Tulburari de somnTulburare bipolaraTulburare ciclotimicaManiiSindrom neuroleptic malignTulburari comportamentale de somn - REMTulburari afective sezoniere
Tulburarea afectiva bipolara este o boala vindecabila?
Buna seara,
Numele meu este Ioana, iar sora mea Laura in varsta de 28 de ani a fost diacnosticata cu tulburare afectiva bipolara, de catre domnul doctor psihiatru Popescu de la Spitalul Alexandru Obregia din Bucuresti. Am mare nevoie de ajutor pentru a putea intelege prin ce trece sora mea si pentru ca mai apoi, eu si intreaga familie s-o putem ajuta sa treaca cu bine peste toate.
As dori sa va povestesc cateva cuvinte despre trecutul familiei noastre si in mod special al surorii mele, doarece am dori sa stim care a putut fii motivul imbolnavirii sale, pentru a stii ce sa facem pe viitor.
Incep prin a va spune ca suntem patru frati, iar tatal nostru, care a decedat in luna noiembrie a anului trecut, a avut mari probleme cu alcoolul, iar toata copilaria noastra a fost grea, plina de scene de violenta verbala si fizica. De aici cu totii putem spune ca am ramas cu o trauma... Sora mea si-a ales mereu gresit partenerii de viata, si de aceea s-a ajuns sa fie batuta si maltratata, fizic si psihic, de doi dintre fostii ei iubiti si din aceste motive a avut 2 tentative de suicid.
Tot ea s-a chinuit mereu sa dea jos kilogramele in plus pe care le-a avut si am ajuns la concluzia ca sub ochii nostrii si fara sa ne dam seama, deoarece este o persoana foarte inchisa in ea, a dezvoltat o obsesie legata de acest lucru... Pentru ca si din acest motiv, spunem noi, a inceput totul... In iarna anului 2008, surorii mele i-au aparut primele simptome ale bolii, atunci am aflat ca ea incerca sa slabeasca luand pastile de slabit ce contineau efedrina... Cand noi am mers cu ea la doctor trecuse deja de etapa maniacala, era in cea de depresie.. Acest lucru a facut ca sora mea sa accepte tratamentul, cei adevarat nu de la inceput, ci usor usor...
A tinut tratament primele luni cu Haloperidol, Romparkin, Anafranil si Orfiril, iar pe parcursul unui an a luat doar Anafranil si Orfiril, cu mers la medic pentru a-i miscora doza... Ea trebuia sa tina tratamentul pana in luna februarie a acestui an, insa din luna decembrie 2009 a refuzat sa-l mai ia... Ne-a spus ca se simte mult prea molesita de la pastile si ca e sigura ca ii va fi bine fara ele... Ne-am gandit, in inconstienta noastra, ca stie ce face si nu am insistat prea mult sa-l reia...
De cateva saptamani insa simptomele au reaparut... I-am gasit din nou pastile de slabit, de aceasta data ce contin amfetamina, am mers la acelasi domn psihiatru, care i-a dat acelasi tratament, mai putin Anafranilul si ne-a sfatuit s-o internam, explicandu-ne ca de aceasta data se afla in etapa maniacala si se va impotrivi tratamentului... Din pacate domnul psihiatru are dreptate... Nu vrea sa renunte nici in ruptul capului la obiceiurile ciudate pe care le-a dobandit, iar daca incercam s-o oprim devi agresiva si ne gandim ca tratamentul il elimina prin vomat, deoarece Haloperidolul spre exemplu nu-si face efectul, tot 3-4 ore doarme pe noapte.
Problema este ca noua ne este destul de greu s-o stim internata sper exemplu intr-un spital precum Spitalul Obregia si am cautat o clinica particulara, unde poate primi mai multa atentie... Insa din cauza formalitatilor va trebui sa mai asteptam cateva zile... Putem avea incredere ca ceea ce promit cei ce detin astfel de clinici este adevarat?
