atitudinea parintilor
Cum sa ajutati copilul sa dezvolte o imagine de sine pozitiva
Autor: SfatulMedicului
Generalitati Masura in care parintii reusesc sa isi ajute copiii sa dezvolte o imagine despre sine pozitiva contribuie masiva la maturizarea viitorului adult responsabil, cu un psihic echilibrat si o atitudine sanatoasa fata de viata in general. Stima de sine scazuta este o tulburare a gandirii, in care persoanele afectate se autocaracterizeaza ca fiind incapabile, insuficient de atragatoare, nedemne de dragoste si admiratie sau incompetente. Odata formata, imaginea de sine negativa afecteaza fiecare gand si decizie, dand nastere unor presupuneri false si unui comportament autocombativ periculos. Cand se instaleaza nesiguranta despre propria persoana Indoielile privind propria imagine si identitate apar in general la pubertate si adolescenta, fenomenul fiind acelasi in cazul fetelor si al baietilor. Parerea negativa despre sine apare pe fondul comparatiilor cu repere false din mass-media, filme, imagini online etc., iar in unele cazuri, stima de sine scazuta poate sa... [continuare]
Buna ziua tuturor!! Am 37 ani si un baiat de 16 ani .Pana la 14 ani a fost crescut de parintii mei ,considerand ca ei ii pot oferi mai mult decat poate primi de la mine.La 4 ani m-am despartit de tatal lui. Apoi singura am continuat studiile si in acelasi timp si munca incercand pe cat posibil sa ma intretin pe mine si sa trimit si parintilor mei atat cat sa nu duca lipsa copilul meu de nimic. Impreuna eram doar in perioadele vacantelor de vara , de Paste si de Craciun. De la 14 ani l-am adus la langa mine. Este un copil linistit, politicos, nu este violent nici fizic nici verbal, dar ...minte si fura. De cand era mic mai fabula, povestea fapte care nu existau, am crezut ca e doar imaginatia bogata.Acum minte chiar si cand nu e nevoie. Fura bani din casa , lucruri pe care le vinde . A inceput sa fure pe la 12 ani , sume mici ,apoi mai mari. De cand e langa mine nu pierde nici o ocazie cu toate ca dupa fiecare actiune de genul asta spune ca ii pare rau ,promite ca nu mai face... [continuare]
Am un baietel de 6 anisori , in urma cu aproximativ o luna am descoperit ca isi produce placere frecandu-si "ciucurelul" , eu aveam ceva de lucru in bucatarie iar el statea linistit si se uita la desene. Mi s-a parut ca e prea liniste si cand m-am uitat l-a el, isi freca ciucurelul cu mana. I-am spus sa nu mai faca ca se poate imbolnavi "ciucurelul", dar nu a avut nici un efect. De cate ori prinde ocazia incepe si face acelasi lucru. Nu i-am mai zis nimic, ci l-am luat si am incercat sa-i distrag atentia cu altceva ori de cate ori il prindeam ca face acest lucru. Cand il surprindeam era foarte suparat si nu-i convenea. Ce ma sfatuiti sa fac, ce atitudine ar trebui sa adopt? [continuare]
Cum sa scap din capcana de a-l mai considera un om normal?
