Anxietatea si fobiile

Adreseaza o intrebare comunitatii Anxietatea si fobiile

DEPRESIE,ANXIETATE ,ATACURI DE PANICA

Postat de gabriela10899046 cu 8 ani in urma

Constituim un grup suport pt astfel de afectiuni,este virtual pe adresa de mess si este bine venit oricine cu asemenea probleme,am constatat in timp ca un mare ajutor este comunicarea si posibilitatea de a-ti impartasii problemele si altora in suferinta,cine considera util poate sa imi lase in pv intentia si IDul de mess

Raspunsuri la aceasta intrebare

Posteaza un raspuns
  • Ilie166850 (cu 8 ani in urma)
    • + 1

    id-ul meu este: gabriel03081976

    Raspunde
  • gabriela10899046 (cu 8 ani in urma)
    • 0

    ID ul meu este alexandrumures si intentia pt constituire a Grupului Terapeutic Suport este valabila,suntem 3 pana in acest moment dar cu siguranta vom reusi sa inchegam un grup mai mare,nu neglijati ajutorul ce poate veni in primul rand sustinerea morala si experienta altora ce trec prin asemenea episoade.nu suntde specialitate sunt si eu afectat iar pe forum informatia si comunicarea se disipeaza.

    Raspunde
  • denisa102 (cu 8 ani in urma)
    • 0

    sunt una din persoanele care sufera de anxietate, atac de panica. in urma cu un an de zile am facut un atac de panica , care in timp s-a tratat, mai mult cu ajutorul meu, prin vointa proprie, dar si cu ajutorul pastilelor. luptati pentru voi, pentru viata, inca mai iau carbamazepina, dar am renuntat de 4 luni la antidepresive si ma simt bine. luptati prin voi, viata e in mainile voastre. alina

    Raspunde
  • vlasie (cu 8 ani in urma)
    • 0

    id-ul meu este gabi_coltza yahoo. com este interesanta ideea de a constitui acest grup deoarece numai persoanele care sunt afectate de aceasta boala inteleg in rest nu prea te baga nimeni in seama mie miau spus multi ca asta e o boala inchipuita si ca eu vreau saimi fie rau dar nui adevarat sufar de anxietate si tulburari de panica di 90 si foarte greu depasesc crizele ultima oara can am fost la medicacum 3 ani mia dat alprazolan si mia zis ca trebuie sa ma vindec singuradar e peste puterile mele nu stiu cum mai e o stare de bine de relaxare totala da sper totusi sami revin si nu stiu daca sa mai merg la psihiatru voi ce ma sfatuiti????? multumesc

    Raspunde
  • gabriela10899046 (cu 8 ani in urma)
    • 0

    gabi esti bine venita intre noi,ti-am lasat mesaj ,nu este inchipuita deloc,este o afectiune serioasa de care greu se scapa dar ne vom lupta cu ea,deja suntem mai multi si ne mai strangem,impreuna avem mai multe sanse

    Raspunde
  • ramona ioana1 (cu 8 ani in urma)
    • 0

    dar nu mai bine discutati voi liber aici sa poata vedea mai multa lume si sa va urmeze exemplul? este laudabila inititativa voastra, dar ma gandesc ca daca aceasta este publica si o poate citi oircine atunci poate atinge mai multi oameni. Asa daca aceasta discutie se desfasoara pe in cadrul unei liste nu stiu ce efect paote avea la scara mai mare.

    Raspunde
  • gabriela10899046 (cu 8 ani in urma)
    • 0

    riana,nu inlocuim discutia pe forum si continuam sa expunem problemele noastre,nu facem un grup pt a ne izola de restul ci doar pt sprijin,cand ne simtim f rau gasim pe cineva dintre noi conectat si ne ajutam pe moment asta este ideea,pe forum primesti un raspuns cu mare intarziere,uite eu am avut acum un atac de panica si m-a ajutat discutia de o ora cu unul din membrii grupului,am depasit criza

    Raspunde
  • simona531 (cu 8 ani in urma)
    • 0

    Dragii mei tocmai am o „cadere”,chiar nu vreau sa plictisesc cu detalii.Sunt in prezent studenta eminenta la Fac de Psih pe care o sa o absolv cu succes,doar,doar voi reusi sa inteleg despre ce este vb cu adevarat in tratarea si chiar vindecarea acestor probl...Din pacate odata acutizate,vor reveni cu siguranta.Momentan studiez abitir la ele si o sa revin cu detalii in functie de intrebarile sau suportul care mi se vor cere.Sanatate maxima tuturor si nu renuntati nicio secunda la viata asta minunata!

    Raspunde
  • gabriela10899046 (cu 8 ani in urma)
    • 0

    ne-ar fi de mare ajutor sa tii legatura cu noi,azi am avut un atac de panica f urat,de azidimineata ma lupt cu el,nu stiu pe ce cale sa mai apuc,sunt pe tratament de 2 saptamani ,cateva zile am fost mai bine acum iar rau

    Raspunde
  • simona531 (cu 8 ani in urma)
    • 0

    iti las id-ul meu de mess si vb in jur de ora 16.00........michelle1972_ro

    Raspunde
  • Iavnic (cu 8 ani in urma)
    • 0

    Laudabila ideea si doresc sa ma inscriu si eu.
    Ar fi bine sa ne impartasim trairile, experientele, tratamentele si de ce nu specialistii care ne-au ajutat sau nu, aici pe forum, pentru a beneficia si alte persoane de informatiile pe care noi le expunem.

    Incep eu...
    Am 30 si de ani:) si am OCD de 8 ani, fac tratament cu Prozac si ma simt bine si mai putin bine.
    Pebntru cei care nu stiu OCD este prescurtarea de la obssesive-compulsive disorder, care este o tulburare anxioasa cu impact major asupra calitatii pacientului , in cazul in care aceasta afectiune este severa.
    Din pacate , asa a fost cazul meu, la mine a debutat dupa nasterea copilului si a fost foarte severa (insotita bineinteles si de depresie).
    Am urmat n tratamente nereusite pana cand Dumnezeu mi-a scos in cale un medic cu care am fost pe aceeasi "lungime de unda", mi-a dat Prozac si am redevenit persoana plina de viata care am fost de dinainte de a avea aceasta tulburare.
    Nu sunt pe deplin vindecata, dar consider ca am imbunatatita viata cu 70-80%, ma bucur de copilul meu si de familia mea care mi-a fost alaturi.
    Sunt muuulte de spus despre aceasta boala, chiar mi-am propus, mai spre batranete, sa scriu o carte, dar sa vedem cum vor evolua lucrurile.
    Asadar, eu mi-am expus povestea...
    Voi?

    Raspunde
  • gabriela10899046 (cu 8 ani in urma)
    • 0

    bineai venit thalia,noi am inceput sa ne intalnim pe mess,adineaori am vbit cu emilia,ea este din bucuresti,ieri am vbit cu claudia di braila si mchelle tot din bucuresti,din pacate ele sunt de pe alte forumuri si micul nostru grup comunica acum si pe mess.sunt psihologi care dau consultatii online dar costa asa ca noi substituim intr-un fel,efectul e asemanator. daca vrei ID urilenoastreti le pot comunica,al meu este alexandrumures,ieri am fost rau e tot si nu stiu cum ieseam fara a vbi cu fetele astea.chiar daca estivindecata in mare masura poti vbi cu noi

    Raspunde
  • gabriela10899046 (cu 8 ani in urma)
    • 0

    eu sunt cel mai vechi in meseria de anxios,am49 de ani si am aceste pbeme din tinerete,am trecut prin toate tratamentele,prozacul este unul dintre ele,am avut si perioade mai bune dar mi s- spus ca este latura asa zis maniacala a depresiei bipolare,cand parca am energie pentru doi si sunt activ ,hiperactiv chiar,dorm putin si ma trezesc odihnit,acum dorm mult si tot obositma simt,dar terapia noastra sau ma rog sustinere este de ajutor.

    Raspunde
  • gabriela10899046 (cu 8 ani in urma)
    • 0

    nici nu credeam ca va prinde ideea,chisar daca nu vbim zilnic este important sa sti ca cineva este chiar pe receptie sa spun asa si te poate ajuta cu o incurajare in timp rel,sigur si pe forum se obtine dar cu intarziere si aici poti expune cazul la modul general ,corecta observatia rianei pt a fii de folos multora sunt binevenite postarilepe forum dar in urgente,si eu asa le numesc atacurile de panica forumul doar nu ajuta.

    Raspunde
  • Iavnic (cu 8 ani in urma)
    • 0

    Repet, mi-ar placea sa discutam aici pentru a putea beneficia si altii de experientele noastre placute sau neplacute, bineinteles, in ceea ce priveste tratamentele.

    Bolile anxios-depresive sunt capricioase si dificile de tratat, asta am invatat destul de tarziu dupa ani indelungati de chin si suferinta.
    Am fost foarte bolnava, voi stiti probabil ce am simtit, teama cumplita si deznadejde ca nu ma voi mai simti niciodata om. Eram atat de disperata incat as fi facut orice sa traiesc si eu o zi fara aceasta cumplita boala.
    Din pacate, am trait in acest chin vreo 3 ani de zile. Cumplit!
    Nu am fost internata, dar mi s-a dat tratamente gresite sau in doza insuficienta. Am aflat asta mai tarziu, tot pe internet (traiasca netu!!!) cand citeam cu stupoare cazuri in care oameni cu OCD spuneau ca se simt mai bine, unii chiar foarte bine si ma intrebam, oare cum e posibil?!
    Eu ma apropiam incet, dar sigur de marginea subtire a prapastiei disperarii.
    Vroiam sa ma sinucid:(((
    Nu am incercat niciodata pentru ca de fiecare data cand imi imaginam acest lucru, vedeam chipul nevinovat al copilasului meu!
    Doamne, ce cumplit a fost!

    In fine, nu vreau sa va intristez prea mult, ideea este ca uneori, in cazuri severe, dara medicatie nu se poate!

    Voi reveni maine, astazi trebuie sa fug ca am programare la dentist:)
    Va doresc sanatate multa!

    Raspunde
  • ozkil (cu 8 ani in urma)
    • 0

    valybonyta este yd-ul meu

    Raspunde
  • vlasie (cu 8 ani in urma)
    • 0

    buna sunt gabi am 43 ani si sufar de anxietate alex am primit mesajul tau dar am fost ocupata si nu am avut timp sati raspund si nici nu am fost in forma adica atunci cand am o stare din aia stii tu de care nu am chef de nimic si nu vreau sa vad pe nimeni din afara si nici sa aud pe nimeni nici tv nul suport imitrebuie o ora sasi faca efectul pastila si dupa aia e un pic mai bine
    nu stiu la voi cum se manifesta mie imi displac musafirii si vizitele mie frica sa plec in vizita sa nu mi se faca rau
    am si o instabilitate o ameteala tampita decare nu pot scapa
    oare ar trebui sa mai merg la medic mai am vreo sansa sa ma vindec tu ce zici??????????????

    Raspunde
  • gabriela10899046 (cu 8 ani in urma)
    • 0

    valy ,bine ai venit am sa iti trimitID,Gabi este ok,cunosc foarte bine aceste manifestari,duminica a fost dafiul meu in vizita si am putu schimba doar cateva cuvinte,azi sunt ceva mai bine dar incomparbil fata de acum exact doua saptamani cand am ajuns din nou la medic,neaparat sa consulti un medic psihiatru oricat am evita avem nevoie si nu un psiholog,psihologie de grup facem si noi aici.sa nu te indoiesti nici o clipa de posibilitatea de vindecare,dar trebuie sa incepi de undeva ca sa poti iesii,repet imi sunt cunoscute ff bine simtomele de care vorbesti dar se potschimba lucrurile in bine chiar spectaculos.deci viziteaza medicl si stai de vba cu noi,pe forum pe mess unde te simti mai confortabil,astept vesti

    Raspunde
  • gabriela10899046 (cu 8 ani in urma)
    • 0

    ca o remarca as vrea sa afirm ca nu aducem vreun prejudiciu acestui site dimpotriva postam mai mult si aici iar interesul este destul de mare pt ca este o modalitate de a ne ameliora starea,o practicadestul e folosita in cabinetele de psihiatrie aceasta terapie de grup pe care o incercam noi aici,noi nu avem posibilitatea sa ne intalnim decat virtual dar asta nu inseamna ca nu ne ajuta.depinde de fiecare cat este de activ si at timp are pt a vbi cu ceilalti,cand se ajunge la un nr satisfacator de participanti am sa scriu pe forum toate IDurile,acum pot spune ca suntem in jur de 7 sau 8 ,oameni deosebit de sensibili dar cu aceste probleme,pe care dorim sa le controlam si eliminam din viata noastra.am fost oarecum atentionati ca asdta nu e terapie ca doar grup de sprijin

    Raspunde
  • gabriela10899046 (cu 8 ani in urma)
    • 0

    gabi reactii tipice,nu suport tv,nu suport vizite,nu suport prezenta straina,nu vreau sa vad pe nimeni.ce pastila iei ,am vsazut mai tarziu ca ai medicatie

    Raspunde
  • gabriela10899046 (cu 8 ani in urma)
    • 0

    gabriel unde ai disparut,ai fst primul care ai raspuns la chemare si ne lasi de izbeliste,glumesc,te asteptam in grupul INSOMNIACILOR,are deja un nume daca nu este agreat il schimbam

    Raspunde
  • simona531 (cu 8 ani in urma)
    • 0

    Azi care sa speram ca o proasta sa ma trezesc si eu fara sa inghet de frica ca incep iar sa ametesc,si senzatiile astea de greata permanente ma innebunesc...urati-mi succesc sa depasesc cu bine examenul de vineri de la neurologie ca altfel ramaneti fara singura speranta care spera sa elucideze nenorocita asta de boala:)) glumesc ca atat mi-a mai ramas....pt doritori sunt de gasit pe mess cu id-ul michelle1972_ro

    Raspunde
  • gabriela10899046 (cu 8 ani in urma)
    • 0

    ciao michelle,am inceput programul asa cum l-ai desenat tu ,cu micile ajustari inerente inceputului,iti tinem pumnii vineri ,avem si noi o rugaminte,din milionul de dolari pt NOBEL ne iei si noua niste medicam de ultima generatie,succes

    Raspunde
  • Iavnic (cu 8 ani in urma)
    • 0

    salutare anxiosilor si de la mine:))
    Dragii mei, este greu, uneori foarte greu cu starile astea, dar haideti sa fim optimisti ca vor veni si zile mai bune.
    Eu una, sunt pro medicatie, nu automedicatie, ci data numai sub supravegherea unui specialist.
    Nu stiu daca stiti, dar dozarea se face in functie de persoana si de cat de severe sunt simptomele fiecaruia si mai depinde foarte mult de un lucru, de chimia creieruluyi fiecaruia dintre noi.
    Nu renuntati la medicatie, decat dupa indicatiile medicului.
    Daca sunteti pe tratament de cateva luni bune (antidepresive) si simptomele severe persista e cazul sa schimbati medicul, care ori nu va intelege, ori e pe dinafara.
    Nu este rau sa consultati mai multi medici in privinta stabilirii corecte a diagnosticului, apoi informati-va din plin despre boala voastra. Este dreptul vostru!!!
    Sustin enorm aceasta idee, datorita unei experiente mai mult decat neplacute pe care am avut-o cu o dna doctor "atotstiutoare".
    M-a diagnosticat corect, cu OCD dar mi-a dat un singur medicament -risperidona, in doza foarte mare, care mi-a facut extrem de rau.
    Am avut efecte secundare extrem de neplacute si starea mea a fost complet deteriorata.
    Apoi am aflat, pe net, ca antipsihoticele (risperidona este antipsihotic) administrate fara antidepresive agraveaza simptomatologia OCD.
    Deci, stiu ce vorbesc.
    Cam asta este in mare pleddoria mea pentru medicatie. E drept ca ideal ar fi fara, dar din pacate, in cazul meu nu s-a vazut nicio ameliorare.
    Va pup si revin:)

    Raspunde
  • Iavnic (cu 8 ani in urma)
    • 0

    Se pare ca nu mai intra nimeni pe aici...

    Raspunde
  • vlasie (cu 8 ani in urma)
    • 0

    salut cum mai stati cu anxietatea?eu mai am momente cand mie bine dar tot am o retinere si teama aia de nu a cadea din nou in starea aia tampita as vrea sa va intreb la serviciu cum va e?ca eu is casnica si as vrea sa merg din nou la munk dar am acea teama ca nu fac fata si tre sa sustin si un examen voi ce ma sfatuiti o sa mearga? vreau sa merg sa lucrez cu copiiidin toamna ma gandesc daca o sa am activitate imi va fi mai bine sanatate va doresc si mai vb

    Raspunde
  • Iavnic (cu 8 ani in urma)
    • 0

    Categoric iti va fi mai bine la munca, chiar daca vei avea si zile mai proaste. Cauta un job care sa iti placa si sa nu te "stoarca" psihic.
    Activitatea cu copii este ok, atata timp cat ai rabdare si nu esti depresiva . Lucrurile stau ceva mai diferit daca esti un caz mai sever sau nu esti stabilizata in urma unui tratament psihoterapeutic sau medicamentos.
    In fine, tu stii cel mai bine cum stai si cat esti de ok...
    Eu lucrez, am un job cu responsabilitati, am perioade cand ma simt ok , dar si perioade mai grele, atunci imi este dificil:((
    Avantajul este ca sunt singura in birou si nu trebuie sa dau explicatii nimanui cand ma simt mai nashpa si se vede tristetea pe fata mea.
    Numai bine iti doresc!

    Raspunde
  • gabriela10899046 (cu 8 ani in urma)
    • 0

    am ajuns intr-o situatie disperata si am ganduri de sinucidere,am nevoie de ajutorul vostru.

    Raspunde
  • vlasie (cu 8 ani in urma)
    • 0

    multumesc thalia pentru sfat as vrea sati spun ca iau in fiecare zi alprazolansi nu stiu daca trebuie sa mai merg la medic sami schimbe tratamentul eventual sa_mi dea ceva mai puternic sau sa renunt ca in urma cu cativa ani mam vindecat fara sa mai iau nici o pastila in schimb ma duceam la biserica si am mai nascut un copil iar dupa 2 ani de la nastere am avut niste probleme financiare mi_ampierdut si serviciul era sa_mi pied si casa si iarasi am cazut si de atunci adica de vreo 10 ani nu mi_am mai revenit chir daca am mers la medic asa ca nu stiu cum sa mai procedez sunt si o fire tare nehotarata si lipsita de curaj o doctoritamia zis sa nu mai iau nimic sa plec din casa sa_mi gasesc de lucru ca am si mult timp in care ma gandesc aiurea bineinteles niciodata nu mam gandit la ceva rau adica la moarte chir nu vreau oricat de rau miar fi vreau sa traiesc da r sami fie si bine insa asta nu se stie traiesc si eu cu speranta ca intro zi ma voi trezi fara acea frica si indispozitie si plictiseala si.......voi fi altarau si credeam ca nu pot ajunge desi nu e departe de casa insa am mers inainte sa vad ce o sa se intample si nu sa intamplat nimic am reusit sa fac cumparaturi si mam intors fara sa patesc nimic desicredeam ca o sa lesin nici nu stiu ce sa mai cred si cum sa mai procedezuneori mas gandesc ca sar putea sa am aceste stari si pentru faptul ca am trompele legate si o fi si asta un motiv mie rau si cand se inoureaza afara ma apasa o presiune devin agitata si atunci chir nu ies nici pe balcon gata poate te plictisesc creca is mai ........decat toti mult succes pa

    Raspunde
  • gabriela10899046 (cu 8 ani in urma)
    • 0

    grupul functioneaza sau stagneaza,am nevoie de suportul vostru psihic,sustinerea voastra fiind intr-o cadere de care nu am des.

    Raspunde
  • simona531 (cu 8 ani in urma)
    • 0

    Daca tot rau te simti apeleaza-ma pe id-ul michelle1972_ro.....sunt pe mess doar seara,intre 19-22.00

    Raspunde
  • gabriela10899046 (cu 8 ani in urma)
    • 0

    buna dimineata,multumesc michelle,azi ma simt un pic mai bine, doresc latoti o duminica placta si sarbatoarea de astazi sa va aduca liniste si pace si suflet

    Raspunde
  • ozkil (cu 8 ani in urma)
    • 0

    Buna seara la toata lumea,am 7 ani de chin de la varsta de 20 de ani am inceput cu aceasta depresie anexioasa severa de care m-am saturat rar cand am o zi in care ma simt bn,simtomele mele sint stringere de gat ,oticnesc stari de rau de imi vine sa cad jos am mers la multi medici,dar toti spun ca este o boala ce este doar la noi in minte defapt nu exista,dar eu vad niste simtome ce nu se pot controla este ceva peste puterile noastre nimeni nu ne intelege si fac referire la medici ne dau antidepresive si ne trimet acasa ca si cand e ceva de trecut cu vederea,am luat aprozolam pina de curand le-am terminat acum nu mai pot lua imi trebuie reteta iar eu nu o am sint in spania si nu am reteta.....Rugamintea mea este daca stie cineva sa ma sfatuiasca ce antidepresive sint mai bn pt problema asta si sa-mi spuneti cat mai multe despre boala asta pe care nu o inteleg iar de la medici nici atat nu am inteles.....VA MULTUMESC SI ASTEPT RASPUNS

    Raspunde
  • ramona ioana1 (cu 8 ani in urma)
    • 0

    as vrea sa va intreb pe toti cei din grup cum anume credeti ca v-a ajutat un psihoterapeut in cazul in care ati apelat la asa ceva si daca credeti ca acestia au un rol cat de cat in tratarea depresiei? Putem oare determina cat de bine ne simtitm sau cat de prost in urma terapiei? Ei pot fi acuzati de malpraxis? Eu una recunosc sunt un pic pornita pe ei din mai multe motive, pe care vi le voi impartasi daca ma ajutati un pic cu raspunsurile voastre.

    multumesc

    Raspunde
  • ramona ioana1 (cu 8 ani in urma)
    • 0

    membru102261,
    starile tale corespund mai degraba cu o dereglare a glandei tiroide decat cu depresia. Pe de alta parte antidepresive nu le poti lua de niciunde fara reteta. Incearca sa completezi o fisa medicala si sa vezi poate reusesc medicii de pe site sa te lamureasca ce fel de problema e psihologica sau endocrinologica. E destul de greu de apreciat mai ales fara o analiza si fara un cosult fizic dar poate daca esti destul de exact in descrierea simptomatologiei atunci poate vor reusi sa te faca sa intelegi de unde ti se trag aceste simptome.

    Raspunde
  • Florian Alex (cu 8 ani in urma)
    • 0

    Buna, si eu am avut atacuri de panica si agorafobie. Au fost declansate de o perioada de stres extrem din viata mea, dar cu mult noroc, vointa, tratament cu seroxat si psihoterapie cognitiva am reusit sa le depasesc. Intr-adevar, manifestarile sunt somatice, unele destul de urate (ajungeam sa lesin in propria mea casa din cauza anxietatii si a unei frici nejustificate la acel moment). Sfatul meu ar fi sa apelati la profesionisit, nu va fie rusine sa mergeti la medici psihiatri de la Obregia - preconceptia cu spitalul de nebuni cred ca trebuie depasita.

    Raspunde
  • Florian Alex (cu 8 ani in urma)
    • 0

    Riana, pe mine m-au ajutat psihiatrii, nu psihoterapeuti. Psihiatrii au si pregatire de psihoterapeuti, dar nu si invers. Pe de alta parte, daca ai terminat facultatea de psihologie si ai un minim de relatii, situatie materiala sau vointa - poti avea acces destul de usor la un atestat de psihoterapeut. Stiu ca afirmatia este destul de grava, dar nu se compara pregatirea unui psihoterapeut cu ce a unui medic psihiatru care are cativa ani buni de rezidentiat in spate, examene de specialitate, etc.

    Raspunde
  • simona531 (cu 8 ani in urma)
    • 0

    Sunt nevoita sa te contrazic in privinta medicilor psihologi...Este adevarat ca psihiatrii sunt cu mult mai bine pregatiti la tot ce inseamna patologie,numai ca psihologii au retineri in a te indopa cu antidepresive triciclice si haloperidol.Tratamentele psihiatrice in caz de depresie pot fi extrem de daunatoare,pe cand mdicamentatia dozata de psihologi impreuna cu psihoterapia pot face minuni.Eu fac practica la spiatalul 9,la Scaricica si la IML si am vazut bolnavi depresivi ajunsi legume datorata unui tratament inadecvat,mult prea puternic pt ei.Asa ca apelati cu incredere la un psihoterapeut fara insa sa intrerupeti vizitele cand aveti perioade de bine!

    Raspunde
  • ramona ioana1 (cu 8 ani in urma)
    • 0

    si de unde stiu eu ca acel psihoterapeut e bun si ca nu imi medicamente care sa imi faca tzandari mintea, care e oricum in craci? si oare nu psihiatrul prescrie si psihoterapeutul pune diagnostic?
    ma rog, ideea de baza este cum ii recunosti pe cei buni si cum ii tragi la raspundere pe cei rai ?

