sen
De ce sunt importanti morcovii in alimentatie si ce beneficii aduc
Autor: SfatulMedicului
Generalitati Morcovii, denumiti stiintific Daucus carota, fac parte din familia legumelor radacinoase alaturi de patrunjel, pastarnac, marar, chimen etc si sunt consumati in intreaga lume, datorita gustului dulce si proprietatilor nutritive importante. Exista peste 100 de specii de morcovi la nivel global, care variaza de la nuanta portocaliu intens, pana la mov, galben sau alb. Cel mai frecvent, este consumata radacina morcovului, insa frunzele sale sunt si ele comestibile. Morcovii contin in proportie de 88% apa, 7% zahar, 1% proteine, 1% fibre, 1% cenusa si 0,2% grasimi. Fibrele din morcovi sunt constituite, in cea mai mare parte, din celuloza. Alte substante furnizate de aceste legume sanatoase sunt glucoza, xiloza si fructoza. Gustul dulceag se datoreaza acidului glutamic si altor aminoacizi, precum acidul lactic, acidul glicolic, acidul fenolic si acidul succinic (acid butandioic sau chihlimbar). Din prisma valorii lor nutritive, 128 de grame de morcovi... [continuare]
Buna seara, Am 22 ani si am o tristete pe care nu o inteleg. Nu am suferit in copilarie, am niste rezultate deosebite, am un iubit care ma iubeste dar nu ma pot bucura de nimic. Inainte simteam o tristete cand ma gandeam la familia mea fiindca a fost foarte rogida cu mine insa acum o resimt in ceea ce priveste relatia de iubire. Am o relatie de cativa ani iar partenerul ma iubeste mult insa eu de cativa ani nu mai simt aceleasi sentimente pentru el, el incearca sa faca totul dar nu ma mai bucura nimic. Am dat in patima tradarii si am considerat ca nu e bine sa merg pe doua fronturi si am cerut despartirea. El a inceput sa planga, mie mi s-a facut mila si am continuat relatia. El isi da interesul ca relatia sa mearga insa eu nu pot fi fericita, chiar imi mai zboara gandul in alta parte. Sunt mereu trista, abatuta, dorm foarte mult, rad foarte rar, mi-am neglijat prietenii si nu am motivatie sa ma ocup de cariera. Ce sa fac? Am nevoie de sfaturi !!! [continuare]
Copilul lui dintr-o alta relatie Am tot citit pe diverse site-uri si forumuri, postari despre o relatie in care unul dintre parteneri are un copil dintr-o alta relatie. Majoritatea celor care raspund post-urilor blameaza persoana care nu accepta copilul partenerului si in general cei care o fac sunt cei care au copii. E usor sa emiti judecati fara sa te pui in postura celuilalt. Daca cei care raspund post-urilor n-ar fi avut copii, cu siguranta n-ar mai da acel raspuns in care il judeca pe cel care nu accepta copilul. Fiecare om are dreptul la fericire. INTR-O RELATIE E VITAL SA TE SIMTI PE DEPLIN IUBIT SI IMPLINIT ALATURI DE PARTENER. Relatia de dragoste dintre doi oameni nu trebuie sa fie umbrita de ABSOLUT NIMENI, nici macar de un copil. La inceputul unei relatii sunt doar ei doi: el si ea. Abia apoi cand relatia evolueaza (in general) pozitiv, apare si un copil. Deci la baza unei relatii sunt doar ei doi si nimeni altcineva. Atunci cand te indragostesti o faci simplu si... [continuare]
Tare mult mi-as dori sa stiu ce am :) Totul a inceput de cand m-am indragostit .. si m-am indragostit rau .. suntem impreuna , stam in aceeiasi casa , impartm totul dar at cand vine vb sa il impart cu prietenii lui , colegii de facultate o iau razna .. da stiu sunt geloasa dar pe mine ma apuca anxietatea , nervi .. si nu cred ca asta e motivul de am starile astea , e doar o masca la ce ma macina cu adevarat , mi-am dorit sa imiiau viata de nu stiu cate ori , ma automutiliz , ma enervez si tip si injur .. stiu ca sunt nebuna ,chiar prea nebuna dar imi afecteaza foarte rau viata , nu mai am niciun prieten apropiat pt cam-am indepartat de toti ca sa fiu doar a lui pt ca am crezut ca asta isi doreste dar am gresit , si stiu ca ma iubeste pt ca altfel nu ar mai sta cu un om ca mine , pt ca mereu tip la el din diverse motive , si uneori imi e mila pt ca il iubesc mai mult ca pe mine sau cel putin asa cred si nu as vrea sa il pierd dar vad cum il indepartez si nu ma pot opri , sunt o... [continuare]