Buna ziua! Pentru mine situatia in care ma aflu este destul de clara, insa as vrea si parerea unui specialist pentru a avea incredere in mine si a lua deciziilie corecte, si pentru a-mi demonstra ca s-ar putea sa am dreptate. Am o relatie de multa vreme cu un baiat care mi-a facut viata un clavar, nu prin lucruri pe care le face, ci prin multe pe care nu le face. Banuiesc ca este psihopat, sau ma rog, sociopat din moment ce i-am studiat comportamentul destul de in amanunt si e clar ca este antisocial. Nu are nicio reactie la lucrurile bune, nici la cele rele, nu e deloc induiosat de suferinta mea, atunci cand ma doare ceva, cand sufar din cauza lui, nu constientizeaza atunci cand face rau, are impresia ca bineinteles eu sunt nebuna si el e perfect sanatos si face totul corect. Uneori e violent, impulsiv e intodeauna, nu poti sa deschizi un subiect cu el ca se aprinde imediat, nu se ocupa de cariera lui, e multumit cu ceea ce are nu vrea sa faca niciun pas inainte, fuge de... [continuare]
Am impresia ca toata lumea are ceva cu mine
Buna ziua, ma numesc alexandra si am 22 de ani.Problema pe care o am nu este recenta...de cand sunt mica daca cineva imi vorbeste pe un ton anume sau se manifestaa intr-un mod pe care il considera neadecvat cred ca are ceva cu mine...si incep sa-mi ridic un "zid de aparare".Oare aceste lucruri se datoreaza faptului ca nu am incredere in mine? Parintii mei au divortat de cand eram mica...nu stiu ce inseamna sa ai un tata dar mama s-a straduit sa ne creasca cum a putut mai bine si ne-a oferit ce a putut.Avem mai mult decat strictul necesar...E posibil ca din cauza lipsei tatalui sa am asemenea manifestari? Va multumesc! [continuare]
Problemele familiale afecteaza viata de cuplu
Buna ziua. Sunt casatorita cu sotul meu de 2 ani, dar ne cunoastem de 10 ani. Am mers impreuna la facultate, am muncit , si cand am decis sa ne casatorim parintii nu ne-au putut ajuta cu nimic, Asa ca sotul meu a plecat sa lucreze in strainatate ca si inginer pe bani "frumosi", si asa am reusit sa ne facem nunta, sa cumparam casa, masina, ne-am mai imprumutat si de la banca, dar acum pot sa spun e bine, suntem o famile normala. Problema acum incepe. Socrii mei nu s-au inteles si au divortat de vreo 4 ani, fara sa faca partaj, ea a plecat sa munceasca in Italia ca ingrijitoare la batrani, cu gandul sa-si ia casa ei, iar socrul meu a ramas in casa lor, alaturi de fratele sotului meu, care este tanar, munceste la un magazin foto, si tot ce are de facut este distractie, acum mai nou i-a mai dat si soacramea bani sa-si ia masina, 8000 euro, cu promisiunea ca el sa-i dea inapoi, dar in ritmul asta nu vad nici o sansa. Soacra mea mea vrea sa-ti ia casa ei, dar nu are bani suficienti, si... [continuare]
Nu vreau sa recurg la asta dar nici nu mai stiu...Sunt in ultimul an de liceu acum trec clasa a XII..Am 20 de ani si sunt insarcinata in 3 luni.Mama imi spune tot timpul sa fac avort ca imi distrug viata si nu suporta ideea ca prietenul meu este de etnie rroma..El este foarte fericit ca o sa avem un copil si parintii lui de asemenea.Eu nu i-am cerut mamei mele sa imi creasca copilul pentru c ama voi muta cu prietenul meu si avem din ce sa crestem copilul...Nu vreau sa imi supar nici parintii care considera ca ii voi face de ras dar nu vreau nici sa imi omor copilul pentru ca mi-e frica ca o sa vina un timp cand ma voi chinui sa fac copii si nu voi mai putea.Scoala o sa o termin si dupa aceea ma voi angaja o sa fac orice sa fie bine pentru copil si pentru mine...Cine a mai trecut prin asa ceva un sfat e bine venit..:( [continuare]
buna....am 15 ani...is cu cun baiat de 7 luni si el imi cere sa ma culc cu el..eu nu vreau....ca parinti mei nu sunt de acord:((...si..i am zis de omie de ori si nu ma intelege...ce sa fac?va rog ajutati-ma... [continuare]