As avea cateva alte intrebari : Ati putea stii care este cauza imbolnavirii? Cum sa procedam pentru a o putea ajuta cat mai bine? Daca tulburarea afectiva bipolara este o boala vindecabila? Episoadele bolii pot reveni? Si daca da, cat de des sau din cauza caror factori?
Va rog din suflet sa nu ignorati mail-ul meu si sa imi raspundeti, avem cu totii mare nevoie de ajutorul dumveavoastra
Cu stima,
Ioana Vitan
Numele meu este Ioana, iar sora mea Laura in varsta de 28 de ani a fost diacnosticata cu tulburare afectiva bipolara, de catre domnul doctor psihiatru Popescu de la Spitalul Alexandru Obregia din Bucuresti. Am mare nevoie de ajutor pentru a putea intelege prin ce trece sora mea si pentru ca mai apoi, eu si intreaga familie s-o putem ajuta sa treaca cu bine peste toate.
As dori sa va povestesc cateva cuvinte despre trecutul familiei noastre si in mod special al surorii mele, doarece am dori sa stim care a putut fii motivul imbolnavirii sale, pentru a stii ce sa facem pe viitor.
Incep prin a va spune ca suntem patru frati, iar tatal nostru, care a decedat in luna noiembrie a anului trecut, a avut mari probleme cu alcoolul, iar toata copilaria noastra a fost grea, plina de scene de violenta verbala si fizica. De aici cu totii putem spune ca am ramas cu o trauma... Sora mea si-a ales mereu gresit partenerii de viata, si de aceea s-a ajuns sa fie batuta si maltratata, fizic si psihic, de doi dintre fostii ei iubiti si din aceste motive a avut 2 tentative de suicid.
Tot ea s-a chinuit mereu sa dea jos kilogramele in plus pe care le-a avut si am ajuns la concluzia ca sub ochii nostrii si fara sa ne dam seama, deoarece este o persoana foarte inchisa in ea, a dezvoltat o obsesie legata de acest lucru... Pentru ca si din acest motiv, spunem noi, a inceput totul... In iarna anului 2008, surorii mele i-au aparut primele simptome ale bolii, atunci am aflat ca ea incerca sa slabeasca luand pastile de slabit ce contineau efedrina... Cand noi am mers cu ea la doctor trecuse deja de etapa maniacala, era in cea de depresie.. Acest lucru a facut ca sora mea sa accepte tratamentul, cei adevarat nu de la inceput, ci usor usor...
A tinut tratament primele luni cu Haloperidol, Romparkin, Anafranil si Orfiril, iar pe parcursul unui an a luat doar Anafranil si Orfiril, cu mers la medic pentru a-i miscora doza... Ea trebuia sa tina tratamentul pana in luna februarie a acestui an, insa din luna decembrie 2009 a refuzat sa-l mai ia... Ne-a spus ca se simte mult prea molesita de la pastile si ca e sigura ca ii va fi bine fara ele... Ne-am gandit, in inconstienta noastra, ca stie ce face si nu am insistat prea mult sa-l reia...
De cateva saptamani insa simptomele au reaparut... I-am gasit din nou pastile de slabit, de aceasta data ce contin amfetamina, am mers la acelasi domn psihiatru, care i-a dat acelasi tratament, mai putin Anafranilul si ne-a sfatuit s-o internam, explicandu-ne ca de aceasta data se afla in etapa maniacala si se va impotrivi tratamentului... Din pacate domnul psihiatru are dreptate... Nu vrea sa renunte nici in ruptul capului la obiceiurile ciudate pe care le-a dobandit, iar daca incercam s-o oprim devi agresiva si ne gandim ca tratamentul il elimina prin vomat, deoarece Haloperidolul spre exemplu nu-si face efectul, tot 3-4 ore doarme pe noapte.
Problema este ca noua ne este destul de greu s-o stim internata sper exemplu intr-un spital precum Spitalul Obregia si am cautat o clinica particulara, unde poate primi mai multa atentie... Insa din cauza formalitatilor va trebui sa mai asteptam cateva zile... Putem avea incredere ca ceea ce promit cei ce detin astfel de clinici este adevarat?