    Raspunde
  • simona531 (cu 8 ani in urma)
    • 0

    Atat psihiatrul cat si psihologul diagnostigheaza.Diferenta consta in faptul ca psihologul nu poate prescrie o reteta,cu parafa.Dar poate recomanda schema de tratament.Ca sa gasesti un psiholog bun trebuie sa te bazezi si pe flerul tau.Un medic care nu iti inspira profesionalism si incredere nu poate colabora cu un pacient nevrotic.Aici ma refer strict la tulburari obsesiv-compulsive! Nicidecum la schizofrenici,paranoici sau cei cu delir...Referitor la medicamentie,psihologul se axeaza pe naturiste si psihiatrul pe halucinogene si neuroleptice.Am specificat de cand am intrat pe forum ca sunt studenta in ultimul an la psihologie si nu am nici macar o singura nota de 9...Asta inseamna ca imi place ce studiez si o fac cu responsabilitate.Pot sa afirm si niciun medic nu ma poate contrazice ca neurolepticele distrug intr-un timp scurt retelele neuronale.Asa ca votul meu este pt psihologie.Sufar de anxietate si celelalte de mult timp si m-am ciocnit de cativa psihiatrii.Tratamentele lor nu numai ca ma adusesera in stare de leguma,mai mult,tot imi era rau dar nu puteam sa reactionez.Ca sa tragi un medic la raspundere pt malpraxis il dai in judecata.Sper ca ti-am raspuns la toate intrebarile detaliat.Sanatate maxima.Cristina

    Raspunde
  • ramona ioana1 (cu 8 ani in urma)
    • 0

    multumesc pentru raspuns, acum am o oarecare lumina asupra problemei.
    acum fiindca mi-ai zis ca trebuie sa ma bazez pe fler oare nu ar fi mai bine sa ma bazez si sa iau in cacul experienta altora, respectiv sa facem un sistem de notare catalogare in functie de experientele celor care au facut psihoterapie. Ma gandesc ca in acest fel as putea sa aleg pe baze mult mai rationale decat in functie de flerul meu care ar putea sa ma lasa balta intr-un moment crucial pentru mine.
    una peste alta eu propun sa facem o lista cu psihoterapeutii pe la care ati trecut si sa facem o evaluare a lor si un top. ce spui ?
    asa poate am bafta si gasesc unul bun :)

    Raspunde
  • gabriela10899046 (cu 8 ani in urma)
    • 0

    se pare ca suntem o comunitate destul e numeroasa cei care avem asemenea probleme cu diferite grade de ale afectiunii.la mine se manifesta acum cu perioade de apatie ,somnolenta in timpul zilei

    Raspunde
  • marieta16 (cu 8 ani in urma)
    • 0

    multa sanatate!

    Raspunde
  • ozkil (cu 8 ani in urma)
    • 0

    buna seara.......da starile mele corespund cu o dereglare de tiroida am mers la tot felul de medici am fc analize si miau iesit bune ,ultima data am fost la parhon in luna august 2007 am fost diagnosticata cu depresie anexioasa severa mi-au dat aprozolam,mianserin si xanax ,iar acum o saptamana am consultat medicii de pe si-te si acelasi raspuns am primit nici eu nu pot intelege dece ma manifest asa am crezut ca amprobleme cu tiroida dar medici imi comfirma ca nu .....ms pt sfat....o noapte linistita va doresc

    Raspunde
  • mihaela elena2 (cu 8 ani in urma)
    • 0

    buna.dintotdeauna am fost retrasa marginalizata de restul:colegi parinti.de 2 luni merg la psiholog dar mi-e mai rau.am avut o relatie cu un tip care mi-a promis marea cu sarea si dupa ce totul s-a consumat nu m-a mai cautat.eu i-am trimis disperata mesaje de repros el ma tot amana.am 26 de ani.am o relatie de 7 ani cu cineva.el nu stie ce am facut.nu vreau sa-l pierd.doar lui i-am spus acum recent de starile mele pe care le am de copil dar am incercat pana acum sa le ignor.mi-e frica sa ies din casa.mi-e frica de oameni.am ajuns sa nu mai stiu cine sunt.tot timpul am incercat sa fiu sociabila cu cei din jur sa fiu pe placul lor dar cu toate astea nu am prieteni decat niste vecini cu care mai iesim dar care nu stiu de problema mea.dimineata ma trzesc cu stari de voma.de 3 luni am diaree in fiecare zi.tot incerc sa aflu cauza pt care sunt asa dar parca mai tare ma cufund.de 3 luni tot la asta ma gandesc.la servici nu mai stiu cum sa ma comport.lumea spune ca ma comport ciudat.ma trzesc dimineata si si intru in panica ca nu stiu ce sa fac.ma doare in spate capul.am citit o gramada de articole despre diferite boli si parca mai tare intru in panica.familia nu stie nimic de complexele mele de faptul ca nu am prieteni pt ca fata de ei am incercat tot timpul sa par vesela.la servici tot timpul incercam sa par sociabila,incercam sa fiu de gasca dar acum nu mai imi iese.am impresia ca tot mi-o iau inainte se casatoresc fac copii.eu oare o sa pot avea o viata normala?realizez ca sunt multe lucruri pe care nu le-am facut comparativ cu altii sau pe care nu le stiu si imi fac complexe si asta intra in contradictie cu cum incercam sa fiu la servici.oare am fost o falsa tot timpul asta/mi-e atat de greu.pana acum imi spuneam ca daca altii pot eu de ce nu as putea dar acum nu mai cred asta.ma fortez sa fac de mancare sa fac curat.e groaznic.cateodata ma gandesc sa las totul balta si sa ma internez.sunt asa de slaba.parca nu ma mai regasesc in nimic din ce faceam pana acum.parca nici hainele nu ma mai caracterizeaza.ma imbrac ca sa nu ies goala pe strada.tot timpul am incercat sa fiu ca altii sa fiu acceptata.numai stiu cum sunt eu.parca mintaea si corpul nu mai lucreaza impreuna.ce ma fac?stau toata ziua in casa.ma mai fortez sa fca una alta sa mai merg la o cafea cu vecina dar am senzatia ca sunt falsa cu ea nespunandu-i ce am.sunt in concediu si nu stiu daca o sa ma mai pot intoarce.mi-e frica de ce zice lumea.deja au observat ca ceva nu e in regula cu mine si cand ma apropii de ei ma intimideaza.ma inrosesc la fata.realizez ca m-am izolat foarte tare.am slabit foarte mult.ce sa fac

    Raspunde
  • Iavnic (cu 8 ani in urma)
    • 0

    Salut!
    Eu zic sa lasi complexele la o parte si sa iti deschizi sufletul in fata parintilor si sa le spui exact ce simti tu in realitate.
    Apoi cauta ajutor la un psihiatru. Roaga-l sa-ti faca o evaluare si sa vada daca ai cumva vreo depesie parsiva sau vreo tulburare anxioasa. Fa ceva, nu sta!
    Apoi, dupa cateva sapatamani de tratament cauta un psiholog bun, da unu bun cu recomandari bune si fa cateva sedinte sa vezi care e cauza acestei izolari/detasari fata de persoanele apropiate si de ce ti-ai pierdut increderea in aomeni.
    Dupa cum vezi suntem multi afectati de aceasta boala "moderna" si luptam. Eu lupt in fiecare zi cu boala mea si nu vreau sa cad. Nu vreau sa ma las doborata. De ce?
    Pentru ca viata este frumoasa, ca imi place primavara, imi place sa traiesc, ma bucur impreuna cu copilul meu de primul fulg de nea. Sunt chestii marunte care poate starnesc zambestul cititorilor, dar care daca le observam..ne fac fericiti!

    Deci , nu mai sta, medicina a evoluat, medicatia nu te transforma in leguma daca e data cu cap de un dr bun. Eu iau tratament si lucrez mult ,am familie si incerc sa imi duc o viata normala:))
    Multa bafta iti doresc!

    Raspunde
  • simona531 (cu 8 ani in urma)
    • 0

    Mi-a placut mult rapunsul tau ptr domnisoara de mai sus....trebuie sa vorbeasca neaparat cu parintii ptr ca pot deveni un suport moral valabil...de consultat un psiholog neaparat si de vorbit cu el ce anume a declansat tulburarea bipolara(asa se numeste afectiunea de care sufera),diagnostic pus de mine in urma relatarii simptomelor pe care le are...aceste stari apar cand psihicul este in defensiva,un ansamblu de intamplari neplacute carora ea le-a dat proportii au adus-o in starea asta..inainte de a ajunge la doctor,te sfatuiesc sa iti gasesti o ocupatie care sa iti insufle responsabilitate.de ex: ia-ti un caine,gaseste-ti un iubit care sa te implineasca,etc...sanatate maxima si capul sus,ca vor trece,e vara e frumos afara si timpul nu sta in loc....daca crezi ca ai ramas fata batrana te inseli,eu m-am casatorit la varsta de 33 de ani si sunt multumita de alegerea mea,nu m-am speriat ca s-au casatorit toate femeile si eu nu,din contra vroiam sa mai copilaresc

    Raspunde
  • mihaela elena2 (cu 8 ani in urma)
    • 0

    mersi de incurajari.si acum cand iti scriu simt niste furnicaturi in spatele capui.cred ca dela stres.peste tot unde am lucrat pana acum parca lumea radea de mine nu ma lua in serios.eu imi faceam complexe ca nu am aceeasi experienta de viata ca alte fete de varsta mea.tot timpul am incercat sa ascund complexele astea.simt ca-mi explodeaza capul.oare o iau razna?cand am realizat la servici ca eu nu sunt ca altele adica normala am inceput sa fiu mai retrasa sa nu mai ies din magazinul unde lucram parca numai acolo ma simteam in siguranta.lucrez 11 ore pe zi si ma uitam obsesiv pe ceas sa treaca timpul.mai incercam sa fac una alta lucru dar tot gru imi trecea timpul.lucrez singura.nu am colege decat de etaj.mi-am zis ca poate e mai bine asa ca daca as avea colega ar aparea discutii sio eu as avea de suferit .fata de sefi am incercat cat am putut sa maschez chestia sata de frica sa nu fiu data afara. nu ma mai puteam concentra la lucru.cand imi intra un client in magazin deja ma gandeam ca poate vede ca nu sunt ok.acum sunt in concediu dar nici acasa nu mi-e bine.stau singura.ma uit la apartamentul in care stau cu chirie de 4 ani si parca mi-e strain.la fel patesc si cand ma uit la hainele mele si chiar si la mine.ma simt obosita psihic.astea 3 luni tot la lucrurile astea m-am gandit incercand sa gasesc o solutie dar parca tot mai tare ma cufund.m-am izolat atat de tare si acum realizez ca nu e bine dar nu stiu cum sa fac sa ies din cercul asta vicios.merg la psiholog de 2 luni dar nu vad nici o schimbare.ea zice ca fug ca nu lupt suficient.cateodata ma gandesc ca nici ea nu stie cum sa ma ajute.stiu ca numai eu pot sa ma ajut dar nu stiu de unde sa incep.toata viata am trait asa izolata si acum nu stiu ce sa ma fac.am crezut ca m-am mai maturizat dar sunt foarte naiva si visatoare.nu mai am grija de corpul meu nu ma mai aranjez merg pe strada imbracata cu ce apuc si simt ca nu fac parte din lumea aceea agitata care isi vede de treaba cumva ma simt pe dinafara.am senzatia ca lumea se uita la mine si vede ca am probleme.am slabit imi cade parul am ajuns doar o umbra la ce am fost.eu cu mama nu am avut niciodata o relatie apropiata si nu pot sa-i spun prin ce trec.

    Raspunde
  • mihaela elena2 (cu 8 ani in urma)
    • 0

    am fost ieri intr-un atac de panica pe la o gramada de cabinete psihiatrice unde trebuia sa mergi cu progamare si trebuia sa astept foarte mult.pana la urma am ajuns la rand si psihiatrul m-a ascultat cam jumatate de ora si mi-a zis ca am depresie si fobii.mi-a zis sa caut un alt psihiatru ca ea intra in concediu si ar trebui sa incep sa iau antidepresive si ar trebui sa revin o data la saptamana pt control si ea nu se poate ocupa de mine.ma simt pierduta.ma tot gandesc daca o sa pot avea o viata normala,daca o sa pot creste un copil,daca sunt in stare.nu mai stiu cum sa ma comport.stau singura acasa si ma fortez sa fac cate ceva prin casa din lucrurile ce le faceam si inainte dar am diaree stari de voma.am incercat sa sun psihiatrul dar nu-mi raspunde.sunt stresata.ce ma fac?cum sa scap de starile astea/am senzatia ca pana acum am fost falsa ca am ascuns lumii aceste lucruri.prietenul meu a vrut ieri sa facem dragoste si eu nu ma simteam pregatita.parca nu mai sunt constienta de corpul meu.mi-e teama sa nu pierd totul si sa ajug sa ma internez.astept in fiecare zi cu disperare sa vina prietenul meu acasa de la lucru sa nu stau singura cu gandurile mele.ce ma fac?ajuta-ma cu un sfat te rog.nu mai stiu cum sunt.e o senzatie care ma sperie.

    Raspunde
  • mihaela elena2 (cu 8 ani in urma)
    • 0

    eu merg la psiholog de 2 luni si mi-e mai rau.cred ca o sa-l schimb.luni vreau sa ma programez la un psihiatru si am inteles ca are cabinet si de psihoterapie.nu stiu cum o sa ma descurc cu banii.acum sunt in cincediu dar peste o saptamana va trebui sa ma intorc si nu stiu daca o sa fac fata pt ca lucrez 11 ore pe zi.

    Raspunde
  • gabriela10899046 (cu 8 ani in urma)
    • 0

    buna,am revenit

    Raspunde
  • gabriela10899046 (cu 8 ani in urma)
    • 0

    imbucurator cate mesaje s-au scris pe aceasta tema,as vrea sa continuam ,am facut contacte si pe adresa de mess si functioneaza comunicarea,eu am reusit sa depasesc faza depresiei acute,dar mai am mult de luptat cu boala,inca ies rar din casa

    Raspunde
  • alexandru245106670 (cu 8 ani in urma)
    • 0

    Buna, vreau sa intru si eu in acest grup, insa nu as vrea sa imi dau idul de mess direct pe site, imi poi da te rog idul tau?Am 25 de ani, din bucuresti, am atacuri de panica de anul trecut.astept un raspuns.Mi se pare foarte buna ideea ta..pentru ca numai cei care trec prin asa ceva ii pot intelege pe ceilalti.Multumesc.

    Raspunde
  • simona634 (cu 8 ani in urma)
    • 0

    Va recomand tuturor sa cititi cartea "Viata din abundenta", de E. Stanley Jones. Aici veti gasi raspunsul la problemele cu care toti oamenii ne confruntam. Veti vedea ca este o carte extraordinara si ca va va fi de folos.

    Raspunde
  • simona531 (cu 8 ani in urma)
    • 0

    Iar m-am trezit cu ameteli puternice,fir-ar a dracului de treaba ca m-am saturat de ele ca de mere paduretze..Niciun nevrotic pe aici in ultima vreme?..........michelle1972_ro,id de mess

    Raspunde
  • alexandru245106670 (cu 7 ani in urma)
    • 0

    ok, idul meu de mess este reddbeepus
    Multumesc mult de ajutor.

    Raspunde
  • Andreea71107824 (cu 7 ani in urma)
    • 0

    offf...stau de cateva ore si citesc....parca ma regasesc in cuvintele si trairile voastre..de vreo cativa ani sufar de aceste atacuri de panica,la inceput doar knd eram foarte stresata,cand trebuia sa fac ceva important,cand aveam emotii puternice,intram in panica,mi se facea rau,trebuia sa vomit k sa ma simt mai bine..intre timp m-am casatorit,totul mergea bine,nu ma mai gandeam la lucruri neplacute,nu mi se mai facea rau,dar de cateva saptamani au reaparut..intr-o zi am fost prin oras si mi s-a facut rau..am vomitat,iar de atunci am ramas obsedata k mi se face rau dak ies din casa si-am mancat inainte..de cateva zile s-a agravat situatia..ma cuprinde panica chiar si in propria casa...mi-e frica sa mananc sa nu mi se faca rau. ieri am avut taria sa-i spun sotului meu despre trairile mele,dar mi-a spus k el nu crede in aceasta boala k totul e in mintea mea si k ar trebui sa ma linistesc si sa ma gandesc la altceva...dar cum sa ma gandesc la altceva,nu am cum..sunt casnica..imi petrec tot timpul singura acasa...nu am fost pana acum la nici un medic..mi-e frica si rusine s-o fac..mi-e frica sa nu innebunesc de la aceste ganduri..mi-e frica k sotul meu nu va intelege..nu as vrea sa-l pierd..mi-e frica , k nu o sa mai pot fi o femeie normala niciodata,k nu o sa ma mai pot bucura de viata.....

    Raspunde
  • simona531 (cu 7 ani in urma)
    • 0

    IN PRIMUL RAND TREBUIE NEAPARAT SA MERGI LA UN PSIHOLOG,TE VA AJUTA FT MULT,LA A 2 A SEDINTA INTREABA-TI PSIHOLOGUL DACA ESTE DE ACORD SA IL IEI PE SOTUL TAU CU TINE.TREBUIE A SOTUL TAU SA INTELEAGA CU CE TE CONFRUNTI ALTFEL RELATIA VOASTRA VA AVEA DE SUFERIT.EU PRIMUL LUCRU PE CARE L-AM SPUS SOTULUI MEU INAINTE DE CASATORIE A FOST DESPRE PROBL CU CARE MA CONFRUNT,SI CARORA NU LE FAC FATA INTOTDEAUNA.FARA MEDICAMENTATIE SI FARA PSIHOTERAPIE SENZAIILE PE CARE LE AI SE POT AMPLIFICA,DAR IN ORICE CAZ NU O SA INNEBUNESTI,ATATA TOT CA DISCONFORTUL PSIHIC ESTE FT MARE.pt psihoterapie pot fi gasita pe mess cu id-ul michelle1972_ro............sanatate maxima iti doresc si o viata linistita.......zaharia cristina-studenta la medicina sectia psihiatrie-psihologie

    Raspunde
  • LAURA6578731 (cu 7 ani in urma)
    • 0

    si eu as vrea sa vb cat mai multi ptr a ne ajuta reciproc.Id meu este andreeatel pe yahoo,astept semnale de la voi

    Raspunde
  • madalina356 (cu 7 ani in urma)
    • 0

    sufar de depresie si anxietate de 5 ani afurisiti.de cand am venit din anglia, am lucrat acolo 2 ani.parerea mea e ca societatea asta de nimic ne inbolnaveste,indiferenta, rautatea oamenilor etc.timp de 3 ani nu mi am dat seama ce mi se intampla... pe urma nemaiputand rezista am mers la psihiatru cu toata rusinea. acum fac tratament cu rivotril de 2 ani. ma simt mai bine dar nu cum ar trebui. parerea mea ca credinta in mine si in dumnezeu m ar ajuta mult dar dupa atatia ani de suferinta mi am pierdut si farama de credinta ce o aveam. my yahoo adress is. claudiuvacar@yahoo.com

    Raspunde
  • Dumitru123 (cu 7 ani in urma)
    • 0

    buna,eu sint iulian,am 29 de ani,deci inca zic ca sint tanar,si totusi am trecut prin atac de panica,am fost initial la cardiologie,am facut o ecografie,ca pe EKG,se vedeau niste extrasistole adica pauze,iar la efort,palpitatii.
    si desi mi-a zis in urma ecografiei,ca am o inima sanatoasa,se mentin palpitatiile,si deci gandul ca as avea ceva la inima,si deci teama de a avea ceva neinregula,si momentan urmez un tratament medicamentos,nu mai am panica ,sau o controlez,dar palpitatiile ma ingrijoreaza ca au trecut 2 luni deja,si desi unii spun ca dureaza,ma ingrijoreaza sa nu-mi faca rau palpitatiile atat timp... si ma invart in cerc vicios.
    id-ul meu iuli48

    Raspunde
  • Ilie166850 (cu 7 ani in urma)
    • 0

    Va rog f.mult sa ascultati la tratamentul pe care il dau eu. Acest tratament trateaza orice problema legata de anxietate si atacuri de panica si te trateaza fara nici un medicament. Incepem asa: Pt.inceput trebuie sa va intoarceti fata, catre Bunul Dumnezeu si sa frecventati Biserica Dumineca la Sfanta Liturghie.Nu uitati de Sfantul Maslu care se tine Vinerea.Dupa ce ati inceput acest tratament,spovediti-va la un Duhovnic (preot)si luati canon,dezlegare de a citii,ACATISTUL MAICI DOMNULUI denumita GRABNICA AJUTATOARE.Nu uitati ca acest acatist trebuie citit in fiecare zi,timp de 40 de zile in care trebuie sa si postiti.Daca nu puteti postii in fiecare zi,macar luni,miercuri si vineri.Daca ai credinta ai sa vezi cum rugaciunile la BUNUL NOSTRU ISUS HRISTOS au sa ti se indeplineasca.Numai asa poti scapa,doar cu rugaciune.Asa mi s-a intamplat si mie.Dumnezeu sa va ajute sa reusiti.

    Raspunde
  • Dumitru123 (cu 7 ani in urma)
    • 0

    pentru orice om exista mai multe laturi care trebuie sa si le implineasca,latura spirituala,sociala,materiala,etc pentru a fi implinit.
    si in astfel de cazuri in primul rand credinta ,il el,in CEL de SUS,poate ajuta mult,dar omul e facut sa traiasca printre oameni,si la mine o lipsa e izolarea,sau ma rog prea putina socializare,iar ideea unui club al celor cu astfel de probleme in care doar povestind fiecare prin ce a trecut,sigur va ajuta si va intari credinta fiecaruia ca nu e singur si ca se poate trece,de asta am lasat si eu un id de mess,si sa pastram sa zicem macar un loc virtual ,unde ne putem "Aduna" toti,sau chiar real,doar citind si problemele voastre,inlatura putina grija.

    Raspunde
  • Adrian377 (cu 7 ani in urma)
    • 0

    EXISTA TRATAMENT PT AGORAFOBIE SI PT CA STARILE DE PANICA SA NU REAPARA?AM INVATAT,DE 4 ANI DE CAND AM PROBEME DE ACEST GEN,SA CONTROLEZ STARILE DE PANICA,DAR UNEORI.....EXISTA,DECI TRATAMENT MEDICAMENTOS?MULTUMESC!ASTEPT RASPUNS!ID DE MESS: cinderela70

    Raspunde
  • Emilia88127831 (cu 7 ani in urma)
    • 0

    Va salut pe toti!De ceva vreme am stari insuportabile de depresie,atacuri de panica,ce mai si daca suna tel. imi e frica sa nu primesc vre-o veste proasta ,ii rog pe cei care pot sa ma ajute sincer sa o faca la id buzabel .Va multumesc si sincer am nevoie de sfaturi pertinente si tonificatoare!

    Raspunde
  • Dumitru123 (cu 7 ani in urma)
    • 0

    eu incet incep sa-mi revin la viata normala,pentru palpitatii,paducelul sa zicem ajuta,la fel si miere cu scortisoara.
    iar legat de panica,in functie de cat de severa e,medicamentatie,am fost si la psihiatru,dar daca nu e unul intradevar bun,dai bani si timp inutil.eu nu am avut norocul asta.
    Dar in schimb trebuie sa schimbati putin stilul de viata,la mine a jucat rol important socializarea,ca probabil stresul a pornit de la izolare,asa ca fiecare trebuie sa gaseasca inceputul,de unde a pornit care ar fi cauza,si schimbat ceva in viata,in modul de a trai,sau a gandi lucrurile.
    acum sa zicem tin sub control,inca stirile despre spitale si boli ma cam tulbura,deci sint vulnerabil,dar panica nu am mai avut demult,doar din cand in cand palpitatii,insa deja am prins siguranta ,gasind cativa amici ,si cu care incerc sa ies,deci socializez,incet subconstientul uita,si veti vedea incet reintra tot in normal,si de ce nu,cum a spus si un coleg mai sus,si viata spirituala joaca un rol,uneori e bine sa credem ca putem scapa de asta,ca vrem sa scapam cu adevarat,si sa cerem lucru asta,de SUS.

    Raspunde
  • liviana2 (cu 7 ani in urma)
    • 0

    buna si eu sunt aici cu aceasta problema anxietate depresiva episodica=atac de panica..id meu este-vilare2003

    Raspunde
  • liviana2 (cu 7 ani in urma)
    • 0

    id-ul meu este vylare2003

    Raspunde
  • Cosmin197209 (cu 7 ani in urma)
    • 0

    id-ul meu este dana_nenciu2006

    Raspunde
  • Tatiana64129908 (cu 7 ani in urma)
    • 0

    Felicitari pentru ideea de a crea acest grup!

    Chiar speram sa existe asa ceva, pentru ca vreau sa vorbesc cu oameni care trec prin stari similare si care pot intelege. Toata lumea din jurul meu e happy happy sau crede ca depresia e doar un moft. Nu sunt aici ca sa am cui sa ma plang, vreau sa pot vorbi despre acest subiect fara sa ma simt vreo ciudata. M-ar bucura mult sa port conversatii deschise, interesante, sa aflu cum fac fata altii si daca pot fi un sprijin pentru cineva, minunat.

    Eu am picat intr-o depresie, nu foarte grava, dar dureaza deja de peste 6 luni si vreau tare mult sa redevin my sweet self de dinainte si sa ma bucur de viata, ceea ce va doresc si voua.

    Raspunde
  • Tatiana64129908 (cu 7 ani in urma)
    • 0

    ID-ul meu e smthsmth8

    Raspunde
  • Dumitru123 (cu 7 ani in urma)
    • 0

    da grupul incepe sa ia contur,deja sintem mai multi,daca ai si tu vreun id,poti sa-l lasi pt cei care doresc sa vb si pe mess.

    Raspunde
  • Dumitru123 (cu 7 ani in urma)
    • 0

    la mine,parca revin anumite simptome,lipsa de aer,constipatie,puls aiurea..
    se regasesc in ceea ce se numeste nevroza,dar se amplifica cand sint obosit,stresat,etc
    deci odihna,relaxarea,si orice face placere,precum si cultivarea in minte a lucrurilor placute pozitive,ajuta,si imi mai reuseste. mai ales anumite carti am inceput sa le citesc legat de vindecare,energie pozitiva si dau rezultate.

