Influenta jocurilor video asupra atentiei si performantei scolare

Analiza impactului jocurilor video asupra creierului in dezvoltare seamana cu explorarea unui teritoriu cu doua fete.

Pe de o parte, numeroase studii evidentiaza beneficii cognitive surprinzatoare.

Anumite genuri de jocuri, in special cele de actiune, par sa actioneze ca un veritabil antrenament pentru creier.

Jucatorii frecventi demonstreaza adesea o imbunatatire a atentiei selective, acea abilitate de a se concentra pe un stimul relevant si de a ignora elementele care distrag atentia.

Mai mult, acestia pot procesa informatii vizuale mai rapid si pot comuta intre sarcini cu o mai mare usurinta, o flexibilitate mentala esentiala in lumea dinamica de astazi.

Aceste jocuri nu se limiteaza doar la a imbunatati reflexele. Ele pot cultiva abilitati valoroase de rezolvare a problemelor, rationament spatial si creativitate.

Jucatorii sunt adesea pusi in situatii complexe care necesita gandire strategica, planificare si adaptare rapida la noi reguli.

Aceasta gimnastica mentala poate avea transferuri pozitive in activitati din viata reala, de la navigarea intr-un oras nou pana la rezolvarea unor probleme logice la scoala.

Pe de alta parte, reversul medaliei prezinta o imagine mai ingrijoratoare.

In timp ce atentia selectiva poate fi ascutita, atentia sustinuta - capacitatea de a ramane concentrat pe o sarcina monotona sau mai putin stimulativa pentru o perioada indelungata, cum ar fi o ora de matematica sau citirea unui capitol dintr-o carte - poate avea de suferit.

Creierul, obisnuit cu recompensele imediate si cu stimularea constanta oferite de jocurile video, poate gasi dificila adaptarea la ritmul mai lent al activitatilor scolare.

O meta-analiza ampla care a cumulat rezultatele mai multor studii a indicat o asociere negativa, desi de intensitate redusa, intre timpul petrecut cu jocurile video si performantele scolare.

Procrastinarea, dificultatile in finalizarea temelor si o implicare redusa in activitatile academice sunt cateva dintre consecintele observate in cazul unui timp de joc excesiv si necontrolat.

A pune toate jocurile video in aceeasi categorie este o greseala.

Impactul lor variaza considerabil in functie de gen si de mecanicile specifice pe care le propun.

Intelegerea acestor diferente este cruciala pentru a putea evalua corect efectele lor.

- Jocurile de actiune (Action Games): Asa cum am mentionat, acestea sunt cele mai studiate si par sa ofere cele mai notabile beneficii la nivel perceptiv si atentional. Ritmul alert si necesitatea de a lua decizii rapide imbunatatesc viteza de procesare si atentia vizuala.

- Jocurile de strategie (Strategy Games): Titluri care implica planificare pe termen lung, managementul resurselor si gandire anticipativa, precum sahul digital sau jocurile de strategie in timp real, pot imbunatati memoria de lucru, abilitatile de planificare si flexibilitatea cognitiva.

- Jocurile de puzzle (Puzzle Games): Acestea stimuleaza in mod direct logica, recunoasterea de tipare si abilitatile de rezolvare a problemelor intr-un mod structurat si metodic.

- Jocurile educationale (Educational Games): Concepute special pentru a invata, aceste jocuri pot creste motivatia si implicarea in procesul de invatare, transformand acumularea de cunostinte intr-o activitate distractiva si interactiva.

- Jocurile de rol (Role-Playing Games - RPGs): Acestea pot stimula creativitatea si abilitatile de rezolvare a problemelor in contexte sociale complexe, jucatorii trebuind sa interactioneze cu alte personaje si sa ia decizii care influenteaza naratiunea.

Pentru a intelege de ce jocurile video pot fi atat de captivante, trebuie sa ne uitam la neurochimia creierului.

Principalul actor in aceasta piesa este dopamina, un neurotransmitator asociat cu motivatia, placerea si recompensa.

Jocurile video sunt proiectate pentru a oferi un flux constant de recompense: puncte, niveluri noi, obiecte virtuale, laude.

Fiecare mica reusita declanseaza o eliberare de dopamina, intarind comportamentul si creand dorinta de a continua jocul.

