Atacuri de panica
Si eu ma confrunt cu astfel de stari si pot sa spun ca de 5 ani cu suisuri si coborasuri, nu am dus o viata deloc normala adecvata varstei pe care o am. La mine s-au declansat inainte de nunta dupa o indigestie prelungita careia doctorii nu ii dadeau de cap. Am facut atunci toate analizele, peste tot si a reiesit ca nici macar o lipsa de calciu sau magneziu nu aveam. Am pus atunci pe seama faptului ca nu aveam servici si lipsa de activitate imi intensifica acele stari. Bineinteles ca s-au gasit persoane binevoitoare in jurul meu care m-au indemnat pe calea religiei sustinand ca sunt manifestarile "uratilor". Credula din fire si din dorinta de a reveni la viata de dinainte, de a ma putea deplasa la magazine, in concedii, in wd-uri cu sotul meu adoptasem toate masurile indicate de binevoitori. Umblam cu apa sfintita, cu ulei de la maslu, carti de rugaciuni si acatiste, in asa fel incat l-as fi facut invidios pana si pe un popa. Asta pana intr-o zi cand m-am trezit oarecum la realitate, cu starile fara ameliorare prezente in orice moment. Alte vizite la medic si alte analize. Ajunsesem sa nu imi mai doresc concedii( pe principiul "daca mi se face rau"), nu mai vorbesc de petreceri, nunti si alte manifestari specifice varstei mele de atunci respectiv 25 ani. Incercam cu atata convingere si cu argumente solide sa il determin pe sotul meu sa renunte la concediile si vacantele pe care vroia sa mi le ofere de frica acestor stari. Am uitat sa vi le descriu: senzatia de lipsa de aer, sau ca nu intra suficient aer, ameteli, stare de greata si senzatie de voma, o senzatie de presiune in piept, o imensa tristete plus marea spaima a gandului ca daca mor. Ca sa ma intelegeti mai bine - intr-o excursie pe o insula in Grecia m-am interesat mai mult unde e spitalul decat unde stam cazati. Dupa ce am constientizat ideea ca fac o mare gresala fiind atat de religioasa, habotnica as putea spune, (oricum nu scapasem de stari), m-am mai linistit o perioada. Bineinteles, starile stateau in ceafa mea, in garda sa nu cumva sa le uit. Evitam sa imi caut de lucru de frica starilor si chiar am refuzat cateva joburi. Intr-un final s-au rarit. Incepusem sa cred ca am scapat de ele. M-am angajat, totul era perfect, pana intr-o zi cand pe fondul unei stari de rau la stomac au reaparut in forta toate starile. M-am dus atunci la un bioenergetician care mi-a indicat teoria conform careia am vraji facute. Din nou ritualuri si din nou dependenta de prostii. Un singur lucru era bun in toata acea conjunctura. Puteam sa sun oricand imi era rau. Persoana se concentra si mie imi revenea starea de bine. Abia cand mi-a spus ca conform numerologiei nu ma potrivesc cu sotul meu...(cu care am o relatie minunata) am pus capat si acestei practici. In cele din urma m-am dus la psiholog. Am facut un an si jumatate sedinte in care nu mi-a descoperit de la ce au pornit. Am incercat chiar si o sedinta de hipnoza. In schimb am primit o serie de autosugestii pe care sa le folosesc seara la culcare. Se mai linistisera si starile, intrasem pe un fagas normal. Incercam sa fac si un bebe... Au aparut insa in viata noastra diverse nedreptati, si probleme. Si cu ele odata si starile mele de rau. Parca mai acccentuate si mai chinuitoare. Si acum sunt iarasi in situatia in care caut rezolvari ale acestor stari. Ce vreau sa va spun este ca, cu toate sfaturile, materialele pe care le-am studiat, chiar si forumurile pe care le-am citit, cu toate ca stiu ca sunt create de mintea mea, nu reusesc sa le controlez. De fiecare data intru in panica. Mai ales la senzatia de lipsa de aer. Starile de greata si senzatie de voma le mai pacalesc cu mediacamente pe care le am mereu in geanta. Pentru Panica in schimb nu am ce lua. De multe ori cand sunt la servici si ma apuca starile mele, ma gandesc ce bine e de persoanele care ies la pensie (nu stiu de ce). Bineinteles ca invidiez orice persoana care poate face orice, oricum, oriunde asa cum eram si eu acum 5 ani. Dintr-o persoana vesela, glumeata, plina de viata am ajuns o frustrata. Datorita acestor stari de care nu pot sa scap. Ma mai intaresc uneori zicandu-mi ca daca mama a scapat ( a suferit de anxietate dupa ce m-a nascut pe mine) definitiv de aceste stari, poate si eu intr-o zi am sa scap. Pana atunci incerc sa fac orice este posibil sa aflu de la ce au pornit, ce le face sa se declanseze si nu ma las pana nu le elimin din viata mea DEFINITIV. Sper ca nu v-am plictisit, dar vroiam de mult sa intru pe un forum sa imi scriu pasul.
