Metaqualona

Metaqualona prezinta urmatoarele actiuni:
- in doze terapeutice (150 mg) are actiune hipnotica, asemanatoare ciclobarbitalului;
- in doze mai mari deprima refelexele polisinaptice de la nivelul maduvei spinarii
- actiune antitusiva asemanatoare codeinei.

In doze terapeutice, metaqualona provoaca la 5-10% din pacientii tratati, reactii adverse manifestate prin:
- somnolenta,
- cefalee,
- vertij,
- anorexie,
- voma,
- uscaciunea gurii,
-epigastralgii,
- diaree,
-tahicardie,
- eruptii cutanate eritematoase,
- transpiratii.

Intoxicatia cu metaqualona se aseamana intoxicatieibarbiturice. Cu toate acestea, tulburarile motorii sunt mai frecvente iar depresia cardio-respiratorie prezinta o incidenta mai mica.

In intoxicatia acuta cu metaqualona pot sa apara:
- delir,
- convulsii,
- hipertonie, hiperreflexie,
- voma,
- insuficienta renala,
- coma si deces prin stop cardiorespirator.

Dupa supradozele de metaqualona s-au inregistrat cazuri de hemoragie gastrointestinala si retiniana (explicate prin efectele metaqualonei asupra plachetelor sanguine si factorilor de coagulare).

Consumul cronic de metaqualona este caracterizat de:
1. Dependenta psihica- de fapt singura caracteristica,atat necesara cat si suficienta pentru a defini dependenta de drog.Dependenta fizica si toleranta pot fi prezente, dar niciuna nu este nici necesara, nici suficienta, prin ea insasi pentru a defini dependenta de drog. Dependenta psihica reprezinta necesitatea de ordinpsihologic de a lua drogul, denumita in terminologia actuala "craving"(dorinta intensa de a retrai efectele substantei psihoactive), sireprezinta cauza recaderilor dupa perioade lungi de abstinenta.
2. Toleranta - caracterizata prinnecesitatea de doze semnificativ crescute pentru a obtine starea deintoxicatie sau efectul dorit sau prin efect diminuat substantial lacontinuarea folosirii aceleiasi cantitati.
3. Dependenta fizica - implica dezvoltarea tolerantei si asimptomelor de retragere (abstinenta) la incetarea folosirii drogului,ca o consecinta a adaptarii organismului la prezenta continua a unuidrog. In cadrul sindromului de dependenta,dependenta fizica reprezinta factorul de conditionare secundara, legatde teama de privare de drog si de incercarea permanenta de a evitasenzatiile neplacute cauzate de absenta drogului.
Dependenta fizica se dezvolta ca rezultat al unei adaptari aorganismului in ceea ce priveste raspunsul la administrarea repetata aunei substante (drog), aceasta afectand echilibrul a diverse sisteme;ca rezultat, aceste sisteme sufera adaptari pentru a ajunge la un nouechilibru, pe fondul interventiei repetate a substantei respective. Inacord cu aceste mecanisme, dependenta fizica este definita ca o starede adaptare a organismului in care efectele primare ale unei substante(drog) si recontroalele generate de organism se echilibreaza deasemenea maniera incat nu functioneaza normal decat in conditiileprizelor regulate de substanta (drog). La oprirea brutala aadministrarii, recontroalele nu mai sunt compensate de efectelesubstantei, conducand la o tulburare functionala, adesea cu manifestariclinice zgmomotoase, care pot imbraca aspecte periculoase, cu riscvital - sindromul de retragere.
4. Sindrom de abstinenta - estecaracterizat prin simptomele (incadrare si grad de severitatevariabile) care apar la incetarea sau reducerea dozei unui drog, inspecial narcotic, la care individul este adictiv si care a fostconsumata in mod repetat, obisnuit, pe o perioada prelungita si/sau indoze mari. Exista tendinta ca in prezent sa se inlocuiasca termenul de"sindrom de abstinenta" cu "sindrom de retragere". Sindromul deretragere, expresie a dependentei fizice, este unul din indicatoriisindromului de dependenta.

Efectele comune includ relaxare, euforie si toropeala, bradipnee si bradicardie (scaderea frecventei respiratorii si a pulsului). Dozele crescute pot determina depresie respiratorie, incoordonare musculara si dizartrie.

Tratamentul include administrarea de diazepam si uneori de anticonvulsivante.

Sustinerea vitala agresiva ar trebui orientata catre controlul hiperreactivitatii motorii (ex. benzodiazepine i.v. si/sau blocanti neuromusculari).
Un alt aspect in terapia intoxicatiei cu metaqualona o reprezinta prevenirea complicatiilor - rabdomioliza, insuficienta renala, pneumoniile de aspiratie.