As avea cateva alte intrebari : Ati putea stii care este cauza imbolnavirii? Cum sa procedam pentru a o putea ajuta cat mai bine? Daca tulburarea afectiva bipolara este o boala vindecabila? Episoadele bolii pot reveni? Si daca da, cat de des sau din cauza caror factori?
Va rog din suflet sa nu ignorati mail-ul meu si sa imi raspundeti, avem cu totii mare nevoie de ajutorul dumveavoastra
Cu stima,
Ioana Vitan
−50%până la
Aplicația Sfatul Medicului
Prima ta întrebare, mai ieftin în aplicație
Descarcă aplicația și pune prima întrebare cu până la −50% reducere.
Scanează cu telefonul
Raspunsuri
(153)
S
SCV
acum 15 ani
Salut
sunt de 5 ani prietena unui barbat care sufera de aceasta boala. In debutul prieteniei noastre mi-a marturisit ca sufera de o boala de nervi (de altfel, observasem ca lua in fiecare seara pastile), dar nu mi-a dat prea multe detalii. Pe parcurs am incercat sa-i pun tot felul de intrebari referitoare la problema lui, dar raspunsurile lui au fost destul de vagi. Acum 2 luni, in urma unei calatorii in interes de serviciu in China, s-a intors schimbat comportamental (era foarte dur in limbaj, avea o parere excesiv de buna despre sine, drept pentru care se comporta urat cu lumea din jur si dormea foarte putin, cam 4 ore pe noapte). Am reusit sa-l internam la Obregia si acum si-a revenit in proportie de 90%. Parerea mea este ca gresesti. Daca persoana langa care stai te iubeste, va ramane langa tine si dupa ce-i vei spune adevarul. Si daca te iubeste, te va si sustine. Ideea e sa ai incredere in el si sa fi sincer cu el si cu tine. Toata lumea imi spunea ca ar trebui sa imi vad de viata mea, ca traiul alaturi de un om care sufera de o astfel de boala este un chin.
Mi-as fi dorit foarte mult sa stiu de la inceput la ce ma expun prin prietenia mea cu el. Caci, acum, dupa ce am asistat (fara sa fiu pregatita mental) la experienta unei crize, observ ca si eu am fost afectata psihic (sunt mai stresata si mai fricoasa). Mi-as fi dorit sa existe cineva care sa ma previna si sa ma invete cum sa ma port si ce sa fac in aceste situatii neplacute. Sigur ca ar fi putut sa ma previna el sau doctorul psihiatru. Cu acesta din urma am vorbit telefonic pentru prima data inainte sa-l internam. De atunci am mai avut cateva ocazii sa vorbesc cu doctorul dar acesta nu da prea multa importanta acestei boli.
Aceasta nu este o boala pe care s-o invingi singur. Sigur ca pastilele si regimul de viata ti-l impui singur dar fara o protectie, o sustinere din partea celor din jur...
Eu zic sa te mai gandesti la problema adevarului spus prietenului tau. In fond daca nu-i spui traiesti intr-o minciuna, situatie care se va intoarce oricum impotriva ta.
Face parte din curajul si priceperea de a trai viata.
Cu bine tuturor.
sunt de 5 ani prietena unui barbat care sufera de aceasta boala. In debutul prieteniei noastre mi-a marturisit ca sufera de o boala de nervi (de altfel, observasem ca lua in fiecare seara pastile), dar nu mi-a dat prea multe detalii. Pe parcurs am incercat sa-i pun tot felul de intrebari referitoare la problema lui, dar raspunsurile lui au fost destul de vagi. Acum 2 luni, in urma unei calatorii in interes de serviciu in China, s-a intors schimbat comportamental (era foarte dur in limbaj, avea o parere excesiv de buna despre sine, drept pentru care se comporta urat cu lumea din jur si dormea foarte putin, cam 4 ore pe noapte). Am reusit sa-l internam la Obregia si acum si-a revenit in proportie de 90%. Parerea mea este ca gresesti. Daca persoana langa care stai te iubeste, va ramane langa tine si dupa ce-i vei spune adevarul. Si daca te iubeste, te va si sustine. Ideea e sa ai incredere in el si sa fi sincer cu el si cu tine. Toata lumea imi spunea ca ar trebui sa imi vad de viata mea, ca traiul alaturi de un om care sufera de o astfel de boala este un chin.
