Coronavirus Update

Problema

Intrebare postata de Deliatanana cu 7 ani in urma - 4 raspunsuri
Grupurile de discutie din care face parte intrebarea: Psihologie si psihoterapie

Buna ziua .Numele meu este Delia am 17 ani...si ma simt epuizata din punct de vedere moral.Nici nu stiu de unde sa incep.
In primul rand ma simt bucuroasa ca am gasit in sfarsit un psiholog online.Imi doream sa merg la un psiholog insa nu am o posibilitate financiara stralucita,asadar nu imi permit.Cred ca nu sunt singura persoana care se bucura de bunavointa dumneavostra de a da sfaturi online gratuite.Mai rar!Multumim!
Problema mea este ca sunt epuizata moral datorita unor probleme adunate.Nu este una singura.Sa-mi descriu putin viata. Mama si tatal meu au divortat cand eu aveam 3 ani datorita infidelitatii tatalui meu.Asta pentru mine nu a fost dureros in momentul acela..deoarece eram mica,nu constientizam prea multe,insa in timp a devenit..deoarece la serbari si evenimente era prezenta doar mama ,iar alti copii erau inasotiti de ambii parinti.Vreau sa mentionez ca tatalui meu nu ii pasa de mine, nu plateste pensie alimentara .Ma suna de sarbatori si ziua mea si atat,lucru care ma face sa ma simt prost deoarece uneori mi-as dori sa vorbesc cu el,sa-i cer sfaturi,sau pur si simplu sa fie acolo.Nici din partea bunicilor din partea lui nu am simtit niciodata iubire.Toata iubirea a fost indreptata spre verisorul meu.Bunicul meu a murit si acuma bunica vorbeste cu mine doar cand o sun eu. La varsta de 7 ani a murit unchiul meu(fratele mamei) de care eram foarte atasata ,iar acest lucru a fost o alta lovitura in psihicul meu. Din cauza acestora mama a fost putin mai rece,nu a fost niciodata genul de mama care sa am dragaleasca si sa imi amineasca cat de mult ma iubeste,ba din contra ma critica cu fiecare ocazie motic***au-mi ca"ea e cel mai mare si mai sincer critic al meu" , insa pe mine ma afecta foarte tare inca din copilarie faptul ca nu ma simteam acceptata de propria mama in conditiile in care tatal meu cu siguranta nu ma dorea.Ea s-a straduit totusi sa nu imi lipseasca niciodta nimic si s-a sacrificat de fiecare data sa am toate conditiile si tot ce imi doresc la modul ca nu a existat excursie sau tabara in acre sa vreau sa maerg si ea sa nu ma trimita ,pregatiri,calculator si tot ce are nevoieun copil si un adolescent.Mai taziu mama s-a recasatorit si a mai facut o fetita.Diferenta dintre noi este destul de mare,de 11 ani,iar datorita faptului ca a avut multe probleme in timpul saricnii,a sufetir si a plans mult,sora mea este hiperactiva si foarte mofturoasa,mama nealintand-o deloc,ba din contra chiar este dura cu ea. A divortat iar acu 3 ani datorita infidelitatii din nou si a scandalurilor pe care noul sot i le facea,in schimb au ramas prieteni si el se ocupa de cresterea surorii mele ,plantind astfel pensie alimentara ,in limita posibilitatilor,si luand-o pe sora mea in weekenduri.Mi-as fi dorit sa se intereseze si tatal meu al fel de mine. De cand a nascut-o pe sora mea si pana in prezent,din 3 in 3 zile eu stau cu ea cand e mama la serviciu,deoarece altcineva nu are cine.Ma streseaza de fiecare data,nu prea ma impac bine cu ea.Eu sunt putin mai plinuta lucru care ma face sa ma vad foarte urata.Mama inca ma critica mereu si cu fiecare ocazie imi spuna ca sunt grasa chiar ajunge ma jicneasca cu cuvinte gen "vaca ".Intr-adevar nu sunt o persoana mbitioasa dar nu inteleg de ce nu ma accepta asa cum sunt.Imi doresc foarte mult sa slabesc mai ales sa ii demonstrez ei ca pot sa fiu si sp***a.Imi doresc sa arat bine,mai ales adolescenta fiind. Am un prieten de2 ani de zile.Aici e putin mai complicat.Nu prea sunt acceptata de parintii lui,lucru care ma face sa ma intristez foarte tare deoarece simt ca nu sunt acceptata de nimeni,cu exceptia lui.Este un copil cu note mult mai bune ca mine,este sportvi de performanta,arata bine,este de aceeasi varsta cu mine.Este sensibil si ma iubeste foarte mult,insa pana sa fiu eu el nu prea avea viata sociala.Era doar cu invatatul,a fost sef de promotie la scoala generala.S-a atasat foarte mult de mine,insa asta mi se pare o problema in momentul de fata deoarece este exagerat din unele puncte de vedere.Daca plec cu mama in vacanta o saptamana plange din prima seara in care plec pana in ultima.nu suporta sa stam despartiti fizic.Ar sta cu mine non stop.Daca ii spun ca vreau sa ma duc acasa sa ma uit la un film sau