Buna ziua! Mi-am facut analizele de sange si nu a iesit nimic rau.Am cateodata o stare ciudata caracterizata prin : batai ale inimii accelerate, tremuratul mainilor, frisoane, senzatie in burta de ”emotii”,minte tulbure (de parca as fi beata), nu ma pot concentra , senzatia de mers la baie des insotita de cascat si un usor disconfort la nivelul creierului. Mentionez ca starea se accentueaza cand ma gandesc la ea sau cand ma gandesc la unele lucruri care trebuie sa le fac (mers la facultate, serviciu sau de facut curatenie in casa). Si am o stare generala de corp slabit si nu am chef de nimic (mi-e mai mereu somn, desi am dormit). Va rog sa ma ajutati ca nu stiu ce sa mai fac si nu vreau sa mai am starea asta, ca e deranjant. Va implor! [continuare]
Buna ziua! Am o problema... eu locuiesc in italia impreuna cu logodnicul meu. El este mai mare ca mine cu 12 ani si este un barbat divortat . Are o fetita in varsta de 10 ani.Fetita locuieste impreuna cu bunica in Romania. Logodnicul meu o viziteaza regulat,vorbeste cu ea mereu la tel.,si mai ales ii trimite lunar o suma de bani. Si mama fetitei ii trimite bani si o suna dar foarte rar pentru ca ea are o alta familie.Bunica o creste pe fetita de cand aceasta avea 8 luni,de aceea fetita este foarte atasata de bunica. Eu am fost in vizita la ei si am stat o luna fara logodnicul meu. Vroiam sa le cunosc mai bn si sa fiu mai aproape de fetita. Insa am avut o sedere neplacuta... bunica mereu imi cerea bani,i am platit trei facturi restante de curent...ea trebuia sa l plateasca in fiecare luna...nu stiu cum de nu l au taiat...mereu avea nevoie de bani.Eu ii dadeam...pentru ca am crezut ca vali (logodnicul meu) nu ii trimisese bani in acea luna. Dar nu a fost asa! Ne mintea pe... [continuare]
nu ne mai intelegem de cand i-am gasit un e mail catre cineva ,mai suspicios ..problema e ca de atunci a mai continuat sa -i mai intre in gratii persoanei respective care e nasa noastra .eu nu mai vreau sa mai am da a face cu ei .el ma acuza ca exagerez, ca nu s-a intamplat nimic ,dar eu nu mai pot sa o suport. nu m-am despartit de el pentru ca avem 2 copii. ce sfat imi dati? [continuare]
sunt intr-o relatie de 2 ani jumatate cu cineva mai tanar,cu 8 ani,eu am 31,nu asta e insa problema ,fizic aproape ca nici nu se observa eu nici nu arat varsta pe care o am,am tras foarte mult unul pentru altul,ne ajutam in momente grele ,financiar fiecare cat poate,problema poate e insa la mine pentru ca mai toti prietenii lui cat si familia nu m-au privit niciodata cu ochi buni pentru diferenta de varsta pe care o avem intre noi,toti au incercat sa ma tachineze si sa-mi bata apropouri sa ma priveasca ciudat,am fost inteleapta si din respect pentru el si pentru ei am incercat sa nu iau in seama sau sa raspund civilizat la toate "intepaturile" lor si pentru ca nu am vrut sa-l pun in situatii proaste am zis ca nu conteaza decat relatia noastra ,simt insa ca usor usor se indeparteaza si el de ei doar pentru a fi alaturi de mine si nu vreau asta,nu vreau sa se lase de ei pentru ca m-as simti vinovata si n-as vrea sa-l izolez langa mine si sa traim doar noi intr-o cutie,nu i-am... [continuare]
Este normal k un barbat sa isi doreasca sa intretina relatii sexuale cu un alt barbat??