buna ziua ma numesc cristina am 20 de ani si am o problema cu sotul in afara de certuri dese intre noi amenintari din partea lui si jigniri,el este mai dur de fel adica asa vrea sa arate el ca este dar nu este are suflet bun,cand avem am si eu ocazia sau simt sa-l strang in brate sa-l pup sa-l mangai el se comporta ca si cum nici nu as exista ca si cum nici nu as fi langa el ,este indiferent,in plus ma simt ca si cum el nici nu si-ar dori asta,mai este si usor influentat de "prieteni" si am urmatoarea nedumerire si tot odata si intrebare CE AS PUTEA SA FAC SA-I SCHIMB ATITUDINEA,COMPORAMENTUL URAT SI RESPINGATOR??? [continuare]
sunt casatorita de ap 3 ani, am un baietel de 2 ani si 7 luni, m-am casatorit pt ca am ramas gravida, altf optam mai intai sa ma realizez si dupa restul. Sunt impreuna cu sotul meu ap 8 ani de la varsta de 17 ani, fiind primul meu iubit, si mai tarziu primul meu barbat, intelegeti voi. Relatia mea de la inceput a fost una mai furtunoasa, adica gelozie extrema din partea amandurora eu tineam de el pt ca fusese primul barbat , el pt ca sunt o fata draguta, si bineinteles pt ca fusesem virgina, si stiti cum sunt barbatii, ce ganduri " negre" au n general despre femei, bineinteles ca si eu aveam , de aici n certuri la inceput , dupa avansare in relatie s-au diminuat pe domeniul acesta, au aparut altele, in fine, Dupa ce a aparut baietelul nostru, mult dorit din partea amandurora, caci atunci cand am aflat ca sunt insarcinata, ne-am asumat amandoi aceasta raspundere, ...s-au schimbat multe, adica primele 2-3 luni au fost cat de cat ok, insa interesul ca tata, obligatiile ca tata au... [continuare]
Nudism sau exibitionism parental?
Recunosc, nu stiu ce titlu sa pun acestui articol. Voi descrie in urmatoarele randuri starea si putin din parerea mea despre un lucru pe care il observ de cand plec la un centru de fitness. Lansez o provocare pentru fiecare dintre cei care vor citi aceasta abordare si astept cu interes fiecare parere. La un moment dat, voi relata si punctul meu de vedere ca specialist in psihoterapie de familie si cuplu, mai ales fiindca lucrez si cu copii. Frecventez de mai bine de 4 luni un centru mare de fitness. Vestiarele femeilor sunt separate de cele ale barbatiilor. In interiorul fiecarui vestiar nu exista separeuri unde sa te dezbraci, sa te schimbi, sa te dai cu crema, sa te masezi, sa te fardezi etc. Asa este si la barbati. Pana aici este ok, desi la inceput mi-a venit greu sa stau despuiata printre atatea femei pe care nu le cunosteam, sau sa dau cu ochii peste tot de sani, funduri si alte zone intime pe care fiecare le ascunde si protejeaza cum poate mai bine in restul timpului. Am... [continuare]
Probleme de comportament? la cine?
Buna ziua Avem un baietel de 3 ani si 6 luni si, fiind inscris la gradinita, ne sunt semnalate, de catre "domnisoarele " educatoare, probleme legate de "ascultarea" lor de catre copil. Nu efectueaza jocurile si lucrarile pe care ceilalti le fac iar "pedepsele" sunt privite cu superficialitate de micut. ( cu alte cuvinte, trece peste ele cu usurinta fara ca acestea sa lase semne de invatare). Suntem sfatuiti sa fim mai severi, autoritari cu el acasa. Desigur ca pentru a ne putea da un sfat, aveti nevoie de detalii. Voi incerca: Acasa avem un program organizat pe ore si zile din saptamana. Si aici ma refer la programul copilului. Nu spun ca este cel mai ascultator copil dar ori de cate ori greseste, actele sale de "rebeliune" sunt discutate, transate, si dupa ce suntem siguri ca a inteles problema , urmeaza o pedeapsa, bineinteles pe masura (privarea temporara de jucarie, de desene - care de altfel sunt si ele date cu un program, si alte chestiute de acest gen). Copilul... [continuare]
Cum v-a schimbat viata venirea pe lume a bebelusului?