Mi-as fi dorit foarte mult sa stiu de la inceput la ce ma expun prin prietenia mea cu el. Caci, acum, dupa ce am asistat (fara sa fiu pregatita mental) la experienta unei crize, observ ca si eu am fost afectata psihic (sunt mai stresata si mai fricoasa). Mi-as fi dorit sa existe cineva care sa ma previna si sa ma invete cum sa ma port si ce sa fac in aceste situatii neplacute. Sigur ca ar fi putut sa ma previna el sau doctorul psihiatru. Cu acesta din urma am vorbit telefonic pentru prima data inainte sa-l internam. De atunci am mai avut cateva ocazii sa vorbesc cu doctorul dar acesta nu da prea multa importanta acestei boli.
Aceasta nu este o boala pe care s-o invingi singur. Sigur ca pastilele si regimul de viata ti-l impui singur dar fara o protectie, o sustinere din partea celor din jur...
Eu zic sa te mai gandesti la problema adevarului spus prietenului tau. In fond daca nu-i spui traiesti intr-o minciuna, situatie care se va intoarce oricum impotriva ta.
Face parte din curajul si priceperea de a trai viata.
Cu bine tuturor.
T
tv
acum 15 ani
Buna
Sunt casatorita cu un barbat care are TAB. Acum cateva zile am aflat adevaratul diagnostic pentru ca familia lui si el au tinut "ascuns" acest aspect. Nu stiu cand s-a declansat, cate episoade a avut. Cert e ca timp de cativa ani (3 de cat ne cunoastem noi) s-a comportat ok. Acum avem un copilas de cateva luni.
Intrebarea mea pentru cei care stiu mai multe, au posibilitatea sa intrebe la psihiatru: TAB se mosteneste? Poate e o intrebare prosteasca, dar chiar as vrea sa stiu in ce masura copilasul poate fi predispus ... afectat.
Multumesc
Sunt casatorita cu un barbat care are TAB. Acum cateva zile am aflat adevaratul diagnostic pentru ca familia lui si el au tinut "ascuns" acest aspect. Nu stiu cand s-a declansat, cate episoade a avut. Cert e ca timp de cativa ani (3 de cat ne cunoastem noi) s-a comportat ok. Acum avem un copilas de cateva luni.
Intrebarea mea pentru cei care stiu mai multe, au posibilitatea sa intrebe la psihiatru: TAB se mosteneste? Poate e o intrebare prosteasca, dar chiar as vrea sa stiu in ce masura copilasul poate fi predispus ... afectat.
Multumesc
G
Gina
acum 15 ani
Al ex eu am baiatul cu acelas diagnostic, la spotalul Obregia este domnisoara doctor Popa Nicoleta la pavilionul 2 este o doctorita foarte buna , daca urmezi sfatul ei , ai sa vezi ca ai sa fii un om normal.
Pe toti bolnavii as ajuta sa am o putere, ca sufar foarte mult pentru baiatul meu.
Pe toti bolnavii as ajuta sa am o putere, ca sufar foarte mult pentru baiatul meu.
M
marius
acum 15 ani
TV - din punct de vedere medical un copil care are unul din parinti suferind de TAB este 25% predispus sa faca aceasta boala - dar cu grija si credinta in Cel de sus copilul tau va fi bine si va avea o viata cat se poate de normala.
Din punctul meu de vedere - aceasta boala este ca oricare alta - sunt boli cu mult mai grave decat asta. Haideti sa ne gandim un pic la cei care sufera de diabet, cancer, leucemia sau boli de inima - ati vrea sa inlocuiti TAB cu una din aceste boli?