Buna ziua!A sdori daca se poate, sa imi raspunda careva la o intrebare...m-ar ineresa parerea multor persoane asta,asa pt. mine sa trag si eu o concluzie.Sunt casatorita de vreo 17 ani cu un om si avem un copil de 14 ani.Acest om isi doreste mult sa intretina relatii sexuale cu un alt om de teapa asta....neavand incredere in nimeni imi cere mie sa ii satisfac aceste ,,imaginatii''''...k sincer nici macar fantezii nu le pot numi.E normal asa ceva??Eu k femeie simt nevoia de un barbat adevarat...intelegeti voi...nu stiu ce sa mai zic...astept sa imi scrie careva...saimi deschida ochii... [continuare]
Barbatul acesta mi-a dat viata peste cap si nu stiu ce sa mai fac... Nu este nici frumos, nici bogat, si nu stiu ce de la el m-a imbolnavit... Totul a inceput cand aveam 17 ani, el 26, si era instructorul meu auto. Am petrecut mut timp impreuna, si ne simteam prea bine, ne intelegeam din priviri... Apoi am mers la el acasa intr-o zi, au aflat părinții, au facut scandal si nu am mai avut voie sa vorbim. Dupa un an, eu m-am mutat singura datorita tatalui meu(părinții sunt despărți), chiar daca controlată de tatal meu, am inceput sa ma intalnesc din nou el. Pe ascuns, ne vedeam, ieseam in oras si...dormeam impreuna. Trebuie sa mention eu ca sunt inca virgina, pentru ca vreau sa ma daruiesc in intregime celui cu care voi fi toata viața. In decembrie a venit la mine dupa ce bause putin cu prietenii, si mi-a propus sa fim impreuna. Eu nu am zis nimic, stiind ca nu e momentul, dar asta imi doream cel mai mult. Am inceput sa petrecem si mai mult timp impreuna, dar tot timpul la... [continuare]
Buna, am avut o relatie de 4 ani care s-a destramat usor dar sigur..nu mai simteam nici un fel de iubire de la partenerul meu iar in momentul in care mi-a confirmat aceasta,a disparut si toata iubirea imensa,pe care i-o purtam.Acum, am o problema destul de iritata.Sunt vulnerabila, ma indragostesc usor iar cand mi s-a propus o relatie am zis un categoric nu, uitand de fluturasii in stomac.Simt o tristete pronunta din cauza lipsei de iubire..Ce inseamna toate acestea?E o problema sau e doar perioada de dupa o relatie asa lunga,mentionez ca era si prima mea relatie [continuare]
buna ma cheama valentina am 24 de ani si am o problema kre ma imi da batai de cap de mult timp sunt in strainatate,am partener de 3 ani dar de un an nu mai am chef sa fac sex pot sa zic ca am contact sexual 2 ori pe saptamana dar sunt cam fortata dupa mine as face o data la o luna,ii normal sau ce se poate intampla va rog datimi un sfat,pt chestia asta ma cert cu prietenul meu. [continuare]
Sunt intr-o relatie de 4 ani jumate.Doar in prima jumatate de an am stat impreuna deoarece suntem sportivi si am rezistat la distants.De fiecare data cand ne intalneam totul era perfect.Cand ne-am cunoscut pentru el eram tot ceea ce isi putea dori,se vedea ca ma iubea foarte mult,eu eram mai cunoscuta decat el,aveam o situatie financiara mult mai buna.Intre timp a inceput si el sa castige mai mult,s-a mutat in orasul meu natal care e un oras mare el venind dintr-un oras mai micut...A inceput sa iasa mult prin cluburi,distractii multe iar la mine venea tot mai rar.Era in plan sa ne casatorim dar a decedat mama lui si am spus ca mai asteptam o perioada.Am stat in acea vara impreuna dar stateam mai mult in casa si stateam si cu niste prieteni de-ai lui si i-am spus ca e plictisitor ceea ce facem si nu ma asteptam sa fie asa stand impreuna.A spus ca mai asteptam sa stam impreuna sa vedem dc ne potrivim si dupaia luam decizia dc ne casatorim sau nu...acum stam impreuna,e indiferent,nu... [continuare]
