abulie

Tumorile sistemului nervos central - de la diagnostic la tratament

Actualizat la data de: 14 Aprilie 2025

Dr. Alexandru Gabriel Berescu
Medic rezident Oncologie medicala

Ce sunt tumorile sistemului nervos central? Sistemul nervos central este alcatuit din creier si maduva spinarii. Tumorile sistemului nervos central pot sa fie benigne in 70% din cazuri sau maligne in 30% din cazuri. Cele maligne pot sa fie tumori primare sau secundare. Tumorile primare se dezvolta din celulele sistemului nervos central. Tumorile secundare reprezinta metastazele cancerelor din alte organe (celule din respectiva tumora sufera transformari, ajung in circulatia sangvina si ulterior din circulatie patrund in alte organe printre care si cele ale sistemlui nervos central). Cel mai frecvent metasteaza in sistemul nervos central cancerele pulmonare, mamare si melanoamele. Tipologie Principalele 2 tipuri histopatologice de tumori ale sistemului nervos central sunt glioamele si oligodendroglioamele. Alte tumori ce pot sa apara in sistemul nervos central sunt: tumorile ependimale, tumorile de plex coroid, tumorile de regiune pineala, meningioame, tumori ale... [continuare]

Simptom psihic caracterizat prin lipsa mai mult sau mai putin pronuntata a vointei, antrenand o inhibare a activitatii fizice si intelectuale. [continuare]

depresia este o stare mentala caracterizata prin tristete patologica, durere morala, pesimism, autodevalorizare, dezinteres, anxietate la care se asociaza o incetinire psihomotorie (bradipsihie, akinezie, abulie etc.) si simptome somatice (constipatie, anorexie etc.). Au fost descrise numeroase forme de depresie in functie de aspectul clinic (intensitatea anxietatii, preponderenta simptomelor somatice) si de etiologie (depresie endogena, depresie de involutie, depresie mascata, depresie nevrotica, depresie post-partum, depresie psihogena, depresie somatogena). [continuare]

Ce se intampla cu noi ?

Intrebari de la utilizatori

Comunitate > Psihologia cuplului

Salut.. m-am decis cu greu sa va scriu, pentru ca nu stiu de fapt in ce masura ma puteti ajuta. Suntem impreuna de 1 an jum., nu cred ca mai trebuie sa mentionez cat de indragostit era la inceput. Stateam ore in sir pana la rasarit si povesteam, stiam ca e genul de persoana pentru mine, stiam ca voi invata multe de la el si ca ma va iubi, va fi ceva frumos. Cu trecerea timpului s-a racit, nu mai eram prioritara, cariera, prieteni, amice - orice. iar eu pe locul 2. La inceput vedeam dragostea ceva frumos, cum o vad majoritatea fetelor, dar acum sunt atat de dezamagita, trista, ma simt ca o amanta, parca primesc atat cat primeste o amanta. Ce e si mai trist, e ca nu vreau sa plec, nu am curajul si nici dorinta, tin la el foarte mult insa cel mai tare doare sa iti doresti mangaieri si vorbe frumoase, nopti tarzii, iesiri in 2 si sa vezi cum trece nepasator peste ceea ce femeia de langa el isi doreste si o face fericita si tot pe locul 2 sunt.. As incerca la un psiholog, sa ii spun mai... [continuare]

Nudism sau exibitionism parental?

Intrebari de la utilizatori

Comunitate > Cresterea si dezvoltarea copiilor

Recunosc, nu stiu ce titlu sa pun acestui articol. Voi descrie in urmatoarele randuri starea si putin din parerea mea despre un lucru pe care il observ de cand plec la un centru de fitness. Lansez o provocare pentru fiecare dintre cei care vor citi aceasta abordare si astept cu interes fiecare parere. La un moment dat, voi relata si punctul meu de vedere ca specialist in psihoterapie de familie si cuplu, mai ales fiindca lucrez si cu copii. Frecventez de mai bine de 4 luni un centru mare de fitness. Vestiarele femeilor sunt separate de cele ale barbatiilor. In interiorul fiecarui vestiar nu exista separeuri unde sa te dezbraci, sa te schimbi, sa te dai cu crema, sa te masezi, sa te fardezi etc. Asa este si la barbati. Pana aici este ok, desi la inceput mi-a venit greu sa stau despuiata printre atatea femei pe care nu le cunosteam, sau sa dau cu ochii peste tot de sani, funduri si alte zone intime pe care fiecare le ascunde si protejeaza cum poate mai bine in restul timpului. Am... [continuare]

