Retractia gingivala

Retractia gingivala reprezinta expunerea radacinilor dentare prin migrarea marginii gingiei catre apexul dintelui (partea terminala a radacinii).

Se intampla mai ales dupa varsta de 40 de ani, si poate fi un fenomen izolat, localizat, sau poate afecta intreaga dantura, avand o cauza generala.

Cauzele aparitiei acestei afectiuni sunt multiple:

• Boala parodontala, cel mai des incriminata, determina retractia generalizata a gingiilor, prin scaderea suportului osos care sustine gingia; anvergura retractiei este in legatura directa cu gravitatea afectiunii parodontale;
• Acumularea tartrului si placii bacteriene induce activarea mecanismului de aparare al gingiei – retragerea, inflamarea si sangerarea acesteia;
• Traumatisme auto - induse: periaj intempestiv, folosirea incorecta a scobitorilor sau a atei dentare; de asemenea, agresiunea repetata a gingiei cu un obiect dur – capatul unui creion sau piercing-urile;
• Forte ocluzale transmise inegal si necontrolat;
• Modificari de pozitie ale dintilor, ce ar presupune o lamela osoasa fina sau mai scurta, care nu sustine gingia;
• Un biotip parodontal fin, transmis genetic, ce presupune o fragilitate si finete gingivala si osoasa;
• Tratamente stomatologice incorect realizate: lucrari protetice, obturatii neadaptate sau crosete dentare in cazul protezelor partiale – acestea invadeaza spatiul gingiei si induc retragerea acesteia.

De cele mai multe ori pacientii ajung la medicul specialist parodontolog din cauza nemultumirii estetice cauzata de aceste retractii gingivale: dintii par mai alungiti, cu spatii intre ei (din cauza retragerii papilelor interdentare), este vizibila diferenta de culoare dintre smalt si cement, acesta din urma fiind galbui. De asemenea, pot aparea cavitati sau carii pe partea radiculara. Sau pacientul poate acuza dureri la contactul zonei respective cu bauturi sau alimente reci, dulci, acre sau condimentate.

Tratamentul retractiilor gingivale variaza in functie de cauza acestora. O igiena bucala impecabila este primul pas spre vindecare: aceasta este realizata mai intai de medic (prin detartraj, periaj profesional) si pastrata de pacient.

El trebuie sa isi insuseasca tehnica corecta a periajului, a folosirii atei dentare sau a altor mijloace auxiliare de igienizare, astfel incat sa nu isi auto-induca leziuni sau sa si le agraveze pe cele prezente.

Se indeparteaza factorul care a determinat retractia gingivala - piercing-uri, se corecteaza obiceiurile vicioase. De asemenea, se adapteaza sau se inlocuiesc tratamentele stomatologice incorecte; se ajusteaza fortele ocluzale transmise aberant, protejand dintii si oasele maxilare.

In cazul hipersensibilitatii dentinare, exista agenti desensibilizanti care impiedica transmiterea stimulilor catre nerv si astfel indeparteaza durerea. Pentru radacinile expuse sau afectate de carii sau lipsa de substanta dentara, exista proceduri chirurgicale minim invazive, in care suprafata afectata se acopera cu grefe de tesut gingival, refacand estetica impecabil si indepartand alte senzatii neplacute.

Daca boala parodontala este cea incriminata, medicul parodontolog trebuie sa elimine infectia bacteriana si sa stabilizeze afectiunea prin tratamente locale si generale, si ulterior sa se ocupe de partea estetica.

Medicul specialist parodontolog va va diagnostica retractia gingivala si va alege solutia caracteristica de tratament.