Am 33 de ani, consum masiv de la 18, iar de câţiva ani am ajuns să fac pe mine la beţie. La început mai rar apoi tot mai des. Vă rog să nu vă râdeţi, nu este o glumă, nici măcar una proastă, ci o realitate cât se poate de jenantă, care m-a pus nu odată în ipostaze umilitoare. Nu fac pe mine la fiecare beţie, dar vă pot spune că mă tem atunci când beau la cineva unde urmează să dorm. Am păţit şi că am adormit în bar şi am făcut pe mine de faţă cu toată lumea, inclusiv fata pe care vroiam să o cuceresc. Ce anume să fac să opresc urinările la beţie? Care ar fi cauza?o afecţiune neurologică?sau ce anume? că nu tzoată lunmea are asemenea ,,performanţe" la beţie. vă rog din suflet, da-ţi un sfat!!! vă mulţumesc anticipat [continuare]
Buna, Sunt casatorit de 3 ani, avem o fetita minunata de 2ani si 10 luni si asteptam un baietel peste 2 saptamani. Sotia mea are o personalitate puternica la fel ca si mine. Ne-am casatorit la 1an si putin dupa ce a inceput relatia noastra. Nu suntem cuplul perfect, dar am realizat in 3 ani cat altii intr-o viata si asta cu resurse modeste. In ultima vreme am reintrat intr-o stare de tensiune foarte mare si am senzatia ca porneste certuri din orice. Problema mea este ca de anul trecut cand m-am operat de tiroida am inceput sa devin agresiv (verbal) cand ne certam si daca inainte ma controlam destul de bine, la o discutie aprinsa pe fondul unei oboseli destul de mari am ajuns sa o si jignesc. Cred ca acest lucru nu ma defineste si il regret. Din pacate nu stiu cum sa repar lucrurile in acest moment intrucat ea imi spune ca vrea sa ne separam si refuza sa discute cu mine. Eu vreau sa ne impacam si sa ne crestem copiii impreuna in liniste si dragoste. Aveti vreun sfat si... [continuare]
Help me! Una dintre colegele mele sufera de depresie anxioasa, dupa cum spune ea iar situatia ei scoala este una foarte proasta! Acum cateva zile a plecat de la scoala pentru ca ii era rau (asa a zis ea cum ca a luat niste antidepresive pentru ca nu putea sa doarma) iar eu i-am spus mai dur ca ar trebui sa fie mai constienta ca pierde lectii, face multe absente si ca in felul asta nu are cum sa treaca clasa. Acum mama ei ma acuza indirect pe mine si pe inca o colega ca nu ii suntem alaturi si ca nu ii suntem prietene. Ce pot face? Avand in vedere ca mereu am sfatuit-o insa ea credea ca o judec, critic si nici nu le lua in seama (sfaturile). Cum sa ma port cu o persoana care sufera de asa ceva? Cum sa o ajut ? Multumesc. [continuare]
Buna ziua! Va rog mult daca puteti sa ma ajutati cu un sfat. Am fost casatorita 25 ani, iar de o luna am divortat, am si un baiat de 11 ani. Sotul meu a baut din tinerete, dar cu masura. Cu trecerea anilor a inceput sa bea din ce in ce mai mult si a devenit si violent verbal. Nu ne mai puteam intelege cu el, am incercat sa il facem sa inteleaga ca bautura nu duce la nimic bun, dar de fiecare data se incheia cu scandal. Daca nu se certa cu mine se certa cu baiatul nostru sau cu soacra mea atunci cand incerca sa vorbeasca cu el. Acum un an din cauza alcoolului i-a suspendat permisul de conducere si din aceasta cauza a inceput sa bea si mai mult, nu ii mai pasa ca deranjeaza vecinii sau si mai grav ca am plecat cu copilul de acasa. Nu stiu ce este in capul lui si nici nu pot sa vorbesc normal cu el deoarece se enerveaza si incepe sa ma injure imi tot spune ca am plecat de acasa si am luat si baiatul acum cand are probleme. Il inteleg dar eu nu am plecat de acasa de bine, am plecat la... [continuare]
