Uveitele - cauze, simptome, tratament

Uveita anterioara este caracterizata prin celule de tip inflamator si inflamatie in interiorul umorii apoase.

Celulele mai pot fi observate pe endoteliul cornean sub forma de precipitate keratice (PK).

In uveita granulomatoasa precipitatele keratice sunt mai mari, "ca seul de oaie", si se pot observa noduli la nivelul irisului.

In uveita negranulomatoasa, precipitatele keratinice sunt mai mici, iar nodulii de la nivelul irisului lipsesc.

In cazuri rare, uveita granulomatoasa poate avea initial un aspect care mimeaza uveita negranulomatoasa.

In uveita anterioara severa poate fi prezent hipopion (colectie stratificata de celulele albe) si fibrina in interiorul camerei anterioare.

Practic, in toate formele de uveita anterioara, pupila este micsorata si odata cu dezvoltarea de sinechii (aderente intre iris si capsula anterioara a cristalinului) devine si neregulata.

Uveita anterioara negranulomatoasa se manifesta acut, cu durere unilaterala, hiperemie, fotofobie si diminuarea vederii.

Uveita anterioara granulomatoasa debuteaza mai frecvent subacut, cu vedere neclara la un ochi si cu inflamatie discreta.

In uveita posterioara sunt prezente celule in corpul vitros. Leziunile inflamatorii pot fi localizate la nivelul retinei sau coroidei.

Leziunile recente sunt galbene cu margini neclare, in timp ce leziunile vechi au margini mai bine delimitate si sunt de obicei pigmentate.

Ingrosarea peretilor vaselor retiniene se poate produce adiacent acestor regiuni sau pe un teritoriu mai intins.

In cazurile severe, opacifierea vitroasa impiedica vizualizarea detaliilor retiniene. Uveita posterioara se prezinta cu diminuarea progresiva a durerii la un ochi relativ asimptomatic.

Afectarea bilaterala este des intalnita, insa asimetrica.

Diminuarea vederii se poate datora incetosarii sau opacitatilor vitroase, leziunilor inflamatorii ce implica macula, edemului macular, ocluziei venelor retiniene sau mai rar neuropatiei optice asociate.

Afectiunile sistemice asociate cu uveita anterioara negranulomatoasa sunt bolile legate de prezenta antigenului HLA-B27:

- sacroileita;

- spondilita anchilozanta;

- sindrom Reiter;

- psoriazis;

- colita ulcerativa;

- boala Crohn.

Boala Behcet produce atat uveita anterioara, cu hipopion recurent, cat si uveita posterioara, cu modificari marcate ale vaselor retiniene.

Infectiile cu virusul herpes simplex si cele cu virusul herpes zoster pot determina uveite anterioare negranulomatoase.

Bolile care determina uveita anterioara granulomatoasa au tendinta de a determina si uveite posterioare.

Acestea includ:

- sarcoidoza (afectare bilaterala);

- tuberculoza pulmonara;

- sifilis;

- toxoplasmoza;

- sindromul Vogt-Koyanagi-Harada (uveita bilaterala asociata cu alopecie, polioza - gene, sprancene sau par depigmentate - vitiligo, hipoacuzie);

- oftalmia simpatica.

Sifilisul genereaza un aspect caracteristic al fundului de ochi (in sare si piper), adesea cu diminuarea vizuala surprinzator de usoara cu exceptia cazurilor in care este prezenta si atrofia optica luetica primara.

In toxoplasmoza sunt prezente de obicei semne ale unor episoade anterioare de retinocoroidita.

Principalii agenti responsabili de inflamatia oculara in SIDA si in alte afectiuni cu imunodeficienta sunt:

- virusul citomegalic;

- virusul herpes simplex;

- virusul herpes zoster;

- micobacteriile;

- Criptococcus;

- Toxoplasma;

- Candida.

Vasculitele retiniene autoimune si pars planita (uveita intermediara) sunt afectiuni idiopatice care produc uveite posterioare.

Dezlipirea de retina, tumorile intraoculare sau limfomul sistemului nervos central pot mima o uveita.

De regula, uveita anterioara raspunde la tratament cu corticosteroizi topici.

Uneori, pot fi necesare injectii perioculare cu steroizi sau steroizi sistemici. Dilatarea pupilei este importanta pentru ameliorarea disconfortului si prevenirea sinechiilor posterioare.

Uveita posterioara necesita mai frecvent corticoterapie sistemica si uneori imunosupresie sistemica cu azatioprina sau ciclosporina.

In general, dilatarea pupilara nu este necesara. In toate cazurile in care se identifica o cauza infectioasa poate fi indicata chimioterapia specifica.

In general, prognosticul uveitelor anterioare, in special al celor negranulomatoase, este mai bun decat cel al uveitelor posterioare.

Ingrijirea pacientilor cu uveita este apanajul specialistului oftalmolog dar cooperarea unor medici de alte specialitati este esentiala pentru determinarea cauzelor si supravegherea administrarii agentilor antimicrobieni, dozelor mari de corticosteroizi sistemici si a imunosupresoarelor sistemice.