Se poate sa fie sau nu epilepsie?

Intrebari de la utilizatori

Comunitate > Epilepsie

Buna ziua.Ma numesc Adrian M. si am 29 de ani.Am o prietena pe care o iubesc foarte mult si stiu de la ea ca atunci cand avea vreo 10 ani a suferit o insolatie puternica la cap si in urma acesteia a ramas cu niste simptome similare epilepsiei.Din ce mi-a zis ea si parintii ei se manifestau de genul ca isi pierdea cunostinta dintr-o data si dura vreo 2-3 minute.Eu nu stiu cum se manifesta epilepsia si tot ce va zic sant spuse de ea si de familia ei.Ea zice ca e aproape vindecata ptr ca doctora la care a fost in urma cu un an ia zis ca daca trec 5 ani de la ultima pierdere de cunostiinta inseamna ca sa vindecat , si ea mi-a zis ca deja au trecut 3 ani si 8 luni( de 6 luni santem impreuna si nu am vazut nimic ciudat la ea ma refer la faptul cu pierderea cunostiintei) dar mi-a zis ca nu are voie sa bea cafea , suc accidulat sa fumeze si ia un medicament care se numeste Depachin o data pe zi seara.Eu o iubesc foarte mult si nu vreau ca acest lucru sa devina un obstacol dar din cate am... [continuare]

Am lesinat

Intrebari de la utilizatori

Comunitate > Epilepsie

Ieri am lesinat ( mi-am pierdut cunostinta timp de vreo 10-15 min pentru prima data) am facut o criza din ce am inteles de la colegi ceva de genu mi s-a inclestat gura,mainile,dadeam ochii peste cap.Dupa criza asta am lesinat nu mai reactionam la nimic nu putea vorbi si timp de vreo 30 de min nu am stiut ce se intampla cu mine.Nu am stiut cum am ajuns la spital nu stiu abslout nimic.Tot ce v-am povestit acuma stiu de la colegi ,profesori si parinti.Ma puteti ajuta sa-mi spuneti despre ce este vorba.De la scoala mi s-a spus ca ar fi vorba de epilepsie insa cei de la spital au exclus cu fermitate aceasta varianta. [continuare]

Pentru ca am nevoie de o vorba buna.

Intrebari de la utilizatori

Comunitate > Depresie

Mi-e greu sa comasez povestea mea. Mi-ar prinde bine daca vreuna dintre persoanele de aici ar avea rabdare sa ma citeasca si apoi..sa-mi spuna o vorba buna. Inceputul se petrecea in urm cu aproximativ 10 ani,cand am plecat din orasul natal pentru a veni la facultate intr-un altul,in care am si ramas. Anii de studentie au fost tumultosi,cu multe ganduri si framantari, excese de tot felul si vise marete care nu s-au concretizat, la fel cum nu am terminat nici facultatea, prea preocupata fiind atunci de anii tineretii si distractiile aferente. Lipsa intelepciunii si a unei persoane care sa-mi ofere un sfat pertinent sau o lectie de viata care sa mi se para valida si mie au dus la un..prim esec, caci nefinalizarea studiilor ramane un mare regret si acum. Desigur, parintilor nu le-am spus atunci adevarul ci am trait in minciuna ani buni, macinandu-ma fantastic chiar si dupa ce au aflat. Lasand la o parte planul acesta,al educatiei, nici in cel relational nu am stiu a lua cele mai... [continuare]