Testul de paternitate prenatal

Testul de paternitate este acel test ce permite unui fiu, fiica sau unei sotii sa afle cine este tatal biologic sau mama biologica a copilului. Testul parental, pe de alta parte, permite identificarea altor membri ai familiei precum fratii si surorile, bunicii, unchii, verisorii etc.

Ambele teste, atat cel de paternitate cat si testul parental constau in studii genetice ale indivizilor testati, studii ce permit obtinerea asa numitului profil genetic sau ,,amprenta genetica. Compararea profilelor genetice a doi indivizi (ex: tata si fiu) permite identificarea relatiei dintre cei doi.

Cel mai frecvent utilizat test de paternitate este testul cu ADN. ADN-ul sau acidul dezoxiribonucleic este materialul genetic pe care fiecare copil il dobandeste de la mama si tata (jumatate de la fiecare).

Desi termenul de paternitate este utilizat frecvent si pentru a descrie testul dintre mama si copil, in mod normal acesta se refera la testarea relatiei dintre un tata si copil sau copii. Astfel, testul cu ADN utilizeaza mici probe de ADN de la tata si de la copil, care sunt ulterior comparate.

Testul cu ADN poate fi realizat atat dupa nastere, cand copilul este nou-nascut sau mai mare, cat si inainte de nastere, in timpul sarcinii. Testele cu ADN pentru paternitate sunt foarte sensibile si specifice, avand o acuratete demonstrata de 99.9% in identificarea tatalui biologic al copilului.

Stabilirea paternitatii poate fi necesara si importanta in mai multe situatii in care nu se stie sigur cine este tatal. Unul dintre motivele principale este atunci cand se doreste castigarea unei custodii legale asupra copilului.

Din punct de vedere medical, identificarea legaturilor biologice exacte ajuta in explicarea unor efecte pe termen lung asupra sanatatii copilului si in explicarea sau prevenirea anumitor patologii ereditare.

Testul ADN pentru paternitate se poate realiza cu ajutorul unui medic ales de catre familie sau intr-un cadru legal oficial, atunci cand situatia o impune. In alte cazuri se poate apela la test ADN pentru autorealizare acasa, insa acesta nu se preteaza atunci cand testul este realizat prenatal.

Pentru ca testul sa fie complet, este nevoie de recoltarea unei probe celulare atat de la tata, cat si de la copil sau copiii implicati. Pentru recoltarea probei de ADN de la tata, se pot utiliza:

• Analize de sange. Tatalui i se recolteaza o proba de sange intr-un cabinet medical specializat, proba ce este trimisa ulterior in laborator pentru analiza.

• Prelevare de celule din interiorul obrazului. Mult mai frecvent utilizat, cu ajutorul unui betisor steril se preleveaza cateva celule de pe interiorul obrazului tatalui, numite celule bucale. Betisorul este ulterior izolat si trimis la laborator pentru analiza.

In timpul sarcinii, in stadiul prenatal, se poate realiza una din trei metode de prelevare de ADN de la fatul inca nenascut. Acestea au acuratete la fel de mare ca si testele utilizate pentru copiii deja nascuti.

Aceste trei metode includ:

• Testul de paternitate prenatal neinvaziv (TPPN). Acesta presupune prelevarea de sange de la mama, sange din care se izoleaza si analizeaza ADN-ul fetal, prin tehnici speciale de medicina de laborator. Aceasta metoda poate fi utilizata doar in primul trimestru de sarcina.

• Proba de vili corionici. Vilii corionici sunt structuri de la nivelul placentei mamei. Un medic preleveaza, pe cale vaginala, o portiune mica de tesut placentar. Proba este trimisa la laborator, analizata si comparata cu ADN-ul parintilor. Acest test se realizeaza de regula la 10-13 saptamani dupa ultima menstruatie a pacientei. Aceasta impune insa un risc usor de avort spontan.

• Amniocenteza. In timpul procedurii de amniocenteza, medicul preleveaza o cantitate mica de lichid amniotic. Pentru a face acest lucru posibil, medicul insera un ac subtire in abdomenul mamei, sub control ecografic, pana la nivelul sacului amniotic. Lichidul este comparat apoi in laborator. Amniocenteza se poate realiza intre saptamanile 15-20 de sarcina.

Cele doua probe, de la tata si fat, odata recoltate, sunt analizate in laborator prin teste numite secventiere ADN. Moleculele de ADN sunt ,,taiate’’ si sunt cautate potriviri moleculare intre cele doua probe de ADN. Potrivirea intr-o anumita masura confirma paternitatea. Daca cele doua probe nu se potrivesc, se infirma relatia biologica dintre cei doi.

In majoritatea tarilor, acest test nu este acoperit de casa de asigurari. Costul lui este cuprins intre 60$ si 200$, putand fi mai ridicat daca contextul medical este unul cu implicatii legale.

Timpul de asteptare de la prelevarea probei pana la aflarea rezultatului variaza de la laborator la laborator. Este important si locul in care se face prelevarea si distanta acestuia fata de laboratorul unde se analizeaza proba. Daca aflarea rezultatului este urgenta, se pot realiza teste de paternitate ,,de urgenta’’, pentru un cost suplimentar, cu analiza probei in aceeasi zi. Altfel, rezultatele vor aparea in cateva saptamani, in special daca prelevarea ADN-ului fetal s-a realizat prin amniocenteza sau prelevare de vili corionici.

Testul de paternitate prenatal poate avea importanta majora pentru multe familii. Medicul dumneavoastra va va ajuta sa alegeti cea mai buna optiune de test pentru dumneavoastra, precum si un laborator specializat in astfel de teste.

Testul de paternitate prenatal reprezinta testul ce identifica relatia biologica de tata-fiu sau tata-fiica, intre cei doi.

Exista 3 metode principale de prelevare a ADN-ului copilului in timpul sarcinii, iar medicul care se va ocupa de intreaga procedura va va recomanda metoda optima in functie de saptamana de sarcina actuala. Proba de ADN paterna este prelevata de regula prin celule din cavitatea bucala, iar cele doua probe sunt comparate in laborator ulterior.
Contextul si motivele pentru care se realizeaza testul pot influenta semnfiicativ costurile si rapiditatea obtinerii rezultatelor.

Bibliografie
https://americanpregnancy.org/paternity-tests/dna-paternity-test/
https://my.clevelandclinic.org/health/diagnostics/10119-dna-paternity-test