    Raspunde
  • marinela85 (cu 7 ani in urma)
    • 0

    Si eu am atacuri de panica am avut si eu ideea asta de a crea un grup online pe alt site da nu m-a bagat nimeni in seama asa ca ma bag si eu aici KATALYNA55@YAHOO.COM :D.. chiar mi-ar placea sa discut mai mult cu persoane care au aceeasi problema poate ma simt mai bine nici sa dorm nu mai pot de la atacurile astea blestemate max 3-4 ore pe noapte sunt zombie :(

    Raspunde
  • Dorina50130319 (cu 7 ani in urma)
    • 0

    am o parere.....nu stiu daca este bine sa discutam intre noi cu privire la astfel de boli....nu pentru ca mi-ar fi rusine...dar totusi suntem bolnavi si suntem cam influentabili.....aaaa, ca facem un schimb de pareri asta este bine dar nu cred ca este bine sa intram in prea multe amanunte....noi trebuie sa ne gasim prieteni in randul celor sanatosi, plini de viata, optimisti...adica sa ne cam hranim din energia lor:))))
    multi din cei care scriu pe aici vrand- nevrand iti pot accentua anumite stari de anxietate.... a se vedea cei care spun sa nu iei nu stiu ce pastile ca iti afecteaza nu stiu ce....ba ca te-a pedepsit Cel de SUS etc....
    Eu sunt diagnosticata cu depresie anxioasa de cca 10 ani....prin tratament am ajuns sa pot sa convietuiesc cu aceasta boala...acum nu mai iau pastile regulat....este drept ca nu mai sunt "ca noua" dar macar pot sa merg peste tot singura, sa stau singura in casa si altele...mai am crize mai ales cand sunt schimbari de vreme sau in stari conflictuale dar cred eu ca le pot tine sub control....conteaza totusi mult sa stii ca poti conta pe cei din jurul tau....chiar daca "ma dau eu mare" totusi aceasta boala va ramane "Oful sufletului meu"
    am constatat ca unii chiar s-au vindecat definitiv de aceste simptome si cred ca asta tine de structura fiecaruia, de sansa de a fi intalnit medicul potrivit cu medicatia potrivita etc
    totusi un singur lucru conteaza si trebuie tinut minte: in timpul crizelor respective nu vi se poate intampla nimic...nu veti muri...nu veti innebuni...aer este destul...atata doar ca domnul creier este parsiv si va face glume....

    Raspunde
  • Dumitru123 (cu 7 ani in urma)
    • 0

    pai cam asta se si intampla,avem nevoie de oameni poziti,ganduri pozitive,lucruri pozitive,ca sa ne echilibram si noi,ca apoi sa putem si noi da la altii,si uite asa merge circuitul vietii.
    Povestim din prisma de a ne linisti ,nu a ne speria,poate a ne da sfaturi cum sa "furam" energia pozitiva.

    Raspunde
  • maria102130529 (cu 7 ani in urma)
    • 0

    salut .. id-ul meu e iesc108 ...

    Raspunde
  • daria3 (cu 7 ani in urma)
    • 0

    Buna,
    Nici eu nu stiu cat e de bine sa discutam intre noi...dar uneori poate ajuta, nu stiu...am incercat atatea. Ma mir totusi ca o persoana cu adevarat deprsiva sa fie atat de comunicativa..Nu stiu, poate ca sunt eu mai "inchisa", dar cu siguranta daca acum nu eram pe o oarecare linie - nu as fi intrat pe forum-uri de genul, iar daca nu citeam o ora ce ati scris voi - nu as fi scris si eu..
    Oricum, felicitari ca aveti atata putere (este si asta o preocupare pt care iti trebuie o "tragere" sa o faci)
    Id-ul meu mess este ioanaberechet (@yahoo.com)- nu cred ca o sa mai ajung pe pag asta de forum...nu stiu, poate.
    Multa sanatate!!!!!!!

    Raspunde
  • dannutza (cu 7 ani in urma)
    • 0

    Buna la toata lumea! Ma bucur ca gasesc acest grup de suport, ca pot impartasi si cu ceilalti gandurile pe care le simt. Eu de cateva luni am probleme de sanatate, insa rezultatele la analize ies normale, insa eu continui sa ma simt rau si e cu atat mai descurajant cu cat nu stiu care e cauza si nici vreo forma de tratament, ceea ce este foarte angoasant si descurajant. Iar din cauza asta am inceput sa devin foarte deprimata si na su ma gandesc decat ca o sa traiesc toata viata cu aceasta durere fizica, si mai ales ma ingrozeste faptul ca s-ar putea agrava. Nu mai vad aproape nimic in viitor, pentru ca nu ma gandesc decat la asta. Ma intristez de moarte si plang incontinuu cand ma gandesc ce frumoasa era viata mea inainte, fara nici o problema serioasa si cum nu stiam sa apreciez sanatatea pe care o aveam. Acum am impresia ca am pierdut totul pentru totdeauna, ca viata mea e ruinata si nu mai pot sa fac nimic. Aveam o viata frumoasa, un prieten minunat care tine enorm la mine, prieteni de treaba si o gramada de planuri de viitor (am doar 23 de ani). Acum totul e distrus.

    Raspunde
  • daria3 (cu 7 ani in urma)
    • 0

    Buna!!! Te rog din suflet sa incerci sa nu mai gandesti asa, sa nu-ti mai proiectezi viitorul in felul asta ("totul e distrus"). Reactia ta e f normala - asa cred ca reactioneaza toti la debutul anxietatii - "ce se intampla cu mine?", "de ce eu?", "de ce acum?".. Nu zic ca trebuie sa te obisnuiesti cu starile astea...(eu le am de la 25 si am acum 30 ani - pt mine depresia a devenit o reala problema, "raurile" pasagere am invatat sa le gestionez destul de ok). In principiu, fiind la inceput, daca ai norocul sa dai de un medic f bun poti sa te vindeci repede si asta poate sa ramana un episod pasager in viata ta; eu nu am avut bafta asta si am facut tot felul de tratamente care nu au dat rezultate, care au stricat altele pe langa, etc. In primul si-n primul rand du-te la o forma de terapie (eu am facut putin cognitiv-comportamentala, iar acum de 3 ani fac psihanaliza - aici e f mult de discutat si subiectul e controversat - da, mie psihanaliza imi face bine, dar depinde f mult de fiecare individ ce forma de terapie i se potriveste, etc), dar du-te la un psiholog bun, cu experienta. Daca starile psihice pe care le experimentezi (si automat rezultanta fizica) sunt greu de suportat, du-te si la un psihiatru (iti recomand sa incerci la spitalul militari, e o echipa de medici buni). Aici, cu psihiatri as vrea sa te atentionez ceva in mod special: ai grija cu benzodiazepinele (lexotam, diazepam, xanax, rivotril mai ales sau alte calmante - anxiolitice - gasesti o lista a lor daca cauti dupa benzodiazepine) - ele nu trebuiesc prescrise mai mult de max 2 luni, iar scopul lor este adjudvand al antidepresivelor care se folosesc cu succes si-n anxietate, atacuri de panica. Cred ca ti-am facut capul patrat. Mie mi-e f teama de psihiatru, dar sunt cazuri (in functie de degradarea calitatii vietii fiecaruia) in care trebuie sa ajungi la ei si de aceea trebuie f f multa atentie. Eu citesc despre treburile astea de ani de zile, am vorbit si cu o clinica din anglia, am fost la diversi psihiatri, psihologi doar ca sa vorbesc cu ei si fac si facultatea de psihologie la universitate. De ce sufar eu? am inceput cu atacuri de panica, anxietate si am ajuns la depresie cu anxietate - dusa pe picioare la fiecare episod, dar este cumplit de greu - este o lupta f f grea cu tine inuti. In fine...Ideea e sa-ti aduni toate puterile, sa accepti ca ai o problema si sa faci un plan f bine gandit de actiune (nu in disperare de cauza!) - crede-ma ca ai toate sansele sa te vindeci definitiv, iar TU ai marele avantaj ca ai sansa sa o iei din pripa si sa nu o scalzi din stanga-n dreapta. Scutura-te, termina cu plansul de mila si actioneaza; fii cel mai bun prieten al tau. By the way, uita-te si la "the secret", e un film comercial, usurel, pe intelesul tuturor, dar ideea de baza e f ok si f ajutatoare.
    Cu drag, Io..

    Raspunde
  • Dumitru123 (cu 7 ani in urma)
    • 0

    total de acord cu filmul si cartea,ca este si cartea,scopul cartii cam asta e sa-ti aduci ganduri pozitive.si pe mine gandurile rele,imi baga ideea ca ce se intampla cu planurile si visele mele.
    dar tot trebuie sa ai incredere,si sa "te antrenezi" cu gandurile,sa aduci ganduri bune.
    eu am luat anxiolitice,intradevar nu prea isi fac efectul decat la inceput.la psihiatru ti se dau antidepresive,dar au mai mare efect,insa daca nu te ajuti cu gandurile,nici aici nu ajungi pe termen lung la un rezultat,scopul medicamentelor e sa ajute pe termen scurt,ca sa poti apoi singur sa te ajuti.
    si puteti sa lasati id-uri de mess,celorlalti ca sa discutam mai multe unii cu altii.al meu repet este: iuli48.

    Raspunde
  • maria102130529 (cu 7 ani in urma)
    • 0

    Salut gan_bun :) .. anxietatea, starile mele depresive si atacurile de panica, tot din motive de sanatate au fost cauzate ..in cazul meu am fost diagnosticat cu scolioza si discopatie lombara .. din cauza acestor afectiuni am dureri de mijloc si in picior, dureri care m-au tinut in casa cam jumatate de an .. nu stiam decat munca si casa ..atat .. si intr-un final toate astea m-ai pus capac ... am inceput sa nu mai gasesc placere in nimic deoarece durerile ma impiedicau de la orice activitate fizica .. asa ca incet incet nici la munca nu imi mai gaseam locul, nici in viata de dupa munca nu imi gaseam linistea ... iar intr-un final am picat destul de rau ... la fel ca si tine, deoarece starile mele erau date de afectiunile care-mi dadeau dureri, ma gandeam mereu la ce e mai rau: tot felul de boli care de care mai terminale si mai grave.. si nu mai zic ca frica de moarte care era acolo prezenta tot timpul :( .. toate intrebarile astea mi-au dat insomnii ... asta se intampla cam acum o luna .. si acum inca incerc sa-mi revin cu somnul .... deja incep sa intru in detalii si e prea mult de povestit ... tot ce vreu sa zic e ca din ce mi-am dat eu seama, toate starile astea de anxietate, depresie si panica au o cauza .. in cazul nostru se datoreaza unor afectiuni fizice la care nu gasim raspuns (in cazul afectiunilor mele, raspunsul e ca nu prea se pot trata definitiv si ca tot ce pot sa fac e sa le tin in loc. Singura modalitate e sa imi dezvolt masa musculara ca sa opresc scolioza si discopatia sa evoluleze si s anu mia am dureri si sa ma pot bucura de viata :) ) ... la mine starile de anxietatea au inceput sa dispara si sa ma simt mai bine odata ce ma inceput sa fac tratament ptr ce sufeream, si anume kinetoterapie si bazin... lucruri care ajuta chiar daca nu suferi de ceva anume care sa necesite activitate fizica ...si incet incet am inceput sa ma simt mai bine, durerile s-au atenuat dar inca sunt prezente.. sper ca in timp sa dispara, daca nu cer prea mult aproape complet :) ... nu e usor sa tragi de tine sa faci chestii ce nu le-ai facut niciodata in viata ta, dar cred c amerita .. si acum mai am stari de depresie cand simt ca activitatile fizice nu prea dau rezultate, dar asta e .. nu se rezolva de pe o zi pe alta, ci trebuie timp, rabdare si vointa ... Pentru tine ar fi bine sa ai pe cineva apropiat..cineva cu care sa vorbesti mult si care sa iti insufle o doza de optimism si care sa te sprijine sa afli dece te simti rau .... daca nu ai sa stii ca oamenii de pe site sunt ok si poti vorbi cu ei ..si eu am vorbit cu cativa si a fost bine .. mai ales in mom in care chiar nu ai cu cine vorbi ..asa ca nu te sfii sa vorbesti cu altii ... chiar daca sunt suferinzi.. stiu sa te asculte ptr ca si eu trec prin acelasi lucru ca si tine ...deja am scris prea mult .. id-ul meu e p esite daca te hotarasti sa vorbesti cu cineva :) .. ai grija de tine .. e tot ce poti sa faci :)

    Raspunde
  • dannutza (cu 7 ani in urma)
    • 0

    salut,ma bucur ca mi-ati raspuns la mesaj. chiar am nevoie de incurajare, am observat, mai ales ca sunt o persoana foarte pesimista si uneori nu pot sa-mi imaginez ca o ameliorare poate aparea. problemele mele de sanatate au aparut dupa ce am facut o infectie urinara urata anul trecut, pe care am tratat_o cu antibiotice. insa de atunci nu m-am mai simtit bine ca inainte, iar in ultima vreme e din ce e in ce mai rau, am aceleasi dureri si nevoia de a merge la toaleta odata la 2 ore sau chiar o ora, inclusiv noaptea(altfel durere).toate astea sunt atat de invalidante ca imi fac viata un calvar si nu ma lasa nici o secunda se uit ca sunt bolnava. toatea astea desi examenele de urina nu mai indica nici o infectie, iar ecografia este normala. sunt foarte speriata ca toate astea s-ar putea inrautati pentru ca de 3 luni ma simt rau si nu gasesc nici o explicatie. Am senzatia ca viata mea e compromisa definitiv, ca niciodata nu voi mai avea o viata normala, niciodata nu ma voi mai putea bucura sau rade din toata inimaa ca pana acum. nu mai suport incertitudinea si sunt atat de deprimata incat nu mai pot face nimic, orice lucru mic devine chinuitor. toata ziua caut informatii pe net si pe forumuri despre ce as putea avea si gasesc tot felul de boli infricosatoare si incurabile.am devenit obsedata de asta, as vrea sa stiu odata ce am si as vrea sa se poata trata. dar in asteptarea mai multor analize, sunt panicata la maxim, nu pot dormi noaptea iar ziua sunt zombie...:)uf, ce nedreapta e viata, si n-am facut nimic rau ca sa merit asta.scuze ca am scris atat de mult

    Raspunde
  • paul23133816 (cu 7 ani in urma)
    • 0

    robertromila. acesta este id-ul meu. Am nevoie de ajutor. Numai ca nu mai stiu cui sa-l cer. Multumesc.

    Raspunde
  • cua (cu 7 ani in urma)
    • 0

    Buna seara.
    Indraznesc sa postez aici pentru ca sunt casatorita cu un om depresiv si mai am putin si ajung la disperare. Poate nu stiu sa ma port, poate nu stiu cum sa vorbesc, va cer ajutorul pentru ca vreau ca relatia noastra sa mearga si suntem in pragul divortului. Suntem casatoriti de 5 luni, ne-am cunoscut putin inainte (vreo 7 luni), mi-a spus de depresia lui pe care se pare ca o are de cativa ani si nu stie de unde a aparut. cand ne-am cunoscut facea tratament cu cipralex, care, parerea mea nu-l prea ajuta. Cand tratamentul s-a terminat (cam cand ne-am casatorit) a inceput sa fie din ce in ce mai greu. El nu prea a avut relatii stabile si serioase, mai mult pe Internet. Nu are prieteni, nu este apropiat de parinti, nu accepta pe nimeni, nu suporta nimic, nu-l atrage nimic, nu vrea sa vorbeasca cu mine despre starile lui, nu are curajul sa afle ce i-a provocat initial depresia. Acum, orice lucru marunt, orice vorba, intr-un cuvant orice nu e asa cum vrea el poate sa-l arunce in cea mai neagra stare. Merge din ianuarie la alt medic, are alt tratament care parea bun la inceput, dar se intampla tot felul de lucruri care il dau peste cap tot timpul si cel mai rau e ca nu vrea sa comunice cu nimeni. Nu stiu ce sa mai fac, am incercat sa mergem impreuna la medic, sa gasim o solutie, sa vorbim. Nu vrea. E problema lui si nimeni nu-l poate ajuta. Trebuie sa se obisnuiasca cu ea. Eu nu cred asta, e problema noastra, am acceptat-o, sunt alaturi de el, dar nu vrea sa ma accepte, ma repede, a inceput sa se poarte urat. Voi care traiti starile astea, invatati-ma ce sa fac. Eu sunt un om vesel si optimist, care crede ca orice se poate, dar in ultima vreme plang aproape in fiecare zi pe ascuns. Ce sa fac?

    Raspunde
  • Dumitru123 (cu 7 ani in urma)
    • 0

    e greu pt cei care sint inafara sa inteleaga,pune-l in contact cu cei la fel care trecem prin asa ceva.poate lasi si un id de mess.

    Raspunde
  • MARIA157134424 (cu 7 ani in urma)
    • 0

    Buna.
    Sper ca initiativa cu grupul a avut succes. Sint si eu la fel ca voi de aproape 9 ani, asa ca am adunat "multa experienta" si probabil voi mai aduna. Mi-ar placea sa povestesc cu voi pe mess legat de aceasta tema. id: ayk72em

    Raspunde
  • MIHAI43135005 (cu 7 ani in urma)
    • 0

    Va salut pe toti si salut si aceasta minunata intiativa care probabil a ajutat, ajuta si va ajuta pe multi.
    In acest haos care e anxietatea cred ca si cel mai mic amanunt conteaza iar aceasta regasire a simtirilor tale in alta persoana e o chestiune de bung augur in ciuda a ceea ce s-a spus in posturile anterioare cum ca ar accelera si chiar re-cauza anumite mecanisme care sa declanseze atacurile.


    O sa fiu cat de scurt pot.E prima data in viata mea cand intru pe un forum de sanatate, si prima data in viata mea cand postez despre asemenea chestiuni.

    In urma cu 2 luni am avut primul atac de panica, in care evident am crezut ca o sa mor si nimic mai mult.Un fel de plezneala fix in crestetul capului, apoi ameteala, am aruncat tigara din mana instant si am deschis geamul sa iau aer.In urmatoarele cateva minute au inceput chinurile, pe care nu le mai repet caci le stiti cu totii.
    Vreme de 2 saptamani nu am pus tigara in gura, nu am iesit afara, iar prima mea interactiune cu metroul a fost mai rea decat un englez in spatele liniilor inamice in 43.Ceva de nedescris.Treptat am inceput sa infrunt si metroul, si teama de cainiii vagabonzi care acum devenise deja o frica ancestrala.Dupa cca 3 saptamani au disparut crizele efective dar au inceput noduri in gat constante.In fine, dupa ce au treut si astea, m-am simtit mai bine.Apoi intr-o zi am mers in oras si am maancat foarte mult la un bistro dupa care, plimbatu prin cateva magazine impreuna cu senzatie de "full" de la mancare m-au facut sa imi revina toate cele.Era cat pe ce sa lesin in centrul Bucurestiului.De atunci au inceput problemele de deglutitie, si lipsa de aer atunci cand respir,si, cel mai ciudat, fenomene care imi depasesc complet sfera rationalului (senzatia ca am sa cad in baie si imi rup gatul, cazut pe scari, calcat de masini etc etc) unele din ele, nici macar nu pot fi puse in termeni concreti.

    Am adaugat pe cativa dintr voi pe yahoo, si im voi lasa si eu id-ul de yahoo aici pentru cei care vor sa vorbim, si sa incercam sa remediem ceva in legatura cu aceasta cumplita "boala".
    M-am recunoscut in aproape fiecare din posturile voastre si sunt foarte fericit ca in sfarsit sunt inteles de cineva.


    Bolthardguitar @ yahoo.com


    Multumesc din suflet celor care au avut rabdare sa citeasca postul.
    Sa auzim de bine!

    Raspunde
  • maria102130529 (cu 7 ani in urma)
    • 0

    gand_bun, eu am observat ca la mine iesirile dese la toaleta sunt in strans alegatura cu stare mea.Daca sunt agitat si stresat si anxios, atunci si eu ma duc foarte des.. la o ora sau doua ....spre exemplu cand mi-am facut RMN-ul la coloana, doctorul a observat ca prostata mea e neomogena si mi-a facut un consult acolo pe loc, punandu-mi tot felu de intrebari: catr de des fac, daca am dureri ..chestii dastea ... nu-ti zic ca apoi numai la asta imi era gandul si cu cat ma gandeam mai mult cu atat parca simteam simptomele de care ma intrebase el ...deci cred ca cu cat suntem mai mult in cautarea de simptome, cu atat le vom gasi mai repede si mai evidente in noi ... cred ca ar trebui cumva sa nu te mai gandesti la cat de des te duci la toaleta si doar sa te duci...atat ..fara sa-ti pui intrebari .... despre chestia cu cautatul pe net despre "boala" ta, nush ce sa zic cat de sanatoasa e ..poti sa afli chestii faine care sa-ti ridice moralul, sua poti sa afli chestii nasoale care sa te sperie mai rau ...si din cate am vazut la mine .. mai usor accept chestiile nasoale decat pe cele bune ..nush dece .....cred ca cel mai bine e sa asculti de medici ..daca ei iti zic ca nu ai nimic, atunci fizic nu ai nimic... stii corpul nostru de multe ori ne facem sa simtitm chestii care nu sunt acolo, doar pentru ca mintea noastra ii zice ce sa simta .... Eu acum astept sa fiu operat la coloana vertebrala, la doua dintre cele 4 hernii de disc pe care le am .. si eu am aceleasi sentimente despre viitorul meu ca si tine:"Am senzatia ca viata mea e compromisa definitiv, ca niciodata nu voi mai avea o viata normala, niciodata nu ma voi mai putea bucura sau rade din toata inimaa ca pana acum. nu mai suport incertitudinea", dar incerc cumva sa gandesc pozitiv ... nush cum am sa reusesc sa trec peste hopul asta, dar stiu ca trebuie .. alta cale NU E !!! .... incearca si tu sa gandesti pozitiv, maim ales cand doctorii ti-au zis ca nu ai nimic medical .. incearca ptr o perioada sa te gandesti cat mai putin la afectiunea ta ..sa vezi cum e macar, poate se amelioreaza si totul e pe fond nervos .... ai grija de tine in continuare :)

    Raspunde
  • micu2136091 (cu 7 ani in urma)
    • 0

    hello,
    sunt noua aici, sper ca mai e cineva prin zona. ma bucur la nebunie ca am gasit initiativa voastra si mi-ar facea placere sa fac parte din grup. tocmai ziceam ca nu ma mai inteleg nicicum cu medicii si ca mi-ar placea sa cunosc oameni cu care sa comunic.
    desi nu as vrea sa va stresez pe voi cu povestile insuportabile prin care trec, trebuie sa vorbesc cu cineva. cu psihiatrii nu pot, pt ca m-ar interna (sunt impotriva umanitatii, vreau sa-mi iau viata) si mi-e teama de spitalele din romania. ca sa si intelegeti despre ce vorbesc (nu pot sa-mi fac ordine intre idei, scuze), am mers la trei psihiatri in ultimul an si cu totii m-au diagnostcat cu schizofrenie si depresie. am facut tratament vreo 6 luni, dupa care nu mai tin minte de ce m-am lasat. e foarte ciudat ca, in ciuda diagnosticului, toti din jurul meu, familie, prieteni, sunt de parere ca imi autoinduc boala. Acasa nici nu mai indraznesc sa pomenesc cand ma simt rau. Asa ca nu vad nici o solutie. Eu nu stiu ce am, daca am, mi-e frica. A trecut un an si inca am probleme cu asumarea bolii. Pai pentru ca, chiar daca vreau sa o accept, nimeni nu ma crede. E ca si cand ei au impresia ca boala asta exista doar la televizor. Ma simt foarte singura.
    Acum v-am gasit in timp ce faceam cercetari pe net dupa simptome de respiratie grea, senzatie de sufocare. Si ma intreb daca nu ar putea fi din cauza bolii psihicee. N-am mai avut asemenea probleme, decat de trei zile incoace. Ar putea semana cu atacul de panica, dat celelalte simptome ale atacului nu le am. E ca si cand o caracatita din gatul meu m-ar tot sufoca, odata la 20 de minute si dureaza 20 de secunde. Si m-am gandit ca ar putea fi pe cale psihica pt ca a aparut imediat dupa ce am facut o noua criza, in urma unei suparari mari.
    P.s: mai nou am si paranoia.
    Oare chiar sunt ipohondra?
    Poate ma ajutati cu o idee, o vorba. Multumesc.

    Raspunde
  • madalina356 (cu 7 ani in urma)
    • 0

    PT.BERT de unde sti ca ai paranoia? si eu trec prin ce treci tu de 6 ani.eu am invatat sa ma controlez.daca vrei sa vb id meu este claudiuvacar pe messenger. sanatate si gandeste pozitiv -AVEM DOAR O VIATA- nu trebuie sa ne luptam cu morile de vant.

    Raspunde
  • micu2136091 (cu 7 ani in urma)
    • 0

    am mers acum o luna la un psiholog nou care mi-a zis, in urma uui teste de vreo 700 de intrebari, ca am paranoia. vorbim pe messenger.

    Raspunde
  • Dumitru123 (cu 7 ani in urma)
    • 0

    sa lasi un id de mess,pentru toti cei care vor sa vorbeasca cu tine.
    simptomele depinde de la persoana la persoana,important e sa sti ca nu esti singura persoana cu tot felul de simptome,si mai ales lipsa de aer,care uneori iar incarca sa-mi dea indoieli,e vointa,e control,e poate si anumite sa zicem boli mai vechi,am citit si despre asa ceva,ceva netratat complet.
    asteptam id de mess,si toti care au legatura cu net,puteti lasa,sintem deja multi,si rezultatul e ca prin comunicare,toti ne-am mai linistit,siguranta joaca un rol important in control.