Pentru cei care au in familii persoane care sufera de aceasta boala, ganditi-va ca ei nu sunt vinovati cu nimic si ca in esenta lor sunt niste oameni superbi.
Fruntea sus si privirea inainte. Majoritatea dintre voi sunteti cu mult mai buni decat "oamenii normali".
Din punctul meu de vedere - aceasta boala este ca oricare alta - sunt boli cu mult mai grave decat asta. Haideti sa ne gandim un pic la cei care sufera de diabet, cancer, leucemia sau boli de inima - ati vrea sa inlocuiti TAB cu una din aceste boli?
Pentru cei care au in familii persoane care sufera de aceasta boala, ganditi-va ca ei nu sunt vinovati cu nimic si ca in esenta lor sunt niste oameni superbi.
Fruntea sus si privirea inainte. Majoritatea dintre voi sunteti cu mult mai buni decat "oamenii normali".
L
loredana
acum 15 ani
si eu sufar de tab de 3 ani de zile.primul episod a fost maniacal..apoi am suferit o depresie ..............mi-am rervenit,dar anul trecut am intrrupt medicatia si boala a recidivat.am fost internata 2 luni intr-un spital de psihiatrie.am luat abilify,zyprexa..........dar nu ma simteam prea bine cu ele......luasem in greutate cam 20 kg.akum iau seroquel si depakine.ma simt mai bine cu acest tratament...........am auzit de ceaiuri sau madicamente pe baza se serotonina pt buna dispozitie...........
A
alex
acum 15 ani
pentru Monica:pari o fata inteligenta si as incerca sa-ti dau citeva sfaturi.Sper sa-ti fie de folos.Vorbeste neaparat cu psihologul tau despre problema ta -legata de refuzul tau de a-ti intemeia o familie si vezi ce sfaturi iti da.Daca crezi in ele,respecta-le.Daca nu,treci mai departe.Din propria-mi experienta iti spun ca trebuie sa ai f.mare incredere in psiholog si sa existe o empatie intre voi.Altfel nu se poate.Am avut mai multi psihologi,dar acesta din urma (cel actual)mi se pare cel mai bun,comunicam si ne intelegem f. bine,Nu fa greseala sa respecti cu sfintenie ce-ti va spune psihologul,filtreaza totul prin prisma conditiilor tale si apoi ia decizia corecta.Mie nu mi se pare un impediment faptul ca boala ti-ar putea rapi dreptul de a avea copii(cred cu tarie ca orice femeia isi doreste sa devina mama).Daca totusi nu ai un psiholog ,iti recomand sa mergi la cineva.Dar,cauta,testeza si alege.As indrazni sa-ti mai fac o recomandare-eu in locul tau nu i-as spune inca nimic prietenului,poate odata,in timp,peste ani va veni momentul oportun.Nu e bine sa-ti deschizi sufletul ,in totalitate,pastreaza o mica farima pentru tine si numai pentru tine;nu o considera rautate si nici minciuna din partea ta (fata de el),consider-o ,mai bine,o mica intimitate a ta...Noi,femeile e bine sa avem micile noastre secrete,sau intimitati...Iti doresc numai bine!!!!-
A
alex
acum 15 ani
tot pentru Monica-uitasem sa-ti spun:eu le-am spus prietenilor de aceasta boala,dar nu inteleg toti.Depinde de inteligenta,gradul de cultura al fiecaruia.In ziua de azi e tot mai greu sa fii tolerant si implicit ,intelegator.Consider ca nici un om nu e perfect-azi suntem noi cei bolnavi ,maine,din pacate,pot fii altii.In tot cazul ar fii bine sa avem un forum al nostru ,al celor suferinzi de TAB;ne-ar face bine sa dialogam pe aceasta tema,poate chiar sa ne sfatuim si ajuta reciproc.Numai bine !!!
T
tv
acum 15 ani
dar ce faci daca nu accepta boala? nu vrea sa ia tratamentul. zice ca ii functioneaza creierul 24h din 24, ca e amenintat de toata lumea, nu munceste la serviciu si risca sa-si piarda jobul doar pentru ca "nu poate face nimic, nu ii e permis". cum poate fi ajutat?
