Atac de panica cu agorafobie

buna
fratele meu atrecut printr-o situatie asemanatoare, la fel a fost si el consultat de mai multi medici,psihiatrii si nu l-a ajutat cu nimic...singura posibilitate sa scapi din situatia asta este autocontrolul,trebuie sa ai incredere in tine, sa nu gandesti negativ,in momentele acelea sa te gandesti la clipele frumoase din viata ta!! frumos ar fi daca ai avea pe cineva langa tine care te intelege si te sustine.
fratele meu de acum 7 ani nu a mai avut starile acelea,noi spune-am ca este nebun! dar pana la urma ne-am documentat si am fost langa el...si este bine acum!!
nu stiu daca are vre-o importanta dar el nu consuma alcool si nici nu fumeaza! bea f multe ceaiuri,face sport si in primul rand gandeste pozitiv!!

Iti recomand calduros sa mergi la un acupuncturist bun. Daca esti din Bucuresti, ti-l recomand pe Tutu Codrut. Sfaturile gen autocontrol si sa gandesti pozitiv nu te ajuta in criza cu nimic, probabil ca stii asta deja. Ca sa te ajuti, e important sa fii convins ca exista o solutie pentru tine. Si trebuie sa o cauti.

da-mi add pe messenger si putem discuta [email protected]

SI EU FAC TRATAMENT CU ZOLOFT DE 6 LUNI SI MA SIMT MAI BINE, INSA MA AJUTA MULT RUGACIUNEA SI POSTUL, CREDINTA IN DUMNEZEU!NU MAI LUA SEROXAT CA TE INDUCE IN EROARE, NU ARE NICI UN EFECT, AM VAZUT UN DOCUMENTAR LA STIRI LA TELEVIZOR, AI GRIJA DE TINE!

Buna,
Ma numesc Ana Maria si am suferit si eu de agorafobie si atacur de panica.Va sfatuiesc sa luati legatura cu dl.Urda Florin mess:[email protected] tel 0727094905.
Eu am urmat tratamentul pentru agorafobie l adansul si ma simt excelent
Multa sanatate,
Dr Ana Maria

Am apelat la dl Florin Urda si sunt super.Am scapat de simptome si chiar ma pot plimba linsitita pe strada.Succes!!

Buna ziua la toata lumea!
In urma cu cateva luni am suferit si eu de atacuri de panica, si nu puteam sa merga pe strada singura ca aveam palpitatii, mi se facea frica, si intram in panica. Pot spune ca ma simteam din ce in ce mai rau si nu stiam de la ce este, si m-am hotarat sa ma internez intr-un spital sa mi fac mai multe analize amanuntie sa vad care este cauza, si de la spital o domana dr. neurolog mi a spus sa consult neaparat un psiholog. Si asa am si facut am contactat imediat un psiholog, si am urmat cateva sedinte (aprox 20). Acum ma simt mai bine sincer va spun, plec singura pe strada, nu mai am probleme, o sa mai dureze putin pana ma fac bine definitiv, pt ca asta imi doresc! Chiar va inteleg pe cei care suferiti de atacuri de panica. Si daca as putea sa dau un sfat: consultati si un psiholog.
Multa sanatate!

Buna ziua,in legatura cu dl Florin Urda pot zice ca este un om extraordinar si foarte deschis care te ajuta cu adevarat sa invingi anxietatea si atacurile de panica,pana la dansul am incercat si eu diverse tratamente si sedinte la psihologi care nu au avut efect insa ceea ce mi-a dat dl Florin (vitamine si minerale) si prin sedintele tinute de dansul pot zice ca sunt 80 % bine si am tinut numai 8 sedinte pana acum,puteti sa il apelati cu incredere pentru ca o sa va ajute ,nu are rost sa va mai prelungiti suferinta si sa incercati tot felul de tratamente fara rezultat;anxioliticele te linistesc pe moment dar ele nu trateaza cauza ci simptomul si daca nu e tratata cauza atunci cand nu veti mai lua anxiolitice clar ca simptomele reapar!Adresa dansului este [email protected]