pur si simplu am chef sa stau acasa,se supara,si imi motiveaza ca pentru el nimic nu e mai important decat mine,decat sa stea cu mine si ca eu cum sa gasesc un film mai important ca el?Vine cu mine pricunde chiar si la pensat iar daca sunt intr-un grup ma urmareste ca si cum ar fi umbra mea chiar si la baie.Am discutat cu el si am incercat sa-i explic ce nu imi convine,insa a inteles pe moment dar cu timpul au aparut mereu probleme si motive care sa ma tina langa el.Intai a fost o perioada grea pentru el pentru ca parintii lui vroiau sa divorteze si i-am fost alaturi,el ac***a nevoie sa stea cu mine cat mai mult.Din fericire acest lucru nu s-a intamplat.Iar acum are o problema de santate si mi spune acelasi lucru:ca are nevoie sa stea cat mai mult cu mine.Din cauza faptului ca vrea sa stam cat mai mult noi 2 am fost marginalizati ,mai ales eu din colectiv.Nu mai suntem invitati la petreceri sau la iesiri prin oras,lucru care ma afecteaza.Sunt genul de persoana care simt nevoia sa fiu inconjurata de multa lume,imi doresc sa fiu in centrul atentiei ,chiar daca nu reusesc.Ce sa ma fac cu el? Are de 3 ani o durere de cap mai ales de tampla dreapta foarte puternica, cu presiune.Nu a fost non stop intotdeauna durerea,insa de vreo 6 lui durerea este non stop.El a avut un accident cu ATV ul acu 4 ani si a cazut in cap,insa si-a revenit,a facut Rmn-ul dupa 2 ani de la accdicent si acu cateva luni.Ambele au iesit impecabile.La cap csi coloana nu are nimic.In schimb el simte o presiune continua si o durere ingrozitoate,fac\\pt care il face sa fie depresiv.Eu stanfoarte mult cu el,ma deprima si pe mine foarte tare.Pe langa problemele mele,le mai suport si pe ale lui.Iar asta ma termina moral.Acuma el crede ca motivul pentru care este asa este datorita faptului ca a avut si el multe probleme in timpul vietii si a tinut in el multa incarcatura emotionala.Nu s-a putut exterioriza iar toate aceste lucruri ies acuma la suprafata dandu-i durerea.Un doctor de la Cluj i-a spus ca are o dereglare de magneziu si o lipsa accentuata de magneziu,.Prietenul meu considera ca tot din cauza stresului.I-a tratament foarte spump pentru acest lucru si face o injectie pe saptaman timp de 3 luni.A tecut de jumatatea tratamentului,insa nu a simtit nicio imbunatarire. Merge la psiholog insa nici asta nu il ajuta decat pe moment,in rest este mereu depresiv.A fost la un Psihiatru,i-a dat niste pastile de depresie pe care trebuie sa le is 3 saptamani.Abia a inceput sda le ia deci nu stie dacao sa functioneze sau nu..el spera.Iar ultimul motiv plauzibil ar fi ca are un nerv la ceava care apasa pe coloana si ii da durerile.A inceput sa faca masaj in locul respectiv si in Noiembrie o sa vina o doamna din strainatate la noi in Bacau,care a mai fost iar oamneii sunt multumiti de ea. Ea face masaj si lucreaza cu energiile insa este foarte scupma.Toate astea i-au costat foarte mult pe parintii lui.Parintii lui sunt dependenti de ele l ac***a in vedere ca a fost \\ca o menaja in casa.Il foloseau si nu inteleg de ce.Il suna mereu cand e pe afara fara niciun motiv fapt ce il streseaza si mai tare.El a fost operat in primavara de bride intestinale si i-a facut anestezie totala.Dupa acea anestezie i-au inceput durerile.Oare poate fi si din acea cauza? I-ar fi putut declansa durerea acea anestezie,sau are vreo legatura? Daca stiti ce ar putea avea va rog sa-mi spuneti.Il iubesc prea mult. V-am spus si despre problemele lui deoarece problemele lui sunt si ale mele si contribuie foartemult la depresia pe care o am eu.Zilele recute am crezut ca am ramas insarcinata.Aveam de gand sa-mi iau un test iar daca acesta arataca sunt insarcinata aveam de gand sa ma sinucid.Din fericire ieri mi-a venit ..a fost doar o dereglare.ma simt epuizata simt ca sunt ptea multe.Toate probleme din viata mea m-au facut dereglata emotional.Nu mai am energie is nici pofta de viata,nu mai am incredere in mine am impresia ca sunt grasa si urata.Dintotdeauna m-am considerat maio jos descat ceilalti din jurul meu.Chiar daca fata de unele persoane nu aveam motiv.Am sa va rog sa ma scuzati daca am scris prea mult dar am vrut sa imi cunoasteti cat mai bine problemele pentru a ptea sa-mi dati un sfat cat mai bum.Va rog frumos sa ma ajutati cu un sfat si sa imi scpuneti daca va ganditi la ce ar putea sa aiba prietenul meu.Nu mai vreau suparari si depresii.Va multumesc foarte mult anticipat.Cu respect Delia.

