aromat si are miros dulce intepator. Este utilizat si in gastronomie pentru aromatizarea mancarurilor (se adauga de obicei la sfarsitul gatirii preparatelor culinare pentru a nu se i se diminua aroma). In stare proaspata, se va pastra in in pungi de plastic la rece. Uscat, isi pierde calitatile aromatice.
Fitoterapeutic se utilizeaza partea aeriana inflorita, semintele, frunzele si florile.

Uz intern:

- cefalee, tuse, tulburari gstrointestinale (absoarbe gazele, calmeaza colicii abdominali), reduce starile de voma, bronsite cronice sau acute, tuse, dispepsii, epigastralgii, ulcer gastric, astenie, boli renale, stari febrile, gripa, anorexie - sub forma de infuzie.

Uz extern:

- ulceratii suprainfectate, afte bucale sau genitale, stomatite si balanite erozive, intepaturi de insecte, gonoree, leucoree, veruci vulgare.