Tasmar, comprimate filmate

Informatii prospect Tasmar, comprimate filmate

Compozitie
Ingredient activ: tolcapona. Comprimate continand 100 mg sau 200 mg

Actiune terapeutica
Tolcapona este un inhibitor reversibil, selectiv, potent si activ pe cale orala al catecol-O-metiltransferazei (COMT). Administrat concomitent cu levodopa si cu un inhibitor al decarboxilazei aminoacizilor aromatici (AADC-I), determina nivele plasmatice mai stabile ale levodopei, prin reducerea metabolizarii acesteia in 3-metoxi-4-hidroxi-L-fenilalanina (3-OMD). Aceasta conduce la o ameliorare a raspunsului simptomatic si poate sa permita o reducere a dozei zilnice de levodopa. Cand se administreaza impreuna cu levodopa, Tasmar creste biodisponibilitatea relativa (AUC) a acesteia de cca 2 ori. Faptul se datoreaza unei prelungiri a timpului de injumatatire in faza de eliminare terminala (t 1/2 ) a levodopei. in general media concentratiei plasmatice maxime a levodopei (Cmax) si timpul de realizare a acesteia (tmax) nu sunt influentate. Instalarea efectului are loc dupa prima administrare, iar efectul maxim apare la 100-200 mg tolcapona. Administrarea tolcaponei impreuna cu levodopa/AADC-I (benserazida sau carbidopa) a scazut profund si dependent de doza nivelele plasmatice ale 3-OMD. Efectul tolcaponei asupra farmacocineticii levodopei este similar cu cel al tuturor formularilor farmaceutice de levodopa/benserazida sau levodopa/carbidopa. Deoarece Tasmar trebuie utilizat in combinatie cu levodopa/benserazida sau levodopa/carbidopa, informatia privitoare la prescrierea acestor preparate de levodopa se aplica si la utilizarea acestora concomitent cu Tasmar.

Indicatii
Tasmar este indicat, in combinatie cu levodopa/benserazida si levodopa/carbidopa, in tratamentul bolii parkinson, atat la pacientii fluctuanti cat si la cei non-fluctuanti.

Doze si mod de administrare
Tasmar se administreaza oral, de 3 ori pe zi. Prima doza de Tasmar a zilei trebuie luata impreuna cu prima doza a zilei de un preparat de levodopa, iar dozele ulterioare trebuie administrate dupa 6 si, respectiv, 12 ore. Tasmar poate fi luat odata cu alimentele sau in afara acestora. Poate fi combinat cu toate formularile de levodopa/benserazida sau levodopa/carbidopa. Tratamentul cu Tasmar trebuie initiat cu o doza de 100 mg, de 3 ori/zi. in studii clinice, majoritatea pacientilor necesita o reducere a dozei lor zilnice de levodopa, daca aceasta depaseste 600 mg/zi sau daca pacientii au diskinezie moderata sau severa. Acesti factori, impreuna cu sensibilitatea pacientului la modificari ale dozei preparatelor de levodopa, trebuie luati in considerare in decizia de scadere a dozei zilnice de levodopa la initierea terapiei cu Tasmar. Dupa ajustarea dozei de levodopa se recomanda cresterea dozei de Tasmar la 200 mg de 3 ori/zi daca, in opinia medicului bazata pe raspunsul pacientului la 100 mg de 3 ori/zi, sunt de asteptat beneficii ulterioare, fara reactii adverse dopaminergice limitante. Dupa trecerea la 200 mg Tasmar de 3 ori/zi poate fi necesara o reajustare ulterioara a dozelor de levodopa. Doza de intretinere pentru Tasmar este de 100 mg sau 200 mg de 3 ori/zi. Pentru optimizarea raspunsului individual al unui pacient pot fi necesare reduceri ale dozei zilnice de levodopa. in studii clinice, la pacientii care au necesitat o ajustare a dozei zilnice de levodopa, aceasta reducere a fost in medie de aproximativ 30%. Pacienti cu afectare a functiei hepatice sau renale: Pacientilor cu afectare hepatica moderata nu trebuie sa li se escaladeze doza la 200 mg Tasmar de 3 ori/zi. La pacientii cu afectare renala usoara sau moderata nu se recomanda nici o ajustare a dozei.

Contraindicatii
Tasmar este contraindicat la pacientii cu sensibilitate cunoscuta la tolcapona sau la oricare din celelalte ingrediente ale sale. Tasmar nu trebuie administrat impreuna cu inhibitorii neselectivi ai monoamin-oxidazei (MAO) (ca de exemplu fenelzina si tranilcipromina). inhibitorii selectivi ai MAO-B ca selegilina si inhibitorii selectivi ai MAO-A ca moclobemida nu sunt contraindicati (vezi interactiuni). Combinatia de inhibitori ai MAO-A si MAO-B este echivalenta cu inhibitia neselectiva a MAO; ca urmare, ele nu trebuie administrate concomitent cu Tasmar si preparate de levodopa.