×
Pentru a vota trebuie sa fiti autentificati!
×

Doresc sa raportez intrebarea pentru:

Spam
Categorie gresita
Abuz

Raspunsuri (4)

ddea (cu 7 ani in urma)

AM CITIT TOATA POVESTEA TA IMI PARE RAU PT TINE IN SPECIAL PT CA ESTI O FATA LA FEL CA MINE DAR SFAT NU pot.SATI DAU..... orice ar fi lupta si ai sa invingi si daca ai sa fi insarcinata candva bucurate n-ai dc sa recurgi la asemenea ganduri a avea un copil este ceva frumos ,si nu oricine poate!!!!chear daca o sa fie mama ta impotriva candva o sai treaca..te va accepta asa !!decat sa faci asemenea ,,tampenie,,

Te-a ajutat acest raspuns? 0
×
Pentru a vota trebuie sa fiti autentificati!
×

Doresc sa raportez raspunsul pentru:

Spam Abuz
ddea (cu 7 ani in urma)

AM CITIT TOATA POVESTEA TA IMI PARE RAU PT TINE IN SPECIAL PT CA ESTI O FATA LA FEL CA MINE DAR SFAT NU pot.SATI DAU..... orice ar fi lupta si ai sa invingi si daca ai sa fi insarcinata candva bucurate n-ai dc sa recurgi la asemenea ganduri a avea un copil este ceva frumos ,si nu oricine poate!!!!chear daca o sa fie mama ta impotriva candva o sai treaca..te va accepta asa !!decat sa faci asemenea ,,tampenie,,

Te-a ajutat acest raspuns? 0
×
Pentru a vota trebuie sa fiti autentificati!
×

Doresc sa raportez raspunsul pentru:

Spam Abuz
Spicdegrau (cu 7 ani in urma)

