Senzatie de sufocare

Buna ziua. Am o problema care ma chinuie inca din copilarie; am inceput sa constientizez aceasta senzatie de pe la 10, 11 ani numai ca atunci dura poate cateva secunde sau nu imi mai aduc eu bine aminte. Am senzatia uneori (crizele apar din senin, fara un motiv aparent si pot dura si cateva zile pana cand incep incet, incet sa imi mai revin, o senzatie crunta si chinuitoare pentru corpul meu) ca nu pot sa respir complet, ca nu imi intra aerul inspirat adanc in plamani de parca ar fi ceva care obstructioneaza patrunderea aerului; tin sa spun ca mi se provoaca un fel de cascat ciudat, casc astfel poate de cateva ori bune pana cand reusesc o data sa o fac bine si parca pentru o secunda mi se deblocheaza ceva si reusesc sa simt aerul inspirat ca-si urmeaza cursul pana in partea inferioara a plamanilor; senzatia pe care o am in astfel de momente este de diafragma blocata (n-as vrea sa spun prostii dar parca la acel nivel nu am senzatia de bine provocata de aerul care parca trece prin aceasta zona a stomacului, ca atunci cand oftezi adanc si ai o senzatie de bine, ceea ce la mine nu se intampla).
In timpul unor astfel de crize, chinuindu-ma sa inspir, la un moment dat am senzatia de urechi infundate si mictiuni oarecum frecvente. Desi mi s-a spus ca sunt atacuri de panica mentionez ca nu am nici un alt simptom al atacurilor de panica ci doar aceasta senzatie de sete de aer cu cascat.
Am facut toate analizele posibile si imposibile pentru ca devii obsedat de o problema pe care ai putea-o avea: electrocardiograma, ecocardiografie, radiografie la plamani, ecografie la tiroida, mi-am verificat hormonii tiroidieni, analizele de sange in general... Mi-am verificat cred tot ce ar putea provoca o astfel de stare si toate analizele au iesit perfect, eu insa, la intervale de timp nedeterminate, ma simt rau intrand intr-o astfel de stare.
Mai vreau sa mentionez un lucru, desi nu stiu ce legatura ar putea avea, cand mama era insarcinata cu mine, acum 30 de ani, a fost lovita de o masina, mai mult in picior, coapsa decat in plin, unde a doua zi i s-a invinetit locul, era insarcinata in 3 luni si o saptamana, deci, in principiu, nu trebuia inca sa ma misc, dar a doua zi de la accident m-am mmiscat puternic pentru prima oara. Ar putea avea drept consecinta aceasta stare pe care eu am mostenit-o din starea de panica a mamei ce s-a transmis la copil?
Va rog din suflet sa ma ajutati cu un raspuns, chiar in aceste zile trec printr-o astfel de criza de sufocare, cu atat mai mult cu cat sotul meu si cu mine vrem sa avem un copil si mi-e frica de o eventuala senzatie de acest fel in timpul sarcinii, n-as vrea sa transmit copilului chinul prin care trec incercand sa respir.

Va multumesc.