    Raspunde
  • micu2136091 (cu 7 ani in urma)
    • 0

    nu vreau sa-mi fac id-ul public, mai degraba va adaug eu pe toti, daca puteti intelege.
    multumes mult pentru raspunsurile voastre, dar afirmatii de genul: trebuie sa luptam, autocontrol etc ma intristeaza si ma descurajeaza si mai mult. acum nu stiu ce m-a apucat, am inceput sa-mi lichidez aproape toate activitatile si relatiile interumane pe care le am. nu mai suport pe nimeni, nu ma simt indeajuns de ok pt nimic.
    o zi buna :(

    Raspunde
  • Tatiana64129908 (cu 7 ani in urma)
    • 0

    Salut bert,

    O mica sugestie care poate fi de folos si altor membri noi: poti sa-ti faci un nou id, pe care sa-l folosesti doar ptr acest grup. Astfel, poti fi sigura ca prietenii, colegii si cunostintele nu dau de tine din cautari google pe acest forum. Nici membri forumului nu gasesc nimic interesant despre tine, folosind servicii gen peepler.com
    Cel putin eu asa am procedat.

    Daca vrei poti sa ma adaugi si pe mine, id: smthsmth8

    Raspunde
  • Dumitru123 (cu 7 ani in urma)
    • 0

    intradevar poate e buna si ideea e de a face un alt id,pentru de fapt nu stiu ce ca totul e virtual oricum,dar pt siguranta.ramane atunci sa "ne culegi" din pagini id-urile,am lasat si eu la un moment dat id-ul.
    dar legat de lichidarea relatiilor interumane,nu e bine ce faci,caci tocmai in cazurile astea e nevoie de relationare interumana,pe mine socializarea m-a ajutat,si e nevoie de cati mai multi in jurul tau care sa te poata sustine moral.
    capul sus,ca sint altii si mai "experimentati" in ani de zile de chin,care sint optimisti.
    succes.

    Raspunde
  • MARIA157134424 (cu 7 ani in urma)
    • 0

    pt. membru41522
    mare dreptate ai "doar o viata avem" problema e ca incercam s-o traim dupa cum ne spun altii si nu cum vrem noi defapt. din pacate trebuie sa treaca ani de chin ca sa ne dam seama de asta.
    pt. bert
    cunosc personal 2 fete cu diagnostic initial ca si al tau, pus de "specialisti", iar acum fetele duc o viata perfect normala, fara nici un fel de medicamentatie. ce simti tu acum este o etapa prin care am trecut majoritatea.
    pt.catalina8 si iulian
    cu totii in urma trairilor avute, am simtit nevoia de izolare fata de alte persoane, sentimentul de rusine dat de senzatia ca am fi altfel, adica anormali (nebuni), am incercat sa negam asta (ne-am luptat cu ceata), ca intr-un final sa ajungem sa ne dam seama ca, defapt, sintem perfect normali, am invatat multe in aceste perioade, ca important este ceea ce facem nu cea ce simtim.
    hai ca m-am lungit prea mult.
    sanatate la toti forumistii!

    Raspunde
  • cezar29 (cu 7 ani in urma)
    • 0

    id-ul meu este feherantonia si as vrea daca se poate sa fac si euparte din grupul terapeutic suport pt ca si eu am fost diagnosticata de anxietate .pe mine ma chinuie aceasta boala de aproape 6 luni,.va multumesc

    Raspunde
  • Corina8963290 (cu 7 ani in urma)
    • 0

    salut...as dori sa ma inscriu si eu in acel grup de suport..id meu de mess este : pafendor
    va multam ff mult..eu de obicei stau pe inv

    Raspunde
  • Dumitru123 (cu 7 ani in urma)
    • 0

    pe de o parte sinteti bineveniti,pe de alta parte imi pare rau,ca ne inmultim pe zi ce trece,dar sa ne pastram optimismul si sa speram ca toti fara exceptie,vom fi 100% vindecati.

    Raspunde
  • FLORICICA ADINA (cu 7 ani in urma)
    • 0

    am citit toate postarile voastre dar cu greu mi-am facut curaj sa scriu si eu pe forum....eu ma chinui cu o depresie de cand eram in clasa a 9-a (acum am 25 de ani) si cateodata ma gandesc ca sincer pentru mine nu mai ramane decat sa accept ca nu o sa ma fac bine niciodfata si ca asa o sa traiesc toata viata asa (adica o perioada bine, alta perioada groaznic)...numai cand ma gandesc la treaba asta imi vine sa plang...Nu stiu ce sa nai fac in ce directie sa o mai apuc - fac psihoterapie psihanalitica de 3 ani si intr-o perioada m-am simtit chiar bine dar acum am recazut din nou si ma gandesc non-stop eu de ce mia traiesc? pentru ce traiesc? Nu mai reusesc sa gasesc placerea de a face diferite lucruri, nu mai functionez normal(adica cum as vrea eu), ma trezesc ingrozita in fiecare dimineata ca iar incepe o noua zi si eu nu reusesc sa-i fac fata.... Mentionez ca lucrez in domeniul bancar de 1 an de zile si din prima zi de cand m-am anagajat m-am simtiti ca la puscarie si nu mi-a placut deloc....nu stiu ce sa mai fac, asa ca as dori sa ma inscriu si eu in grupul de suport asta daca mai este activ?!!! o sa-mi fac o alta adresa de mail ca sa va trimit id-ul de mess...multumesc mult

    Raspunde
  • Dumitru123 (cu 7 ani in urma)
    • 0

    cum ziceam bine ai venit intre noi,dar si imi pare rau,ca ne inmultim,si sper ca avand curaj sa scriem aici,deja facem un pas spre a invinge.
    Asteptam si id-uri sau adrese de mail,pentru a putea comunica mai bine.Pana atunci,mult optimism.

    Raspunde
  • Tatiana64129908 (cu 7 ani in urma)
    • 0

    As vrea sa impartasesc finalul unei conversatii de pe messenger, purtata cu iulian:

    .......

    Inca nu-mi vine sa cred. Nu vreau sa sperii pe nimeni, sunt si oameni de treaba in grup, care chiar mi-au fost de ajutor.

    Raspunde
  • MARIA157134424 (cu 7 ani in urma)
    • 0

    Regretabil.
    Din pacate, aceste aspecte fac parte din viata.
    Dar, nu mi se pare normal sa se posteze aici conversatii private dintre membrii, indiferent de continutul lor. Pentru mine, acest exemplu, este un dublu semnal de alarma. Pe deoparte inteleg indignarea catalinei, dar nu am cum sa nu ma gindesc, ca, oricind, o conversatie privata dea mea cu vreun membru al grupului, poate deveni publica. Ar trebui sa facem un forum diferit in care sa existe si un moderator.

    Raspunde
  • Mircea28 (cu 7 ani in urma)
    • 0

    ceea ce s-a intamplat e foarte urat:(.nu trebuia postat asa ceva doar pentru ca iulian poate nu era in apele lui sau poate a fost nervos.cred ca forumul asta a fost creat ca sa ne ajutam unii pe altii nu ca sa postam aici discutii private.PAREREA MEA

    Raspunde
  • Mircea28 (cu 7 ani in urma)
    • 0

    EU DUPA CAT IL CUNOSC SI AM VORBIT CU EL E O PERSOANA FOARTE FETREABA SI DACA A FOST POSTATA DOAR O PARTE DIN COMVORBIRE NU SE STIE CARE A GRESIT

    Raspunde
  • Tatiana64129908 (cu 7 ani in urma)
    • 0

    Intr-un fel imi pare rau ca am postat acea frantura, ptr ca sincer initial nu m-am gandit ca poate sa aiba de-a face cu situtia prin care trece. Daca e asa imi pare rau, dar n-am stiut. N-am fost avertizata de dinainte. Este a doua oara cand am fost ofensata, prima oara am incercat sa fiu intelegatoare, sa imi dau seama ce s-a intamplat si sa evit repetarea situatiei. Puteau urma niste explicatii, dar nu s-a intamplat. Nu inteleg care a fost cauza nici pana acum si daca nu se ajungea la injurii, nu postam nimic. Tin foarte mult la confidentialitate si singurul motiv ptr care am postat este acela ca n-as vrea sa se repete asa ceva cu alt membru. Mesajul nu cuprinde nici un fel de informatii personale, ci doar niste replici foarte dure. N-am sfatuit pe nimeni ce sa faca, sa nu mai vb cu el sau ceva, fiecare face ce crede si isi formeaza singur o opinie. Sper sa fie un caz izolat si un conflict personal si sa nu se mai repete.

    Este ceva care m-a afectat suficient de mult, avand in vedere ca am venit aici pentru discutii constructive si respectoase. Credeam ca e subinteles, din moment ce e un support grup, ca incercarea de a il intelege pe celalalt, politetea si grija la afirmatiile facute referitoare la altcineva sa fie inculse in pachet. Intr-adevar, un forum moderat ar fi o idee foarte buna si o solutie mult mai benefica.

    Antonia, din partea mea poti sa ii ceri lui Iulan toata discutia si sa o citesti, n-as avea nimic de ascuns sau nimic impotriva. Ai vedea doar o seria lunga de jigniri gratuite la adresa mea. Eu nu mai am de gand sa public nimic si nici nu am setat sa pastrez log-uri.

    In final, as vrea sa-mi cer scuze tutror celor pe care i-am deranjat cu postul respectiv, care intr-adevar nu stiu daca trebuia publicat. Doar ca n-am putut ramane impasibila in tacere, cu gandul ca i se poate intampla si altcuiva. In acelsi timp, n-as vrea sa indepartez pe nimeni de Iulian, ptr ca probabil are nevoie de acest grup. Vreau sa uit, sa trec peste, sa nu mai fie nevoie sa revin si ca discutiile de pe forum sa isi reia cursul normal.

    Raspunde
  • LAURA6578731 (cu 7 ani in urma)
    • 0

    Si eu am patit la fel cu Iulian,la inceput l-am crezut politicos dar s-a dovedit putin spus nepoliticos in momentul cand nu-i convenea ceva.Asa ca draga Catalina nu esti singura patita.Pacat ca mai exista oameni lipsiti de bun simt.

    Raspunde
  • Mircea28 (cu 7 ani in urma)
    • 0

    hai sa fim seriosi chiar trebuie sa atacati omul asta in asa hal?chiar pe forum?si oricum toata lumea are sansa sa-l cunoasca vorbind cu el nu faceti pe ceilalti sa le fie cumva sa stea cu el de vorba lasa-ti sa se convinga singuri despre ce fel de persoana e iulian

    Raspunde
  • LAURA6578731 (cu 7 ani in urma)
    • 0

    Nu-l atacam deloc,noi nu am spus sa nu vorbeasca lumea cu el normal ca fiecare e liber sa vorbeasca cu cine vrea, dar nu este frumos din partea lui sa foloseasca un limbaj neadecvat cu cineva care vrea sa-l ajute.Aici suntem sa ne ajutam reciproc si macar sa folosim un limbaj politicos.

    Raspunde
  • Dumitru123 (cu 7 ani in urma)
    • 0

    buna ziua la toata lumea.se pare ca trebuie sa-mi expun punctul de vedere.
    1.Catalina A nu si-a expus inca numele adevarat.
    2.Tot Catalina A a expus o discutie privata intr-un loc public care nu are legatura cu tema acestui forum,ceea ce devine impertinent.
    3.Catalina A nici nu a expus toata discutia incat sa reiasa contextul,desi totusi ceva ,ceva poate arata si indicii.
    ce deduc eu de aici? lipsa de maturitate,e clar va trebui sa dea cu adevarat de probleme in viata,ca sa inceapa sa cunoasca umilinta si altruismul fata de semenii sai.
    cat despre membru 2,care nici macar nu are deloc un apelativ,la fel se ascunde,aceeasi lipsa de maturitate.
    In final,va rog frumos,e un loc public in care se intalnesc oameni cu probleme,nu e chat,sau matrimoniale,sper sa faceti diferenta.
    Unele persoane de aici chiar au probleme,si e strigator la cer,cum ponegriti problemele cu fel si fel de complexe de personalitate.Cred ca astfel de lucruri mai bine le puneti la categoria Psihologie,e mai binevenit.
    Pentru toti cei inca sunt in suferinta,sa va dea Dumnezeu putere,si mai ales optimism.
    Numai bine,si eu raman deschis tuturor care chiar doresc sa impartaseasca probleme reale de panica si anxietate.

    Raspunde
  • Tatiana64129908 (cu 7 ani in urma)
    • 0

    Membru78731, imi pare rau sa aud ca si tu ai patit la fel si sper ca nu ai pus nimic la suflet.

    Iar ptr Iulian:
    1.Numele meu real si identitatea mea nu au nici o relevanta. Nu datorez nimanui astfel de informatii.
    2.Imperinente sunt mai ales injuraturile. Daca ti se pare ca nu are legatura cu subiectul, desi aici e un loc unde sunt INCURAJATE discutiile pe messenger, raporteaza la webmaster postul meu, ca sa fie scos.
    3.Context? Context = din senin. Tu sti foarte bine discutia si n-ai nici o scuza.

    Foarte frumos ca imi urezi probleme in viata ca sa ajung la un nivel de maturitate... Deocamdata incerc sa le rezolv pe cele actuale, din cauza carora am ajuns pe forumul asta. Din cate stiu eu, o dovada de maturitate e sa iti asumi greselile si sa inveti ceva din ele, ca sa nu se mai repete. Nu mai zic ca in general e normal sa iti si ceri scuze, dar astea sunt deja pretentii prea mari.

    Raspunde
  • Tatiana64129908 (cu 7 ani in urma)
    • 0

    Vreau sa clarific definitiv de ce am ales sa public acel final de conversatie.

    Din cate stiu eu, un grup presupune o oarecare unitate, apartenenta si anumite interese comune. Consider ca in momentul in care un membru are un comportament abuziv fata de alt membru, acest lucru paraseste sfera privata si devine ceva de interes general. De ce? Tocmai pentru ca este un GRUP, se poate repeta cu altcineva. Prefer sa expun un risc potential cunoscut si sa “apar” interesele altor membri, decat sa pastrez tacerea, de dragul unui principiu, care devine in acest caz o forma fara fond – confidentialitatea. Subliniez ca este vorba doar de injurii si apelative jignitoare. Evident, chiar si in situatia asta, restul informatiilor si discutiilor purtate cu Iulian sunt in siguranta, ptr ca nu au legatura cu subiectul si nu am dreptul, motivul si intentia sa le folosesc in nici un scop/fel. Cu alte cuvinte, raman strict intre noi doi. Este la latitudinea fiecaruia daca postul respectiv face sau nu subiectul forumului.

    Daca am procedat corect? Nu stiu, presupun ca depinde cum privesti lucrurile. Am preferat sa actionez in ceea ce consider eu, beneficiul tuturor si nu din “razbunare”. Iulian probabil va fi de acum mult mai atent la limbaj si la cuvintele alese, iar mai important, membri care au citit posturile mele sunt in cunostinta de cauza inainte sa ii dea add, alegerea fiind exclusiv a lor. Astfel sunt perfect impacata cu mine si primesc criticile si consecintele cu deschidere si cu capul sus.

    Am spus cam tot ce era de spus legat de subiect, destul de clar, si prefer sa nu mai intervin, chiar daca mai apar posturi noi pe aceasta tema.

    Raspunde
  • geraldina1 (cu 7 ani in urma)
    • 0

    i dul meu este .obrete_adita@yahoo.com....

    Raspunde
  • NELI139896 (cu 7 ani in urma)
    • 0

    Buna seara! a mea nu este nicicum...
    Interesant forumul acesta,chiar trebuia sa existe cineva care sa se gandeasca si la asta.
    Cateva cuvinte despre mine:diagnostic-depresie majora,anxietate generalizata,atacuri de panica la greu ,la care se mai adauga si litiza biliara(ce chiar are legatura cu afectiunile psihice),lombosciatica (acum ma aflu deja intr-o criza de genul asta),etc. Deci multe probleme si toate avand aceeasi cauza:traume din copilarie.
    Ce cruda este viata si ce rani adanci mi-au lasat in suflet si in corp.Si toate astea le datorez oamenilor cu care am intrat in contact,de la familie si pana la necunoscuti...am ajuns pe ultima suta de metri,vad moartea ca pe o evadare din lumea asta infecta si plina de lighioane.Oamenii se nasc sa-si faca rau unul altuia.Nu suntem constienti ca avem o relatie de interdependenta.Depindem unul de celalalt,iar ierarhia impusa de societate ne intimideaza.De ce ? Suntem toti construiti din acelasi material,niciunul nu e mai presus decat celalat.Infatuarea si sfidarea sunt lucruri care imi provoaca sila.E adevarat ca toti vrem sa iesim in evidenta cu ceva ,dar unii prea se cred supraoameni si ajungem sa-i idolatrizam nejustificat.De-aici apar complexele noastre,izolarea,neincrederea in fortele proprii,angoasa...
    Am citi toate postarile cat sa va pot cunoaste.Este o mare tortura psihica in sufletul nostru pe care cei,,normali" n-o pot intelege.Mai rau e atunci cand acesti zisi ,,normali" nu mai contenesc sa-ti faca viata cat mai imposibila (de parca nu o ai deja) sa rada si sa iti imite simtomele cu un crunt cinism...

    Raspunde
  • Dumitru123 (cu 7 ani in urma)
    • 0

    majoritatea conduce,asta e legea naturii.
    daca nu intri in majoritate esti marginalizat.
    bine ai venit,si pacat ca se inmulteste acest grup..
    dar observ,ca simptomele au legatura cu sufletul,si problemele lui,si se manisfesta,de la cel mai mic nivel la cel mai mare,adica nivelul fizic.
    Oricum capul sus,si eu personal te inteleg,dar provocarile si lupta sint date,ca sa le invingem,si sa evoluam ca persoane/fiinte.

    Raspunde
  • gabriela10899046 (cu 7 ani in urma)
    • 0

    se implineste un an pew 7 iunie de cand am initiat acest demers,spre rusinea mea nu am citit decat sporadic postarile voastre dar ati dus mai departe stafeta si sunt extrem de incantat,inseamna ca suntem solidari in trairile noastre negative,evit a spune suferinta promit saa citesc tot ce sa scris in acest an,eu am iesit din perioda critica cu ajutorul medicatiei in primul rand si prin comunicarea cu unii dintre voi,chiar daca se numeste terapie de grup si este o terapie cunoscuta de mult timp va garantez ca functioneaza,tinem aproape

    Raspunde
  • NELI139896 (cu 7 ani in urma)
    • 0

    Pai bine mai alesandro,te facusi bine si ne si parasisi.Inseamna ca ai scapat ieftin.
    Adevarul e ca depinde foarte mult de circumstante,de existenta unui suport moral acordat de cineva cunoscut. Nu tratamentul medicamentos si psihoterapia ne vindeca.Astea sunt un fel de n-ar mai fi si bine ca este.Atata vreme cat ambianta in care traiesti te nemultumeste iar obstacolele nu pot fi evitate,esti compromis.
    Noi nu ne luptam,ca ar insemna sa fim Don Quijote,ci ne chinuim,induram pur si simplu ptr ca problema ne depaseste si ii depaseste si pe altii care ne ignora ,ne sfideaza.
    Ai vazut vreun medic sa se implice afectiv,macar un strop,in cazul unui pacient? nuuuuuuu! Pai ideea e urmatoarea:timpul trece,banii merg,noi cu drag muncim! Depindem de 4 categorii de ,,oameni":de doctori,politisti,popi si gropari.Daca nu le dai mita nu se uita la tine nici cu ...Asta-i societatea in care ne tarsim zilele.Nu se mai pune pret pe viata unui om.A cazut pe jos? da-l dreacu,lasa-la moara! ma uit numai in ograda mea!
    Asta e durerea cea mai mare pe care o traim, si care se concretizeaza in panica ,lipsa de siguranta,fobii,depresii... societatea ne-a imbolnavit!

    Raspunde
  • (cu 6 ani in urma)
    • 0

    se pare ca si site-ul a suferit schimbari,ca a trebuit sa refac contul,ceea ce nu e normal,dar sa trecem peste.
    sper ca toti care de-a lungul timpului au scris,o duc mai bine,daca nu e bine sa va descarcati grijile,ca nu fac bine.

    Raspunde
  • sah (cu 6 ani in urma)
    • 0

    Buna seara tuturor! Sunt noua pe acest forum si desi n-am sa spun un lucru nou, ma bucur din tot sufletul ca am gasit un grup de discutii pe aceasta tema, si-mi pare foarte rau ca exista atata lume ce se confrunta cu aceste probleme. Vroiam sa va intreb daca exista un medic specialist printre dumeavoastra care sa-mi poata raspunde la 2 intrebari? va multumesc . o seara linistita

    Raspunde
  • Adrienne (cu 6 ani in urma)
    • 0

    Daca doresti raspunsuri la intrebari de la un medic specialist, trebuie sa trimiti intrebarile la CONSULTA MEDICUL , de unde vei primi raspuns printr-un mail. Pe forum se poarta discutii,pe anumite subiecte,raspunsurile sunt din experientele fiecaruia. Succes !

    Raspunde
  • sah (cu 6 ani in urma)
    • 0

    mersi mult kathy! asta am si facut ,credeam ca exista si pe forum o pers de specialitate . o seara placuta

    Raspunde
  • iionelutza81 (cu 6 ani in urma)
    • 0

    Pt. cine vrea sa vb despre starile de depresie sau panica.

    Raspunde
  • dea86 (cu 6 ani in urma)
    • 0

    buna. ma nu mesc Andreea si am 23 de ani....nu sunt sigura , dar cred ca sufar de depresie...trec printr-o perioada foarte grea din mai multe puncte de vedere...si profesional si financiar ,nici pe plan sentimental nu o duc mai bine, pt ca am o relatie la distanta si mi-e f greu....de fapt, am inceput sa ma simt "rau" de cand m-am mutat in Bucuresti...am trecut printr-o despartire, jobul pe care il am ma suprasolicita si nu am nici satisfactie financiara si in ultima vreme nimic nu-mi mai place....am mereu stari de plans, ma simt f. singura pt ca nici nu mai ies, nu prea mai am prieteni decat f putini si pe aceia i-am abandonat....nu mai ies din casa, parca sunt pustinca, si de fiecare data cand ma irita ceva ma enervez si tip mai mult de cat trebuie....nu sunt multumita de nimic, mereu suparata...am ceva traume si din copilarie...am vazut ca vreti sa faceti un grup....cred ca diagnosticul meu e depresie acuta...pot sa ma alatur voua? trebuie sa las vreun id de mess?multumesc

    Raspunde
  • denisadana (cu 6 ani in urma)
    • 0

    Buna,
    Cum adica esti pe moarte? Cine rade de conditia ta? Cum este posibil asa ceva? E clar ca nu ai intalnit pe cineva care sa te ajute.Am fost/sunt si eu in situatia ta. M am simtit rau am facut tratamente la greu (fara rezultat) cu anxiolitice etc si eram convinsa ca nu o sa mai ies din situatia asta.Am gandit asa dar am continuat sa caut. Intr- un tarziu am gasit o adresa de mees aunui domn Urda Florentin pe un site de anxietate.Am zis sa icerc, ce aveam de pierdut? Am incercat si acum ma simt aproape bine (fac tratament de putin timp 2 luni) am renuntat la anxiolitice si senzatiile au scazul in intensitate.Nu vreau sa fiu taxata ca asi face reclama de aceia nu voi da adresa de mess sau altceva. Te sfatuiesc sa incerci.. ce ai de pierdut?
    Cu drag Esmeralda

    Raspunde
  • PavElena (cu 6 ani in urma)
    • 0

    id meu este ely_ghe am nevoie disperata de ajutor.din cauza anxietatii si a crizelor de panica nu pot sa mai plec nici de acasa.

    Raspunde
  • roxy777 (cu 6 ani in urma)
    • 0

    Buna
    Ma numesc rox si am o problema cu anxietatea si atacurile de panica..cred...de vreo 3 saptamani am o senzatzie de frica tot timpul si insomnii puternice...tin sa mentionez ca am probleme si cu glanda tiroida...doctorul mi-a spus ca sunt aproape vindecata....dar la mine starea sa inrautatzit...Nu sunt nici in tara si aici e greu sa ma inteleg cu un medic psiholog...ce imi recomandatzi?Asta e id..meu...si vreau si io sa ma alatur grupului vostru..poate asa o sa trec mai usor peste anxietate si atacurile de panica.Id Meu:babalusha_ta
    Multumesc din suflet

    Raspunde
  • denisadana (cu 6 ani in urma)
    • 0

    Buna
    Nu stau foarte mult pe mess de aceea nu va pot contacta.Dar daca vreti sa ma contactati si sa pentru adresa de mess a dl Florin ..ma gasiti la mail
    esmeralda8673@yahoo.com.
    Succes si snatate
    Esmeralda

    Raspunde
  • Violeta103137385 (cu 6 ani in urma)
    • 0

    Buna seara,ma bucur ca am descoperit acest forum deoarece citind aceste discutii m-am regasit in unele sintome descrise aici.Cred ca sufar de depresie,spun asta deoarece am trecut si trec prin niste experiente mai putin placute,care insa m-au afectat foarte mult,in urma unor esecuri in dragoste,a unor neinteleri cu familia am inceput sa fiu foarte retrasa,sa ma inchid in mine,am momente de confuzie cand nu stiu ce sa fac,am impresia ca toata lumea vrea sa-mi faca rau,plang brusc.Va rog din suflet sa ma ajutati cu un sfat,mentionez ca nu am fost pana acum la pshiatru sau psiholog deoarece nu eram constienta de aceasta depresie,caci asta cred ca este.
    Daca din experienta ati gasit un medic bun,a carui medicatie sa fi dat rezultat in vreun fel,multa sanatate tuturor si va las si adresa de e-mail vio81082000@yahoo.com
    Numai bine si astept raspuns de la voi,multumesc.

