Imi este f.rau

Va rog mult sa imi spuneti ce pot avea!De 1 an de zile ma simt f.rau,am devenit o leguma.Am consumat o substanta care mi-a facut rau intr-aevar..urmatoarele zile aveam atacuri de panica...nu puteam sa dorm/..tahicardie..frica de moarte..asta acum 1 an .De atunci vreau sa va spun ca nu mai imi revin.Cand ies afara mi se poae ca vad totul diferit..asa ca un vs o ameteala..nu ma pot concentra am stare de ameteala..nu realizez ce urmeaza in fata mea..muschii slabiti..am tendintab sa ma tin mereu de cap ...si sunt fff.incordata.Mentionez ca am facut tot felul de analize:EKG,RMN,electroencefalograma analze la sange la rinichi ficat...km tot ce se putea iar nimeni nu imi gaseste nimic.Simt uneori ca trebue sa ma sinucid pentru ca nu sunt in stare de nimic..imi este rau in general.Ajutati-ma si spuneti-mi cam ce credeti ca pot avea sau ce ar trebui sa fac.Multumesc mult!

poikj

La fel ma simteam si eu acum 5 ani, sunt din provincie, am luat toate spitalele la rand apoi am ajuns la Bucuresti...am facut rondul pe la toate cabinetele, nimeni nu imi gasea nimic. Am incetat apoi sa mai iau medicamente, aveam zeci de retete si nici nu mai stiam ce sa iau...mi-am luat o luna ce concediu medical dar mi-a facut mai rau . Singurul remediu a fost MUNCA multa, multa sa nu mai ai timp sa te gandesti la nimic... apoi gandeste-te bine... ce te macina? daca ai vreun secret , daca ai gresit ceva, elibereaza-te... iesi la are, plimba-te , nu sta singura... Eu am reusit, acum ma simt bine, intre timp am facut si un master si alta scoala...tine-ti mintea ocupata, cat mai mult, nu te mai gandi ca ti-e rau...citeste pe net despre ,, durerea de suflet",atacurile de panica si ai sa vezi ca ai sa te regasesti...

buna, gina. de fapt, nu stiu cat de mult s-ar potrivi salutul asta situatiei noastre. te inteleg perfect. si eu ma aflu in acelasi colt al suferinzilor fara speranta, asa ca tine. ma simt exclus din randul oamenilor normali, sanatosi, ma simt exclus dintr-o societate care nu vrea sa accepte un om bolnav care nu e in stare de nimic. si asta pe buna dreptate...
tocmai mi-am verificat mail-ul dupa mult timp si am fost surprins cand am vazut ca mai am un mesaj.
si eu am lipsit cateva saptamani de la scoala la inceputul anului fiindca mi-era pur si simplu groaza sa ies din casa.
nu vreau sa te dezamageasca raspunsul meu, e strict o experienta personala, dar pe mine nu m-au putut ajuta medicii. am si renuntat sa ma mai plimb degeaba pe la ei.si eu am mers de cateva ori la consultatii la cardiolog, la diverse ecografii, acum iau pastile antidepresive, dar nu vad niciun rezultat.
totusi, daca ar trebui sa-ti dau un sfat iti spun sa mergi in continuare la doctor. poate nu ai fost peste tot, nu renunta inca. eu nu mai merg ca nu mai pot, am obosit si deja parca mi-e indiferent, nu mai am nicio speranta.
in legatura cu sinuciderea...exact acelasi sentiment il aveam si eu. nu mai sunt bun de nimic, nu ma mai pot bucura de nimic, nu mai am nicio reusita, asa ca de ce sa ma mai chinui pe mine si pe altii?
e o gandire pragmatica, dar care trezeste sentimente foarte complexe si contradictorii cand trebuie sa te gandesti la viata ta. eu zic sa incerci sa te bucuri (stiu ca e greu) de ceea ce ti-a mai ramas. adica sa iti faca placere sa asculti o melodie, sa te uiti la ploaie, de exemplu (eu ador asta:). adica printre lungile momente de suferinta, sa incerci sa mai furi cate o pauza de placere. sau poate ai vreun hobby.chiar, ai? :D nu ti-ai pierdut vazul, auzul, profita de ele! no, sper ca intelegi ce vreau sa spun:) eu am incercat si pot zice ca asta m-a mai tinut in viata. recunosc ca a fost cam greu, mai ales ca in ultima vrema m-am prabusit tot mai tare in prapastia dezolarii (am pierdut pe cineva acum cateva luni..) eu iti dau cu mare placere id-ul meu daca te va ajuta sa vorbesti cu cineva care se afla in acelasi abis al tristetii cu tine,dar as vrea sa fie mesaj privat. m-oi prinde eu cum fac asta:).

in aceeasi situatie sunt si eu!vreau sa ma sinucid si nu reusesc

am facut tot felu'' de analize, toti imi spun ca snt sanatoasa,insa nu mai suport ,agitatia asta interioara ma omoara

salut, eu am aceleasi trairi, pentru ca nu le pot spune simptome, fara gandul la sinucidere. Iubesc prea mult oamenii si viata. Am avut curajul si m-am dus la medicul psihiatru si mi-a spus un lucru de care ma agat si anume ca numai oamenii buni si frumosi la suflet trec prin astfel de stari. oamenii rai si nesimtiti niciodata. Va doresc din suflet putere si vointa de a trai.

daniela si eu trec prin chestiile astea si acelasi lucru mi s-a spus si mie. Oamenii buni trec prin astfel de momente.Eu reusesc sa ma calmez singur doar cu medicamente pe baza de plante in rest in mare parte fac totul singur. Sanatate