Desi nu mi s-a facut rau niciodata la propriu (sa vomit) mereu am impresia ca am sa o fac, cum s-a spus si mai sus, mai ales cand ma simt ingradita sau fortata sa stau undeva unde nu am acces rapid la toaleta sau afara. Rusinea fata de ceilalti daca as vomita este, de asemenea, prezenta.
Cum s-a zis si mai sus, evit drumurile lungi cu masina, de avion nici nu se pune problema desi ar fi trebut sa merg in numeroase excursii. Pur si simplu mi-e frica. Cand sunt in masina incep sa imi transpire palmele, ma iau caldurile, simt un nod in gat, mi se usuca gura. Nici acum, cand scriu despre asta nu ma simt foarte confortabil, nodul in gat, palmele transpirate fiind prezente.
Stiu ca totul este doar in mintea mea pentru ca inainte imi placea sa merg cu masina, faceam Transfagarasanul cu sora mea si sotul ei in fiecare an. Si iubeam asta. Plus ca visul meu era sa fiu stewardesa. Acum stau si ma gandesc...ce naiba s-a intamplat cu mine?
Ah, sa nu mai zic. Daca aud pe cineva ca i s-a facut rau de la guma de mestecat (spre exemplu), n-am sa mai mananc guma de mestecat, de frica sa nu mi se faca si mie.
Tare mult mi-as dori sa revin la viata mea dinainte sa apara aceste frici..nefondate si ilogice...
,Am descoperit acest portal din pura intamplare. Acum doua zile prietenul meu care se afla in Spania, mi-a spus ca imi va rezerva bilet la avion pentru a merge acolo de sarbatori/ Cum nu am mai mers niciodata cu avionul , am tot cutreierat internetul pentru a afla daca mai sunt persoane care simt o frica nejustificata de avion.
Descoperind acest portal sunt uimita de cate persoane se confrunta cu aceleasi stari de anxietate ca si mine. La mine a inceput totul acum 7 ani, aveam 20 de ani - Intr-o dimineata am cazut din picioare....de actunci timp de 2-3 ani de zile m-am confruntat zi de zi cu stari groaznice, de la amteli, sufocari, amortirea corpu;lui, tremur necontrolat, frica de moarte, panica....Singura mea fericire ajunsese sa fie gandul ca intr-o zi voi muri si voi scapa de toata aceasta suferinta groaznica.
Am incercat diferite medicatii prescrise de medicii psihiatrii...dar nu m-au ajutat deloc, dimpotriva ma simteam pe alta lume, plus ca eram frustrata de a fi dependenta de niste medicamente pe care le consideram o adevata otrava pentru mine. Stiu foarte bine cum este sa refuzi o excursie, o iesire in oras, o simpla plimbare prin parc de frica de a nu avea un atac de panica care sa te faca de rusine in fata celorlalti care probabil nu te=ar intelege, aceasta frica groaznica care te lasa fara puterea de a trai
Cu timpul si cu ajutorul nenumaratelor rugaminti la bunul Dumnezeu am inceput sa ma mai linistesc, parintii deasemenea m-au ajutat foarte mult, tata imi spunea mereu " Ia-te la tranta cu boala, invinge-o , nu e mai puternica decat tine" . Si astfel de cate ori aveam o asemenea stare....fugeam de ea, la propriu. Ieseam pe strada si alergam, ma miscam, ma uitam prin magazine, interactionam cu cati mai multi oameni....mi se intampla sa alerg plangand si rugand aceasta stare groaznica sa ma lase.....fugeam parca de frica de a nu ma prinde din urma, iar cand imi reveneam ma asezam si plangeam pana nu mai aveam puetere, mai supravietuisem unei lupte cu cel mai mare dusman al meu
. Sunt stari foarte grele pe care nu le intelege decat cineva care a trecut prin ele.