    Raspunde
  • bercuci (cu 6 ani in urma)
    • 0

    Ciao tuturor !
    Doresc sa va impartasesc din experienta mea cu remedii florale Bach ,o terapie alternativa foarte eficienta in combaterea atacurilor de panica ,depresii ,insomnii ,dependente ,timiditate ,anorgasmie ,impotenta etc oricare tip de emotie negativa care determina instaurarea unor simptomatologii de boala.Florile nu actioneaza la nivel chimic ci vibrational nedand dependenta putand fi luate cu orice alt tip de medicamentatie ,ajuta la stimularea organismului pentru ameliorarea si vindecare bolilor de origine psiho-somatica .E folosita cu succes in occident fiind descoperita in anii 1930 de catre un medic englez Eduard Bach care este si descoperitorul unor vaccinuri homeopatice fiind omologata de OMS ca metoda de terapie alternativa.Eu din pacient am devenit consilier ,ofer pe aceasta cale sprijinul in maniera gratuita celor care doresc sa initieze un percurs de vindecare emotionala prin floriterapie.
    ID de contact
    remedii_bach@yahoo.com

    Raspunde
  • flori (cu 6 ani in urma)
    • 0

    nu stiu ce sa cred, de unde mi-au pornit aceste atacori de panica de fapt din cate am citit eu cred k sufar de eurotofobie (teama de a rosii) de care nu pot sa scap si pe langa asta cred k sufar si de agorafobie deoarece nu ma simt bine deloc in preajma oamenilor sau mai bine zis a mai multor oameni la un loc, am tot timpul teama aceea in mine k mi se va intampla ceva, nu stiu ce sa mai fac sunt disperata, cand trebuie sa merg la lucru d fiecare data am cate un atac de panica va rog sa-mi dati un sfat si mie

    Raspunde
  • julia (cu 6 ani in urma)
    • 0

    ..dragul meu,
    am suferit de boala asta vreo10 ani...starile sunt realmente ciudate si uneori indescriptibile..eu am facut tratamente naturiste,presopunctura+ceaiuri, concomitent cu medicamente alopate(pentru manifestarile cardiace si antidepresive gen xanax,tranxene)...eram la doctor in fiecare saptamana,de disperare...vreo 4 ani am baut numai ceaiuri..nu stiu nici acum ce m-a vindecat....dar cert e ca fara vointa,socializare si tratament fie el alopat,naturist sau ambele,eu nu rezolvam nimic...Stiu prin ce treci,imi imaginez....dar acum toate astea imi par ca intr-un vis imaginat candva si pe care n-as mai vrea sa-l traiesc vreodata.. Iti doresc sanatate si putere sa treci de astea si sa vezi viata asa cum e: FRUMOASA!

    Raspunde
  • (cu 6 ani in urma)
    • 0

    Buna ziua tuturor,cu care am mai vorbit,si din nefericire,bine v-am gasit pe cei noi,care va confruntati cu aceste lucruri urate.

    Eu am promis,ca dupa ce voi face tratamentul de 6 luni medicamentos,voi reveni cu concluzii despre situatie,si starea mea.

    Dupa 6 luni de tratament,pot spune ca sint mult,mult mai bine,fata de cum eram inainte(atacuri de panica repetate deja,teama,neliniste,agitatie,tot tacamul,sincer mi-e greu sa ma gandesc la momentele acelea cand simteam ca mor)
    In paralel am umblat sincer si la biserica,care cred ca are rolul sa-ti dea o forta interioara,o impacare sufleteasca,sa accepti lucrurile asa cum sint,iar apoi am facut si o terapie la psiholog,mai mult pentru a vedea daca gresesc in modul de gandire,si intradevar tindeam sa controlez totul,totul se rezuma la stiinta,la date exacte,la explicatii,nimic la instinct,la voia intamplarii,si de aici un control exagerat al lucrurilor,si teama de neputinta,daca nu gaseam solutie la orice.
    In momentul de fata,situatia e sub control,adica incep sa reduc medicamentele,adica antidepresivul,mai iau jumate de pastila(de 50mg sertralina),si aia deja la 2 zile.iar calmant strict,cand revin simptomele,dupa efort.
    pentru ca o perioada va trebui sa ma menajez,vorba aceea ,e covalescenta,si psihicu se reface mult mai greu,decat ceva fizic.
    orice factor de stres(calculator,tv,emotii puternice,griji) in cantitati mai mari dau deja simptome.
    la mine sint cam 3 etape cand vorbim de simptome.
    faza 1:cea usoara,moleseala,respiratie superficiala(lipsa de aer).
    faza 2:pe langa cele de mai sus,ameteli,o usoara neliniste,agitatie,deja parca nu am stare,uneori ma "descarc" dand din picior,nu ma mai pot concentra.AICI e deja alarma,si inca se poate controla lucrurile in principiu cu ceva calmant.
    faza 3:atacul de panica,cu cele mai urate simptome(stare de lesin,palpitatii,stare de rau ce porneste de la stomac,ameteli puternice,teama de moarte,...si multe alele,sfarsitu)
    in cazul asta,cum spune psihiatrul meu,e deja o urgenta psihiatrica,si eu personal in momentul asta nu mai detin prea mult controlu,decat incerc urmatoarele lucruri:
    respiratia,sa o tin in mine,si sa o dau afara usor,cat mai mult timp,umfland burta,stand usor asezat in pat,sau fotoliu(asta de la psiholog mi s-a zis)
    apoi pt stomac,si rau care vine de acolo,e un centru mare nervos,deci iau bucati de biscuiti si paine,si mananc pana simt ca are de lucru stomacul,si parca sint satul,pentru ca niciodata stomacul nu e plin,cand vin aceste simptome)
    si apoi iau si calmant,ingeneral ,am ajuns sa iau doar o jumate de xanax,si are efect cam in 5 minute,luat in timpul crizei,sau imediat cand simtim ca se declanseaza,daca nu are efect,luati una intreaga de 50mg.
    si in timpul asta,gandurile zboara la moarte,la intrebari existentiale,daca mai scap,daca mai pot trai,etc
    si apoi trece...si ziua urmatoare te simti slabit,sleit de puteri,dar exista si cateva lucruri care trebuie evitate ca si profilaxie,dupa astfel de episoade:
    -tv,maxim o ora,sau deloc.
    -calculator,cam la fel,cat mai putin posibil,daca chiar nu rezisti fara,cateva zile.
    miscare in aer liber.
    -socializare,discutii cu oricine,facut orice va binedispune,filme comedii,iesit cu -prietenii,citit bancuri,facut orice va face placere.
    -ATENTIE,mare si la fronturile atmosferice,sau schimbarile bruste de temperatura,se pare ca m-a prins si pe mine chestia asta,mai ales acum cand sint vulnerabil,si faceti profilaxia.
    In concluzie,sint vindecat as zice cel putin 90%,si sper sa ajung la 100%,asa cum zice psihiatrul meu,care in curand va lansa si un site,si pe care vi-l voi recomanda sa-l urmariti cu date reale,de la mai multi specialisti,cu lucruri dovedite,nu din vorba in vorba.
    In concluzie,trebuie eliminate lucrurile care au produs neliniste in suflet,nimic tinut acolo incuiat,sa framante,si daca nu putem singuri,prin diferite metode,repet de relaxare(yoga,sport,ras,etc) atunci tratament medicamentos si psihoterapia e solutia.
    fiecare individ are simptome specifice,si necesita tratament in parte,nu este universal valabil,unele tratamente raspund bine la unii,la altii nu,dar nu disperati se poate trata anxietatea si panica.
    eu am avut practic tulburare de panica,adica deja aveam atacuri de panica repetate,tehnic daca ai mai multe intr-o luna e deja tulburare.
    acum sfatul meu final este sa nu incercati singuri,intai specialistii va pot ajuta,macar un psholog,daca nu vrei medicamente de la psihiatri.
    repet id-ul meu :iuli48

    Raspunde
  • Stefania (cu 5 ani in urma)
    • 0

    sfaturile mele pt toti ce trec prin aceste momente:alimentatie sanatoasa,sport,exercitii de respiratie,meditatie,yoga....produsele naturiste Noni,Rhodolin....si o mare incredere in tine:CREDE CU PUTERE IN FORTA CU CARE TE-A INZESTRAT DUMNEZEU!

    Raspunde
  • denisadana (cu 5 ani in urma)
    • 0

    Buna,
    M- am confruntat cu asa ceva..si am primit ajutor..Sper sa va pot ajuta si pe voi.Nu sunt psiholog, si nu sunt specialista in asa ceva.Am avut aceasa afectiune timp de 9 ani si probail ca o mai aveam si acuma ..daca nu gaseam ajutor.ID ul meu este
    esmeralda8673@yahoo.com..Multa sanatate,
    Emy

    Raspunde
  • khattar raluca (cu 5 ani in urma)
    • 0

    am 24 de ani si da sufar si eu de aceasta boala si ma lovesc si eu de aceleasi replici asa e totul sta in mainile noastre dar sa sti ca un psihiatru te ajuta foarte mult asa ca sfatu meu e sa te duci in continuare pe mine ma ajutat mult te pup si sper sa ai puterea de a trece peste

    Raspunde
  • moghy (cu 5 ani in urma)
    • 0

    as vrea sa stiu mai multe despre aceasta boala ca ma roade de 8 ani ce ma sfatuiti?sanatate multa

    Raspunde
  • madalina (cu 5 ani in urma)
    • 0

    denisa draga ,nu vreau sa te sperii dar eu sufar de aceasta boala de 5 ani si la 8 luni dupa ce am renuntat la tratament simptomele au reaparut. acum imipare rau ca am renuntat dar am vazut k ma simt ok si am crezut ca tot cosmarul sa terminat. eu iti doresc sanatate si sa fi bine si sper sa nu ai aceeasi problema

    Raspunde
  • emilia (cu 5 ani in urma)
    • 0

    Buna ziua , cam de 1 luna am inceput sa ma confrunt si eu cu situatia asta...si habar nu am ce sa fac. ID - emiliaemilia84

    Raspunde
  • ((Gabriel)) (cu 5 ani in urma)
    • 0

    Pentru toți cei nefericiți care trec prin această etapă urâtă a vieții - depresia, corelată sau nu cu anxietatea - am un singur lucru să vă spun: NU disperați! Știu cum este să fii bolnav de așa ceva. Am fost în situația voastră și, după un an de când a debutat boala, mă simt bine, ca și când aș fi sănătos. Aproape că pot omite că sunt bolnav de depresie. Anxietatea a dispărut complet. Așa cum eu am putut să mă ridic din „ groapă”, așa puteți și voi. Soluția este pe cât de simplă, pe atât de complexă, dar întotdeauna eficientă: întoarcerea la Dumnezeu. De fapt, din faptul că ne îndepărtăm de El tot mai mult, de acolo pornesc și bolile noastre. Dumnezeu este tot ce e bun în viețile noastre. Cu cât ne e mai rău, cu atât ne-am îndepărtat de El. Eu m-am rugat mult în perioada când am fost bolnav. Și m-a ascultat. Am mers la psihiatru, am luat un tratament o perioadă (câteva luni), și în acest timp m-am rugat și mi-am corectat greșelile din viață. Încă mai am de lucrat, că nu sunt un sfânt, dar... iată, am aproape un an de la începutul bolii (început dureros, foarte dureros și urât!) și aproape că nu mai am nimic. Doar schimbările de vreme mă mai indispun, dar puțin, nu suficient cât să îmi fac griji. Iar ceaiul de sunătoare îmi asigură o stare bună chiar și în condiții neprielnice.

    Repet: eu am reușit să îmi revin, cu ajutorul lui Dumnezeu! Și voi puteți! Pe toți ne iubește și ne vrea zâmbitori, nu cu lacrimi în ochi. Dacă doriți să vorbiți despre depresie și aveți nevoie de un sprijin moral măcar, scrieți-mi la adresa gabriel(.)tudor@live(.)com. - am pus punctele între paranteze ca să mă protejez de spam-uri.

    Vă doresc tuturor multă sănătate și Dumnezeu să vă ajute!

    Raspunde
  • Tony (cu 5 ani in urma)
    • 0

    Cabinet individual de psihologie: “Rafaila Tony”, Braşov, Str. Saturn, Nr. 25, Sc.B, Ap. 3.
    Psiholog clinician in cadrul Sanatoriului de Nevroze Predeal
    Vicepresedinte al Asociaţiei Pro Sănătate - Centrul Psihologic Senex
    - Formare in psihoterapie : Hipnoza ericksoniana – “Asociatia Romana de Hipnoza Clinica, Relaxare si Terapie Ericksoniana” si Centrul Psihologic “New Life”.
    - Formare in psihoterapie : Psihosexologie – “Asociatia Romana de Hipnoza Clinica, Relaxare si Terapie Ericksoniana.
    - Curs de initiere in Testul Szondi.
    - Curs de formare “NLP Trainer”

    Servicii oferite:
    - Diagnostic şi evaluare clinică
    - Psihoterapie in depresie, anxietate, atacuri de panica si fobii
    - Consilierea în situaţii de criza (traume, conflict, esec, divort, deces, tentativa de suicide) şi asistenta bolnavilor terminali
    - Sustinere psihologica in dependente (alcohool, droguri, etc)
    - Optimizare şi dezvoltare personală

    Raspunde
  • cristian (cu 5 ani in urma)
    • 0

    buna.si eu sufar de anxietate cred ,pentru ca am simptome de sufocare frica multa si iritabilitate etc.te rog poti sa imi spui si mie in ce stasdiu esti acum ,ai rezolvat ceva?te simti mai bn?id meu nightangel_vip

    Raspunde
  • cristian (cu 5 ani in urma)
    • 0

    id meu este nightangel_vip, iau 1/2 alprazolam dim si seara,1 ansilan dimineata si 1/2 calmepam amiaza si seara.ma simt mai binisor dar am si o gastrita

    Raspunde
  • angela (cu 5 ani in urma)
    • 0

    buna sant noua pe sait ma comfrunt si eu de acelasi probleme ca voi si incerc singura sa confrunt boala

    Raspunde
  • (cu 5 ani in urma)
    • 0

    8 ani fara tratament?e nasol,n-ai eliminat cauzele,ca oricum medicamentele sint indicate in faza acuta,ca sa poti corecta greselile si singur apoi.

    Raspunde
  • (cu 5 ani in urma)
    • 0

    am ajuns si eu la asa ceva,trebuie putin regim(sau chiar eu am baut si ceai de roinita),deci cam trebuie sa te faci prieten cu painea prajita,si deci pe de alta parte sa ai grija la fiere ca prea uscat deja deranjeaza,plus risc de constipatie.
    in final cel mai bine sa elimini cauzele psihologice,ca sa nu ajungem la medicamente si deci alte efecte nedorite.

    Raspunde
  • (cu 5 ani in urma)
    • 0

    intai la psiholog sa vezi poate anumite lucruri de pe suflet ti le poti rezolva.
    si daca se acutizeaza si ai simptome,cam trebuie ceva medicamente o perioada,si apoi psihoterapia e buna pentru prevenire ,in caz ca nu rezolti conflictele interne.

    Raspunde
  • aniella (cu 5 ani in urma)
    • 0

    toteuaceeasiox@yahoo.com

    Raspunde
  • andrey_l22 (cu 5 ani in urma)
    • 0

    buna si eu ma confrunt cu aceasta boala de mai bine de 6 luni ma poate ajuta cineva ?

    Raspunde
  • bercuci (cu 5 ani in urma)
    • 0

    Atacurile de panica sunt expresia unor blocaje emotionale si al unei stari de tensiune -conflict emotional.Foarte util Rescue Remedy ,Rock Rose si Cherry Plum .Rescue ptr ca situatia e urgenta ,Rock Rose ptr panica agitatie extrema iar Chery Plum pentru senzatia ca se va scapa situatia de sub control.
    Info :
    http://www.formula-as.ro/2008/817/terapii-alternative-58/sanatate-din-petale-de-flori-terapia-bach-9526
    Se pot comanda :
    http://www.nelsonshomeopathy.com/shop-online/default.aspx
    Rescue se ia ca atare cate 4 picaturi de 4 ori pe zi sau la nevoie mai mult ,iar Cherry Plum si Rock Rose se pun cate 2 picaturi intr-o sticluta de 30 ml in care se pune apa de izvor si cca 10 ml brandy de calitate .Apoi diluate se iau de 4 ori sau la nevoie cate 4 picaturi sub limba.Se mai pot lua si diluate in apa 2 picaturi la zi in cca 500 ml apa care se impart pe durata unei zile la intervale regulate .Ptr .info .suplimentare contactati la remedii_bach@ yahoo.com.Nu uitati sa va bucurati de cel mai de pret dar chiar daca norii depresiei va inconjoara acum si totul pare fara iesire .O mana intinsa cu drag o vorba buna un suras va va intampina mereu !

    Raspunde
  • silvy24 (cu 5 ani in urma)
    • 0

    Buna.. sunt Silviana si am atacuri de panica sau cel putin acesta este diagnosticul pe care mi l-a dat medicul meu psihiatru. Merg la doctor si iau pastile de 1 an jumatate. As minti daca as spune ca nu m-a ajutat. Dar nu m-a scapat de asta...Crizele vin si pleaca.Unele sunt mai violente, iar altele sunt mai usor de trecut peste ele. Mie imi apar in general in somn,. Ma trezesc cu niste panici groaznice de vreau sa ma arunc pe geam As dori sa stiu cum se manifesta la voi... la mine de exemplu apare o imagine cenusie si un sir de ganduri din care am impresia ca nu mai pot iesi. Ma simt captiva intr-un "film" sau intr-un cerc (ceva de genu; nici nu pot explica) Imi face atat de rau incat mi se strange stomacul de frica si ma ia cu voma si tremurat. Experienta in sine nu tine mult insa imi este greu sa ma refac dupa. Si dupa ce ma refac cat de cat apare iar. Nu mai stiu ce sa fac. Medicul imi spune ca nu voi putea scapa de asta, trebuie sa le accept ca fiind parte din viata mea. dar imi vreau viata si energia si dorinta de a trai din nou. Am doar 24 de ani si mi se pare crud ca nu pot sa trec peste asta... ca nu va mai fii niciodata la fel. Ma simt la capatul puterii. Asta imi afecteaza si viata de cuplu. prietenul meu se simte neputincios cand eu am criza mai ales ca in momentul in care se intampla nu vreau pe nimeni langa mine sau sa ma atinga sau sa-mi vorbeasca.
    Daca ati avut aceleasi simptome ca si mine va rog sa ma contactati la adresa de mess silvy_demon. Chiar as avea nevoie de cineva care sa stie prin ce trec si sa-mi dea curaj sa merg mai departe.

    Raspunde
  • (cu 5 ani in urma)
    • 0

    anumite chestii din simptomele tale,ar tine de psihologie,deci ar fi bine sa contactezi si un psiholog.cauza pare ceva ti-a ramas in subconstient si te macina,poate un psiholog bun,scoate la iveala radacina.
    pana la urma toate atacurile pornesc de la niste probleme in suflet refulate.
    si creierul o ia razna.
    medicamentele toate ajuta pe termen scurt,nu pe lung,pentru a calma un individ suficient sa poata sa controleze mai departe singur lucrurile.
    e greu,daca si la mine daca nu elimin factorii(calculator,uneori singuratate si lipsa de socializare,sau de exteriorizare,sau emotivitate crescuta pentru orice eveniment) normal ca ajung si eu devin si meteosensibil,sau in situatii stresante.
    cert este,ca in general patesc cei de la oras asa ceva,pentru ca acum lumea se invarte cam repede,si e mare agitatie,pentru trai si supravietuire,si cine nu reuseste sa faca un echilibru,decade.dar asa cum cadem,ne putem si ridica.
    eu v-as sfatui pe toti,mai ales care sinteti tineri,sa nu uitati asta,si ca aveti putere si se poate trece,ca pana la urma si creierul e ceva fizic,care hranit bine,se vindeca.am mai spus ceva mai sus,destule lucruri ajutatoare.
    incercati sa fiti doar optimisti,si evident dupa cum vedeti,nu sinteti niciunu singuri cu asa ceva,cred ca devine boala secolului.

    Raspunde
  • (cu 5 ani in urma)
    • 0

    se poate rezolva,daca e f. acuta criza,atunci tratament medicamentos,si apoi psihoterapie.
    sau macar sedinte la un psiholog.

    Raspunde
  • Radu Pascu (cu 5 ani in urma)
    • 0

    Am luat Rivotril pentru ca aveam niste ameteli care de fapt erau manifestarea unui fundal Anxios, 2 ani a mers cum a mers, apoi a sporit Anxietatea mai bine zis Fobia, a dat si Tulburare bipolara cu Depresie, ba imi era teama, ba nu-mi era, de fapt teama era justificata, nu era fara motiv pentru ca eram in pericol sa fac niste lucruri care imi faceau rau fara sa fiu sigur ca pot sa ma abtin sa nu fac, anume nu ma mai controlam la mancare, imi venea o pofta de mancare pe fond Anxios de daca nu mancam pana ma umflam, nu ma potoleam.
    Am redus Rivotril incet incet pana l-am eliminat de tot, primele doua saptamani in sevraj eram molesit, teama sporise si mai mult, nu dormeam noapte de agitatie, abia de Joi incoace s-a mai redresat situatia, vad ca nu mai sunt asa fluctuatii de stare sus-jos ca pana acum, sper sa fie bine.
    Medicii lasa de dorit, 4 medici nu au fost in stare sa priceapa ca Rivotril-ul face ravagii mai ales ca scrie si in prospect, ei in loc sa elimine cauza treptat mai ales ca le-am spus ce si cum, daduse Antidepresive si alte Anxiolitice.
    Or fi medicamentele o solutie, insa mai bine sa eliminam cauzele din subconstient, altfel nici o sansa.
    M-am luptat cu f mult sport si mancare sanatoasa gen multe legume si carne slaba, NU MERGE ! Din contra, iti ia motivatia si vointa de nu mai poti sa faci nimic, trebuie intai sa dispara, apoi poti sa faci sport si ce trebuie. Chestia cu calculatorul iar nu prea e valida, cand ma simt bine, ma uit si la TV si la calc, fac si sport si e bine, cand nu ma simteam bine....orice faceam nu-mi venea bine.
    Exista niste reguli defecte in subconstient care dau asa stari de Anxietate si Depresie. Aceste reguli s-au format pe baza unei sensibilitati crescute la factorii negativi pe fond genetic, s-a depasit pragul, psihicul a cedat. Trebuie evitate sursele de stres.

    Raspunde
  • Mircea_7 (cu 5 ani in urma)
    • 0

    cataluca82@yahoo.com doresc sa cunosc fete care sufera de anxietate. Sufar de 9 ani.

    Raspunde
  • bercuci (cu 5 ani in urma)
    • 0

    Ptr Radu Pascu

    Din simptomele descrise vi se potriveste urmatoarea formula Flori de Bach
    Cherry plum -pentru episoadele compulsive ,Aspen -pentru frica de origini necunoscute , Star of Bethlehem- pentru depresie cauzata de traume psihice sau fizice Centaury pentru vointa slaba ,Rock rose pentru agitatie ,tensiune ,Impatiens pentru nerabdare,nervozism si insomnie,Walnut pentru hipersensibilitate la influentele mediului exterior si ajutor in procesul de schimbare interioara.
    http://formula-as.ro/2008/817/terapii-alternative-58/sanatate-din-petale-de-flori-terapia-bach-9526
    Se pot comanda :
    http://nelsonshomeopathy.com/shop-online/default.aspx

    Raspunde
  • (cu 5 ani in urma)
    • 0

    probabil ca ai nevoie de o femeie langa tine,de aia suferi atat si vrei fete :)

    Raspunde
  • (cu 5 ani in urma)
    • 0

    Rivotril este anxiolitic,nu se ia doar aia si mai ales nu mai mult de 2-3 luni,pentru a te trata de anxietate sau tulburari de panica.se ia combinat,primele luni anxiolitice sa ajute la calmare si antidepresive care elibereaza serotonina,ca sa te refaci.orice psihiatru iti va spune conform teoriei ca un tratament din asta dureaza 9 luni medicamentos,si in paralel daca e destul de obsesiv,si psihoterapie(adica niste scheme prin care incearca sa rupa lantul vicios in care te invarti)
    nu zic,e posibil ca toata viata sa avem sensibilitati,dar simptomele acute cam trec printr-un astfel de tratament,si evident daca mai departe eviti cauzele psihologice.lumea de azi e tot mai stresata,si ar trebui sa eliminam asta.trebuie sa fie lucruri si frumoasa in viata asta,nu?

    Raspunde
  • Mircea_7 (cu 4 ani in urma)
    • 0

    ai dreptate 100% draga iuiu, nu am o fata sau femeie care sa ma faca fericit si daca esti baiat sigur stii ce inseamna sa fii singur si sa nu ai o multumire sufleteasca.
    Multumesc pentru raspuns, numai bine :)

    Raspunde
  • luy (cu 4 ani in urma)
    • 0

    id-ul meu este doolce_luy pt cei care vor sa vb pe subiectul asta. am atacuri de panica de 2-3 ani..acum in ultima perioada dupa ce am luat pastile ,am vizitat psiholog si tot felul de cursuri pt a ma intelege pe mn mai bine..ma simt o idee mai bn...atacurile mele vin si pleaca ..chestia este ca nu mai fac multe lucruri care le faceam inainte. adica nu ma mai duc la plaja..nu mai merg cu liftul. nu urc mai sus de 2 etaje si lista mea poate continua. imi este greu sa fiu cu cineva care nu ma intelege pt ca nu trece prin ce trec eu. am divortat din cauza asta pt ca toata ziua si toata noaptea eu eram pe la spitalu de urgente. stau f mult in casa..nu imi gasesc de munca din cauza asta..pt ca nu pot accepta orice. cand am dat licenta la facultate,am avut un atac de panika si am pierdut licenta pt ca am iesit din sala.. cand am dat-o a doua oara...pot spune ca m-am drogat cu pastile de calmare.. ca sa pot rezista acolo..in aglomeratie...si la etaj. off...... e trist cand nu esti inteles..cand vreau sa mai fac lucrurile care le faceam inainte...sa ma păot plimba peste tot. acum nu mai ies din oras,iar in oras stau tot timpul pe langa spitale. ca sa ma simt in siguranta. e groaznic. va astept pe mess sa vb mai multe. poate ne putem ajuta reciproc

    Raspunde
  • (cu 4 ani in urma)
    • 0

    pai nu e nicio rusine sa vrei femei.dar mai bine ai cauta una care inca nu a trecut prin depresie sau anxietate,ca la un monent dat cineva trebuie sa aiba si niste nervi mai tari sa sustina pe celalalt,si daca ai patit-o ar trebui sa fie macar partenera ta.mult succes.