A
angelica
acum 15 ani
Ce alternativa exista la antipsihotice ? Fiindca ai de ales intre a pune pe tine 30 de kg de la aceste medicamente miraculoase si alternanta starilor dispozitionale..........
Sau sa iei foarte putine si foarte rar ca sa nu ajungi o balena ...............
Prefer sa trec de la o faza la alta cu toate consecintele decat sa-mi fie sila de mine uitandu-ma in oglinda cu zeci de kg in plus de la seroquel, valproat, levo, etc.
Sau sa iei foarte putine si foarte rar ca sa nu ajungi o balena ...............
Prefer sa trec de la o faza la alta cu toate consecintele decat sa-mi fie sila de mine uitandu-ma in oglinda cu zeci de kg in plus de la seroquel, valproat, levo, etc.
F
florian
acum 15 ani
recomand peter horobin seria dvd - vindecare si imparatie. fi binecuvantata
A
Alin
acum 15 ani
Si eu sufar de aceasta boala de 7 ani de zile, in care am suferit 2 internari, prima a fost de o luna jumate iar apoi am luat tratament cu zyprexa si cipralex 1 an de zile, tratamentul minim dupa care am renuntat la tratament deorece ma ingrasasem foarte rau. 6 ani a fost totul perfect pana acum 2 luni cand am facut din nou depresie si am fost internat o luna in spital. Specific ca boala la mine s-a declansat din cauza despartiri de prietena mea cu care stateam de 2 ani si era prima dragoste si am aflat ca ma insela la 18 ani. Ma consideram vindecat dupa 6 ani de zile. Aveam o viata normala am terminat masterul si facultatea in oras ma intelegeam bine cu prieteni si familia chiar slabisem si aratam destul de bine. Ce am observat ca la boala asta trebuie sa fi ocupat sa treci usor peste stres, am invatat ca nu totul nu este perfect, ma incurajez singur cand ma simteam mai rau si treceam mai departe. A doua recadere am facut-o tot din cauza ca m-am despartit de prietena, dar dupa internarea in spital am inceput din nou tratamentul de aceasta data cu romparkin si rispolect si ma simpt bine, daca intr-o seara dorm mai putin recuperez a doua zi, daca o zi imi merge prost ma consolez singur, sun pe cineva din familie ma duc in vizita, incerc sa nu ma gandesc si sa cad prada si sa stau in pat. Si intradevar boala se mosteneste eu o mostenesc de la tatal meu, akm nu stiu sigur daca in toate cazurile, dar si tatal meu a avut aceasta boala, el numai fiind acum, deoarece a decedat. E o boala grea dar cum spuneati si voi cu tratament chiar daca te ingrasi putin dar te duci la sala sau ti un regin se pot tine kg in control. Eu am reusit. Am fost si sunt sustinut de familia mea. Inca o specificatie daca se poate fara tutun deorece creierul are nevoie sa fie cat mai oxigenat, fara cafea, doar cafea fara cofeina si fara coca cola ciocolata deorece astea sunt excitante si binenteles alcool de loc toata viata. Toti psihiatri au o parere dar cum spuneati si voi cel mai bine e sa lupti tu insuti cu boala si binenteles sa descoperi tratamentul care te ajuta, doar tu sti cum te simti cu adevarat si asta trepuie sa spui doctorului. Multa Bafta la toata lumea.
