Cum pot sa uit de atacul de panica?

pai nu am posibilitatea de a merge la un psiholog...sunt in alta tara...:(

Salut. Uite, as vrea sa-ti impartasesc o experienta care poate te va ajuta macar intr-o mica masura:

"De când mă ştiu, dar mai ales de când am venit in strainatate, am trăit mai tot timpul în crize. Nu atât exterioare, cât interioare.

De exemplu, eram în anul 2 de facultate şi la un curs pur şi simplu am simţit că mi se face foarte rău. Am ieşit, am alergat la cabinetul medical (culmea, nu am căzut, nu am leşinat, nimic..vei vedea de ce) şi medicul s-a uitat simplu la mine şi mi-a zis să mănânc dimineaţa ceva dulce să am mai multă energie. Am zis că îşi bate joc de mine şi mi-a venit în gând că trebuie să am ceva şi ar fi bine să fac mai multe investigaţii. Bun..zis şi făcut, făceam investigaţii (nici nu-ţi imaginezi, tot felul de analize specializate gen cortizol, electroforeza protidelor, TSH) ca să găsesc că sunt sănătos tun...toate analizele ieşeau foarte bine! Însă eu mă simţeam din ce în ce mai rău, aveam tot felul de dureri, probleme digestive, obosit, fără energie, ameţeli, mi se părea că am probleme de echilibru, că nu pot gândi clar, etc, etc...de-abia mai dădeam pe la şcoală. Până la urmă, după ce am chemat o dată ambulanţa (am facut şi asta, da!), o doctoriţă de la urgenţă m-a consultat şi mi-a zis că am avut un atac de panică, că ar fi bine să văd un psihiatru şi mi-a prescris Xanax în caz că mai am probleme.

Bun, făcusem cunoştinţă cu celebrul atac de panică... Nu ştiu dacă îţi poţi imagina...am cumpărat Xanaxul şi îl purtam în geantă, alături de tensiometru (cu care îmi luam tensiunea de căte ori simţeam că mi-e mai rău...de fiecare dată era normală). Xanax nu am luat, îl păstram doar pentru cazuri extreme. La psihiatru mă gândeam ca la ultima soluţie. Însă lucrurile s-au îmbunătăţit mult faţă de situaţia iniţială...deja ştiam că simptomele fizice nu sunt cauzate neapărat de ceva obiectiv ci de frică şi gândurile mele negre. Fiindcă uitasem să-ţi spun, o mulţime de gânduri "ajutătoare" tăbărâseră: că o să mor, că o să-mi ratez facultatea, că o să-i fac praf pe ai mei, etc., etc. Şi îţi dai seama că nu vorbeam cu nimeni despre asta şi asta îmi făcea şi mai complicată viaţa. Erau zile şi zile în care nu făceam nimic, nu mă puteam concentra, doar mă preocupam, mă agitam încoace şi încolo, mă gândeam ce mă mai doare şi că îmi e rău.

A urmat o perioadă de documentare asiduă pe partea de psihologie şi psihiatrie. Nu e o lectură deloc plăcută. Şi pe deasupra asta a însemnat capcana nr.2...dacă la început mă întrebam dacă nu am cutare şi cutare boală fizică, acum mă întrebam dacă nu am cutare şi cutare boală psihică. Totuşi nu ieşea la socoteală: nu era depresie fiindcă totuşi eram motivat, lucram (de-abia ce mă angajasem la firmă), şi puteam să fac mai tot ce-mi doream, nu manie, nu compulsiuni...nici atacurile de panică nu erau ca cele descrise...ceea ce trăiam eu putea maxim fi diagnosticat ca o fobie, dar şi asta mult mai blândă decât ce găseam în literatură. Totuşi eu simţeam că e iadul pe pământ.

Marea şansă pentru care ar trebui să mulţumesc mult lui Dumnezeu a fost să întâlnesc doi oameni speciali, cu ajutorul cărora am putut merge mai departe.

Prima e o doamnă psiholog cu care eram bun prieten de familie. M-am hotărât să o întreb despre ce trăiam, deşi îmi era foarte jenă...dar vroiam să mă fac bine. Ea m-a învăţat că echilibrul psiho-fizic este foarte fragil şi că orice persoană are probleme mai mici sau mai mari de acest fel. Ele devin probleme medicale doar atunci când afectează serios viaţa şi activitatea omului. Depinde însă foarte mult de felul în care le percepem, le asumăm şi încercăm să le depăşim. Mi-a mai explicat că echilibrul hormonal şi deci cel neuro-hormonal este strâns legat de ce mâncăm, ce activităţi facem, cum dormim, dar şi cum gândim, cât ne stresăm, etc. Şi că de exemplu dacă neurotransmiţătorii îşi fac treaba prost sau nu sunt în cantitate suficientă, poţi să simţi că te doare piciorul şi tu să n-ai nimic la picior. :))

A fost foarte important pentru mine..deja ştiam că ceea ce trăiesc era departe de a fi singular şi oarecum "normal".