    Raspunde
  • (cu 4 ani in urma)
    • 0

    faci exact pe dos.nu trebuie sa renunti la chestiile obisnuite,care ar trebui sa te faca sa uiti.
    In general panica porneste de la ceva care a fost mai traumatizant,sau te-a macinat de-a lungul timpului ,iar acum psihicu rabufneste.
    Cand ai atacuri,cel putin pana nu faci un tratament adecvat cel putin 9 luni,ia niste xanax exact cand te apuca si se va potoli criza.nu trebuie sa renunti la examene importante sau alte lucruri,sau pur si simplu daca te simti amenintata de emotii puternice sau frica ia inainte de eveniment un xanax.DAR sa nu devina obicei.asta se ia in faza acuta,ca sa te poti stapani.ideea tratamentului e sa-ti "repare" psihicu sa poti rezista alteori la aceleasi situatii emotionante.succes

    Raspunde
  • rizea_stefan (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Ma numesc stefan am 21 de ani si sunt din Bucuresti, de ceva timp am picat intr-o depresie...adica m-am izolat de totii prietenii nu mai am chef sa ies cu nimeni din casa nu am mai tinut legatura cu prietenii si asta a dus la o izolare si pierderea legaturii cu ei.Chestia asta a inceput cam de 2 ani dupa terminarea liceului.Dupa liceu nu am mai dat la facultate m-am inscris la o scoala postliceala la care nu este obligatoriu sa te duci decat la sf de an , nici pe plan financiar nu stau f bine deoarece nu lucrez nu mi-am gasit inca un loc de munca am fost somer o perioada si cam asta e.Sufar de o depresie acuta zic eu nici pe plan sentimental nu stau f bine deoarece nu am pe nimeni nu am o iubita o prietena chestie care ma adanceste din ce in ce mai mult in depresie.Statul in casa si izolarea , nervi creati ca nu mi-am gasit inca o iubita a dus spre rusinea mea in ,,patima'''''''' masturbarii care o practic sa zicem..in exces daca pot sa zic asa ma ajuta oarecum sa ma ,,DETENSIONEZ.,, cu toate ca stiu ca nu este foarte ok dar ma ajuta cat de cat.Ma enervez din orice aproape sunt mereu trist si cand vad pe geam s-au ocazional cand mai ies la unele cumparaturi cupluri de tineri care se plimba pe strada mai mici sau mai mari ca mine parca imi acentueaza depresia mai tare ma gandesc ma ala de ce poate si eu nu pot sa-mi gasesc pe cineva si asta ma enerveaza foarte tare tin sa precizez nu sunt ,, chior , schiop s-au sa am defecte vorba vine'''''''' numai ca pur si simplu nu am intalnit pe cineva potrivit.Acum cateva luni ma refugiasem in alcool pot sa zic ca ,,beam ca sa numai ma gandesc la asa ceva nu pot sa zica ca ma ajuta foarte mult dar cate de cat mai trecea timpul si iti luai gandul dar am terminat si cu asta.As dori sa vorbesc cu cei ca mine si sa aud sfaturile voastre am gasit forumul asta si am zis sa incerc si eu nu sunt aici sa gasesc femei fete..etc sa nu creada cineva asta am intrat pe forum sa vorbesc cu persoane care ma pot ajuta sa trec mai usor peste depresia asta eventual sa gasesc amici/amice.Va multumesc si daca este cineva care vrea sa vorbim id meu de mess yahoo este stefan_stef43@yahoo.com

    Raspunde
  • (cu 4 ani in urma)
    • 0

    imi pare tare rau sa vad tot mai multi si tot mai tineri cu astfel de probleme.din pacate viata acum e mai grea din cauza nesigurantei dar nici problemele nu dispar stand cu mana in san si golind sticle d bautura.e buna si ea cu moderatie .asa k,Stefane lasa bautura deoparte,iesi la aer si socializeaza,chestiile astea ajuta.cat despre masturbare,ca si bautura, in exces dauneaza,tehnic vorbind,creezi o presiune sangvina mai mare decat printr-un act sexual normal,si ca orice muschi,suprasolicitat oboseste.dak esti timid,incearca si nu poti prin metode clasice,cauta pe internet dar asa s-ar putea sa nu-ti plak fizic.un compromis trebuie sa faci.ori lupti pt ceva ce-ti place ori accepti ce apare.orice ce ar fi,socializeaza,esti inca tanar ai viata inainte,dar putina vointa trebuie.iar pentru sex,sint destule anunturi prin ziar,dar sfatul meu in cazu asta,sa fi protejat.orice alegi,succes.

    Raspunde
  • paula (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Buna , stiti care cred eu ca este problema noastra a persoanelor anxioase si panicate? teama de reactia celor din jur. Ne dorim atat de mult sa fim apreciati de cei care ne inconjoara si astfel uitam sa ne multumim cu propria apreciere. In cazul meu, atacurile apar atunci cand stiu ca sunt privita, imi e atat de frica ca voi dezamagi, ca nu ma voi ridica la nivelul asteptarilor , si asta fara ca macar sa stiu care sunt asteptarile. Cert este ca asteptarile noastre de la noi sunt prea mari, chiar daca esuam si maine e o zi, chiar daca viata nostra nu se incadreaza in anumite tipare , sau daca visul nostru din copilarie nu se implineste , si cu fiecare zi avem impresia ca ne indepartam tot mai mult , care-i problema? poate viata ne pune la incercare, dar pana la urma vom primi ceva mult mai minunat decat ceea ce ne dorim noi. Trebuie sa avem rabdare cu noi, nu medicamentele sunt rezolvarea ,atunci cand avem atacurile trebuie sa incetam sa ne gandim ce cred cei care ne privesc in acel moment. Primul lucru pe care l-as spune eu despre o persoana care are un atac , daca nu as sti ce inseamna , ar fi :ce ciudat.Faptul ca sunt considerata o ciudata de niste oameni care de fapt nu stiu ce inseamna panica, e perfect normal, pentru ca trebuie sa recunoastem suntem putin "ciudati", dar asta e doar pentru ca suntem prea sensibili si poate nu am primit impulsul de care aveam nevoie pentru a lua viata in piept si pentru a infrunta atat ce e bine cat si ce e rau.Doar primind lovituri vom deveni mai puternici, iar daca noi fugim mereu de incercarile vietii, vom ramane vesnic slabi. Capul sus anxiosi din toata tara! ceea ce parea a fi un blestem , de multe ori s-a dovedit a fi o binecuvantare,si poate asa vom reusi sa cunoastem lucrurile intr-un fel aparte fata de cei "aparent puternici", ne vom pune intrebari existentiale si vom descoperi lucruri ascunse pentru altii. Dumnezeu are un plan pentru fiecare, iar daca suntem atat de multe persoane cu probleme , persoane cu temeri, poate ca asa trebuie sa fie, poate ca trebuie sa le invingem si intr-o zi , cand cei" aparent puternici" vor avea probleme ii vom putea ajuta, doar trebuie sa recunoastem mai devreme sau mai tarziu cu totii ne lovim de frica si depresie, doar ca noi care trebuie sa le infruntam in fiecare zi si in cantitati mult mai mari avem ceva practica la activ. Astfel noi cei"slabi'''''''' poate avem un rol, poate ii putem ajuta pe cei"puternici"atunci cand sunt pe cale sa -si puna capat zilelor, noi le vom spune ca frica e ceva firesc, doar noi am avut de luptat cu ea zi de zi.

    Raspunde
  • bercuci (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Bravo Paula !Nimic nu e intamplator ,totusi in procesul de vindecare e bine sa constientizam ca nu suntem singuri si ca nu e sfarsitul lumii daca traversezi o perioada urata ca fac parte din viata si ca trebuie sa stim sa ascultam vocea interioara care ne indeamna sa crestem si sa nu batem pasul pe loc.Chiar cu riscul ca vom fi propulsati inainte cu ajutorul unui sut in posterior.E important pentru cei care se confrunta cu astfel de atacuri sa faca o analiza temeinica a cauzei sa nu hiperbolizeze situatia.In cazul tau ai un fond de neincredere in propriile capacitati si nevoia de a impresiona tipica varstei tinere .Trebuie sa intelegi ca oricat ai face se vor gasi mereu voci critice sau nemultumiti .Tu fa ceea ce e bine ceea ce vocea ta interioara te indeamna si nu te irosi gandindu-te mereu sa faci pe plac cuiva ,chiar nu e necesar ca asta sa fie un lucru bun ci o forma subtila de a manipula ,de a-ti forma un cerc care nu va sti niciodata cum esti tu cu adevarat si de ce ai nevoie daca te vei ascunde dupa aceasta masca .Viata e ca un rau trebuie sa curga nu sa stagneze ,altfel se risca o explozie daca te blochezi intr-o stare emotionala fixa.Nu trebuie sa fim nici mereu fericiti ,nici mereu nefericiti ci senini in suflet si impacati cu noi insine ,Dumnezeu si oamenii din jurul nostru,capabili sa vedem frumusetea si valoare vietii.

    Raspunde
  • paula (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Multumesc tare mult pentru cuvintele frumoase si sfaturile intelepte! Sunt convinsa ca imi vor fi de mare ajutor , si sper ca pe viitor sa reusim cu totii sa depasim incercarile vietii , sa ne invingem temerile si sa acceptam ajutorul celor din jur.Cu Dumnezeu inainte!

    Raspunde
  • bercuci (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Paula ma bucur ca poate pentru o clipa te-am facut sa nu te mai simti singura si sa constientizezi ca sunt stari trecatoare care insa se aprind ca un semnal de avertizare ca ceva trebuie schimbat.Si acel ceva tu decizi cand si cum si nimic nu-ti poate face rau decat daca tu permiti sa-ti fie atinsa acea parte nemuritoare din esenta ta .Si aminteste-ti ca TU VALOREZI!
    Tania B.

    Raspunde
  • (cu 4 ani in urma)
    • 0

    asa.ma bucur ca se face "terapie de grup",ajuta si asta f.f. mult.
    Ati puntat mai sus,niste lucruri pozitive,autosugestia pozitiva(legat de asta am vazut si eu la o doamna cititind in revista "psihologia azi" un articol despre formule pozitive),iar este ajutatoare.sa speram, ca orice boala,trece si fiecare isi vede mai departe de viata.

    Raspunde
  • bercuci (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Ceea ce este infricosator la atacurile de panica este caracterul imprevizibil al crizelor ,vin cand nici nu te astepti si limitarile la care te supune:fobia de aglomeratii de compania altor persoane si totusi sentimentul ca esti abandonat in ciuda faptului ca tu insuti cauti izolarea.O astfel de criza este greu de gestionat daca subiectul nu invata ca macar sa nu-i fie foarte frica pentru inceput pentru ca crizele vin si pleaca iar senzatia de moarte iminenta desi pare foarte reala nu e .Deci gandul ca trece ,ca nu ni se intampla nimic rau ,ca nu suntem singuri si exercitiile de respiratie sunt un ajutor imens .Florile lui Bach pe care vi le-am tot recomandat aici sunt remedii care ajuta sa scoatem la suprafata acele emotii si blocaje care ne-au dus in aceasta situatie ,actionand inclusiv in crize Florile te ajuta sa intelegi ca sunt strai trecatoare care vor disparea .Sunt remedii naturale descoperite de un medic englez cercetator in homeopatie E.Bach in 1930 si se gasesc in toate farmaciile occidentale mai putin la noi .Se pot lua si fara indrumarea unui specialist avand la indemana un manual cu fisa florilor.Eu insumi am trecut prin depresie ,atac de panica stiu cat de greu e si stiu cum te simti,de aceea cu drag daca pot sa-i fiu alaturi cuiva eu sunt aici.

    Raspunde
  • oana (cu 4 ani in urma)
    • 0

    doresc sa fac parte din acest clob(cerc) va multumesc ca ati infintat asa ceva pt noi.sau spre bine bnostru,id meu este lili.ilinca astept sa vb sau id intreg lili.ilinca@yahoo.com e foarte trist sa ai o asa suferinta si o spun cu toata convingerea ca asa ceva am de f mult timp,

    Raspunde
  • denisadana (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Buna Paula,
    E clar ca suferi de asa numita "fobie sociala"sau "socio fobie"... Toti ceai care au anxietate trec si prin asa ceva. Imi aduc aminte ca in perioadele dese de anxietate aveam si teama de a nu lesina, sau a ma bloca cand eram la un examen sau la birou. E clar ca doar cel care trece prin asa ceva stie despre ce este vorba.Eu am gasit pe cineva care m -a ajutat sa trec peste starile de rau si acum sunt ok. Sper sa gasesti si tu.Nu incerca ceva complicat. Din experienta iti spun ca lucrurile complicate nu sunt mereu bune. Incerca sa iti sichimbi gandirea.. e ceea ce trebuie sa faci cu prioritate.
    Toate bune Emi

    Raspunde
  • bercuci (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Atunci cand vorbesti despre ceea ce te inspaimanta exorcizezi macar partial acel rau care nu-ti da pace ,de aceea e important sa externalizam emotiile fara sa ne fie teama ca vom scapa lucrurile de sub control.Vorbind despre asta ,impartasind cu persoane care trec sau au trecut prin aceleasi stari situatii asemanatoare ne dam seama ca nu suntem unicii care infrunta acest sentiment teribil exacerbat,,FRICA''''.care de altfel e un sentimen uman firesc care ne ajuta sa supravietuim avertizandu-ne sa nu ne aruncam cu capul inainte in diverse aventuri.Deci haideti sa convertim frica patologica intr-una sanatoasa.Exercitiile de respiratie,exercitiul fizic ,rugaciunea ,meditatia crestina ,compania persoanelor care ne iubesc si pe care ii iubim sunt toate remedii pentru un suflet zbuciumat si inspaimantat .

    Raspunde
  • paula (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Sunt convinsa ca trebuie sa incep prin a-mi schimba modul de gandire , sa nu ma astept mereu sa fiu apreciata sau sa imi creez o imagine perfecta , pentru ca desi prin absurd sa zicem ca cei din jur ar avea numai lucruri bune de spus despre mine ,( asta fiind imposibil), eu voi fi mereu constienta ca nu e asa si ca eu nu le-am permis sa ma cunoasca asa cum sunt, evitand orice apropiere . Eu trebuie sa arat cum sunt de fapt, desi pentru moment imi este destul de greu ,pentru ca frica de a nu dezamagi ma macina continuu.Emi sunt foarte bucuroasa ca esti ok si ca ai reusit sa treci cu bine peste incercarea cu care eu ma lupt momentan , asta imi da speranta pentru viitor si ma ajuta mult sa vad ca desi ai avut aceleasi simptome pe care le am eu ,tu esti exemplul viu ca acestea pot fi depasite.De multe ori am fost tentata sa incerc sa ma vindec prin medicamente dar acum sunt convinsa ca nu asta e solutia , in cazul meu un rol fundamental il are credinta in Dumnezeu si sunt sigura ca voi reusi sa ma fac bine, trebuie doar sa gandesc pozitiv , sa las binele din mine sa evolueze si sa inving teama.M-au ajutat foarte mult incurajarile si sfaturile voastre , ale Taniei si ale tale Emi , m-ati facut sa vad ca nu sunt singura care se confrunta cu aceasta problema , si sper ca prin impartasirea problemelor cu care ne confruntam sa-i ajutam si pe ceilalti sa vada ca nu sunt singuri,si ca frica e ceva normal, ca ea poate fi invinsa, depasita sau chiar transformata in ceva pozitiv,sanatos si pastrata pentru a ne avertiza uneori, insa nu trebuie sa o lasam pe" ea" sa ne controleze viata .

    Raspunde
  • denisadana (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Bravo Paula asa te vreau ..pozitiva...dar din pacate nu ajuta doar pozitivismul .Trebuie sa intelegi de ce ai ceea ce ai si mai ales ce sa faci ca sa scapi din cercul fricii.Asta este arma ta si cand vei avea asa ceva va dispare si anxietatea..Toate bune
    Emi

    Raspunde
  • (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Da ,spunea Bercuci,ca specificul acestei "boli" e ca e imprevizibila,dar cel putin eu cu ceea ce lupt, e sa accept ca nu e ceva care aduce sfarsitul,ci ca o alta "criza" :diaree,durere de cap,de masea,rau de mancare,insolatie,etc...
    Si oarecum e sub control,dar cauza trebuie eliminata,si in rest factorii pozitivi deja de multe persoane,mentionate aici,dar fiind legat de psihic,are o latura psiho-sociala as zice eu,caci psihicu traieste emotiile,ratiunea si astea se cam realizeaza prin socializare si prin reactia celor din jur,deci e bine sa avem un mediu pozitiv,vesel,sociabil si cel putin o persoana suportiva care sa mai dea imbold iar emotiile trebuie sa curga,adica exprimate,nu refulate sau neimpartasite.sa speram ca toti avanseaza sau tin sub control aceasta maladie din noua era "digitala" si a vitezei.

    Raspunde
  • bercuci (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Da ideea e ca suntem ,,o apa vie'''' care trebuie sa curga .Emotiile refulate in mod constient sau inconstient la un moment dat ies la suprafata de obicei in jurul varstei de 25-30 ani /45-50 in perioadele cand psihicul trece de la o etapa la alta .Uneori nu ne dam seama care este cauza.In acest sens ajuta meditatia nu cea budista sau YOGA fac parte din ceasi religie panteista=mai multi dumnezei ci cea crestina .Apoi se fac exercitii de incetinire a ritmului de viata .Incepand prin a respira cu calm ,a face lucruri in ritmul personal,a ne dedica nevoilor afective , a face ceva ce ne place si neaparat bai de soare multa miscare mult mers pe jos ,reduce anxietatea.Ma bucur ca ti-am putut fi alaturi Paula !

    Raspunde
  • denisadana (cu 4 ani in urma)
    • 0

    daaaaaaaaaaaa...de ce nu yoga sau budism?ce are ca e o credinta panteista??Nu are importanta despre ce este acea credinta... atat timp cat tu faci doar niste exercitii.Sa nu fim fudamantalisti ...totul ajuta... si mai ales gandirea.Deegeaba iti exprimi emotiile daca nu iti rezolvi problemele,simptomele si nu iti modifici gandirea.
    Si inca ceva credinta nu insemna sa crezi ca Dumnezeu te pedepseste pt ceea ce iti doresti ,ca te urmareste tot timpul si ca te pedepseste ori de cate ori greseti cu ceva etc.Deci atentie ce crezi ..acest lucru iti afecteaza perceptia despre realitate ..subliniez PERCEPTIA
    Toate bune
    Emi
    PS Da mi si mie un exemplu de meditatie crestina..sunt curioasa....

    Raspunde
  • paula (cu 4 ani in urma)
    • 0

    ok, eu consider ca teama sau ma rog panica , anxietatea provin din faptul ca noi punem prea multa presiune pe umerii nostrii(asa cum am mai spus) atunci cand suntem speriati de anumite lucruri si se declanseaza atacul de panica , suntem constienti ca nu avem puterea sa inlaturam ceea ce ne sperie si atunci ne panicam tot mai tare si incepe atacul. Lucrurile care ne provoaca panica , sunt lucruri sau ma rog evenimente la care ne gandim prea intens, ne dorim sa iasa cat mai bine , cel putin in cazul meu asa e, imi dau seama ca trebuie neaparat sa fac anumite lucruri, gen licenta, interviu pentru o slujba,lucruri care implica realitatea , lumea materiala care atunci cand vin in contact cu psihicul si cu emotiile , nu se imbina deloc armonios ,in cazul meu ,sentimentele imi coplesesc ratiunea si nu ma pot comporta natural in mijlocul unui atac. Evident ca acest lucru nu e ceva normal, nimeni nu spune ca trebuie sa lasi doar sentimentele sa te conduca si atunci vei fi protejat pentru ca vei simti pericolul si vei sti sa te aperi. In cazul anxietatii te simti mereu in pericol chiar si atunci cand nu e cazul. Credinta nu are nimic de-a face cu frica, credinta inseamna tocmai sa invingi frica, atunci cand esti atacat de sentimentele acelea daunatoare, trebuie sa realizezi ca daca tu nu poti invinge acele frici,sau fobii , exista o forta superioara care poate , tot ce trebuie sa faci este sa-I ceri ajutorul . Rolul credintei e tocmai acela de a-ti aduce pacea interioara, lucrul acesta nu poate fi realizat decat prin imbinarea unei ratiuni si a unor sentimente sanatoase. Nimeni nu spune sa evadezi din realitate, ci doar sa realizezi ca tu reprezinti mult mai mult decat o simpla materie, ai un suflet care este in cautarea pacii , a fericirii, iar anxietatea nu te face sa fii impacat sau fericit ,ci din contra. Dumnezeu ne vrea binele, nu cred ca Tania a spus ca El ne-ar pedepsi prin aceasta boala , Dumnezeu reprezinta doar binele, daca anxietatea e ceva care ne face rau e clar ca nu vine de la El. Emi , un exemplu de meditatie crestina care pe mine ma ajuta mult este rugaciunea, si cred ca poate fi incadrata la meditatie deoarece aceasta implica clar o cugetare adanca si o reflectie. Numai bine!

    Raspunde
  • denisadana (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Buna,
    Rugaciunea nu e meditatie,,ci e o comunicare cu DUMEZEU..este clar ca nu DUMNEZEU iti da o boala sau alta .Dar acest lucru este adanc inradacinat in credintele pe care le avem noi desptre DUMNEZEU si ne poate face sa credem aces lucru.De exemplu eu imi doresc ceva pe care il consider atentie il CONSIDER a fi rusinos,ne la locul lui etc ,,insa eu vreau sa imi place sa fac acel ceva .In momentul in care il fac ma simt vinovata si rusinata ca l -am facut si ...daca dupa acesta am cumva o stare de rau imediat pot face legautura cu o pedeapsa. divina.Insa chiar gandul meu de rusine si vinovatie este cel care imi poate declasa acea stare. Panica este sau poate fi declansata si de felul in care percep eu o situatie ,,pt ca realitatea este si ea o perceptia.Cu alte cuvinte eu pot percepe ceva total nesemnificativ ca fiind ceva f periculos si atunci sa am o stare oarecare legata de perceptia mea despre acel ceva.Poate este alambicat ,,dar nu stiu cum sa explic altfel .
    Sper sa ajute
    Emi

    Raspunde
  • paula (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Am inteles ce vrei sa spui Emi, intrebarea care se pune este de ce apare gandul de rusine si vinovatie, poate ca ceea ce fac e intr-adevar rau pentru mine sau poate e doar mintea mea care percepe acel lucru ca fiind rusinos.Aici consider eu ca intervine credinta in Dumnezeu si nevoia de a-I cere ajutorul, pentru a ne face sa distingem clar cand e cazul sa ne rusinam de ceea ce facem si sa ne oprim , si cand nu e cazul, mintea noastra nefiind capabila uneori sa faca aceasta diferenta . Distinctia intre ceea ce e bine si ceea ce e rau a fost facuta deja, trebuie doar sa citim Biblia si sa o intelegem.In Biblie ni se mai spune ca atunci cand vine mandria vine si rusinea si in cazul meu chiar asa e , vreau ca totul sa iasa conform planurilor mele, mintea mea realizeaza totusi ca nu sunt capabila sa controlez chiar tot , de cele mai multe ori nici macar propriile trairi si atunci ma panichez. Sunt prea perfectionista din fire, poate prea mandra, incat chiar si gandul la un esec ma face sa devin panicata.Rugaciunea insa are rolul de a ne aduce pacea , de a ne elibera ne face sa vedem ca noi nu putem controla totul, ca panica nu-si are locul, si ca Dumnezeu detine controlul .Tot ce vreau sa spun este ca in procesul de vindecare , trebuie sa realizam ca avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu , care ne poate oferi speranta si mult pozitivism.

    Raspunde
  • denisadana (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Sunt de acord cu tine.Sigur ca avem nevoie de DUMNEZEU ..El este prezent in viata noastra si ne ajuta chiar daca nu asa cum vrem noi sa o faca.Acum ..vinovatiile le am doar pt ca asa am invatat eu... ca ceva este rau.Asta nu insemna ca acel lucru sau acea dorinta chiar e rea.In ceea ce te priveste eu inteleg ca ai doar o fobie sociala ..ceea ce nu e asa grav daca ..fobia nu este insotita si de simptome..iti urez o zi buna
    Emi

    Raspunde
  • bercuci (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Nicolae Steinhardt spunea ,,frica e un elefant cu picioare de purec''''.Hristos dupa inviere imediat a spus ;nu va fie frica''''!Meditatia crestina consta in contemplarea frumusetilor create ,umplerea sufletului cu acea stare de har divin care iti inunda inima cu un sentiment de pace nepamanteasca.Nu e o pierdere in Nirvana ,o abandonare ci redescoperirea propriei interioritati in comuniune cu Dumnezeu .Yoga face parte din budism e o forma de inchinare si consta asumarea pozitiilor care imita pozitiile sarpelui,a cobrei mai exact .Sarpele reprezinta tot ce este sofism si perfectionism exacerbat care iesit di ordinea fireasca .Este viclean.Inseala .Natura prin contemplare ne arata ca armonia nu sta in perfectiune ca totul e viu si in transformare.Eu m-am simtit datoare sa punctez apoi fiecare alege drumul si destinatia sa .Nu putem renunta la notiunea de bine si rau putem doar sa devenim constienti ca moartea a fost invinsa,ca putem fi iertati si putem invia.Nimeni nu se inalta prin fortele si faptele sale ci i se daruieste continuu in acest act de iubire divina care depaseste intelegerea noastra limitata si pe care doar o banuim in putinele momente de iluminare .

