Ce se intampla cu noi ?

Buna seara .Din ceea ce ai scris imi dau seama ca esti nefericita .....intr-o relatie tot ce conteaza cel mai mult este sa te simti respectata ,rasfatata ,iubita iar toate astea te vor face fericita..... dar ce este de facut ?In primul rand analizeaza defectele si calitatile lui vezi daca defectele lui sunt acceptabile pt ca daca te vei casatori cu el va trebui sa i le suporti toata viata pt ca caracterul nu si-l va schimba niciodata sa nu crezi ca il vei schimba vreodata sunt rare cazurile acestea.Stati de vorba vedeti ce e de facut intreabal ce nemultumiri are daca la deranjat ceva din atitudinea ta ,schimba ceva la tine fi mai provocatoare actioneaza tu incearca o perioada daca nu merge nu iti mai pierde timpul ca baieti sunt pe toate drumurile si la 21 de ani nu ai cum sa nu gasesti un baiat care sa te aprecieze si sa te iubeasca si sa fiti si compatibili in acelas timp totusi fi cu bagare de seama pt ca sunt tot felul de nemernici .mult succes

cu siguranta sant probleme in relATIA VOASTRA ALTFEL NU AR PROCEDA ASA.PAREREA MEA ESTE CA AR TREBUI SA VA CONFRUNTATI AMANDOI CU ELE,SA GASITI PUNCTELE COMUNE DE REZOLVARE DACA SE POATE. FAPTUL CA LE TOLEREZI SAU LE IGNORI CU DURERE NU FACE DECAT SA ADANCEASCA RUPTURA.NICI O PROBLEMA DE CUPLU NU S E E REZOLVA FARA PARTICIPAREA CELOR DOI.SI NU CADEA IN CAPCANA ETERNA CAND UN OM SI FERICIREA LUI DEPENDENTA DE ALT OM.

Incerc sa va scriu cat mai pe scurt, insa ar fi multe de povestit. Am incercat sa comunic cu el, dar raspunsul e de fiecare data acelasi.."asa sunt eu". Parca nu m-ar vrea destul dar in acelasi timp se preocupa si face multe pentru noi, in masura in care vrea si are timp. Cu oamenii din jur vorbeste frumos, daca e sa vorbeasca cu alte fete si se intampla sa para mai mult, el e cel ofensat , ca nu are voie sa aiba nicio amica? Am trecut si peste asta, in ideea ca poate exagerez eu, dar nici discutiile pe care le avem nu mai sunt discutii, orice as incerca sa ii spun , le ia ca pe o insulta si imi spune ca eu caut probleme. Era atat de grijuliu si de indragostit, cum sa mai caut dragostea din ochii lui daca nu si-i deschide? Se poate sa fie mai bine? Incerc eu prea mult ? Cum sa fac sa nu ma mai gandesc la el si sa fiu eu cea care cauta mereu solutii, parca ai zis bine Ana ca fericirea mea depinde de el...

draga mea,
am un raspuns pentru tine ,tare scurt si dureros .
SINGURATATEA IN DOI , UCIDE!
este mult mai bine , pentru tine , o perioada sa stai singura,( este o perioada de liniste necesara) sa-ti pui ordine in idei ,sa-ti stabilesti prioritatile.
...apoi, va trebui sa inveti ce inseamna COMUNICAREA. lipsa ei duce la aceasta "singuratate in doi", care vrei sau nu sa recunosti , este inceputul sfarsitului .
nu te chinuii sa reaprinzi flacara....nu o sa mai fie niciodata la fel ; iar de pshiholog , uita!
ai o varsta la care barbatii roiesc in jurul tau . trebuie doar sa te redescoperi .
si nu uita, fiorii iubirii face o femeie atat de frumoasa...!!!