Buna, in primul rand, mi-as dori sa-ti spun ca pari o fata analitica si profunda, mai ales pentru doar cei 17 ani pe care ii ai. Din pacate nu sunt psiholog, si nu-ti pot da vreun sfat profesionist insa am citit toata povestea ta si desi destule evenimente care ti s-au intamplat sunt (mai mult decat) triste, as zice ca sunt si unele lucruri frumoase si pretioase de asemenea. Pe mine una ma intristeaza foarte tare exact situatiile ca cea cu mama ta, cand parintele face astfel de reprosuri propriului copil, jignindu-l si dezcurajandu-l, chiar debusolandu-l total, si ce-i si mai trist e ca in mintea lui, el crede ca iti face un bine, ca te motiveaza sa te schimbi, sa fii altfel, ca te trezestela realitate, dar stii ceva ? Ce cred eu e ca ori persoana respectiva are o problema cu sinele sau si se mai revarsa asupra celor apropiati ca sa mai elibereze din propria presiune, estimand probabil ca se va simti mai bine daca iti va dovedi tie ca el e mai bun dintr-un anumit punct de vedere ( si cred cu tarie ca asta se intampla in 99% dintre cazuri ) , ori o spune pur si simplu pentru ca el chiar nu e de acord cu ce faci tu, sau cum esti, fara sa aiba neaparat o problema cu sine, doar ca e prea "ingust" ca sa accepte faptul ca nu toti oamenii sunt la fel si ca in niciun caz nu esti obligat sa iti traiesti propria viata dupa gusturile lui si imi pare sincer rau ca parintii nu inteleg asa ceva ( nu stiu, poate nu chiar toti ) si reusesc astfel sa faca mai mult rau copiilor, desi poate in sinea lor n-or fi tocmai rau intentionati.
In alta ordine de idei, din ce spui, e adevarat ca prietenul tau se poate dovedi la un moment dat oarecum "sufocant'''' ( scuza-mi expresia, nu o spun cu rautate), insa daca deja i-ai explicat si el nu isi schimba atitudinea, uf, pai, nu stiu ce sa zic, e posibil ca el chiar sa fi incercat insa in ciuda eforturilor tot sa nu fi reusit sa-si mai schimbe din deprinderi; poate e nevoie de un alt fel de interventie ( care nu imi vine in minte acum ) , poate asa e el si asa va ramane, nu stiu, insa ai precizat ca il iubesti si ca te iubeste, si daca va iubiti sincer, ar trebui sa fie ceva peste care sa puteti trece intr-un fel sau altul, totusi sfatul meu e sa te gandesti intotdeauna de doua ori (minim) inainte sa iei vreo decizie majora si iti spun sincer si cu mana pe inima ca sinuciderea nu ar trebui sa figureze pe lista optiunilor tale caci mi se pare unul dintre cele mai atroce pacate. Nu fac parte din categoria oamenilor care pot afirma cu usurinta ca viata e frumoasa si ca trebuie traita la maxim, insa nici nu pot spune ca se merita sa renunti la orice definiv. Crede-ma ca stiu ce inseamna sa te simti epuizat psihic, fara vlaga, fara forta sau chef de a continua, de a merge mai departe cand nu vezi viitorul, nu vezi nimic placut in fata, care sa te astepte sau sa vine, cand ai ca un val de ceata greu asezat peste minte, cand esti pur si simplu apatic, cand pare insuportabil si totusi, cu riscul de a ma repeta, tot nu cred ca se merita sa renunti vesnic la tot, in fond mai devreme sau mai tarziu, cu sau fara voia noastra, se va termina oricum totul. Poate ar trebui sa incepi sa apreciezi lucrurile cu adevarat marunte, si in acelasi timp de o frumusete si valoare infinita. Marunte pentru ca omul, in superficialitatea lui, asa le-a catalogat, desi nu mi se par nicidecum astfel ( e o opinie persoana in orice caz ). Lumina, ploaia, norii, stelele, o floare, natura intrega, un firicel de praf, faptul ca ai doua maini si doua picioare perfect functionabile, cand te intinzi si-ti trosnesc oasele, o masa delicioasa, o melodie care te face sa vibrezi si-ti da fiori, un vis pe care il traiesti cu toata fiinta si lista continua muuuult, crede-ma. Doar gandeste-te putin daca nu cumva pe viitor intrezaresti si cea mai mica urma de speranta, cel mai mic lucru pe care l-ai regreta daca nu ai apuca sa-l faci, posibilitatea ca intr-o zi realitatea sa se apropie de ceea ce iti doresti. Un gand al meu pe care mi-l repet cand totul pare prea negru e ca atata timp cat esti in viata, inca se mai poate intampla ceva, inca se mai poate schimba, inca exista posibilitatea sa se amelioreze, sa fie cum am vrea, insa doar atata timp cat esti in viata, cum spuneam. Mai departe, nu stie nimeni. Poate si dupa o fi ceva, cine stie, insa daca ar fi, cu siguranta nu ar mai fi la fel ca viata actuala pe acest pamant, deci ar fi poate bine daca am incerca sa o apreciem oarecum, indiferent de cat de dezgustati am fi devenit. E totusi adevarat ca si de noi depinde perceptia generala asupra lumii.
Ok, bine, imi pare rau daca te-am plictisit cu romanul meu, insa chiar am vrut sa las un mesaj macar, si as spera sincer sa ne mai auzim sau macar sa nu renunti la viata de buna voie, nu din motive ca acestea. Cred ca singura "scuza" sa-i zic, ca sa renunti la propria viata adica, ar fi dandu-ti-o pentru altcineva, atunci cand nu mai este alta cale, insa in rest e inacceptabil. Toate cele bune, si te rog, te rog, pentru tinesi sufletelul tau si nu numai, sa nu faci vreodata aceasta greseala imensa caci tine minte, e una dela care nu mai exista cale de intoarcere si nici mod de a o repara.

