Anxietatea

Si eu am avut atacuri de panic.Ma tinut aproximativ 4,5 luni.Am fost la psiholog si mi-a dat xeroxat ,trebuia sa le iau in fiecare zi in jur de ora 6.Mi sa sous ca creaza dependenta dar mie nu mi-a creat.Nu pot sa zic in prima luna ma ajutat si datrita acestor pastile reuseam sa dorm.NU imi provocau somnolenta dar ma ajutau sa nu mai simt senzatia de sufocare cand ma puneam i pat, ina doua luna nu mi le-au dat gratuit si nu le-am luat ca costau in jur la 3milioane.A 3 luna le-am luat din nou si ma faceau sa casc foarte mult si ma enervau atat de tare incat nu le-am mai luat,trebuia sa le iau 6 luni.M-am hotarat sa scap singura si am reusit deci parerea mea e ca singura cale e sa crezi tu ca poti scapa pt ca asa este.M-am forat singura la toate lucrurile care nu mai reuseam sa le fac.Mergeam cu autobuzu si ziceam in gand catelus cu paru cret ca asta ma amuza pe mine .daca nu ziceam poezia imi venea sa sar din autobuz ca imi era frica.Nu mai puteam dormi cu geamul inchis ca nu imi mai ajungea aerul ma sufocam pana intr-o seara ce m-am enervat si m-am fortat eu pe mine sa dorm asa gandindu-ma la faptul ca tot timpul mi-a ajuns aerul si acum sunt impresiile mele.Trebuie sa gasesti singur metodele care te ajuta pe tine deoarece aceste atacuri din cate am observat la toti se instaleaza diferit.

Eu nu am avut atacuri de genul sufocare, in primul an era teroare cu magazinele, la mine se manisfesta sub forma de ameteli cateodata batai la inima dar poate fii si de la tutun, stari de confuzie, plus ca am ganduri...nu de suicid...dar parca tot ce este mai rau am impresia ca numia mie mi se poate intampla, iubesc viata imi place sa o traiesc din plin da parca starile aste nu imi mai dau liniste cand ti-e lumea mai draga hop si o durere de cap o ameteala de iti strica dispozitia, spre sa reusesc fara pastile au trecut 4 ani sunt mai bine....nu stiu ce sa mia zic...sanatate tuturor, mai astept si alte pareri

Buna seara,
Ca interventie de prim ajutor, pentru diminuarea intensitatii simptomelor in atacul de panica, este necesara gestionarea ritmului respirator: astfel, cand simptomele anxietatii somatice va cuprind (despre asta este vorba), este necesar un anume ritm respirator: stati intr o pozitie cat de cat simetrica, relaxat (relaxare musculara), inspirati pana la doi...expirati usor, prelung pana la patru (cu gura inchisa). Faceti asta ori de cate ori aveti nevoie, de mai multe ori consecutiv...rezultatele de ameliorare a simptomelor vor apare imediat (e necesara pozitia relaxata). Si important este sa nu va speriati de simptomele pe care le aveti ...doar sunt ale dv . Speriindu- va de simptomele somatice ale anxietatii dv, veniti cu sperietura peste sperietura... rezulta amplificarea simptomelor de anxietate (sperieturii)...si cercul se reia. Veti demonta acest cerc, contracarand simptomele anxietatii printr-o atitudine relaxata, de calm si liniste si respiratie in ritmul pe care vi l am sugerat la inceput...in loc sa va nelinistiti.
Cu timpul programul (asa zis program) atacului de panica se va destructura, iar simptomele se vor reduce in frecventa si intensitate...dar programul de somn (daca aveti si insomnii) se reface mai tarziu.
Aceasta e doar o interventie psihoterapeutica simptomatica ( ce da rezultate comparabile cu medicamentele indicate in aceasta conditie). Abordarea evenimentelor activatoare (cauzelor) care declanseaza simptomele atacului de panica, se poate face numai prin psihoterapie; se vizeaza intarirea eului prin elaborarea semnificatiilor evenimentului activator.
Va doresc sa fiti sanatos si voios!

buna all!!!!!
sufar de depresie si anxietate ,ma enervez f repede, nu ma pot controla ,,ma cert cu toata lumea ,sunt f agresiva,,,,,,,
ultima oara cand a venit sotul meu acasa,ne -am certat f rau...
copilul nostru are 10 luni!!!!!!!
a inghit ceva de plastic ,o bucatica si s-a innecat ,,,,,,,,,,m-am speriat f rau si atunci mi-am pierdut controlul ,,,,,,,
si atunci au inceput discutiile cu sotul meu ,i-am spus ca vreau sa divortam....
el a fost de acord ,dar nu era sigur ca ma mai iubeste sau nuu,,,,,]
eu il f mult ,dar nu sunt sigura daca ma mai iubeste sau nu..
si de atunci a inceput balamucul in casa..
m-am simtit f rau ,m-a durut capul ,,,,,nu mai puteam sa stau in picioare ,m-am trantit pe jos ......
cum ma cert cu cineva ma simt .. chiar daca nu incepe certa din vina mea!

cum sa scap de aceste stari??
nu ma pot controla niciodata......

va multumesc ! astept raspuns!

eu am un sfat pt tine pt ca stiu prin ce treci:ai incredere in tine!!!!1eu asa am scapat +un consul la un medic homeopat!

am si eu o problema...aproape in fiecare zi am atacuri de panica....nu pot sa respir,plang fara opriere fara nici un motiv,simt ca am un nod in gat care nu ma lasa sa respir...e ingrozitor...ma simt singura....motivul ar fi faptul ca anul acesta universitar am stat singura(fara prietenul meu,cum am stat anul trecut) in alt oras,la fac. cand sunt acasa ma comport perfect normal dar cand stiu ca a doua zi trebuie sa plec iar de acasa incep sa fiu din ce in ce mai agitata si nu ma mai pot controla...chiar nu stiu ce sa fac....patesc asta doar cand nu sunt acasa

ca o continuare....nu am deloc pofta de mancare cand sunt plecata si nici nu pot sa dorm...daca adorm,cand ma trezesc timp de cateva secunde nu imi dau seama unde sunt si ce mi se intampla,imi vine sa plang si nu pot sa respir.uneori ma intreb daca innebunesc...

trebuie sa faci sedinte de terapie cognitiva si citeste multe carti de psihologie

Buna seara,si eu sufar de atacuri de panica si anxietate de aproape un an.Va spun cu mare drag ca in ciuda starilor froaznice pe care le simteam ,senzatii de sufocare ,impresia ca voi muri ,senzatia ca o sa cad din picioare si nu are cine sa ma ajute ...fac psihoterapie cognitiv-comportamentala si ma simt din ce in ce mai bine,am invatat de unde provin toate aceastea si acum stiu sa le controlez si incep sa imi traiesc din nou viata la maximum pentru ca merita traita! Nu va descurajati! Sanatate tuturor

Buna seara,si eu sufar de atacuri de panica si anxietate de aproape un an.Va spun cu mare drag ca in ciuda starilor froaznice pe care le simteam ,senzatii de sufocare ,impresia ca voi muri ,senzatia ca o sa cad din picioare si nu are cine sa ma ajute ...fac psihoterapie cognitiv-comportamentala si ma simt din ce in ce mai bine,am invatat de unde provin toate aceastea si acum stiu sa le controlez si incep sa imi traiesc din nou viata la maximum pentru ca merita traita! Nu va descurajati! Sanatate tuturor