Delir

Pierdere a simtului realitatii care se traduce printr-un ansamblu de convingeri false irationale, la care subiectul adera ferm. delirul se deosebeste de onirism (confuzie mintala), de dezorientarea caracteristica unor tulburari neurologice (amnezie, dementa), precum si de produsele imaginatiei mitomanului sau istericului.

Clasificare - delirul se descrie dupa diferitele trasaturi:
- dupa mecanismele sale (delirul de interpretare, halucinatiile sau iluziile, construirea unui scenariu imaginar etc.)
- dupa temele sale (delirul de persecutie, megalomania, delirul mistic sau profetic, gelozia, autoacuzarea, sentimentul de a fi condus de o forta exterioara etc.)
- dupa structura sa (delirul bine construit si coerent; delirul fantastic, a carui constructie porneste in toate sensurile dar care ramane totusi organizat; delirul imprecis, necoerent)
- dupa declansarea sa, cand dintr-odata si pe neasteptate (bufeul delirant), cand insidios si progresiv
- dupa evolutia sa (reversibila sau nu, intermitenta, extensiva, insotita sau nu de un deficit intelectual).

Episodul delirant acut - delirul psihozelor cronice imbraca forme foarte variate. paranoia si parafrenia se traduc printr-un delir foarte coerent, care se dezvolta in mod treptat, fara slabire a intelectului. schizofrenia este marcata printr-un delir imprecis, incoerent, putin organizat, denumit delir paranoid. Delirul caracteristic al psihozei maniacodepresive amplifica dereglarea dispozitiei: megalomanie euforica la maniac, autoacuzatii, idei ale neexistentei de sine sau a inexistentei unei parti a corpului la melancolic.

tratamentul si prognosticul delirului - Ca regula generala, prima aparitie a unui delir trebuie sa fie tratata in mediu specializat. Prognosticul depinde de rapiditatea si de calitatea ingrijirilor. analiza experientei delirante, a fazelor de recrudescenta si de remisie este esentiala pentru orientarea tratamentului. Dupa gravitatea tulburarilor de personalitate, neurolepticele, litiul, uneori antidepresivele, asociate unui evantai de psihoterapii - individuale sau de grup -, ca psihanaliza, socioterapia, (prin modelare, desen, pictura, mima), permit sa stavileasca delirul. Prin urmare, atunci cand tulburarile delirante raman minore si nu comporta un risc de a trece la actiune (agresiune, automutilare, sinucidere), spitalizarea nu se mai impune. Psihoterapia si un tratament simplu, de intretinere, sunt adesea suficiente pentru a permite pacientului sa-si pastreze capacitatea de adaptare socioprofesionala

Citeste si

Arhiva
  • Ideile delirante de grandoare Ideile delirante de grandoare

    Generalitati Ideile delirante de grandoare sunt caracterizate printr-o credinta falsa sau neobisnuita despre propria valoare. Oamenii care se confrunta cu aceasta afectiune se considera perfecti si foarte importanti, uneori chiar magici. De exemplu, unele persoane...citeste mai mult

  • Strategii de ingrijire in cazul delirului postoperator Strategii de ingrijire in cazul...

    Generalitati Delirul postoperator este o afectiune care apare dupa o interventie chirurgicala si afecteaza in cea mai mare parte persoanele in varsta, dar nu obligatoriu. Se defineste ca o stare de confuzie acuta, ce se caracterizeaza prin diminuarea atentiei si a...citeste mai mult

  • Metaqualona Metaqualona

    Descriere Metaqualona a fost folosita ca hipnotic-sedativ in anii 1960- 1970, efectul ei fiind asemanator barbituricelor (deprimant al sistemului nervos central). S-a dorit a fi un medicament mai "sigur" decat barbituricele, pentru a putea fi folosit ca...citeste mai mult

  • Schizofrenia Schizofrenia

    Ce este schizofrenia Schizofrenia reprezinta un grup de tulburari psihice in care realitatea este interpretata in mod anormal. Schizofrenia se caracterizeaza prin halucinatii, delir, comportment si gandire dezorganizata. Persoanele cu schizofrenie se izoleaza de...citeste mai mult

  •  

    Cere sfatul medicului

    afla raspunsurile la problemele tale

    Afla acum

Urmareste Sfatul Medicului

Aboneaza-te la Newsletter