Acest sistem de recompense este extrem de eficient si, in unele cazuri, poate duce la un comportament compulsiv.

Atunci cand timpul petrecut cu jocurile video incepe sa domine viata copilului in detrimentul altor activitati esentiale (scoala, somn, interactiuni sociale), putem vorbi despre un potential risc de dependenta.

Organizatia Mondiala a Sanatatii a recunoscut oficial "tulburarea de jocuri pe internet" (Internet Gaming Disorder) ca o afectiune de sanatate mintala.

Relatia dintre jocurile video si tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atentie (ADHD) este complexa si adesea gresit inteleasa.

Este important de subliniat ca jocurile video nu cauzeaza ADHD, care este o afectiune neurodevelopmentala cu baze genetice si biologice clare.

Cu toate acestea, pentru un copil cu ADHD, lumea jocurilor video poate fi deosebit de atragatoare.

Ritmul rapid, feedback-ul imediat si stimularea constanta se potrivesc perfect cu un creier care cauta noutate si are dificultati in a-si mentine concentrarea pe sarcini mai putin interesante.

Problema apare atunci cand acest model de stimulare intensa face ca activitatile din lumea reala, cum ar fi temele sau conversatiile, sa para si mai plictisitoare si mai dificil de gestionat.

Totusi, cercetarea exploreaza si o latura pozitiva. Intelegand mecanismele care fac jocurile atat de atractive, specialistii au inceput sa dezvolte "terapii gamificate".

Exista deja pe piata jocuri video aprobate de autoritatile de reglementare din domeniul medical, concepute special pentru a fi folosite ca tratament digital pentru imbunatatirea atentiei la copiii cu ADHD.

Rolul parintilor este esential in a transforma jocurile video dintr-un potential risc intr-o oportunitate.

Interzicerea completa este rareori o solutie eficienta pe termen lung. O abordare echilibrata, bazata pe comunicare si reguli clare, este mult mai productiva.

Stabilirea limitelor sanatoase:

La fel ca in cazul oricarei alte activitati, moderatia este cheia.

Organizatiile internationale de pediatrie recomanda stabilirea unor limite clare de timp petrecut in fata ecranelor, adaptate varstei copilului.

Este important sa existe zone si momente ale zilei "fara ecrane", cum ar fi in timpul meselor sau cu o ora inainte de culcare.

Alegerea jocurilor potrivite:

Parintii ar trebui sa se implice activ in alegerea jocurilor.

Sisteme de rating precum PEGI (Pan European Game Information) ofera informatii clare despre continutul unui joc (violenta, limbaj nepotrivit) si despre varsta recomandata.

Este util ca parintii sa joace ocazional alaturi de copii pentru a intelege mai bine universul virtual in care acestia isi petrec timpul.

In Romania, exista initiative precum platforma "Despre Jocuri Video" care ofera resurse si ghiduri pentru parinti, iar proiecte pilot precum "Games in Schools" exploreaza potentialul educational al jocurilor in mediul scolar.

Semnele unui comportament problematic:

Este important ca parintii sa fie atenti la semnele care ar putea indica o problema legata de jocurile video.

Acestea pot include:

- Scaderea brusca a performantelor scolare.

- Abandonarea hobby-urilor si a activitatilor sociale care ii faceau placere anterior.

- Iritabilitate, anxietate sau tristete atunci cand nu se poate juca.

- Neglijarea igienei personale si a somnului.

- Mintitul in legatura cu timpul petrecut jucandu-se.

In concluzie, jocurile video sunt un instrument complex al erei digitale. Ele pot ascuti mintea, pot dezvolta abilitati valoroase si pot oferi o forma de relaxare si divertisment.

Insa, fara supraveghere si limite, pot deveni o sursa de distragere care afecteaza atentia si rezultatele scolare.

Cheia sta in echilibru si in implicarea constienta a parintilor, care pot ghida copiii sa navigheze in aceste lumi virtuale intr-un mod care sa le potenteze dezvoltarea, nu sa o submineze.

Bibliografie
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC8765604/
https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0022395610003286
https://www.health.harvard.edu/blog/the-health-effects-of-too-much-gaming-2020122221645