In cadrul unei familii iubitoare, venirea pe lume a unui nou membru marcheaza o noua etapa in care au loc nenumarate schimbari menite sa ofere noului venit un mediu cat mai confortabil. Viata ofera multe surprize dupa aparitia bebelusului in familie. Pe langa satisfactie si impliniri, exista si aspecte mai putin placute: lipsa de intimitate, neglijarea partenerului, schimbarea completa a programului, instalarea despresiei postpartum, etc. Cate dintre acestea sunt insa adevarate? Fiecare bebelus este diferit, la fel ca si familia in care soseste... Povestiti-ne cum v-a schimbat viata venirea pe lume a bebelusului si ce sfaturi ati acorda viitorilor parinti cu privire la aceasta experienta si Pufies va premiaza! Timp de 1 luna, saptamanal, 2 mamici/tatici vor primi 2 pachete jumbo pack oferite de Pufies. Atentie : pentru a putea fi identificati in vederea premierii, va rugam sa postati doar dupa logarea in cont. Pentru mai multe detalii despre... [continuare]
Buna ziua.Ma numesc Andreea,am 17 ani si am fost 2 ani si jumatate cu un baiat de aceeasi varsta cu mine.A fost primul din viata mea.Erau zile foarte frumoase ieseam zi de zi parintii stiau de noi mergeam peste tot amandoi chiar si cu parintii(mare munte) dar totusi el din gelozie cred ca a facut o obsesie si devenise altfel.Nu mai aveam prietene,nu ieseam cu nimeni altcineva innafara de el,nimic.Atunci cand faceam sex nu pot sa spun ca ma simteam bine si il refuzam si totul era la modul"mergem la mine apoi facem ce vrei tu" eu vroiam sa mergem sa ne plimbam cum era normal la varsta asta.Si din cauza ca il refuzam ajungeam sa ne certam foarte tare,ma obliga sa ii fac sex oral si chiar a dat in mine.Am hotarat sa pun punct,si de jumatate de an suntem despartiti,el a avut relatii eu nu pot tot pe el il caut.Acum ca a venit vara a inceput sa imi fie din ce in ce mai greu deoarece prietene nu prea si voi sta in casa,si poate daca eram cu el era totul bine:( Nu stiu ce sa mai fac.Am... [continuare]
buna tuturor! .....Desi am 15 ani nu mai pot...sunt cazuta intr''o depresie adanca si nu pot sa''mi revin. Nu am nicio prietena...absolut nici una....nu stiu ce sa fac ....incerc sa ma apropii de fete dar ele ma resping si tot singura raman.... cand mai ies in oras(asta rar ca nu am cu cine) si vad gasti de fete si baieti incep sa plang , pt ca eu sunt mereu singura....ajungand acasa nu mai ies 2 ore din camera stand si plangand. parintii si fratele meu sunt mereu plecati la serviciu si eu stau singura acasa...de cand sa terminat anul scolar , am stat numai in casa , iesind doar de vreo 4 ori din casa.....inebunesc....nu pot dormii, stau cu ochii pe pereti , uneori parca aud voci care ma striga.....singuratatea ma omoara , nu am cu cine vb....sunt compexata ca sunt prea slaba......nu imi place cum arat......cand lumea imi spune ca sunt slaba incem cu crize de nervi....cand ilm vad pe fratele meu de 22 de ani ca iese cu gasca de prieteni in oras si pe mn ma lasa acasa iar... [continuare]
Buna seara! As avea nevoie de ajutor,va rog frumos! Sunt momente in care lucrurile nu imi ies asa cum ar trebui,nu merg bine deloc si atunci intru intr-o stare de tristete,descurajare,ma simt inutila si ma invinovatesc,cateodata imi doresc sa nu exist.Incep sa plang si sa-mi dau seama unde gresec,de ce atunci cand incerc sa fac ca lucrurile sa aiba un demers bun parca as fi urmarita de ghinion si tot timpul se intampla ceva care nu e in favoarea mea.Ma simt foarte vinovata fata de parintii mei deoarece ei ma ajuta foarte mult si eu nu reusesc sa-i rasplatesc.Din cauza acestui sentiment de vinovatie eu nu discut cu ei si nici cu alt cineva pentru ca sunt o persoana inchisa si nu am incredere in nimeni.Mi-am pierdut increderea in mine,sunt o persoana pesimista,mi-a pierit cheful de viata si cea mai mare problema e ca am doar 22 de ani. Ma gandeam sa apelez la ajutorul unui psiholog,ma gandeam sa incerc un supliment alimentar pe baza de:extras uscat din seminte de Griffonia... [continuare]