Buna seara. Ma confrunt cu o problema mai complexa de cateva luni, si as dori raspunsul unui psiholog. Incep prin a spune ca am 26 de ani si am o relatie de aproape 7 ani. Inainte sa incep aceasta relatie baiatul mi-a fost un foarte bun prieten si coleg de clasa in liceu. Am inceput aceasta relatie imediat ce am terminat liceul. Totul a mers foarte bine si frumos intre noi pana acum 2 ani, cand a avut loc prmul eveniment nefericit pentru mine, m-a inselat.Nu mi-a marturisit el, a trebuit eu sa cercetez si sa aflu.Au urmat lungi discutii, el a renuntat la acea persoana, si mi-a marturisit mie ca daca ar gandi cu inima ar renunta la mine daca s-ar lua dupa ratiune m-ar alege pe mine.Mi-a mai spus ca stie ca eu ii sunt echilibrul lui in viata si ca sunt femeia ideala pentru el pentru si-o dori ca sotie si mama pentru copii lui.Totul a incercat sa se repare, sa dam uitarii momentul nefericit,timp de un an. Dupa acest an a inceput iar sa scartaie relatia, s-a hotarat el sa se... [continuare]
Buna seara/ ziua, Pentru a va face o idee de ce cred ca e ceva mai mult decat o simpla temere: am crescut fara tata, el ne-a parasit (pe mine si pe sora mea mai mica), la varste foarte fragede... cred ca aveam undeva la 2 anisori cand ai mei s-au despartit... am crescut alaturi de mama, care s-a straduit din rasputeri sa ne ofere tot ce e mai bun, sa nu ne lipseasca nimic (app. acum am 26 ani). Am avut mai multe relatii, dar am ajuns sa tot fiu parasita, chiar daca nu greseam; ma rog, greseam ca puneam perea repede suflet si imi doream sa mearga aceea relatie, in asa fel incat ma umileam si plangeam la telefon sa nu fiu parasita, desi in prealabil eram si inselata de respectivul... nu aveam pic de demnitate, si nici nu ceream prea multe in relatie, decat sa isi petreaca timp cu mine, sa ma simnt iubita, dorita (da... poate ceream cam mult, avand in vedere ca, e evident: niciunul din ei nu isi dorea asta... :)... ) Acum sunt implicata intr-o alta relatie, de vre-o jumatate de... [continuare]
Am ajuns sa fiu constienta de faptul ca am o problema. Am fost la sedinte de psihoterapie, insa nu au avut niciun rezultat, desi atunci credeam ca problemele mele subconstiente sau inconstiente s-au rezolvat. Am avut in trecut cateva relatii care au lasat urme adanci si in mentalitate dar si in suflet, pe care le-am cicatrizat ( sau cel putin asa cred), si nu stiu de unde am dobandit " calitatea" exagerata de suspiciune si lipsa de incredere. Sigur, avand precedente, oarecum e de inteles, numai ca e o suspiciune incontrolabila, anxioasa as putea spune, care vine o data cu avansarea relatiei. Concret, am asteptat pe cineva o perioada de timp, l-am studiat inde-aproape si eram convinsa ca o sa ne intelegem extraordinar de bine. In sfarsit, suntem impreuna dupa o perioada destul de lunga de tatonari, in primele luni a fost totul ok, insa, o data cu trecerea timpului am devenit extrem de suspicioasa, pornind de la lucruri banale, fara temei. Nu mi-a dat niciodata motiv real de... [continuare]
Buna ziua!Intotdeauna am considerat ca relatia dintre mama si fiica trebuie sa fie una bazata pe atasament,toleranta,incredere,insa problemele au aparut cu siguranta din pricina comportamentului meu permisiv si probabil personalitatea dificila a fiicei mele de numai 14 ani,care ne-au adus in aceasta situatie,spun eu pe moment critica.Nu accepta criticile,este nonconformista si labila emotional,dar toate acestea culmineaza cu lesinurile in situatiile in care se simte nesigura sau cand lucrurile nu sunt tocmai pe placul ei.Totul a inceput in jurul varstei de 12 ani,cand initial medicii ne-au zis in urma unor crize destul de urate,cu spasme si o contractura a intregului corp,ca ar avea un deficit de calciu si magneziu,diagnosticul a fost de spasmofilie si ni s-a sugerat sa urmeze o cura cu vitamine.Pe moment a parut sa inceteze acea perioada in care era foarte emotiva,insa comportamentul s-a schimbat radical: in ultimele 5 luni a facut 7-8 crize de acest gen,ce am observat este faptul... [continuare]