I
iuliana
acum 15 ani
sotul meu are tab de 10 ani in tot acest timp a fost internat de 4 ori cu ep maniacal si la scurt timp de 2-3 luni ep depresiv dar cu ajutorul medicatiei si cu sprijinul familiei poti duce o viata normala
I
iuliana
acum 15 ani
a recazu pt ca nu si-a luat medicatia zilnica si a avut parte de evenimente si placute si neplacute este foarte important sa-ti iei mecatia si sa ai langa tine persoane care te iubesc asa cum esti
P
petro
acum 14 ani
trebuie sa fi propiul medic ,sa incerci sa faci abstractie de boala si atunci totul va fi normal totul porneste de la psihic,nu trebuie sa devenim dependenti de medicamente.si eu am aceasta afectiune de 4 ani si am reusit sa o domin.am constatat ca ma simt mult mai bine cind iau doza cea mai mica de psihotice,in cazul meu seroqel de300 mg.important este sa gindim pozitiv .stiu e greu dar nu imposibil.eu tab am facut ca urmare a unei bolirare boala wilson, aceasta boala cumplita ereditara cu care m-am nascut .ea mi-aafectat sistemul nervos central ca urmare adepunerilor de cupru la creier.../nu pot elimina surplusul de cu ,numai cu ajutorul unor medicamente care sint cu adevarat vitale, fara ele mor in 3-4 luni acestea trb. sa le iau toata viata ,problema este ca fiind o boala rara si pastilele sant si ele foarte greu de gasit ,dar speranta moare ultima ,sisi mergem mai departe....ca o concluzie ,,de psihic depinde vindecarea in cazul unor boli psihice,dar ce tine de boala ereditara sintem in voia sorti............
G
Gabi
acum 14 ani
Fata mea are tab de aprox.12 ani , acum este convinsa ca nu se mai poate intrerupe tratamentul, dar dea lungul timpului l-a intrerupt de mai multe ori si a trebuit sa se interneze de tot atatea ori pentru a-si reveni, chestia este ca nu se simte relativ bine decat cu Zyprexa , orice alta incercare a esuat datorita starilor create(nervi,durere in piept,vajaieli in cap). Totusi partea negativa a acestui medicament este tendinta de ingrasare, dar cu un efort apreciabil (mai ales fara paine si prajituri) a reusit sa dea jos o buna parte din surplus si ar mai fi ceva negativ, tendinta de a uita .Probabil sunt utile sedintele la psiholog, dar ce te faci cu preturile pe sedinta care te duc la faliment si fara garantia ca sunt de real ajutor, doar poate pentru buzunarul acestora.Problemele apar si cu locul de munca , care trebuie sa fie ceva mai usor si fara efort intelectual, dar unde mai gasesti asa job?!In final recomand multa afectiune si intelegere din partea familiei, pentru ca de aceasta boala psihica nu te mai poti vindeca complet niciodata (la nivelul la care e acum psihiatria), dar cu pastilele luate regulat poti avea o viata relativ normala( insa cu cateva sacrificii :nu este recomandat sa ai copii, nu trebuie sa bei alcool , trebuie evitate situatiile unde este multa galagie si agitatie!)
N
nor
acum 14 ani
pe site-ul IESIREA DIN MATRIX, UN FILM ÎN 11 PĂRŢI http://fymaaa.blogspot.com/2011/11/iluminarea-spirituala-o-boala-psihica.html
NU ŞTIU DACĂ E ADEVĂRAT SAU NU DAR PE MINE M-A IMPRESIONAT ŞI SPER ŞI CRED CĂ ESTE POSIBIL
SPER SĂ TE AJUTE
de obicei aşteptăm din exterior miracole (pastile, ceaiuri) dar nu facem eforturi proprii. Aşa suntem, dar, poate ...
PARTEA I - Cauza REALA a Tulburarii Afectiv Bipolare.
PARTEA A II A - Este Mania Bipolara Iluminare Spirituala? (Partea 1/2)
PARTEA A III-A - Este Mania Bipolara Iluminare Spirituala? (Partea 2/2)
PARTEA A IV - A - Cum se vindeca Mania Bipolara?
PARTEA A V-A - De ce suntem bipolari? Viata normala lasa de dorit.
PARTEA A VI-A - Cum iti poate purifica sufletul Tulburarea Afectiv Bipolara.
PARTEA A VII-A - Marturisiri legate de Tulburarea Afectiv Bipolara.
PARTEA A VIII-A - De ce se sinucid uneori persoanele suferinde de Tulburare Afectiv Bipolara.