Fetita 4 ani,frica de copii
BUNA ZIUA!AM O FETITA DE 4 ANI SI JUMATATE CAREIA II ESTE TEAMA SA SE JOACE CU COPIII.II ESTE TEAMA SA NU-I FACA RAU,SA N-O LOVEASCA SI SA N-O RESPINGA,NU STIE CUM SA SE APROPIE DE EI.DE MULTE ORI STA SI-I PRIVESTE PE CEILALTI CUM SE JOACA,S-AR JUCA SI EA INSA CUM NIMENI N-O CHEAMA ,SE UITA LA EI.AM INCERCAT SA-NTELEG,O INTREB MEREU DE CE NU VREA SA SE JOACE CU COPIII,IAR EA IMI RASPUNDE CA O SA SE JOACE MAINE.II ESTE TEAMA CHIAR SA SE CATERE PE JOCURILE DIN PARC.ATUNCI CAND SE JOACA II LASA PE CEILALTI SA URCE INAINTEA EI IN TOBOGAN DE TEAMA DE A NU O LOVI.NOI LOCUIM INTR-UN ORASEL,II CUNOASTE PE TOTI COPIII.ARE 2-3 PRIETENE,DAR ATUNCI CAND SE JOACA,DE CELE MAI MULTE ORI SE SUPARA SI SE CEARTA DIN CAUZA CA NU FAC PRIETENELE CEEA CE SPUNE EA.ASEARA, AM IESIT IN PARC UNDE SE JUCAU COLEGII EI DE GRADINITA,INSA EA N-ANDRAZNIT SA SE APROPIE,II PRIVEA NUMAI.DACA SE APROPIE UN COPIL DE EA.:SE STRAMBA LA EA,ISI RIDICA IMEDIAT MAINILE DEASUPRA CAPULUI .POSIBIL SA SE FI INTAMLAT CEVA LA... [continuare]
Depresia din cauza soacrei!ajutooor,va rog!
Buna ziua!Ma numesc Bianca,am 23 de ani si locuiesc in Italia!Desi pentru multi poate parea ciudat am ajuns din cauza soacrei mele depresiva...simt ca numai pot! Eu pe soacra mea nu am cunoscut-o pana sa ajung in Italia...mi-am lasat facultatea si familia si am venit la sotul meu!Totul bine o saptamana doua pana cand am inceput sa o cunosc!Nu este un om cu suflet rau insa modul ei de a aborda lucrurile,de a discuta,de a ruga ceva este total diferit de ceea ce am vazut eu la mine in familie!Poate sunt eu diferita dar nu cred...ea se considera sefa in casa..daca nu ii convine ceva nu stie decat sa tipe si sa se supere...chiar daca suntem casatoriti nu ne poate lasa in pace trebuie totul timpul sa facem cum spune ea,ne suna tot timpul sa vada ce facem,unde suntem,de ce intarziem,deci este obsedata asta am ajuns sa cred!Nu stiu credeti-ma..eu pana la ea nu am mai intalnit astfel de oameni...am mai cunoscut caractere..oameni dar asa nu!Si totul este putin pe dos...poate multi ma... [continuare]
suntem casatoriti de 7 ani avem un baietel de 3 ani si de 6 luni traiesc un adevarat cosmar. anul trecut a avut o relatie co o colega de servici timp de 3 luni, cpilul era la parintii mei la tara pt. ca vara il tinem acolo, si eu tot timpul eram intr-o continua alergatura intre munca si copil ma duceam aproape in fiecare liber la el, chiar daca el nu putea merge. asa ca a avut destula libertate sa faca ce vroia. am simtit ca ma inseala cand am adus copilu acasa pt. ca trebuia sa stea si el cu copilul cand eram eu la munca a devenit irascibil, ne certam tot timpul si intr-un final i-am spus ca daca nu imi spune ce are ne despartim. mi-a spus intr-unn final ce s-a intamplat si de-atunci sufar enorm de mult, nu cred ca exista o ora din viata mea fara sa ma gandesc daca am facut bine ca l-am iertat, daca o sa pot sa mai am incredere in el,daca o sa mai fie vreodata la fel ca inainte..... imi este foarte greu am trairi contradictorii acum il iubesc acum il urasc, mai avem si acum... [continuare]