Cu timpul am inceput sa am din ce in ce mai rar aceste stari...si au scazut in intensitate. M-am angajat, am deja 5 ani de cand lucrez, mi-am inplinit un alt vis mai vechi - acela de a-mi lua permisul, lucru la cer nu m-as fi gandit niciodata, Mai am inca acele stari uneori insa Dumnezeu nu ma lasa, le razbesc de fiecare data si nu imi mai este frica. Nu imi mai aman viata din cauza lor....incerc sa traiesc din plin, sa iubesc si sa fiu un om normal. NU este usor, insa am invatat sa multumesc vietii pentru toate celelate lucruri frumoase pe care le am, pot vedea, pot merge, pot manca, ma pot plimba, pot iubii.....si stiu ca dupa fiecare stare de panica ma voi ridica si voi zambii.
Eu va sfatuiesc pe toti sa nu va interiorizati din cauza acestei afectiuni, nu suntem inferiori nimanui, dimpotriva, suntem puternici ft puternici pentru ca ducem pe picioare o viata din care nu lisit suferinte si totusi stim sa ne bucuram de ea mult mai mult decat altii care nu au cunoscut aceste suferinte. Intr-o buna zi va fi bine...Doamne ajuta !!!!
Cat despre plecare mea in Spania , cred va voi alegele varianta autocarului.......desigur nu din pricina fricii de avion, ci datorita posibilitatii de a vedea si alte tari pe parcursul calatoriei......asa trebuie vazuta viata
Numai bine tuturor
,Am descoperit acest portal din pura intamplare. Acum doua zile prietenul meu care se afla in Spania, mi-a spus ca imi va rezerva bilet la avion pentru a merge acolo de sarbatori/ Cum nu am mai mers niciodata cu avionul , am tot cutreierat internetul pentru a afla daca mai sunt persoane care simt o frica nejustificata de avion.
Descoperind acest portal sunt uimita de cate persoane se confrunta cu aceleasi stari de anxietate ca si mine. La mine a inceput totul acum 7 ani, aveam 20 de ani - Intr-o dimineata am cazut din picioare....de actunci timp de 2-3 ani de zile m-am confruntat zi de zi cu stari groaznice, de la amteli, sufocari, amortirea corpu;lui, tremur necontrolat, frica de moarte, panica....Singura mea fericire ajunsese sa fie gandul ca intr-o zi voi muri si voi scapa de toata aceasta suferinta groaznica.
Am incercat diferite medicatii prescrise de medicii psihiatrii...dar nu m-au ajutat deloc, dimpotriva ma simteam pe alta lume, plus ca eram frustrata de a fi dependenta de niste medicamente pe care le consideram o adevata otrava pentru mine. Stiu foarte bine cum este sa refuzi o excursie, o iesire in oras, o simpla plimbare prin parc de frica de a nu avea un atac de panica care sa te faca de rusine in fata celorlalti care probabil nu te=ar intelege, aceasta frica groaznica care te lasa fara puterea de a trai
Cu timpul si cu ajutorul nenumaratelor rugaminti la bunul Dumnezeu am inceput sa ma mai linistesc, parintii deasemenea m-au ajutat foarte mult, tata imi spunea mereu " Ia-te la tranta cu boala, invinge-o , nu e mai puternica decat tine" . Si astfel de cate ori aveam o asemenea stare....fugeam de ea, la propriu. Ieseam pe strada si alergam, ma miscam, ma uitam prin magazine, interactionam cu cati mai multi oameni....mi se intampla sa alerg plangand si rugand aceasta stare groaznica sa ma lase.....fugeam parca de frica de a nu ma prinde din urma, iar cand imi reveneam ma asezam si plangeam pana nu mai aveam puetere, mai supravietuisem unei lupte cu cel mai mare dusman al meu
. Sunt stari foarte grele pe care nu le intelege decat cineva care a trecut prin ele.
