Cum imi pot face prieteni si cum pot scapa de starile de tristete care le simt?

Salut. Problema mea a inceput acum multi ani, cam in perioada in care am inceput liceul. De atunci am observat ca imi este greu sa formez conexiuni cu alti oameni. Cat eram la liceu vorbeam cu colegii in timpul orelor de curs , dar erau conversatii banale de genul salut, ce faci etc. Inafara orelor rar se intampla sa vorbesc cu cineva prin mesaje, cam o data la cateva saptamani. La sfarsitul liceului nu stiu exact ce sa intamplat dar am inceput sa fiu din ce in ce mai suparat si am incercat sa ma sinucid dar evident am esuat. Am incercat sa trec peste m-am inscris la facultate sperand ca voi putea crea conexiuni , dar aceeasi situatie si acum imi era greu sa vorbesc cu colegii si in timpul care eram la facultate, ma simteam tot timpul in plus, ca nu as avea nimic de spus . Am inceput sa lipsesc de la seminarii si examene si eventual dupa 3 ani am abandonat. M-am mutat la Constanta la facultate, iar istoria se repeta intr-o anumita masura. Aici am decis sa ma inscriu la camin in speranta ca voi putea cunoaste mai multa lume dar nu am reusit. Vorbeam iarasi cu colegii cate putin in pauze dar in rest aveam doua colege care erau mai extrovertite si mai vorbeam cu ele . Perioadele acelea in care ma simteam singur si ca si cum voi putea realiza ceva au continuat sa existe. Ma intrebam intotdeauna cum de ceilalti reusesc sa isi faca prieteni iar eu dupa atata timp sunt incapabil de asa ceva.Incercam tot timpul sa ma duc la biblioteca, sa invat, mai stateam pe calculator la seriale filme etc. pentru a avea o ocupatie pentru ca altfel incepeam sa ma gandesc la tot ce am facut si aveam o stare de suparare si ca un fel de durere in suflet. Pe parcursul facultatii am inceput o relatie cu una din fetele care vorbea cu mine dar eventual cand am terminat facultatea ne-am despartit. Cat am fost impreuna cu ea eram cat de cat ok. Aveam pe cineva cu care puteam vorbi , care ma facea sa simt ca nu sunt singur. Precizez ca ea nu stia de toate problemele mele, doar de faptul ca imi e greu sa interactionez cu lumea. Am ales sa nu ii spun de trecutul meu deoarece a povestit odata ca un prieten de al ei (nu iubit, doar un prieten) a incercat sa se sinucida iar ea nu a mai vorbit cu acea persoana din cauza ca a considerat ca ea nu vrea sa faca pe Maica Tereza si de aceea am tinut pentru mine. Spre sfarsitul relatiei chiar daca eram alaturi de ea tot ma simteam singur . Iarasi, spre sfarsitul relatiei am plecat pe vapor ( am terminat universitatea maritima deci astea imi e meseria. Sa fiu plecat. Poate nu a fost cea mai buna alegere) iar cand am ajuns acolo am simtit ca si cum cineva mi-ar baga un cutit in piept. Ma intrebam unde am ajuns , ca nu stiu daca voi rezista, am plecat de acasa pe o perioada de 8 luni si nu am pe nimeni alaturi de mine. Am ajuns sa cunosc romani pe vapor dar iarasi nu am reusit sa formez o conexiune nici eu ei . Relatia dintre mine si fata cu care eram incepuse sa se raceasca si ma simteam tot mai prost.