In ultimul timp pot spune ca lupt cu mine . Ma lupt cu starile mele emotionale de necontenit. De ceva timp, am aflat ca tatal meu are cancer in faza terminala, apoi asa zisul "iubit" al meu care imi era cel mai aproape si simteam o portita de scapare in preajma lui s-a spulberat. Ma simt izolata datorita faptului ca mai tot timpul meu il petrec acasa ajutandu-mi parintii.. si incerc mai tot timpul sa ma mentin ocupata fizic . Gandurile negative incerc sa le ascund , concentrandu-ma mai mult pe ceea ce fac. Ma simt foarte slaba cand ma intalnesc cu cineva sa socializez. Abea in momentul respectiv imi dau seama ca nu pot fi o persoana normala, nu reusesc sa fiu pozita si abea daca ma pot stapanii sa nu plang ( sau cel putin sa ascund vocea moale ) . Simt ca ajung la disperare. De ce sunt asa slaba? Incerc totusi sa am incredere in mine, in ceea ce fac si ce alegeri fac. Dar cad usor spre partea negativa a situatiilor. Ma framant cum pot sa fac sa ajung la un echilibru. Poate asta o... [continuare]
Buna sunt noua pe acest site asa ca o sa va spun si eu povestea mea. Povestea mea suna cam asa: Sunt Georgiana, din Galati si acum 3 ani m-am mutat in Bucuresti pt a termina facultatea, aici l-am cunoscut pe "el" , am format un cuplu, apoi dupa ceva timp am ramas insarcinata. Eu stateam cu chirie si dupa 4 luni de la sarcina m-am mutat la "el" acasa, unde nu am fost primita foare calduros. Tatal lui un alcoolic care facea mereu scandal si arunca cuvinte jicnitoare, indiferent de persoana, iar "el" fiind plecat la munca, pe perioada cat era scandal in casa nu a luat niciodata nici o masura ca sa inceteze aceste clipe de cosmar pt mine, cu toate ca era informat. Am trecut si peste asta, am facut cununia civila, o alta zi de cosmar in care tatal lui sa imbatat si si-a aratat adevarata lui fata in prezenta parintilor mei care au ramas socati de felul in care pot fi unii oameni. Cand sa nascut fetita eu si cu "el" ne-am indepartat foarte mult, vroia sa fie liniste, imi zicea mereu sai... [continuare]
salutare, Scriu acest mesaj pentru ca am nevoie de niste sfaturi, de niste pareri ale unor persoane pe care nu le cunosc si nu imi cunosc situatia. Problema a inceput acum 5luni cand o persoana in care am incredere dar nu suficient de multa, si acum regret asta, mi-a spus ca sotia mea este posibil sa ma insele cu un alt om, cu 17 ani mai in varsta. noi avem aprox. 25ani, deci suntem tineri ..si proaspat casatoriti. (1an). Nu am stiut cum sa reactionez, am ramas socat, am incredere in ea mai mult decat in oricine...Toate problemele noastre le-am rezolvat vorbind, discutand...fara interventia altor persoane "din afara". Am incercat sa urmaresc de cateva ori..fara rezultate concludente, asa ca am discutat cu ea fata in fata, de la sot la sotie ceea ce aflasem si banuiam. A plans, enorm de mult, mi-a spus ca nu ar face asta in viata ei si ca ma iubeste...etc. Am redeschis subiectul timp de 2-3saptamani si acelasi rezultat, aproape intrase in depresie dupa toate banuielile mele. Am... [continuare]
Am si eu o intrebare care deja de 2 ani ma framinta!Eu am inceput sa am o relatie cu GEORG inca cu 2 ani in urma! el este casatorit dar nu ii place cum ii ese sotia! Se plinge mereu ca aceasta e dezordonata ca nu are grija de copil(baietelul are 7 ani), ca mereu se retine la serviciu, nu are chef sa pregateasca si + la toate il refuza in pat motivind ca nu poare din motive necunoscute! Eu pentru el sunt ca o prietena, asa ma considera el. Mereu vine la mine , eu ii gatesc!Ma ajuta mereu la orice il rog, a fost la ai mei,dar nu le-am spus ce e,dar parintilor le-a placut cum se comporta ei cu mine si chiar cu ei.A spus ca doreste sa divorteze dar asta va fi peste 1 an , motivind ca vrea sa termine totul cu ea, inclusiv datoriile bancare!Nu stiu ce sa fac sa mai astept sau nu? Mia promis ca ne vom casatori si ca ne vom muta in alta regiune,dar nu stiu ce sa fac sa cred sau ba!?Copilul sau are o atitudine buna fata de mine si chiar daca ar fi sa divorteze as accepta sa traiasca cu... [continuare]