Buna ziua.
Am trecut si eu prin asemenea situatie in urma cu 5 ani,(aveam 25 ani)cand am fost diagnosticata cu o boala autoimuna(LUPUS).Dupa 2 saptamani de stat in spital am ajuns acasa,unde a inceput calvarul.O puternica ma cuprindea tot timpul.Mi-era teama ca in orice moment mi s-ar putea face rau si as putea muri.Frica sa mananc de teama sa nu ma inec,frica sa raman singura intr-o camera pt ca nu ar avea cine sa ma ajute.Locul in care ma simteam in sigurana era patul.Nu ma dateam jos din pat.La baie mergeam insotita,iar afara nici vorba sa ies.Mi-era frica sa dorm ca sa nu mor in somn.Mama a facut tot posibilul sa ma scoata din starea asta.Mi-a cumparat integrame,goblenuri,sa am tot timpul ceva de facut.Ma ridica fortat din pat si ma ducea la baie in fata oglinzii si-mi zicea sa repet cat pot de tare si cu,convingere : "NU AM NIMIC,SUNT SANATOASA,CELULELE MELE SE REGENEREAZA PE ZI CE TRECE".Ca si fata ,neglijasem complet aspectul fizic :nu vroiam sa ma spal ,sa ma pieptan,absolut nimik.
La sugestia unei cunostinte,am acceptat sa merg la un psihiatru.Drumul cu masina pana acolo a fost un calvar:muream de frica si ziceam ca nu mai ajung odata la policlinica.Am intrat la medic ,si am inceput sa-i povestesc cele intamplate si starile prin care trec si uneori medicul imi descria senzatiile traite de mine inainte sa i le povestesc eu.Ma simteam usurata ca ma intelege.Diagnostic: AGORAFOBIE CU PANICA.Mi-a prescris tratament ,mi-a spus sa gandesc pozitiv ,caci nimic rau nu mi se intampla,sa incerc sa ies treptat afara,sa am tot timpul o ocupatie.Am plecat de-acolo mai linistita.
Din acea zi mi-am schimbat obiceiurile ,m-am fortat sa mi le schimb.Am inceput sa ma machez ,imi datea o stare de bine faptul ca arat bine.Facem curat in fiecare zi chiar daca nu era nevoie,doar sa nu stau sa ma las prada gandurilor negre.Si am ineput sa ies treptat afara.Intai pe banca in fata blocului 10 min ,apoi pana coltul blocului si treptat am parcurs distante mai mari.De fiecare data insotita.Medicul imi spusese ca va veni o zi in care "se va suci butonul" si voi fi iar ca inainte.Si culmea,intr-o dimineata cand m-am trezit chiar am simtit ca nu mai am nimic si ca pot infrunta orice.
Sunt 5 ani de-atunci, nu-mi lipsesc antianxioliticele din geanta,in caz ca am putina "fricuta" ,desi se intampla rar,fiind mai mult emotii decat frica,dar le port cu mine pt ca imi dau o siguranta stiind ca le am in caz de nevoie.Merg in continuare cu Lupusul meu,dar nu mai mi-e frica de moarte,am invatat ca daca am grija de mine totul va fi ok.
Toti avem la un moment dat temeri,dar trebuie sa stim sa trecem peste ele.Important este sa ai pe cineva aproapre,care sa te sustina si sa te inteleaga
Sa fii optimist si sa nu te lasi doborat.Puterea este in tine,trebuie sa te convingi de asta
Multa sanatate si INVINGETI FRICA!!!!!