Al doilea e un medic foarte inteligent şi bun cunoscător al metodelor tradiţionale cât şi alternative în medicină. De la el am învăţat că există multe principii naturale care ne pot ajuta să păstrăm acest echilibru psiho-fizic, sistemul nervos sănătos, precum şi întreg corpul. Şi îţi dau câteva exemple care pe mine m-au ajutat mult, în ordinea importanţei:
-vectori activi în menţinera echilibrului: lăptişor de matcă, polen, propolis, fructe de pădure-cătină, afine, coacăze, măceşe, etc
-plante care reglează anumite funcţii: sunătoarea(cel mai puternic antidepresiv natural), tei(pentru somn liniştit), urzica(detoxifiere), etc
-hrană variată cu multe fructe, legume, cereale, iaurturi, branzeturi, verdeturi si practic tot ce e proaspăt şi cât mai puţin prelucrat;
-mult sport, ieşiri în aer liber, cât mai multă activitate fizică...şi chiar mentală cu condiţia să fie productivă (nu gânduri negative: gen, nu voi reuşi, sunt bolnav, etc)
-somn odihnitor de min. 7-8h in perioada optimă a nopţii: 10.00-6.00.

Problema era că deşi ştiam că mă vor face bine, tot nu le făceam fiindcă aveam mai multă încredere în gânduri de genul: "tu ai aciditate gastrică, cum să mananci cătină?" sau "şi aşa eşti foarte obosit, de ce să mai faci sport să te oboseşti şi mai tare?". Şi încă nu-mi era totuşi clar cum chestii de natură sufletească pot să determine simptome fizice aşa de variate şi de puternice.

A dat Dumnezeu şi am ajuns la Athos, unde am cunoscut oameni extraordinari.
Am discutat şi cu ei mult despre problema mea...şi m-a ajutat mult şi faptul că o puteam explica. Ce mi-au spus ei a fost foarte clar...nu trebuie nici un moment să credem gândurilor de genul: "nu voi reuşi", "sunt grav bolnav şi cine ştie ce voi păţi", etc...în general, orice gând, idee, care ne aduce tulburare, nu ar trebui să o credem, fiindcă mai mult ca sigur nu e adevărată.

Asta m-a ajutat extrem de mult. Ştiam deja că nu sunt singur, înţelegeam puţin ce înseamnă lupta pe care ei o au şi faptul că Bunul Dumnezeu nu ne părăseşte niciodată, oricât de mult ni s-ar părea că El ne ignoră.

Acum şi eu am tot felul..şi zile mai bune, şi zile mai grele...dar măcar ştiu despre ce e vorba, cum să lupt şi să trec mai uşor peste. Mă gândesc că sigur simţi şi tu această apăsare, deşi poate nu aşa...cine ştie ce forme poate să mai ia...Sfinţii Părinţi vorbesc de deznădejde-mâhnire-akedie, însă mie mi-a luat mult timp să înţeleg cum se traduce asta. Ce vreau să-ţi spun şi sper să te ajute: nu eşti singur! Toată lumea trăieşte asta într-o măsură, deşi nu toată lumea şi-o poate explica...însă Dragostea lui Dumnezeu nu părăseşte pe nimeni şi în final totul va fi bine..şi vei vedea tu însuţi dacă stai să observi, cum te scoate din cele mai grele şi imposibile situaţii. Însă tu trebuie să găseşti ritmul de viaţă care să-ţi facă bine: activităţi artistice care să te motiveze şi să te relaxeze, sport, poate biserică, o rugăciune, întâlnirile cu ceilalţi, dragostea, gandurile bune, optimismul...:)"

Va recomand sa beti apa Kangen, produsa de un echipament japonez, revolutionar.
Datorita calitatilor sale, aceasta apa pe linga ca rezolva o multitudine de afectiuni, regleaza balanta interna a organismului, inslusiv sistemul nervos. Va rog sa cititi mai multe pe site: www.apaviekangen.ro
Pentru informatii suplimentare va stau la dispozitie.

Inrt-o situatie asemanatoaare am trecut si eu cu baiatul meu .S-a ccertat cu prietena lui la care a tinut enorm si nu a mai fost in stare de nimic.Asa m-am chinuit timp de un an si jumatate.Am fost la diferiti medici.Toti isi dedeau cu parerea recomandindu-mi diferite medicamente si baiatul meu a ajuns o leguma.In disperarea mea am apelat si la un medic naturist reecomandindu-mi un tratament.Nu-mi vine sa ccred ca baiatul s-a reluat serviciul si se simte bine.Va recomand inccercati cu incredere. Tel. 0720325539

Am fost si eu la un cabinet unde se recomandau produse naturale si intradevar fac minuni

eu numai cand ma gandesc la ganduri negreu sau ceva de genu incepe starea de panica da incerc sa ma controlez mai ales noapte nu pot sa dor din cauza asta pffff...ce aiurea macar de eram in romania..am sa vad maine daca gasesc aici ceva naturist sa vad poate ma ajuta si pe mine

Da, am urmat si eu tratamentul recomandat de dna. Fulger Mihaela ,chiar pot spune ca sunt foarte multumita.