Oare o sa-mi mai revin vreodata?

Buna ziua,
Eu pot fi mai clara decat dl. dr.; SCAPI .Desi pare foarte complicat :(este implicat " axul hipotalamo-hipofizo-suprarenalian")..de fapt,... nu este atat de complicat.Am trecut prin asa ceva si stiu.Daca vrei amanunte te rog sa ma contactezi la adresa de mail :[email protected]
P.S sfaturile sunt gratuite.......

esmeralda ar fi mai bine ca aceste sfaturi, daca tot sunt gratuite, sa le oferi aici pe a invata si altii din experienta ta

E o idee ..o sa ma gandesc la asa ceva...Nu sunt de specialitate asa ca... e posibil ca sfaturile mele sa nu fie tocmai la obiect..Nu fac decat sa relatez experienta mea si atat..

D-le doctor cred ca ati inteles gresit, suntem intr-o comunitate unde invatam cate ceva de la fiecare, unele sfaturi sunt bune altele mai putin dar asta nu inseamna ca experienta cuiva poate intra in categoria exemplului dat de d-voastra.
Tocmai pt ca sunteti medici si dati sfaturi de care este bine sa tinem cont aveti postarile evidentiate.
Nu inteleg ce va nemultumeste

Ar fi bine sa tinem cont de sfatul medicilor.au o scoala in spate(destul de grea)au experienta in meseria pe care o practica asa ca cei mai in masura sa dea sfaturi cred ca sunt in primul rand dumnealor..noi cei care am trecut prin aceste lucruri am putea spune cel mult"uite ce mi s-a intamplat mie dar cu ajutorul medicului X am rezolvat problema"..fiecare individ reactioneaza altfel la tratament..nu neg ca multi dintre noi am avut experiente nefericite cu o parte dintre medici.dar parerea mea e ca trebuie cautat medicul in care sa ai incredere si sa ai incredere DOAR in medicul de la care ai si rezultate.

de 20 de an ma chinui...numai eu stiu cum..tratamente peste tratamente..consiliere..ma simt cand mai bine cind mai rau..nu are leac...trebuie sa te obisnuiesti sa lupti si sa te ti mereu ocupat

de 2 ani ma confrunt si eu cu aceasta problema nu stiu ce sa mai fac ca sa imi fie si mie macar o zi bine.zi de zi am ameteli,stare de indispozitie ,tot felul de simtome ca palpitatii,urechi infundate,vedere incetosata,imi este frica sa mai ies din casa din cauza ametelii.va rog din suflet ajutati-ma macar cu un sfat

cu astfel de probleme ma confrunt si eu desi nu stiam despre ce e vorba e bine ca exsista internetul nu vb cu nimeni de frica ca nu o sa ma ineleaga acum stiu ca mai sunt si altii ca mine o sa incerc sa merg la medic pana acum asteptam sa treaca si luam distonocalm care ma ajuta un pic

ce pot sava spun eu am fost in toate situatiile pe care leat-i descris toti o perioada lunga de timp si asta este un calvar stim toti,dar fara o schimbare totala in viata voastra de zi cu zi medicamentele sunt ineficiente .toate problemele cotidiene ne afecteaza numai pe noi ,dece nu-i afecteaza pe nenorocitii care fac crime,violuri,fura si distruge.eu am scapat din problema asta grava intr-o saptamana cu ajutorul unui psihiatru care mi=a spus cam asa;in loc de ceai bei cafea,in loc de pepsi bei un wischy in loc sa stai incasa mergi si te plimbi,de cearta s-au suparare nici vorba,rid si glumesc aproape de tot ,factura de la gaze ,curent apa, telefon . va doresc mult optimism si sanatate,si mai lasatile naibii de griji,frica,si toate cele .

Tratamentul tulburarilor de anxietate poate fi facut in multiple forme, insa majoritatea specialistilor vor include tratament psihofarmacologic si unul psihoterapeutic. Anxietatea reprezinta o reactie de secretie de adrenalina , de obicei legta de o emotie de tip frica, exagerata/inadecvta/fara motivatie constienta. Toate aceste simptome vegetative (ameteli, dureri de cap/ceafa, tremor, transpiratii, palpitatii, dureri abdominale, senzatii de sufocare sau nod in gat, frunicaturi, valuri de frica/cald etc) zgomotoase, deranjante, dureroase sunt o expresie a acestei reactii. Motivul aparitiei acestei "alarme false" poate fi necunoscut multa vreme. Tratamentul medicamentos creste de obicei cantitatea de serotonina din creier, cea mai frecvent implicata substanta atat in etiologie depresiei cat si a anxietatii si acest lucru se obtine prin administrarea unui antidepresiv. Psihoterapia va cauta sa exploreze cauzele din viata persoanei care au dus la aparitia simptomelor. Simptomele de obicei sunt expresia unei suferinte psihice profunde care se exprima corporal rpin simptom. Puteti spune ca aveti un corp "destept" ca semnalizeaza atat de zgomotos ca aveti nevoie de ajutor si de o schimbare. Iar in materie de cauze, cate scoli de psihoterapie, atatea explicatii (as scrie pana maine si tot nu as termina sa vi le explic). Dar un psihoterapeut experimentat va alege acea abordare care i se potriveste clientului si nu pe cea care a invatat-o el. Cea mai scurta ca durata este o abordare de tip cognitiv-comportamental care evalueaza felul in care gandim despre noi, lume si viata si elimina distorsiunile cognitive. (exagerari, gandiri de tip fatalist sau pesimism exagerat etc). Exercitiile de relaxare, expunerea treptata la stimulii cei mai anxiogeni va elimina treptat actul reflex care ese reprezentat de reactia de anxietate. Pentru cei care doresc se poate merge si mai departe: de ce acele distorsiuni cognitive si nu altele, de ce am ales anxietatea si nu alte mecanisme de defensa, ce anume s-a intamplat si cum ama ajuns o persoana timida sau retrasa sau dependenta de ordine, dornica sa imi "controlez"emotiile etc. Pentru ca toate acestea se pot schimba in timp si cu ajutor.
Mult succes!

Ma numesc ELENA sufar si eu de aceasta boala de aproximativ 2 luni.Asa am fost diagnosticata .Acum urmez un tratament cu paroxetina.Am un pic de frica pt nu vreau sa devin dependenta de acest medicament si incerc sa fiu tare.Am varsta de 33ani,un copil de 5 ani care imi lipseste foarte mult pt. el e cu bunicii iar eu si sotul suntem in Italia la munca.Totul a survenit imprevizibil,incepand cu dureri puternice de cap ,stari de voma,stari de agitatie,oboseala fizica,nu suport zgomotul,mi se imoaie picioarele,nu pot sa ies singura sa merg la cumparaturi,serviciu,daca sunt in intarziere nu pot sama grabesc pe strada pt am ameteli.Analizele de sange si urina sunt bune,iar dupa 2luni de sacrificiu mi-au dat acest diagnostic.Cu un pic de norocsi multa rabdare sper sa depasesc acest moment,oricum greu pt ca viata cotidiana nu te ajuta cu nimic.G