Buna ziua.
Am trecut si eu prin asemenea situatie in urma cu 5 ani,(aveam 25 ani)cand am fost diagnosticata cu o boala autoimuna(LUPUS).Dupa 2 saptamani de stat in spital am ajuns acasa,unde a inceput calvarul.O puternica ma cuprindea tot timpul.Mi-era teama ca in orice moment mi s-ar putea face rau si as putea muri.Frica sa mananc de teama sa nu ma inec,frica sa raman singura intr-o camera pt ca nu ar avea cine sa ma ajute.Locul in care ma simteam in sigurana era patul.Nu ma dateam jos din pat.La baie mergeam insotita,iar afara nici vorba sa ies.Mi-era frica sa dorm ca sa nu mor in somn.Mama a facut tot posibilul sa ma scoata din starea asta.Mi-a cumparat integrame,goblenuri,sa am tot timpul ceva de facut.Ma ridica fortat din pat si ma ducea la baie in fata oglinzii si-mi zicea sa repet cat pot de tare si cu,convingere : "NU AM NIMIC,SUNT SANATOASA,CELULELE MELE SE REGENEREAZA PE ZI CE TRECE".Ca si fata ,neglijasem complet aspectul fizic :nu vroiam sa ma spal ,sa ma pieptan,absolut nimik.
La sugestia unei cunostinte,am acceptat sa merg la un psihiatru.Drumul cu masina pana acolo a fost un calvar:muream de frica si ziceam ca nu mai ajung odata la policlinica.Am intrat la medic ,si am inceput sa-i povestesc cele intamplate si starile prin care trec si uneori medicul imi descria senzatiile traite de mine inainte sa i le povestesc eu.Ma simteam usurata ca ma intelege.Diagnostic: AGORAFOBIE CU PANICA.Mi-a prescris tratament ,mi-a spus sa gandesc pozitiv ,caci nimic rau nu mi se intampla,sa incerc sa ies treptat afara,sa am tot timpul o ocupatie.Am plecat de-acolo mai linistita.
Din acea zi mi-am schimbat obiceiurile ,m-am fortat sa mi le schimb.Am inceput sa ma machez ,imi datea o stare de bine faptul ca arat bine.Facem curat in fiecare zi chiar daca nu era nevoie,doar sa nu stau sa ma las prada gandurilor negre.Si am ineput sa ies treptat afara.Intai pe banca in fata blocului 10 min ,apoi pana coltul blocului si treptat am parcurs distante mai mari.De fiecare data insotita.Medicul imi spusese ca va veni o zi in care "se va suci butonul" si voi fi iar ca inainte.Si culmea,intr-o dimineata cand m-am trezit chiar am simtit ca nu mai am nimic si ca pot infrunta orice.
Sunt 5 ani de-atunci, nu-mi lipsesc antianxioliticele din geanta,in caz ca am putina "fricuta" ,desi se intampla rar,fiind mai mult emotii decat frica,dar le port cu mine pt ca imi dau o siguranta stiind ca le am in caz de nevoie.Merg in continuare cu Lupusul meu,dar nu mai mi-e frica de moarte,am invatat ca daca am grija de mine totul va fi ok.
Toti avem la un moment dat temeri,dar trebuie sa stim sa trecem peste ele.Important este sa ai pe cineva aproapre,care sa te sustina si sa te inteleaga
Sa fii optimist si sa nu te lasi doborat.Puterea este in tine,trebuie sa te convingi de asta
Multa sanatate si INVINGETI FRICA!!!!!

E un OM, in primul rand, e destul? Vrei sa sti ce a facut in ,,ultimii 5 ani"? Sau 20 ? Cand mergi la medic, ai obiceiul sa-i ceri sa-ti arate diploma de absolvire? Cand cineva iti face un bine, ii ceri buletinul si-l intrebi ce studii are? Doamne ! Anca, daca pleci la drum cu indoieli, mai bine ramai unde esti!

CEL MAI BUN PSIHANALIST URDA FLORIN!!!!!!!!!INCERCATI CU INCREDERE adresa email [email protected]
In prezent data de 24 5 2012 ma tratez la domnul Urda Florin,am incredere in mine,si cu ajutorul lui Iehova Dzeu,ma voi face bine,este un domn foarte super de treaba,iti explica orice simptom!!!merita sa incercati

Salut,
ce fel de tratament ti-a dat dl. Urda ?
STIMA

Eu am o stare continua de rau,dupa ce a decedat mama.eu iau alprazolam pt atacuri de panica,dar nu poti lua medicamente de genul cand conduci.si nu prea ajuta medicamentele decat la starea de relaxare,simptomele fizice nu trec decat dupa un timp,cu ajutorul tau.trebuie sa faci ceva in permanenta sa iti ocupe creierul,astfel ele devin mai rare si se mai reduce din simptome

Din ce localitate este Dr Urda Florin?