PARTEA A IX-A - Tulburarea Afectiv Bipolara si Constiinta. Partea I.
PARTEA A X - A - Tulburarea Bipolara si Constiinta. Partea 2. Cine se vindeca si cine nu.
PARTEA A XI - A - Tulburarea bipolara si constiinta. Partea 3. Cum sa acorzi sprijin
NU ŞTIU DACĂ E ADEVĂRAT SAU NU DAR PE MINE M-A IMPRESIONAT ŞI SPER ŞI CRED CĂ ESTE POSIBIL
SPER SĂ TE AJUTE
de obicei aşteptăm din exterior miracole (pastile, ceaiuri) dar nu facem eforturi proprii. Aşa suntem, dar, poate ...
PARTEA I - Cauza REALA a Tulburarii Afectiv Bipolare.
PARTEA A II A - Este Mania Bipolara Iluminare Spirituala? (Partea 1/2)
PARTEA A III-A - Este Mania Bipolara Iluminare Spirituala? (Partea 2/2)
PARTEA A IV - A - Cum se vindeca Mania Bipolara?
PARTEA A V-A - De ce suntem bipolari? Viata normala lasa de dorit.
PARTEA A VI-A - Cum iti poate purifica sufletul Tulburarea Afectiv Bipolara.
PARTEA A VII-A - Marturisiri legate de Tulburarea Afectiv Bipolara.
PARTEA A VIII-A - De ce se sinucid uneori persoanele suferinde de Tulburare Afectiv Bipolara.
PARTEA A IX-A - Tulburarea Afectiv Bipolara si Constiinta. Partea I.
PARTEA A X - A - Tulburarea Bipolara si Constiinta. Partea 2. Cine se vindeca si cine nu.
PARTEA A XI - A - Tulburarea bipolara si constiinta. Partea 3. Cum sa acorzi sprijin
Raspunde la intrebare
Scrie raspunsul, apoi te autentifici rapid (sau iti faci cont) ca sa-l publici — textul nu se pierde.
Programează-te rapid la medicii recomandați de SfatulMedicului.ro prin serviciul de programări Clickmed
Găsești peste 7500 de medici cu program disponibil
Alege medicul potrivit pentru: Neurologie , Neurologie pediatrica , Neurochirurgie .
Dr. Simion Constantin-Laurentiu
Hyperclinica MedLife Unirii - Bucuresti
Dr. Anghel Daniela Nicoleta
Hyperclinica MedLife Favorit - Bucuresti
Dr. Dimela Gabriela Luca
Memormed - Cotroceni - Bucuresti
Dr. Draghici Mirela Ramona
Clinica RMN Tineretului - Bucuresti
Dr. Hanganu Andreea
Clinica Emerald - Bucuresti
Dr. Serbanoiu Irina
Clinica Max - Bucuresti
Raspunsurile oferite prin intermediul site-ului sunt de natura educationala si informativa si nu pot fi considerate, in nici o situatie,
ca fiind asimilate unor consultatii sau analize medicale de specialitate.
Datorita insusi modului in care functioneaza comunicatiile intermediate de internet, o consultatie medicala amanuntita nu este posibila, prin urmare,
informatia medicala prezentata de site-ul nostru nu trebuie folosita ca alternativa a consultului medical realizat in persoana de un medic specialist.
SfatulMedicului.ro, precum si toti colaboratorii ale caror sfaturi sunt recepţionate prin sfatulmedicului.ro, nu pot fi considerati raspunzatori pentru nici un prejudiciu/pierdere de orice fel.
Pentru a putea utiliza site-ul SfatulMedicului.ro trebuie sa fiti de acord cu Termenii si conditiile.
Logheaza-te sau inregistreaza-te ca sa comunici cu medicii si pacientii din comunitate.
Ai si tu o intrebare?
Comunitatea Sfatul Medicului e pregatita sa raspunda, gratuit.
Urmareste Sfatul Medicului
Aboneaza-te la Newsletter