    Raspunde
  • CARLAELENA (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Asi vrea sa intru si eu in grup id meu mariposa1453 .Eu nu am vorbit niciodata despre frica asta dar cred ca nu o am de mult timp. Sincer nu asi vrea sa postez aici de ce mie frica. Astept pe cineva care vrea sa vb cu mine

    Raspunde
  • denisadana (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Ce sa mai spun??E f ineligenta remarca ta Bercuci, foarte la obiec si ma ales plina de misticism.Dar revin (sunt incapatanata) si spun din nou.... niste exercitii nu iseamna o relige asa cum daca stai in genunchi nu insemna neaparat ca esti crestin.Si e adevarat este vorba despre un sarpe (cundalini) care se spune ca este o energie la baza sirei spinarii ,,dar nu e o postura..Deci tolerantza...Biblia spune "iarta ti aproapele"...deci sa fim toleranti.Si mai spune undeva ".....Nimic nu este intinat prin sine,decat numai pentru cel care gandeste ca e ceva intinat ;pentru acela intinat este... " Romani 14 verset 14..

    O zi buna tuturor ..Emi

    Raspunde
  • bercuci (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Draga mea ,eu nu am ce sa-ti iert tie si nu minimalizez sau maximizez ceva .Fiecare om trebuie sa aiba propriile experiente din care sa invete, cine sunt eu sa te judec? ,Adevarul infloreste in inima oricarui om care il cauta iar caile lui D-zeu sunt nestiute de om.Eu am exprimat un adevar crestin este datoria mea sa spun adevarul .Iti raspund si eu cu un verset ,,toate sunt bune dar nu toate imi sunt de folos'''' ''''iar de vei castiga lumea intreaga si vei pierde sufletul tau ce vei dobandi?''''Ptr o informare corecta se asuma pozitia cobrei cu pieptul ridicat si sprijinit in maini ca spiritul (energia)cobrei sa patrunda in corp timp in care subiectii au trairi de tip extracorporal si extrasezorial remarcabile.
    Dar acest topic nu este despre yoga ca terapie, banuiesc ca nu toata lumea e interesata ,mai ales in toiul unui atac de panica .
    .

    Raspunde
  • denisadana (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Ai dreptate...din nou...ca sa nu ne duelam in citate ,.....eu inchei aici subiectul...
    Emi

    Raspunde
  • (cu 4 ani in urma)
    • 0

    eu zic sa nu astepti,daca ai ajuns aici deja te impinge ceva din interior sa-ti exprimi teama de care zici,pai exprim-o,lasa sentimentele sa curga,ca daca le tinem din diferite motive(de multe ori stupide ca invidia sau orgoliul),incepe sa ne afecteze.sper sa-ti faci curaj sa ne spui ce te doare si ce ai pe suflet,si in plus oricum sint destule id-uri pentru a contacta si pe cineva in privat.succes

    Raspunde
  • denisadana (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Off,offf ,off!! A, zis ca o sa fiu cuminte ,si uite ca nu sunt.E posibil sa imi placa sa am ultimul cuvant si …..Sa o luam punctual..Citatele pe care le-ai dat tu acolo se refera la bogatie .Cu alte cuvinte omul este tot timpul cu gandul la lucrurile materiale si de loc la cele spirituale.Din acest punct de vedere crestinismul asa cum este el astazi a esuat in incercarea de a impune aceste valori .De ce??Da-mi un singur exemplu de popa sarac intr-o parohie bogata..Daca il gasesti asi fi interesata sa aflu si eu numele acestui om .Punctul doi..nu ai cum pierde ceva ce nu este al tau .In prima carte a bibliei Facerea stau scrise urmatoare citez cu aproximatie “DUMNEZEU l-a creat pe om din tarana pamantului .. i-a suflat in nari suflare de viata si omul a devenit un suflet viu”Cu alte cuvinte trupul nu ne apartine pt ca este conform bibliei “templul lui DUMNEZEU” iar sufletul nici atat pt ca este dat de DUMNEZEU.Daca privesti asa lucruril este clar ca faptele sau dorintele tale nu iti pot influenta pierderea sau nu a sufletului.Punctul trei…Nu exista concentrate crestina ,budista,taoista,daoista etc ci concentrare.Budistii nu au facut decat sa dezvolte niste exercitii care sa i ajute sa controleze mintea ..stiind ca gandirea este o forma de energie… Cam astea sunt comentariile mele si inca ceva e foarte important ce gand ai in legatura cu ceva Una este sa faci din frica ceva si alta sa faci din iubire aceasta este marea deosebire intre abordarea noastra.Daca eu fac ceva din iubire atunci acel ceva nu este greu ci devine usor ,daca fac acelasi ceva din teama acel ceva devine greu si de nesuportat

    Raspunde
  • bercuci (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Eu nu vreau sa am ultimul cuvant e problema ta ce faci tu in viata dar nu incerca sa schimbi sensul cuvintelor toti stim care e realitatea cu preotii si altii care gresesc.Dar suntem datori sa facem curatenie in casa sufletului nostru si sa aparam dreptatea si adevarul si sa fim iubitori cu aproapele .Tu daca vrei sa faci yoga e problema ta daca asta iti face bine tie nu inseamna ca e si alegerea altora in acest caz dezbate acele texte nu intina BIBLIA .
    Citatul e de aici
    CORINTENI 1
    ,,Capitolul 10

    1. Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi că părinţii noştri toţi au fost sub nor, toţi au trecut prin mare,

    2. toţi au fost botezaţi în nor şi în mare, pentru Moise;

    3. toţi au mâncat aceeaşi mâncare duhovnicească,

    4. şi toţi au băut aceeaşi băutură duhovnicească, pentru că beau dintr-o stâncă duhovnicească ce venea după ei; şi stânca era Hristos.

    5. Totuşi cei mai mulţi dintre ei, n-au fost plăcuţi lui Dumnezeu, căci au pierit în pustie.

    6. Şi aceste lucruri s-au întâmplat ca să ne slujească nouă drept pilde, pentru ca să nu poftim după lucruri rele, cum au poftit ei.

    7. Să nu fiţi închinători la idoli, ca unii dintre ei, după cum este scris: „Poporul a şezut să mănânce şi să bea; şi s-au sculat să joace.”

    8. Să nu curvim, cum au făcut unii din ei, aşa că într-o singură zi au căzut douăzeci şi trei de mii.

    9. Să nu ispitim pe Domnul, cum L-au ispitit unii din ei, care au pierit prin şerpi.

    10. Să nu cârtiţi, cum au cârtit unii din ei, care au fost nimiciţi de Nimicitorul.

    11. Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde, şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor.

    12. Astfel dar, cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă.

    13. Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.

    14. De aceea, preaiubiţii mei, fugiţi de închinarea la idoli.
    ------------------------------------------------------------------------------------------
    15. Vă vorbesc ca unor oameni cu judecată: judecaţi voi singuri ce spun.

    16. Paharul binecuvântat, pe care-l binecuvântăm, nu este el împărtăşirea cu sângele lui Hristos? Pâinea, pe care o frângem, nu este ea împărtăşirea cu trupul lui Hristos?

    17. Având în vedere că este o pâine, noi, care suntem mulţi, suntem un trup; căci toţi luăm o parte din aceeaşi pâine.

    18. Uitaţi-vă la Israelul după trup: cei ce mănâncă jertfele, nu sunt ei în împărtăşire cu altarul?

    19. Deci ce zic eu? Că un lucru jertfit idolilor, este ceva? Sau că un idol este ceva?

    20. Dimpotrivă, eu zic că ce jertfesc Neamurile, jertfesc dracilor, şi nu lui Dumnezeu. Şi eu nu vreau ca voi să fiţi în împărtăşire cu dracii.

    21. Nu puteţi bea paharul Domnului şi paharul dracilor; nu puteţi lua parte la masa Domnului şi la masa dracilor.
    --------------------------------------------------------------------------------------------------------------
    22. Sau vrem să întărâtăm pe Domnul la gelozie? Suntem noi mai tari decât El?

    23. Toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos. Toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate zidesc.
    --------------------------------------------------------------------------------------------------------
    24. Nimeni să nu-şi caute folosul lui, ci fiecare să caute folosul altuia.

    25. Să mâncaţi din tot ce se vinde pe piaţă, fără să cercetaţi ceva din pricina cugetului.

    26. Căci „al Domnului este pământul şi tot ce cuprinde el.”

    27. Dacă vă pofteşte un necredincios la o masă, şi voiţi să vă duceţi, să mâncaţi din tot ce vă pune înainte, fără să cercetaţi ceva din pricina cugetului.

    28. Dar dacă vă spune cineva: „Lucrul acesta a fost jertfit idolilor”, să nu mâncaţi, din pricina celui ce v-a înştiinţat şi din pricina cugetului; căci „al Domnului este pământul şi tot ce cuprinde el.”

    29. Vorbesc aici nu de cugetul vostru, ci de cugetul altuia. Căci de ce să fie judecată slobozenia mea de cugetul altuia?

    30. Dacă mănânc, aducând mulţumiri, de ce să fiu vorbit de rău pentru un lucru, pentru care mulţumesc?

    31. Deci, fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva: să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu.

    32. Să nu fiţi pricină de păcătuire nici pentru Iudei, nici pentru Greci, nici pentru Biserica lui Dumnezeu.

    33. După cum mă silesc şi eu în toate lucrurile să plac tuturor, căutând nu folosul meu, ci al celor mai mulţi, ca să fie mântuiţi.''''

    Raspunde
  • denisadana (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Bine...ma dau batura...si nici macar nu imi place yoga..eu vorbeam de idee ..esti liber sa alegi ,,dar se pare ca nu....in acceptiunea voastra..si nu inteleg cum "intin" Biblia nu e scris acolo ce am citat eu sau ce??..Deci fiecare e liber sa faca ceea ce crede ca e mai bine..si sa se "concentreze crestineste"daca poate...Si acum ce iti e si cu ralitatea asta ,,unii gresesc ,,pai aia sunt majoritari 99.9 % .....asa ca....ce s-a schimbat?Sigurul curent in acest sens a fost al Sf Francisc... si ala in biserica catolica..si a sfarsit find cel mai bogat ordin..Deci ce vorbim aici??

    Raspunde
  • bercuci (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Ai citat interpretand eronat ceea ce face diferenta ,si eu am aceeasi problema cu degenerarea vietii spirituale dar nu ma mai raportez la asta ma raportez la ceea ce fac eu si incerc sa cultiv acele lucruri in inima mea si in jurul meu altfel riscam sa ne transformam in palavragii care nu aplica principiile corecte in viata de zi cu zi .Sau Clowni care mimeaza a fi ceva.Umilinta si modestia lui Hristos pe mine ma impresioneaza .Noi suntem liberi sa alegem sa ne autodistrugem nu ne impiedica nimeni .Si tendinta umanitatii e asta .Dar nu avem cum sa nu ne simtim pacatosi daca mintim ,facem crime si alte fapte ireprobabile de aceea e bine ca constiinta ne impiedica .

    .Te asigur ca pana si un copil mic are constiinta a ceea ce face.De unde oare ,de unde stie el sa faca diferenta ,cine i-a implementat aceasta lectie?Fac acest discurs ca sa aprofundam ideea cu sentimentul de culpa despre care vorbeati mai sus .Sunt lucruri care le stim deja altele care le invatatam de la familie ,mediul unde crestem .Unele gresite care ne anihileaza capacitatea primara de a analiza corect .Atunci cand se produc dezechilibre sau ies la suprafata dupa ani si ani in care au fost blocate din dorinta de a merge mai departe sau neacceptare sau soc prea mare ies la suprafata trairi exagerate.Carora nu le facem fata pe moment .Si poate reactionam tot asa exagerat.In afara situatilor psihologice ,sunt boli care pot provoca stari de anxietate .Chiar vorbeam cu o persoana care are aritmii si face atacuri de panica in timpul crizelor.Sau pot aparea in cursul etapelor de maturizare ,avem mai multe de-a lungul anilor fiecare in functie si de evenimentele traite si de capacitatea de maturizare emotionala.
    Se impune intotdeauna o autoevaluare atenta ca sa poti elimina din cauze sau constientizarea unei anumite situatii de viata , cat si invatarea unor tehnici simple de auto-ajutor ,despre care iar s-a vorbit mai sus .

    Raspunde
  • denisadana (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Da...Sunt de acord cu tine.Asa este ..cu unele exceptii... un copil mic nu stie diferenta intre bine si rau ..el este invatat ...De asemenea ... nu stie ce este frica ,,si asta se invata.Cata frica si cate reguli invata el ..asta depinde doar de parinti,profesori si mai ales de experientele pa care le are el vis a vis de mediu in care traieste.Asa se formeaza personalitatea.Acuma .. nu stiu daca am interpretat sau nu gresit ceea ce am citit ...am dat doar citate,iar una din functiile psihicului (activitate cognitiva) este interpretarea si perceptia realitaii.Nimeni nu poate sa spuna ca este detinatorul adevarului absolut
    ITi urez tit binele din lume
    Emi
    PS.Toti trebuie sa incercam sa fimmai buni,,si mai ales sa nu judecam pe altul..

    Raspunde
  • paula (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Intelegerea Bibliei nu lasa loc de interpretare, nu este meritul cuiva in a intelege corect sau nu, pentru a descoperi adevarul din spatele cuvintelor, adevar care este unul singur, trebuie sa ne rugam si sa cerem ajutor de la cel care a pus acel adevar in Ea , pentru a-l descoperi asa cum El l-a lasat.Ma bucur tare mult ca ati ajuns la pace, esenta credintei e dragostea si noi trebuie sa ne sustinem reciproc chiar daca opiniile noastre difera, trebuie sa ascultam si parerea celuilalt , sa aceptam daca are dreptate in unele privinte , sa-i spunem daca consideram ca se inseala, dar niciodata sa nu-l judecam .Va doresc numai bine!

    Raspunde
  • annemarie (cu 4 ani in urma)
    • 0

    as vrea ajutor pentru un bun prieten al meu; eu nu mai stiu sa-l ajut si vad ca este ff grav....id-ul meu este mariana_b92 ;problema este ca in felul acesta si eu devin depresiva.. ma implic prea mult si nu am nici un rezultat.. as dori sa povestesc cuiva ce i se intampla si sa vedem cum il putem ajuta

    Raspunde
  • (cu 4 ani in urma)
    • 0

    imi pare rau ca ai ajuns in situatia asta,cum spuneam cuiva mai sus,e nevoie de oameni sanatosi si puternici,nu la fel de bolnavi ca parteneri.
    Sfatul meu,e daca spui ca e f.f. grav,adica eu nu vad asta decat ca ar avea atacuri de panica,chiar repetate,ceea ce se trateaza in faza acuta cu medicamente,si in prima faza cand incepe,are mare nevoie de suport moral,de oameni care tin la el,de caldura si siguranta mai ales.de fapt e sentimentul ca esti pierdut,ca mori,ca se termina totul,si ai nevoie de toti in preajma ta.Dupa ce trece de etapa asta,sa mearga si la un psiholog pentru psihoterapie,sau cel putin consiliere,si cateva chestii tehnice cum ar fi respiratia,si alte sa zicem metode de prim ajutor in cazuri de urgenta.Totul porneste in afectiunile astea de la sentimente neindeplinite sau nemarturisite,blocaj la nivel emotional,si cand se umple paharul,se descarca organismul la nivel fizic.Mult succes

    Raspunde
  • alimar (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Ma alatur si eu grupului vostru. Sufar de multi ani de anxietate, am foarte rar atacuri de panica-in situatii conflictuale majore sau stress puternic.De un an starile mele depresive s-au accentuat.E greu ca nu am la cine sa cer ajutor, familia nu m-ar intelege, m-ar considera exagerata,obsedata, sau chiar nebuna, ar zice ca am starile astea fara un motiv intemeiat.Nu am cum sa consult un psiholog, locuiesc intr-un oras mic. Incerc de mult timp sa ma controlez singura si sa ma autoeduc, nu am alta solutie. Prin rugaciune, si printr-o metoda f. buna de autoterapie , gasita pe un site, pe net.
    Va dezvalui si voua aceasta metoda, incercati sa o urmati, va va ajuta. Eu o aplic de 4 zile si ma simt, neasteptat de bine, ii multumesc pe aceasta cale persoanei care a conceput-o si celei care a publicat-o..

    Raspunde
  • alimar (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Iata metoda. -daca reusiti sa respectati aceste reguli timp de 10 zile consecutiv, va veti simiti mult mai bine,daca veti reusi sa continuati acest mod de viata, sunteti salvati.Adio anxietate, depresie, fobie sociala!

    Regula 1
    In urmatoarele 10 zile, refuzi sa accepti ganduri si sentimente sterile si negative. Nu-ti pui intrebari nocive si nu folosesti un limbaj devitalizant. Ai inteles?! Vezi ca te urmaresc..
    Bun.
    Regula 2
    Cand te surprinzi concentandu-te asupra unui lucru negativ, si cu siguranta o vei face, fiindca asa ai functionat pana acum, introduci imediat puterea gandirii pozitive ca sa redirectionezi concentrarea asupra unei stari emotionale mai bune.
    Ti-e clar?
    Stai linistit nu te las la greu…
    Iti dau urmatoarele intrebari ajutatoare si transformatoare:
    Intrebarile pentru rezolvarea problemelor
    1. Ce e nemaipomenit in aceasta problema?
    2. Ce nu este perfect inca?
    3. Ce sunt dispusa sa fac pentru a obtine ceea ce vreau?
    4. Ce sunt dispusa sa nu mai fac pentru a obtine ceea ce vreau?
    5. Cum asa putea sa ma bucur de toate acestea pe parcurs, in timp ce fac ceea ce este necesar pentru a obtine ceea ce vreau?
    Intrebarile care iti dau energie dimineata:
    1. De ce anume sunt fericita in viata mea de acum?
    2. De ce anume sunt entuziasmata in viata mea de acum?
    3. De ce anume sunt mandra in viata mea de acum?
    4. De ce anume sunt recunoascatoare in viata mea de acum?
    5. De ce anume ma bucur in viata mea de acum?
    6. De ce ma implic in viata mea de acum?
    7. Pe cine iubesc? Cine ma iubeste?
    Intrebarile care iti dau energie seara:
    1. Ce am daruit azi?
    2. Ce am invatat azi?
    3. In ce fel ziua de azi a adus ceva in plus calitatii vietii mele sau cum pot folosi ziua de astazi ca pe o investitie in viitorul meu?
    Regula 3
    In urmatoarele zece zile ai grija sa-ti concentrezi atentia exclusiv asupra SOLUTIILOR si nu asupra problemelor. De indata ce percepi o posibila schimbare, concentreaza-te IMEDIAT asupra posibilei solutii.
    Regula 4
    Daca dai inapoi sau daca simti ca gandurile negative si sterile preiau controlul nu-ti fa reprosuri, nu te condamna. Nu e o problema atata vreme cat modificarea intervine imediat. Daca insa continui sa accepti ganduri si sentimente sterile, negative pe o perioada mai lunga de timp, trebuie sa astepti pana a doua zi si sa o iei de la capat cu cele zece zile de autoterapie.
    Simplu si eficient.
    Nu dispera nici o secunda.
    Persoanei care mi-a dezvaluit metoda i s-a intamplat in a noua zi sa piarda controlul gandurilor, sa se innece la mal, si a doua zi a luat-o de la capat." Si-ti spun ca as mai lua-o de la capt de 100 de ori. Si chiar asa fac cand simt ca increderea mi se clatina. Nu-mi perimt sa traiesc alta viata decat cea pe care o traiesc acum. Sunt prea fericita de ceea care am devenit. Am muncit prea mult la mine ca sa ajung unde sunt."
    Acest program e miraculos, te scapa de gandurile limitative si negative.
    Vei trimite un nou mesaj creierului tau si vei impune noi rezultate.
    Acum tu esti sclavul creierului tau, el cere si tu executi, si-ti sabotezi viata, alungi succesul si fericirea pe geam.
    Stop!
    Acum e momentul sa preiei tu fraiele in mana si sa-i ceri creierului noi gandurile fertile, emotii pline de elan, intrebari care te inspira si te motiveaza.
    Ce zi e azi? Luni? Perfect! Azi incepi, sa te fereasca Sfantul sa alegi o alta zi, maine e deja prea tarziu.
    Regretele sunt al dracului de amare si otravitoare: “Ce as fi putut deveni daca….”
    Fugi departe de afirmatia asta!!!
    Nu lasa sa ti se intample una ca asta si tie.

    Esti capabil sa aduci in viata ta prietenia, fericirea, dragostea in mod natural ca rezultat a cine esti si ce faci.
    Esti capabil sa schimbi, sa transformi, sa arunci vechile obiceiuri si rutina la gunoi.
    Fa-o acum, nu mai astepta!
    Pacaleste-ti creierul sa produca noi tipuri de raspunsuri.
    Tu esti stapanul!

    Te-a enervat cineva, te-a jignit, te-a ranit, foarte bine, tai-o la sala, la dans, la opera, picteaza, alearga, transforma energia negativa in pozitiva, in creatie, in arta.
    Asta e viata adevarata, viata care te asteapta!

    Eu am inceput acum , pt.a 3-a oara sa aplic regulile si am esuat mereu dupa o zi-doua,cum v-am spus acum sunt in a 4-a zi, ma simt mai bine, ii tolerez mai usor pe cei din jur, nu mai am ganduri de sinucidere, de a fugi in lumea larga-spre rusinea mea imi treceau prin cap de cateva ori pe zi astfel de prostii.
    SUCCES !!!

    Raspunde
  • denisadana (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Ce simplu ar fi daca ar merge asa... Din pacate, problema este putin mai complicata.Nu ai cum sa nu te gandesti la niste stari care iti provoaca un rau fizic intens. Cum e sa nu poti respira bine, sa ai senzatia acuta de sufocare, inima sa iti bata nebuneste, sa fi ametita si confuza.. dar sa poti gandii pozitiv. E practic imposibil. Pana nu rezolvi problemele si simptomele nu se sterg sau nu dispar, nu ai cum sa pui in practica asa ceva. Atunci cand simptomele iti dau un ragza, poti cu adevarat sa incepi sa gandesti pozitiv. Poti face asta si numai pt simplu fapt ca nu ai nimic de pierdut.Va functiona in cazul in care chiar crezi cu tarie ca acest ceva te va ajuta. Multa sanatate si succes in toate!!
    Emi

    Raspunde
  • bercuci (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Nu uitati ca desi senzatia de moarte iminenta ,sufocare si rau fizic pare foarte reala sta in puterea voastra sa calmati crizele treptat .Cum?Prin exercitii de respiratie ,relaxare ,sport,rezolvarea conflictelor interioare pe care le negati ,o alimentatie mai sanatoasa si extract de hypericum (sunatoare)+omega 3 .Nu mai repet despre Florile de Bach gasiti mai sus linkul .Cultivati relatiile de prietenie iubire .Nu va izolati ,impartasiti problema dumneavoastra cu cei dragi.Daca aveti posibilitate ; unui specialist de incredere Nu ganditi negativ ,NU VA FIE FRICA!!
    Este foarte bun exercitiul tau Alimar in mare asta e solutia :iubire iertare curaj incredere credinta.Sunt momente in viata in care poate nu ne simtim extraordinar dar traversand aceasta ,,vale a plangerii'''' ajungem sa traim momentul in care sa ne spunem plini de pace impacare si bucurie :oare de ce m-am zbuciumat atat ?Doar asa crestem emotional si spiritual infruntand acesti,,demoni'''' adica frica,anxietatea ,teama ptr ziua de maine ,lipsa de siguranta .Sau problemele cu care ne incarca de mici familiile :conflictele ,incapacitatea de a exprima sentimente trairi .Mai tarziu toate aceste carente educationale rabufnesc precum o oala sub presiune in incapacitatea de a ne adapta de a fi prea sensibili.De aici si frica irationala sau atacul de panica care pare ca apare din senin .Deci curaj!

    Raspunde
  • denisadana (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Buna,
    Se pare ca am rolul de a contrazice sau de a nega unele afirmatii. La mine si nu numai atacul de panica a inceput cu rau fizic intens.Acest rau a continuat cu intermitente s-a accentuat ,a devenit permanat si dupa asta mi -am schimbat gandirea.De aici se trage concluzia ca atacul de panica a fost facut in urma a ceva ..fizic si nu psihic ..si ..in acceptiunea mea daca nu rezolv problemna fizica ,nici pishic nu are cum sa imi fie bine.Concluzia indiferent cat de pozitiv gandesti si cat de mult vrei sa ignori ..in momentul cand ai niste simptome groaznice toata gandirea o ia razna si nu ai cum sa mai gandesti pozitiv..Deci cautati sa va rezolvati intai problemele indiferent care ar fi acelea..Omaga 3 si o alimentatie sanatosa ajuta ,,dar nu sunt suficente..
    Toate bune
    Emi

    Raspunde
  • bercuci (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Esmeralda impartaseste-ne cum ai infruntat tu atacul de panica ,mai suferi inca ?Poate ca avand o poveste de succes vei ajuta alte persoane sa gaseasca solutii -explicatii practice in a infrunta aceste momente .

