Anxietate! Grava sau putin grava?

Cred ca perioada in care au aparut aceste stari e din a doua parte a clasei a 9-a,cand prietenii cu care obisnuiam sa stau de cel putin de 2 ani si ne petreceam timpul impreuna si multe momente frumoase,mau indepartat de ei cu multa ignoranta si tot felul de motive,dintre care multe neadevarate,barfe,si au vorbit tuturor cunoscutiilor ca sunt o persoana aiurea,dar defapt nu era tocmai asa si asta sa intamplat inca o data dupa impacare exact peste 1 an o cearta mult mai mare!tot timpul am crezut ca e bine si am incercat sa fiu de treaba!Tin sa mentionez ca eram si cu 2-3 ani mai mare ca ei in gasca!Ei vedeau si altcumva anumite lucruri!Nu vedeau prietenia cum o vedeam eu!Asta cred eu,dar dragostea ma consuma cel mai mult si imi creeaza cel mai mult starile astea! de toate intamplarile astea am trecut acum vb cu ei mai ies din cand in cand cu ei,ce ma nelinistete cel mai mult si care imi provoaca emotii tot timpul orice as face cand ma gandesc ca persoana iubita!cand o simt putin mai distanta si incep sami pun intrebari ceam facut gresit,ce o determina oare,devin nelinistit,ingrijorat si emotiile cresc!As putea sa zic ca sunt si paranoic imi creez tot felul de scenarii in minte si ce ma ingrijoreaza cel mai tare e ca am incredere enorma in ea si o stiu in casa sau stiu ce face nu e vb de gelozie,tot parca imi mai trec unele ganduri (nu tare mai simte nevoia sa vb asa mult cu mn,nu mai tine asa mult la mine,nu mai sunt asa important) si devin nelinistit si din nou emotii!Asta cand incep sa o simt distanta!Poate ca si ma gandesc mult la ea cum ies doar seara din casa si in timpul zilei nu prea am foarte multe ocupatii plus restul problemelor care le avem cu toti,si ma tot gandesc la to felul de prostii dar daca ajung sami pun intrebari e tot timpul cu un motiv,deci nu sunt absurd!
Multumesc frumos pentru raspuns,vreau sa va intreb daca psihoterapia o fac la psiholog?