Masuri de precautie
Diskinezie, greata si alte reactii adverse asociate levodopei. Pacientii pot prezenta o crestere a reactiilor adverse asociate levodopei. Aceste reactii adverse pot fi deseori diminuate prin reducerea dozei de levodopa.
Diaree: in studii clinice, 8%, respectiv 10% (mai multi decat la placebo) din pacientii care au primit 100 mg si respectiv 200 mg Tasmar de trei ori/zi au prezentat diaree. Diareea asociata cu Tasmar a inceput de obicei la 2 - 4 luni de la initierea terapiei. La unii din acesti pacienti ea a fost persistenta si severa; ca urmare, aproximativ jumatate din aceste cazuri de diaree au necesitat intreruperea terapiei cu Tasmar.
Cresterea transaminazelor hepatice: 1% din pacientii tratati cu 100 mg Tasmar de 3 ori/zi si la 3% din cei cu 200 mg de 3 ori/zi au prezentat cresteri ale alanilaminotransferazei (ALAT) de peste 3 ori fata de limita superioara a normalului. Aceste cresteri au aparut de regula in decurs de 3-6 saptamani de la initierea terapiei si nu au fost insotite de nici un semn sau simptom clinic. In circa jumatate din cazuri nivelul transaminazelor a revenit spontan la valorile bazale in timpul continuarii tratamentului cu Tasmar. In restul cazurilor, dupa intreruperea tratamentului valorile transaminazelor au revenit la nivelele anterioare. Inainte de inceperea terapiei cu Tasmar si la aproximativ 6 saptamani in primele 6 luni se recomanda monitorizarea transaminazelor. Daca acestea cresc si se ia decizia de a continua tratamentul, se recomanda monitorizarea mai frecventa a functiei hepatice complete. Tratamentul trebuie intrerupt daca ALAT depaseste de 10 ori limita superioara a normalului sau daca apare un icter manifest clinic.
Complexul de simptome ale sindromului malign la neuroleptice: acest sindrom rar si potential amenintator de viata se caracterizeaza prin rigiditate, temperatura ridicata si modificari ale statusului mental, insotite de cresterea creatinfosfokinazei serice (CPK). Acest sindrom poate fi determinat de intreruperea abrupta a stimularii dopaminergice; a fost raportat dupa descresteri masive sau intreruperi ale medicatiei antiparkinsoniene. Ca urmare medicul trebuie sa ia in considerare cresterea dozei zilnice de levodopa a pacientului, la intreruperea tratamentului cu Tasmar.
Modificari de culoare ale urinii: Tolcapona si metabolitii sai sunt galbeni si pot sa determine o intensificare care nu este nociva a culorii urinii pacientului.
Restrictii speciale: pacientii cu boala Parkinson cu alterare severa hepatica si renala necesita prudenta in tratament. Nu exista informatii disponibile asupra tolerabilitatii tolcaponei la aceste populatii.
Sarcina si alaptare: Tolcapona, administrata singura in studii toxicologice, s-a demonstrat a nu fi teratogena si a nu avea efecte relevante asupra fertilitatii sau performantei reproductive in general. Totusi Tasmar se administreaza intotdeauna cu preparate de levodopa, care se stie ca determina la iepure malformatii viscerale si scheletale. Nu exista experienta clinica cu privire la utilizarea Tasmar in cursul sarcinii. Tasmar trebuie utilizat in cursul sarcinii numai daca beneficiul potential justifica riscul potential pentru fat. In studii animale tolcapona se excreta in laptele matern. Siguranta administrarii tolcaponei la sugari nu este cunoscuta; ca urmare, alaptarea nu se recomanda in cursul tratamentului cu Tasmar.

Reactii adverse
Efectele adverse cel mai frecvent observate asociate cu utilizarea Tasmar au fost: diskinezia, greata, tulburarile de somn, anorexia si diareea. Singurul efect advers insotit in mod obisnuit de intreruperea tratamentului cuTasmar a fost in studiile clinice diareea, care a determinat intreruperea tratamentului la 4% si respectiv 5% din pacienti (mai multi decat la placebo - la 100 si respectiv 200 mg de 3 ori/zi). Au fost raportate cazuri izolate de pacienti cu simptome sugestive pentru complexul de simptome al sindromului malign la neuroleptice (vezi Precautii) dupa reducerea sau intreruperea terapiei cu Tasmar si a altor medicatii dopaminergice concomitente.