Detoxifierea de metale grele

Tratamentul de prima intentie pentru cele mai multe dintre intoxicatiile cu metale grele este terapia cu agenti chelatori. Agentii chelatori sunt substante care trec prin corp si atrag metalele grele care sunt apoi eliminate impreuna. Chelatorii pot fi administrati pe cale orala, dar pot fi utilizati si pe cale intravenoasa, transdermica si sub forma de supozitoare.

Este nevoie de foarte multe luni sau chiar ani pana cand metalele vor fi eliminate complet prin terapia cu agenti chelatori. Costul terapiei este, de obicei, destul de mare.

Anumite elemente toxice pot fi eliminate prin consumul de combinatii specifice de minerale si vitamine. In cazul arsenicului, puteti lua zilnic sase comprimate de oxid de magneziu, plus o lingurita de pulbere de calciu/magneziu, toate amestecate in suc proaspat de lamaie. Desigur, printr-o astfel de modalitate de detoxifiere, vor fi necesari ani de zile pana cand metalele grele si alte toxine vor fi eliminate din organism.

Alte tipuri de detoxifiere includ utilizarea de combinatii de plante, aminoacizi si alte suplimente nutritive. Dezavantajul acestor tipuri de agenti chelatori este timpul prea mare in care sunt eliminate produsele toxice din organism.

Alte alimente care sunt cunoscute pentru maximizarea efectelor detoxifierii de metale grele sunt:

• Chlorella - este o alga bogata in clorofila, care promoveaza miscarea intestinelor. Deoarece mercurul este eliminat in mare parte prin scaun, aceasta alga este recomandata in detoxifierea de metale grele.
• Usturoiul - usturoiul zdrobit (nu sub forma de supliment) are ingrediente active care cresc nivelul de sulf din organism, iar sulful accelereaza procesul eliminarii metalelor din organism.
• Coriandru - cunoscut si sub numele de patrunjel chinezesc, ajuta la eliminarea mercurului din tesuturile musculare si permite eliminarea acestuia din organism prin scaun.

Desi terapia cu agenti chelatori este considerata sigura, noile informatii despre substantele folosite au relevat faptul ca acestea nu sunt chiar atat de inofensive pe cat se credea. Agentii chelatori trebuie administrati intr-o clinica specializata si de catre profesionisti si pot declansa efecte secundare, uneori chiar severe.

Doi dintre cei mai importanti factori pentru siguranta terapiei cu chelatori sunt doza si frecventa. Supradoza poate fi extrem de periculoasa, iar cantitatea prea mica de substante nu este eficienta. Toxicologii sustin ca terapia cu chelatori trebuie utilizata in cazul introxicarilor acute cu metale grele sau ca o ultima solutie, atunci cand toate celelalte metode de detoxifiere au fost epuizate. Sunt recomandate mai intai, metodele naturale si apoi utilizarea medicatiei.