Te-a ajutat acest raspuns? 0
×
Pentru a vota trebuie sa fiti autentificati!
×

Doresc sa raportez raspunsul pentru:

Spam Abuz
stoian sorina (cu 6 ani in urma)

buna,parerea mea ar fi sa te fixezi pe viitor si sa la-si in spate ce a fost,bine rau nu mai conteaza,a trecut...si incearca sa faci ce iti place si nu te mai amara singura,toata lumea are probleme,viatza nimanui nu e roz,oricat ar incerca sa arate...si in legatura cu iubitul tau nu stiu ce sa zic despre boala lui,dar pt depresie stiu ca ieste foarte bun sportul si o alimentatie sanatoasa. va doresc mult succes si mi-a facut placere.

Te-a ajutat acest raspuns? 0
×
Pentru a vota trebuie sa fiti autentificati!
×

Doresc sa raportez raspunsul pentru:

Spam Abuz

Raspunde

×
×
Felicitari! Raspunsul a fost postat cu succes! Felicitari! Raspunsul a fost editat cu succes! Felicitari! Raspunsul a fost sters cu succes!
Se incarca...

Cauta

Nu ai gasit ce cauti? Cauta intrebari similare sau adauga o intrebare noua.

Adreseaza o intrebare!

Comunitatea SfatulMedicului este pregatita sa raspunda la intrebarea ta!

Adreseaza o intrebare

Raspunsurile oferite prin intermediul site-ului sunt de natura educationala si informativa si nu pot fi considerate, in nici o situatie, ca fiind asimilate unor consultatii sau analize medicale de specialitate.

Datorita insusi modului in care functioneaza comunicatiile intermediate de internet, o consultatie medicala amanuntita nu este posibila, prin urmare, informatia medicala prezentata de site-ul nostru nu trebuie folosita ca alternativa a consultului medical realizat in persoana de un medic specialist.

SfatulMedicului.ro, precum si toti colaboratorii ale caror sfaturi sunt recepţionate prin sfatulmedicului.ro, nu pot fi considerati raspunzatori pentru nici un prejudiciu/pierdere de orice fel. Pentru a putea utiliza site-ul SfatulMedicului.ro trebuie sa fiti de acord cu Termenii si conditiile.