sunt deprimata de mai bine de 2 luni. am decis sa divortez, am cunoscut pe altcineva, dar lucrurile s-au complicat foarte tare. acum sunt singura si imi este foarte greu sa ma adun. am slabit 8 kg. am in mod constant un nod in stomac si nu pot sa mananc. am insomnii si nu ma pot concentra la nimic. plang foarte mult si din orice si nimic nu imi mai face placere. incerc sa citesc despre aceste stari, sa fiu pozitiva, sa ma ajut. am fost la psiholog, la psihiatru, am luat vreo 2 saptamani si medicamente, dar imi dadeau o stare de somnoloneta si nu puteam sa mai lucrez.incerc sa ies din casa, sa ma intalnesc cu prietenii, sa fac sport...nimic nu ma ajuta, nimic...simt ca innebunesc si ca viata mea nu mai are niciun rost in aceste conditii pentru ca nu mai gasesc nicio placere in a trai. am sa imi revin vreodata? [continuare]
Bună seara, suntem împreună de 1 an şi 1 lună iar problema noastră în privinţa relaţiilor sexuale este prezentă încă de la început. El nu prea se excită, uneori nu se excită deloc şi nici pe mine nu mă excită şi sare direct la ultima parte, ca să zic aşa. La început parcă nu mă deranja atât de tare, dar acum parcă nu mai suport durerea. În ultimul timp l-am tot evitat, am găsit tot felul de pretexte ca să nu mai facem dragoste. Am discutat cu el pe tema asta, îmi dă de înţeles că am dreptate, dar tot ca el face. Nu ştiu cum să fac, ce să îi mai spun...vede că mă doare, dar îmi zice că apoi trece. În tot acest timp doar o singură data s-a întâmplat să nu mă doară, să fie totul ok. Şi mai am o problema...uneori mă enervează tot ce face, uneori simt că nu îl mai iubesc... Ce trebuie să fac? [continuare]
fostul meu prieten chiar daca sa despartit de mine continua sa imi vorbeasca si sa.si doreasca sa facem sex....eu inca tin la el si nu stiu cum sa fac sa trec odata peste el si sa.l uit.....am incercat sa fiu cu alcineva dar din pacate gandul imi este tot la el [continuare]
Buna ziua.Am o mare problema si nu stiu cum o pot rezolva.Am 41 ani,o casnicie de 18 ani si un copil de 16 ani.Acum cateva zile am aflat ca sotia m-a inselat acum 7 ani.Dupa o perioada petrecuta in Italia am hotarat ca sotia mea sa se intoarca in tara sa poata avea grija de fiul nostru. A locuit la bunica ei deoarece aveam casa in constructie si eu aveam datorii mari. Dupa cateva zile a inceput o relatie cu un barbat,iar dupa alte cateva zile barbatul respectiv s-a mutat in gazda in casa.In noaptea de pasti a fost cu barbatul respectiv la denie impreuna cu fiul nostru.Ea recunoaste ca a avut o relatie cu el,dar ca nu in casa la ea ci au fost de 2 ori acasa la amant intr-un sat apropiat.Dupa cateva zile amantul a plecat din casa,iar el a mai sunat-o o data sa mearga la el pentru a intretine relatii sexuale,ceea ce sa si intamplat.Ea sustine ca dupa asta a constientizat ca a gresit si nu i-a mai raspuns la telefon.Mentionez ca mi-a recunoscut foarte greu si a spus mai multe... [continuare]
salut, m-am despartit de iubita dupa aproape 2 ani, ea lucreaza nu departe de mine, ce sa fac sa o uit |? [continuare]
Am o problema - trebuie sa ajung la medic ?