Cu timpul am inceput sa am din ce in ce mai rar aceste stari...si au scazut in intensitate. M-am angajat, am deja 5 ani de cand lucrez, mi-am inplinit un alt vis mai vechi - acela de a-mi lua permisul, lucru la cer nu m-as fi gandit niciodata, Mai am inca acele stari uneori insa Dumnezeu nu ma lasa, le razbesc de fiecare data si nu imi mai este frica. Nu imi mai aman viata din cauza lor....incerc sa traiesc din plin, sa iubesc si sa fiu un om normal. NU este usor, insa am invatat sa multumesc vietii pentru toate celelate lucruri frumoase pe care le am, pot vedea, pot merge, pot manca, ma pot plimba, pot iubii.....si stiu ca dupa fiecare stare de panica ma voi ridica si voi zambii.
Eu va sfatuiesc pe toti sa nu va interiorizati din cauza acestei afectiuni, nu suntem inferiori nimanui, dimpotriva, suntem puternici ft puternici pentru ca ducem pe picioare o viata din care nu lisit suferinte si totusi stim sa ne bucuram de ea mult mai mult decat altii care nu au cunoscut aceste suferinte. Intr-o buna zi va fi bine...Doamne ajuta !!!!
Cat despre plecare mea in Spania , cred va voi alegele varianta autocarului.......desigur nu din pricina fricii de avion, ci datorita posibilitatii de a vedea si alte tari pe parcursul calatoriei......asa trebuie vazuta viata
Numai bine tuturor
Doamna care a scris acest mesaj se vede ca este superficiala in credinta, este normal ca nu au ajutat-o practicile ortodoxe.
Pentru a scapa de anxietate trebuie sa fiti impacati cu voi insiva...daca tu cauti sa fii cat mai bun, cat mai smerit si sa lasi toate grijile in seama lui Dumnezeu , nu mai exista vreun motiv ca sa ai aceste stari.
Cititi minunile din zilele noastre ale Sfantului Nectarie sau duceti-va la manastirea Radu-Voda din Bucuresti ca sa vedeti cati oameni vin acolo ca sa-i multumeasca sfantului pentru vindecarea de boli si femeile care au ramas insarcinate dupa ce nu li se mai dadea nici o sansa .
Eu am 28 de ani, am terminat Facultatea de Stiinte Politice ,tratamentul l-am facut 1 an de zile , am xanax la nevoie (atunci cand simt ca vine atacul de panica) ,am trait clipe de cosmar din care credeam ca nu voi mai iesi dar , acum dupa ce am trecut prin furtuna si soarele a rasarit in viata mea , ma uit in trecut si ma amuz..acum mi se pare atat de usor sa treci peste anxietate,depresie si atacuri de panica...
Nu va speriati, fiti mai degajati pentru ca totul este in mintea voastra..noi producem aceste stari prin modul negativ in care gandim.
Te rog intra pe www.tiberiumolnar.ro. Aici iti vei gasi rezolvarea problemei tale. .Si eu m am chinuit 5 ani cu aceste stari, ma regasesc in ceea ce ai scris tu aici, dar Dumnezeu mi a scos un inger in cale, bioenergoterapeutul Tiberiu Molnar. Sa auzim de bine.
Te rog intra pe www.tiberiumolnar.ro. Aici iti vei gasi rezolvarea problemei tale. .Si eu m am chinuit 5 ani cu aceste stari, ma regasesc in ceea ce ai scris tu aici, dar Dumnezeu mi a scos un inger in cale, bioenergoterapeutul Tiberiu Molnar. Sa auzim de bine.
Programează-te rapid la medicii recomandați de SfatulMedicului.ro prin serviciul de programări Clickmed
Găsești peste 7500 de medici cu program disponibil
Alege medicul potrivit pentru: Psihiatrie , .
Raspunsurile oferite prin intermediul site-ului sunt de natura educationala si informativa si nu pot fi considerate, in nici o situatie,
ca fiind asimilate unor consultatii sau analize medicale de specialitate.
Datorita insusi modului in care functioneaza comunicatiile intermediate de internet, o consultatie medicala amanuntita nu este posibila, prin urmare,
informatia medicala prezentata de site-ul nostru nu trebuie folosita ca alternativa a consultului medical realizat in persoana de un medic specialist.
SfatulMedicului.ro, precum si toti colaboratorii ale caror sfaturi sunt recepţionate prin sfatulmedicului.ro, nu pot fi considerati raspunzatori pentru nici un prejudiciu/pierdere de orice fel.
Pentru a putea utiliza site-ul SfatulMedicului.ro trebuie sa fiti de acord cu Termenii si conditiile.


Urmareste Sfatul Medicului
Aboneaza-te la Newsletter