O relatie trece prin mai multe etape.Fiecare dintre parteneri are ritmul lui de a parcurge aceste etape.Sigur,la inceput este totul frumosFiecare incearca sa-l cucereasca pe celalalt,se lasa sedus de farmecele celuilalt.Este un schimb de "vraji"intre parteneri.Asta se intampla doar un timp, mai scurt sau mai lung.Este etapa pe care ne-am dori-o vesnica. . Etapa urmatoare este cea de asezare , de usoara sedimentare a sentimentelor.Incep sa apara sentimentele de apartenenta : tu simti ca-i apartii si vrei sa-ti apartina, iar el considera ca ii apartii .In aceasta etapa partenerii incep sa se si cunoasca mai bine si incep sa se adapteze sau nu la cerintele celuilalt , la ideea de relatie si la cea de cuplu.Daca nu se adapteaza unul dintre parteneri ,este clar o incompatibilitate intre cei doi.
S-ar putea ca iubitul tau sa nu se fi adaptat la ideea de relatie asa cum o vezi tu sau poate ca nu te-ai adaptat tu la ideea de relatie asa cum si-o doreste el.S-ar putea ca tu sa iei lucrurile mai in serios decat el, sau sa se simta el prea sigur de tine.
Incearca se te detasezi de el , sa fii putin mai rece si mai indiferenta cu el ,sa-ti schimbi putin stilul sau sa te arati mai interesata de tine( cum arati, cum te imbraci) schimba-ti look-ul(tunsoarea ,culoarea parului , machiajul, sau ceva in tinuta ta).Nu-l cicali, nu-i mai cere socoteala ,nu mai trage de el, cu alte cuvinte slabeste-l putin si fa un pas inapoi pt ca sigur va face el un pas spre tine. Sau luati-va o pauza, asteptati sa vi se faca dor unul de celalalt.Daca veti continua relatia dupa pauza este foarte important sa abordezi relatia altfel decat ai facut-o in prima faza.
In cazul in care el nu face pasul spre tine iti recomand sa te gandesti sa renunti la el si sa-ti incerci norocul cu un alt barbat.
Sigur ca acest lucru nu se intampla la o simpla pocnitura din degete.Da-ti timp si ai rabdare cu tine si cu durerea ce te va incerca dupa ruptura relatiei.Trece!
Nu este cazul sa te blamezi ca ai esuat in relatia asta.Esti foarte tanara , ai toate atuurile varstei si cu siguranta iti vei gasi partenerul potrivit .Trece aceasta relatie la rubrica experiente si foloseste tot ce ai invatat in ea.

Draga Mellis din cate inteleg nu sunteti casatoriti. Ceea ce este intre voi e intr-un fel o aventura. Trebui luata ca atare si asumata. Eu sunt casatorit de 10 ani. Mi-a fost teama sa ma casatorec pt. ca aveam probleme cu sanatatea si am vazut multe esecuri in lumea asta. Ma-m rugat la Dumnezeu sa ma ajute, sa nu gresesc si m-a ajutat. Nu vreau sa spun ca am o casnicie perfecta, pt.ca nu exista asa ceva, dar ne intelegem bine. Oricum e nevoie de comunicare in cuplu si de asi vedea fiecare locul lui. N-ar fii rau sa incerci pentru un timp sa oferi dragoste si ce e mai frumos fara sa astepti mare lucru, si apui sa mai vezi.Faceti ce e bine.

Nuuu! Not again.....
Toata lumea are aceeasi problema in doi:
Barbatii sunt capcauni iar femeile-s mimozele din padurea amutita.
Daca ipochimenul este abulic,indolent,insensibil si refractar la dorintele femeii de langa el, ce atata filozofie?
Ia-l nene, incuie-te cu el intr-o camera, piteste cheia si zi-i simplu: "Ba, tu ce ai de gand?Chiar asa de prost esti?"
Neaparat sa-i zici cu "ba", ca pe maidan, altfel nu-l scoti din letargie.
E ca la catei, trebuie uneori sa le distragi atentia cu un mic imbold neasteptat.
Si gata fato.
Apoi vine partea cu perioada de separare, ca sa va,vezi doamne , limpeziti gandurile.
Apoi ipochimenul isi da seama ca a fost un mare dobitoc si ti se face pres sau.. nu-si da seama, poate pentru ca nu e si chiar vrea sa scape de tine.
Si uite asa, fa rost mai repede de camera aia, ca acusi vine menopauza.

Da, stiu ca problema mea pare una tipica de tanar/a indragostit/a. Acum 2 ani as fi zis ca eu nu voi fi asa, ca mereu voi fi stapana pe mine si pe stituatie, indiferent pe cine as cunoaste, dar atunci cand ajungi sa cunosti o persoana care e educata, inteligenta, cu un simt al rasponsabilitatii foarte ridicat, serioasa, care a ajuns departe pe propriile puteri, e foarte greu sa crezi ca vei mai intalni pe cineva asa.. Partea cu dragostea e dificila, a fost obisnuit sa fie singur, sunt prima fata cu care are o relatie mai lunga, cariera si dorinta de a cunoaste multa lume e motivul pentru care avem neintelegeri si pentru ca nu intelege ce inseamna sa fii intr-o relatie. Mi-e frica sa nu ajung o femeie singura, casatorita. Eu nu cred in ideea de "pauza", nici in aceea de a da fara sa astepti, nu exista asa ceva, devii un scalv, nu traim intr-o lume atat de frumoasa incat sa poti face asta. Nu vad nimic bun atunci cand ma cert cu el, acasa situatia e groaznica, facultatea si serviciul sunt stresante .. si simt ca o sa clachez.

PENTRU ''''BUCIFER'''':Imi plac de mor comentariile tale,chiar le caut pe forum,sincera sa fiu,putini reusesc sa fie concreti cu adevarat,majoritatea se risipeste in tot felul de aiureli din care bietele femei nici nu stiu ce sa aleaga!