Sunt cu sotul meu de 4 ani, el imi creste copilul care are 5 ani, copil care nu e al lui. Are si el un copil din casnicia anterioara care are 19 ani. Cand mi-a spus ca vrea sa vada unde locuieste copilul lui cu fosta sotie, am fost de acord. Am fost de acord sa mearga in acea casa si pentru a-si ajuta copilul sa monteze una-alta prin camera lui. Insa mi se pare ca nu e cazul sa mearga in casa fostei sotii pentru orice si oricand,(ba ii duce apa, ba ii duce rosii etc; as fi de acord doar pentru lucruri cu care copilul de 19 ani nu s-ar descurca singur) Ceea ce simt e gelozie pana la urma, pentru ca se poate intalni oricand cu fosta acolo.. Am discutat cu el despre acest lucru, efectiv ia foc si mi-a spus foarte clar ca nu il intereseaza parerea mea referitor la acest subiect. Va rog sa imi spuneti parerea Dvs, sa iau o decizie daca este necesar sau nu sa ajung la medic. [continuare]
Buna ziua! Problema pe care vreau sa o aduc in discutie dateaza din 2008, 2009! In acea perioada eram in ultimul an de facultate! Au fost doua evenimente care m-au dat peste cap cu somnul! Primul a fost despartirea de prietena mea din perioada respectiva, dupa care am suferit destul de mult, al doilea, nu dupa foarte mult timp a fost moartea unei rude! In prima faza a fost vorba de o tahicardie dupa decesul rudei cam dupa o zi sau doua! Inima imi batea foarte tare, aveam cosmaruri noaptea! Am fost la medic, ma diagnosticat! A trecut, m-am linitit! Dupa ce m-am reintors la facultate(fiind din provincie) toata au mers pe fagasul lor normal, o perioada! Apoi am inceput sa adorm din ce in ce mai greu si doar cu televizorul pornit, pana cand nu am mai putut sa adorm deloc! M-am speriat in initial, nu stiam ce s-a intamplat! Am luat in prima faza ceva mai usor, dar nimic nu a mers! Apoi am fost la medic mi-a dat Xanax; concentratie mica! Nu as recomanda la nimeni sa i-a Xanax!... [continuare]
Va rog sa cititi.Am inceput sa devin narcisist pe la 15 ani cand am vazut ca tot mai multe fete se uita la mine . Ma uitam destul de mult in oglinda , am inceput din ce in ce mai mult sa ma uit in oglinda , iar dupa 2 ani , am inceput sa ma studiez foarte rau , orice detaliu , orice studiez in amanunt stau si cate 10-15 minute sa ma uit in oglinda pentru a a ma studia .Ce sa credeti?Din baiatul care credeam ca sunt acum ma vad foarte urat , cred ca am numai defecte , nas mare , fata prea mare ,grasa si chiar nu le am asa , sunt slabut la fata , am fata osoasa ,dar chestia este ca imi vad foarte multe defecte.Cand imi fac poze normale ma vad foarte urat , ma vad diferit fata de cum ma scoate oglinda , poate este doar in capul meu , dar nu stiu ce sa spun , bine nu sunt nici foarte luminoase pozele si le fac cu un aparat destul de prost,insa cand imi fac poze la lumina imi place cum sunt , se apropie de oglinda.Ma simt cateodata bine si ma vad ca arat bine , dar incep sa ma studiez... [continuare]
Am 26 de ani si de cand ma stiu am privit viata cu pesimism din cauza societatii in care traim considerandu-ma doar realist. Totusi mereu am fost un om inteligent, ambitios, cu planuri de viitor si incercand sa invat cat mai multe. La inceputul acestei primaveri, fara sa am parte de un eveniment traumatizant am fost lovit de o anemie(asta cred ca a fost) puternica. La inceput nu mai puteam sa memorez nimic, probleme cu concentrarea,ameteli si oboseala puternica la trezire. Apoi , dupa circa o luna, am fost lovit de o depresie cu starile ei carcateristice: tristete apasatoare, teama, griji, somnolenta excesiva. [continuare]
Urmareste Sfatul Medicului
Aboneaza-te la Newsletter