buna VA ROG SA MA AJUTATI, eu sunt un adolescent dar se pare , ( dupa cum am citit) ca am depresie reactiva, ptr. tot timpul imi vine sa plang, ma gandesc mult la vitor de exemplu ma gandesc ca ce se va intampla daca unul dintre parinti mei va muri( doamne fereste de asa ceva , dar din cauza problemei mele nu pot sa nu ma gandesc la lucrur asta) , ce va fi cu mine... tot timpul sunt ganditor imi vine sa plang si nu stiu ce sa fac, de asemenea nu leam spus parintilor mei nimic pentru ca nu vreau sai ingrijorez, daca cineva ma poate ajuta sami spuna cum sa trec peste asa ceva , sami de niste sfaturi ca sa nu fiu nevoit sa le spun parintilor mei despre asta pentru ca si ei au destule probleme, va rog sa ma ajutati( scuzati pentru erorile de ortografie dar sunt plecat din tara si nu ma pricep pre bine sa scriu in romana) [continuare]
Sant divortat, fosta sotie nu ma lasa sa-mi vad copilul doar in conditiile impuse de ea, absolut anormale, nu am voie s-o duc la parintii mei, desi acolo locuiesc in momentul asta, nu am voie sa ies cu alte persoane si cu copilul, desi copilul se simte bine daca mai e cineva, se bucura, o iau doar cand ea ordona, spune ca o vad doar asa cum ea hotareste...daca nu...nu, bunica ei a avut probleme mentale, stiu ca aasta se mosteneste genetic...va cer o parere care sa a ajute sa inteleg ....multumesc [continuare]
Buna fetelor! Va scriu aici caci nu am gasit nici un forum care sa fie frecventat asa de des incat sa pot primii un raspund rapid. Ma numesc Ioana si am 21 de ani. Sunt de 4 ani intr-o relatie cu un baiat de 26 de ani, dar locuim separat. Tocmai am aflat ca sunt insarcinata in 6 saptamani. Adevarul e ca atat eu cat si el ne dorim bebelul, insa parinti mei sunt disperati !!! Nu ma mai pot intelege cu ei. Toate astea fiindca nu avem de munca niciunul si nu avem cum sa intretinem copilul, insa noi suntem dispusi sa facem orice. Ai mei imi spun ca am toata viata inainte, sa nu ma leg la cap. Mie imi e frica sa nu uite de mine pentru aceasta suparare, pur si simplu sa nu le mai pese... Mi-e frica si sa nu pateasca ceva de la suparare...nu stiu ce sa mai fac. Sa cred in visele mele si in inima mea care imi spune sa merg inainte ca voi reusii, sau sa ascult persoanele care au trecut prin asta si sa renunt? Va implor, ajutati-ma [continuare]
Copilul lui dintr-o alta relatie Am tot citit pe diverse site-uri si forumuri, postari despre o relatie in care unul dintre parteneri are un copil dintr-o alta relatie. Majoritatea celor care raspund post-urilor blameaza persoana care nu accepta copilul partenerului si in general cei care o fac sunt cei care au copii. E usor sa emiti judecati fara sa te pui in postura celuilalt. Daca cei care raspund post-urilor n-ar fi avut copii, cu siguranta n-ar mai da acel raspuns in care il judeca pe cel care nu accepta copilul. Fiecare om are dreptul la fericire. INTR-O RELATIE E VITAL SA TE SIMTI PE DEPLIN IUBIT SI IMPLINIT ALATURI DE PARTENER. Relatia de dragoste dintre doi oameni nu trebuie sa fie umbrita de ABSOLUT NIMENI, nici macar de un copil. La inceputul unei relatii sunt doar ei doi: el si ea. Abia apoi cand relatia evolueaza (in general) pozitiv, apare si un copil. Deci la baza unei relatii sunt doar ei doi si nimeni altcineva. Atunci cand te indragostesti o faci simplu si... [continuare]
Heii . Am 17 ani , dupa o relatie de 2 ani ( mai cu certuri , mai cu impacari ) m-am despartit de iubitul meu .... Am trecut prin multe cu el , a fost primul meu barbat , am un avort facut . Simt ca nu mai am pentru ce sa traiesc , toata viata mea a luat sfarsit de cand m-am despartit de el ! Nu mai pot sa dorm , am cosmaruri imi visez copilul de fiecare data cand sunt certata cu el , nu mai sunt eu ! Tip la toata lumea ma port foarte urat .... Uit repede lucruri , m-am izolat .... am tot incercat sa vorbesc cu el , sa il caut , l-am rugat sa trecem peste problemele de cuplu impreuna ca pana acum , dar nu mai vrea . Mi-a spus ca nu merge intre noi si ca vrea sa o ia de la capat cu alta .... Ma insela inca de cand eram impreuna , nu mai am incredere in mine , in cei din jurul meu ... Ma simt distrusa , parintii nu stiu de acest lucru , foarte putini prieteni stiu prin ce trec , il vreau inapoi , nu mai pot sa traiesc asa ... Nu mai suport durerea asta sufleteasca ! Parca cineva... [continuare]
Buna ziua .Numele meu este Delia am 17 ani...si ma simt epuizata din punct de vedere moral.Nici nu stiu de unde sa incep. In primul rand ma simt bucuroasa ca am gasit in sfarsit un psiholog online.Imi doream sa merg la un psiholog insa nu am o posibilitate financiara stralucita,asadar nu imi permit.Cred ca nu sunt singura persoana care se bucura de bunavointa dumneavostra de a da sfaturi online gratuite.Mai rar!Multumim! Problema mea este ca sunt epuizata moral datorita unor probleme adunate.Nu este una singura.Sa-mi descriu putin viata. Mama si tatal meu au divortat cand eu aveam 3 ani datorita infidelitatii tatalui meu.Asta pentru mine nu a fost dureros in momentul acela..deoarece eram mica,nu constientizam prea multe,insa in timp a devenit..deoarece la serbari si evenimente era prezenta doar mama ,iar alti copii erau inasotiti de ambii parinti.Vreau sa mentionez ca tatalui meu nu ii pasa de mine, nu plateste pensie alimentara .Ma suna de sarbatori si ziua mea si atat,lucru... [continuare]
Cum pot ajuta o persoana aflata intr o depresie severa?
buna.....as dori sa aflu o modalitate de a ajuta o prietena ce sufera de depresie....la inceput credeam ca doar cauta atentie si din aceasta cauza tot timpul este trista fara vlaga si plange...insa cu timpul am descoperit ca problema e mai grava...de mica are tulburari de caracter ...a avut o tentativa de sinuicid la varsta de 12 ani.A facut tot felul de tratamente,medici,bioenergie, a apelat si la preoti insa..toate au avut un rezultat limitat pentru o perioada de timp...Mai recent,anul trecut a inceput din nou cu starile ,se afunda singura in propria stare si cel mai ciudat pentru mine este ca deodata ii reapar starile ....astazi e vesela si rade si in aceeasi zi se inchide in ea nu mai comunica si se departeaza cu totul.A fost la un medic specialist,psihiatru..care a diagnosticat o cu depresie severa. Acesta i a dat anumite pastile pentru a vedea reactia organismului insa ea nu le a luat.Psihiatrul in cauza a incercat sa faca o sedinta de hipnoza pentru a gasi cauzele formarii... [continuare]
Programează-te rapid la medicii recomandați de SfatulMedicului.ro prin serviciul de programări Clickmed
Găsești peste 7500 de medici cu program disponibil
Alege medicul potrivit pentru: Medicina generala , Medicina de familie , Ecografie .
Urmareste Sfatul Medicului
Aboneaza-te la Newsletter