    Raspunde
  • alimar (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Ai dreptate Emi, e greu sa rezolvi starea de rau fizic doar prin gandire pozitiva,dar trebuie sa incercam,nu cred ca avem de ales. Se pare ca medicamentele ce se recomanda pt aceste stari trateaza efectul-pe moment si nu cauza.Eu am avut o senzatie groaznica de nod in gat-pe fond de anxietate-, si mi-am revenit,dupa ce am incercat sa gandesc ceva mai pozitiv, si mai ales sa ignor persoanele si intamplarile care ma streseaza.

    Raspunde
  • mariana (cu 4 ani in urma)
    • 0

    buna tuturor.nici nu stiu cum sa incep pt ca imi este foarte greu.si eu sufar de stare depresiva anxioasa.prima oara cand mi-a fost rau am crezut ca mor,am fost la urgente de nenumarate ori si problema este ca nu ma intelege nimeni.am ramas si fara loc de munca pt ca patronii mei au zis ca joc teatru.este foarte greu sa te inteleaga cineva,doar persoanele care trec prin asta stiu despre ce este vorba.imi este foarte greu,imi doresc foarte mult sa redevin ce am fost dar nu stiu daca se va mai intampla.am avut chiar o tentativa de sinucidere pt ca m-am saturat de starile astea.este foarte greu.va doresc sanatate tuturor.

    Raspunde
  • alimar (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Doar cei care au astfel de stari depresive pot intelege cat e de groaznic. Ceilalti nu inteleg ,ei cred ca exageram, ca ne prefacem, sau mai rau-ca suntem nebuni.
    Eu,de exemplu,nu pot discuta cu familia mea problemele astea.eu ma mai plang la o prietena,,partial,nu pot sa-i spun tot pt ca nu m-ar intelege, in schimb ea imi da din otimismul ei si bucuria ei de viata, si, cumva,pot spune ca m-a pastrat pe linia de plutire.
    Dar eu cu parintii si cu sotul nu pot discuta, cu mama mai pot dar doar asa de suprafata,nu vreau s-o supar,are si ea necazurile ei ,si e o fire mai dura, mai...diferita de mine.Sotul e un tip pragmatic,nu m-ar intelege,copilul e prea mic ca sa ma inteleaga. deci nu am nici la cine sa ma plang daca mi-e rau, doar incerc sa ma prefac ca mi-e bine.in consecinta,incerc sa ma controlez singura,sa nu cad in gaura neagra. e greu, foarte greu, si voi care treceti prin astfel de stari anxioase stiti cum e..

    Raspunde
  • alimar (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Sigur unora dintre noi li se potriveste ceea ce voi scrie aici:

    Cica...Intr-un mic sat traia un batran cu cei doi feciori ai sai .La un moment dat un om care tot trecea pe acolo cu treburi il intreaba
    - De ce esti suparat mosule, la care acesta raspunse oftand,ca bate vantul.
    - Pai si ce daca bate
    - Da,dar baiatul cel mare este pescar si nu poate iesi pe mare de teama valurilor care-i pot rasturna barca.Dupa cateva zile acel trecator il revazu si nedumerit il intreba.
    - Acum de ce esti suparat ca doar este liniste, nu mai bate vintul, nu asta iti doreai ?
    - Da dar imi fac griji pentru feciorul mai mic care e morar si neavand vant nu-i macina moara , la care acesta si mai nedumerit i-i spuse
    - Pai chiar nu te inteleg ,tu ar trebui sa fii un batrin mereu fericit .Cand bate vintul,feciorului mai mic ii merge moara si poate macina iar cand este senin si vantul linistit feciorului mare,plasa-i este plina de peste...

    Raspunde
  • paula (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Buna Mariana,intr-adevar este foarte greu dar nu uita ca viata in sine este grea, pentru a obtine ceva care merita cu adevarat, trebuie sa induri multe,nu alege niciodata drumul usor pentru ca acesta duce la suferinta vesnica.Sinuciderea nu este solutia ,poate parea solutia salvatoare dar nu este. Cu starile de anxietate si cu depresia se confrunta foarte multa lume, multi au reusit sa controleze aceste stari, situatia ta se poate ameliora pe viitor, important este ca exista speranta si asta te poate face sa continui, insa daca tu pui capat acestei vieti nimeni nu te poate asigura unde vei ajunge, necunoscutul desi pare mai ok decat prezentul sau realitatea poate fi chiar opusul, in incercarea de a pune capat unei suferinte temporare, in loc de pacea si linistea care tu crezi ca te asteapta poate vei avea parte de suferinta vesnica, chiar daca sa spunem ca nu esti o persoana religioasa si nu crezi ca asa va fi pentru ca Biblia ne spune clar ca asa e, exista totusi posibilitatea sa fie asa pentru ca nimeni nu s-a intors sa spuna cum este.Ideea este ca aici , in aceasta viata poti fi ajutata , sunt atatea mijloace, in primul rand te poti ajuta tu singura, exista o speranta, si clar sinuciderea nu e solutia.Imi doresc din suflet sa nu mai incerci sa pui capat unei vieti care este de fapt un dar,chiar daca uneori pare un blestem, nimic nu este ceea ce pare, aparenta e superficialitate, trebuie sa privesti mai profund si sa descoperi frumusetea vietii.Odata ce ai incercat se poate sa iti doresti sa mai incerci si cel mai trist va fi daca vei reusi, eu cunosc cazuri dar sa stii ca nimeni nu va fi impresionat ( in adevaratul sens )de gestul tau, cei iubiti te vor judeca iar pentru restul lumii la scurt timp nici nu va mai conta .Oare se merita sa renunti la propria viata ? Iti doresc sa ai curaj sa infrunti aceasta boala si sa ajungi sa controlezi aceste stari, pentru ca se poate! Tot binele din lume, si nu alege sa parasesti aceasta lume ca o lasa, fii o luptatoare!

    Raspunde
  • denisadana (cu 4 ani in urma)
    • 0

    E greu sa rezum aici in cateva cuvinte cum am facut sa scap de atacuri de panica..pentru ca .....da... am scapat!!! ..Multumesc Lui DUMNEZEU pt asta.Nu spun ca totul la mine e numai lapte si miere si ca nu mai am din cand in cand stari de oboseala,ameteala etc ...doar ca trec f. usor peste. Tratamentul e o combinatie de sedinte.. prin care se restructuraza gandirea pe alte baze.. ,vitamine ,minerale etc...Cei interesati ma pot contacta si le pot explica mai pe larg.Nu va asteptati la minuni sau la rezolvari de la medicamente .Trebuie sa luptati doar ca trebuie sa stiti cum ...asta e tot secretul .Nu sunt specialista in asa ceva asa ca nu va voi putea recomanda un anumit tratament de accea nici nu scriu aici ce anume am luat eu ,,pt ca am inteles ca sunt difereite de la om la om
    Toate bune Emi

    Raspunde
  • bercuci (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Ma bucur ca ai progresat ,trebuie sa accepti ca sunt lucruri diferite care ajuta iar scopul nostru a celor care exprimam opinii e de a spune macar o vorba buna celor care trec prin asta nu de a combate pentru ca asa cum tu ai avut aceasta experienta si incerci sa impartasesti din ea la fel si altii incearca sa impartaseasca din experienta lor .
    In cazul meu acum mai multi ani traversand o perioada grea a vietii mele am avut aceste probleme .Nu imi permiteam un tratament la psiholog cum banuiesc ca multi nu-si permit asa ca a trebuit sa fac toata ,,munca'''' singura si din mers nu-mi permiteam sa fiu bolnava altfel fiul meu risca sa nu aiba nici un parinte care sa-l ingrijeasca .Eu am folosit florile lui Bach si suplimentele despre care am tot pomenit Atacurile au disparut iar florile au devenit o pasiune si un dar dobandit pe care vreau sa-l dau mai departe pentru ca ,,daruind vei dobandi'''' .

    Raspunde
  • denisadana (cu 4 ani in urma)
    • 0

    E f bine ca vrei sa ajuti si eu tot asta incerc sa fac..Cu metode diferite ...sunt de acord..dar important e rezultatul..Toate bune

    Emi.

    Raspunde
  • (cu 4 ani in urma)
    • 0

    ti s-a umplut si tie probabil,paharul.fiind o blocare emotionala,la majoritatea e vorba de o explozie de simptome fizice.astea nu se pot trata in faza acuta cu autocontrol,ci poate in perioada deja de "plutire",atunci da,cel mai bine e sa ai un colectiv,sa ai prieteni,sa socializezi,sa te exprimi la orice nemultumire ,sa comunici efectiv.cred ca viata asta care promoveaza concurenta si indepartarea umana,face atatea victime.
    probabil ca la un moment dat,va fi iar o revolutie,deja se vede la televizor ca lumea protesteaza impotriva bogatilor,si a vietii astea de specula,poate se revine la viata inter-umana,la relationare,o lume unde banul trece pe locul 2.Sintem fiinte umane,si nu putem trai singuri.Mult succes tuturor care inca se lupta cu boala asta.

    Raspunde
  • popei_gina (cu 4 ani in urma)
    • 0

    si eu sufar de stari de anxietate si panica plus o depresie am facut trarament cu paraxetina pana acum 2 ani dar l-am intrerup pentru ca mi-am dorit foarte mult un copil,pana sa raman insarcinata a fost o lupta cu mine insami si medicamentele.cat am fost insarcinata mi-a fost mai bine. fetita are acum un an si cinci luni.De o luna ma lupt iara cu depresia si atacurile de panica si anxietate.in momentele astea as face orice pentu o pastila.sotul meu nu e de acord sa incep din nou un tratament medicamentos.as vrea un sfat.multumesc

    Raspunde
  • mariana (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Multumesc mult Paula pt incurajari,chiar aveam nevoie pentru ca eu cu familia nu mai vorbesc despre asta.Ei ma tot intreaba cum ma simt si bineinteles ca m-am ascuns,i-am facut sa creada ca sunt bine si de asta spuneam ca am nevoie de sfaturile cuiva,sa forbesc cu cineva,sa ma descarc,poate ma simt mai bine.Desi am o familie sa zic asa numeroasa,am parinti,frati,nepoti si sot,copii nu am ma simt foarte singura.Nu mai pot vorbi cu nimeni pentru ca imi este teama sa nu creada ca exagerez,de asta am ajuns si la gestul pe care l-am facut si acum sunt constienta si chiar imi pare rau,Sper sa ma ierte D-zeu pentru ca sunt o persoana credincioasa.Vroiam sa va intreb pe voi cei care suferiti de asa zisa boala,aveti si dureri de cap?Eu da si ma sperie si gandul asta.Ma gandesc sa nu am si ceva la cap.Va doresc putere la toti sa treceti mai usor peste starile astea.

    Raspunde
  • denisadana (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Buna Mariana,
    Sa incepem cu inceputul nu e o asa zisa boala ...chiar este o boala.. care te transforma pe parcurs in cineva asistat si uneori chiar cu un handicap.Asta daca nu faci nimic ca sa o tratezi.Cu cat faci mai repede ceva si sansele de a reveni la cum ai fost sunt mai mari.Cu cat amani .. gandirea tinde sa se modifice si sa devina parmanet anxioasa.Nu ma pot pronunta in legatura cu durerile de cap..(nu am avut asa ceva).Cel mai bine e sa mergi la un neurolog care sa iti infirme temerile.Deci nu deznadajduii lupta si vei castiga.Tot ce trebuie sa faci e sa cauti ajutor .Incetaza a te considera ciudata..nu esti....,ai doar o problema. Cei apropiati tie ar trebuii sa te inteleaga pt ca te iubesc si cu sigurantza te accepta si asa..Nu te mai gandii la lucruri de genul asta care iti creaza depresie.Fi optimista si vei vedea ca ceva se va schimba..Iti urez multa sanatate
    Emi

    Raspunde
  • (cu 4 ani in urma)
    • 0

    intreruperea nu se poate face la comanda,ca iti doresti tu copil atunci,ci trebuie sa le lasi foarte lent,ca e un drog pana la urma.si cu cat iei mai mult timp,cu atat le lasi mai lent(adica de ex. 3 sferturi o luna,jumate alta luna,sfert o luna,apoi cate un sfert,la 2-3 zile).eu cand am inceput,de la primele grame am simtit efecte secundare(agitatie mare,rau,etc) deci e normal si moneda inversa.mare grija cu aceste medicamente.si tot observ ca multi ascund problemele.O cauza a acestor anxietati si panica,e tocmai ca nu lasati emotiile sa circule,sa comunicati,sa nu tineti in voi,sa vorbiti zilnic 2 ore(asta mi-a recomandat tehnic chiar un psiholog) ,trebuie sa va descarcati cand va simtiti cu probleme.iar cei care sinteti casatoriti,ar trebui partenerul(a) sa va fie cu adevarat partener,sa asculte si sa va sustina.Sper din suflet,sa primiti tot ajutorul de care aveti nevoie.e o boala f. pacatoasa,dar nu invicibila.

    Raspunde
  • casiana (cu 4 ani in urma)
    • 0

    de un an ma confrunt si eu cu asa ceva si stiu ca e ff greu va inteleg foarte bine ca sunt momente pe care le trecem cu greu cel mai greu este cand ma trezesc noaptea din somn transpitata inima bate ff tare parca vrea sa-mi iasa din piept picioarele tremura am senzatia de sufocare ca nu am aer sa respir dar tot citind pe forum am incercat si eu sa pot sa controlez emotiile care ma cuprind in timpul atacului si in marea majoritate a cauzelor reusesc dar ff greu dar sunt momente cand chiar o iau razna si atunci simt nevoia sa vb cu cineva ca sa -midistraga atentia de la acele ganduri si simtome .Nu vroiam sa ies din casa ma izolam de prieteni nu la ziceam motivele pt care stau in casa ca sa nu zica ca am inebunit sau ceva de genul nu stiam cun sa le explic sintomele pt ca nu prea mai sunt prieteni adevarati in ziua de azi in care sa ai increderesi sa nu reda de mine .dar a venit vara si am mer impreuna cu sotul si copilul nostru in vacanta am crezut ca oboseala poate e de vina si o sa ma simt mai bine dar mam inselat findca acolo am avut cele mai dese atacuri de panica dar numai noapte si aveam cate 3 -4 pe noapte nu puteam sa ma odihnesc deloc dar ziua cand aveam ocupatie cu copilul si stateam la plaja si faceam baie nu aveam nimik si mi.am dat seam ca daca gasesc o ocupati si nu mai gandesc negativ sau sa nu stau tot timpul speriat ca o sa cad acum ca o sa lesin si ca ma incurajez singura si zic "nu se intampla nimik" SI incerc sa imi controlez corpul de multe ori reusesc sa trec cu bine peste aceste intamplari nefericite .Si acum mai am dar nu cgiar asa de dese cum erau am perioada cand 2-3 saptamani chiar ma simt ff bine si iar incep simtomele dar spr sa pot scapa definitiv de aceste socuri am fost si eu la pshiatru dar dupa acele madicamente dormeam tot timpul nu puteam sa ma ocup de copil care e ff mik si am renuntat acum iau dar asparcardin cand simt deja starea aia de agitatie si nervozitate sau persen sper din tot sufletul sa treceti cu bine peste toate starile de rau si cred ca vindecarea consta in autocontrolarea noastra in dorinta noastra de a ne face bine si cea in a putea sa ne controlam corpul si emotiile

    Raspunde
  • (cu 4 ani in urma)
    • 0

    in momentele de criza(adica simptome fizice puternice:ameteala,palpitatii,agitatie,lipsa de aer,etc) e bine sa iei fara sa te mai chinui incercand sa "rezisti",un calmant,cel mai cunoscut,si sincer eficient,e xanax-ul.Ideea e totusi sa nu-ti obisnuiesti organismu cu asa ceva.eu doar o jumate(dintr-una de 25mg) si isi face efectu in 10 minute.Iar in perioadele mai putin acute,e bine sa comunici,si probabil ca s-au adunat si la tine ceva probleme,care trebuie rezolvate cumva,sa te simti bine in suflet.teama si acea anxietate e nasoala ca te transforma,si poti sa ramai intr-un cerc vicios.Sper sa nu intri si tu inapoi.Nu esti singura,e o boala,dar ca orice boala ,o poti controla.Mult succes tuturor,mai ales ca se apropie perioada sarbatorilor de iarna,e bine deja sa va "pregatiti" gandul la acea atmosfera pozitiva din preajma lor.Iarna ,fiind mai mult intuneric,organismul e mai vulnerabil spre depresii si anxietate,deci e nevoie de mai multa "caldura" si socializare...Multa sanatate si succes tuturor.

    Raspunde
  • tonescu (cu 4 ani in urma)
    • 0

    buna ziua. si sotul meu se confrunta de cativa ani cu asa ceva. are tahicardii, oboseste din orice, nod in gat, are momente cand nu are aer, sistransori in piept tot timpul. as vrea sa sriu daca durerile sau apasarile astea in piept sunt tot din cauza distoniei neurovegetative pt ca el le are tot timpul. ia distonocalm si magnerot, dar se simte rau nu poate depune deloc efort fizic chiar si la mers oboseste. mentionez ca la cardiolog a fost si a spus ca n-are nimic, la fel si endocrinolog. ar trebui sa schimbe medicamentele? va multumesc

    Raspunde
  • tonescu (cu 4 ani in urma)
    • 0

    am uitat sa spun ca la efort fizic are palpitatii. multumesc

    Raspunde
  • denisadana (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Buna,.
    Medicatia nu e o solutie (benzodiazepinele ) dau dependenta si nu trateaza absolut nimic.Incearca cu altceva si sa mearga la un psih bun.,.il va ajuta
    Emi

    Raspunde
  • tonescu (cu 4 ani in urma)
    • 0

    da multumesc, dar acum este dependent de distonocalm, daca nu ia i se porneste inima foarte tare si ajunge la urgenta. daca ar fi ceva de inlocuit ceva naturist multumesc

    Raspunde
  • Elena (cu 4 ani in urma)
    • 0

    In primul rand vreau sa zic ca e prima data cand scriu pe asa forumuri si mai ales ca sa recomand ceva , pt ca pana acum nimic nu m-a ajutat in diminuarea starilor mele de panica , anzietate, poate chiar depresie! Incercati ceaiul de paducel pt atacurile de panica! Beau 3 cani de ceai pe zi , sau picaturi de tinctura.
    Pe mine una e singurul tratament natural care m-a ajutat , de aceea am renuntat la pastile gen Xanax , care ma faceau sa ametesc si sa ma simt slabita.
    Aveti grija de voi si nu disperati , eu una sunt sigura ca aceste stari nu sunt veshnice , ve-ti remarca ca comportamentul dvs e intotdeauna diferit in anumite situatii si ca puteti sa le combateti!

    Raspunde
  • tonescu (cu 4 ani in urma)
    • 0

    multumesc pt incurajare

    Raspunde
  • Bogdan (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Salut ,

    Ce sa zic de 5 zile sunt ametit , confuz , gandire inceata , dureri muculare , stare de lesin , molesire accentuata , somn , gura uscata , parca o iau razana , imi trece un fior prin stomac si de acolo imediat fac tahicardie si-mi vine o stare de lesin si de frica , dar nu stiu de ce naiba mi-e frica . Toate gandurile imi fug numai la boala , orice as face . Asta a inceput acum 3 ani tot cu o criza asemanatoare doar ca atunci strea de voma era cea care ma deranja . am facut atunci aproape toate analizele , inclusiv CT(computer tomograf) cranian . mi-a iesit o simpla sinuzita care si aceea s-a acutizat in timp . In fine , ieri am fost la psihiatru , diagnosticul , tulburare anxioasa si atac de panica . Mi-a prescris rivotril (05mg) ,1/2 dimineata si seara , cipralex (10mg) 1/3 dimineata si seara primele 4 zile iar apoi trec la o jumatate de pastila dimineata si seara .

    Nu stiu ce sa zic dar imi este extraordinar de rau de 5 zile incontinu si din ce in ce mai rau , cel putin nu mai e atat de deranjant acel fior din stomac , astazi s-a mai calmat dar sunt foarte confuz , ceva ameteala si foarte slabit . Nu stiu daca iti poate fi chiar atat de rau de la o boala care nu este organica .

    Intrebarea e (o repet) chiar atat de rau imi poate fi ? eu zic ca nu poate sa mi fie mai rau , de maine dimineata incep si tratamentul si ideea e ca am un caracter foarte foarte slab (ma enerveaza si pe mine) , puteam sa incep din seara asta tratamentul dar am amanat pana maine dupa ce am citit prospectul , practic acum mi-e frica si de pastine daca ati pomenit asa ceva:)))


    Ce sa va zic , SANATATE , eu ma simt ca la 80 de ani !

    Raspunde
  • Bogdan (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Nu am specificat , scuzele mele , starea de rau de acum 3 ani a tinut cam 2 luni si a trecut fara sa iau nimic doar ca ramasesem cu o ameteala usoara si o tahicardie iar odata la 5-6 luni ajungeam la urgenta cu tahicardie , ameteli , stare de rau , atac de panica cred dar acum e jale , de 5 zile , vineri fac o saptamana !

    va multumesc:P

    Raspunde
  • (cu 4 ani in urma)
    • 0

    asta e o boala,si ca orice boala,trebuie tratata,nu stiu in ce masura aveti puterea sa ma autovindecati,sa dea Dumnezeu sa aveti puterea asta,dar odata ce "ati deviat" de la normal,acolo in creier exista un dezechilibru de substante,si la fel ca in orice boala,cu chestii naturale,refaci f. incet,pentru ca la fel,ati distrus in timp psihicu,nu de ieri pe azi,si de aceea medicamentele potrivite(adica depinde de la persoana la persoana,tratament dat personalizat de catre medic) poate reface echilibrul,deci sa va ajute in starea acuta,altfel ia cam mult,si daca dispare,tot asa usor si apare :)
    Pe termen lung,nu va recomand nici eu medicamente,ele se iau repet,pe termen scurt ,adica (6-9 luni) timp in care ar trebui sa reveniti la normal.intradevar exista si o parte urata,primele 2-3 saptamani,cand e posibil,depinde de persoana,sa resimtiti niste efecte secundare,care vor parea descurajante,dar daca e potrivit medicamentul,efectele trec dupa o luna,si se obisnuieste organismul si va ajuta,si atacul de panica,sigur nu va mai aparea,iar simptomele deja dupa 3 luni vor fi tot mai usoare.Teoretic am incercat multe alternative,dar motorul de baza e cel medicamentos,si apoi ajutat cu restul factorilor sociali,spirituali,sport,etc
    In tinerete rezistam mai bine cu organele la anomaliile astea,dar mai incolo,e mai riscant,deci in concluzie,ma repet din nou,incercati sa cautati cauzele emotionale care au dus aici,si eliminati-le.Si inconjurati-va de oameni de incredere,sociabili,intelegatori,glumeti,orice aduce o stare pozitiva.
    Succes tuturor.nu sinteti singuri,si in plus se poate trece si peste asa ceva.

    Raspunde
  • denisadana (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Da!!..Iuliu..imi place postarea ta cu exceptia benzodiazepindelor .Am citit de curand un studiu in care se arata documentat (culmea de medicii psihiatrii) ca medicamentele de tipul acesta nu numai ca nu vindeca nimic dar ca pe termen lung de fapt duc la reaparitia atacului de panica.Asa ca f mare atentie.E clar ca daca te sufoci si iti e f rau indiferent cat de pozitiv ai gandii aceste simptome te fac sa nu poti functiona la capacitatea normala .Deci trebuie tratament indreptat spre aceste simptome..Va urez sanatate
    Emi

    Raspunde
  • CASIANA (cu 4 ani in urma)
    • 0

    buna
    intradevar e o boala care ne afecteaza ff mult si cel mai greu este ca cei di jur nu inteleg starile pe care le avem cel mai neplacut este ca nusti cand urmeaza urmatorul atac si eu stau cam tot timpul cu gandul "oare cand urmeaza urmatorul" si cat de intens va fi emotiile care ma cuprind in stomac nu pre reusesc sa le stapanesc si atunci incepe calvarul ca sa zic asa
    si de multe ori zic in sinea mea e doar un atac de panica nu e nimi serios o sa treaca de la sine si de multe orireusesc fiindca ma uit la copilasul meu si-mi da puterea si taria sa merg mai departe deoarece are nevoie de o mama sanatoasa care sa-l creasca si sa aiva grija de el si ca viata e frumoasa si merita traita di plin.Daca noi am fost alesi sa ducem si greutatea asta numai dumnezeu stie sper sa avem puterea si taria sa ptecem peste cu ajutorul celor dragi care ne sunt mereu alaturisi sper sa redevenim cei dinaite plini de viata si de optimism







    bu











    b

    Raspunde
  • denisadana (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Da..e f frumos si inaltator . dar.....ideea este ca atacul de panica nu trece de la sine..trebuie tratat.... e o boala.. ca oricere alta ,,care fiind netratata se cronicizeaza .Asa ca faceti ceva in acest sens.Nu are importanta daca suntem sau nu intelesi de cei din jurul nostru.Ganditi- va nitel inainte de atacul de panica daca cineva va spunea ca nu poate sa faca, sa dreaga.sa mearga ,sa rezolve ..intelegeati?? Cu siguranta ca nu ..asa si ei ,,nu ne inteleg pt ca nu au trecut prin asa ceva.Din pacate atacul de panica (ne tratat ) te transforma in asistat social ca sa nu spun altfel..Va doresc sanatate si faceti alegeri intelepte
    Emi

    Raspunde
  • Katy 12 (cu 4 ani in urma)
    • 0

    As vrea sa ma alatur si eu acestui grup de suport .Sufar de depresie si anxietate de foarte multi ani ID-ul meu este rotariuecaterinadorina

    Raspunde
  • (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Casiana,ce descrii tu,este situatia clara ca esti inca sub influenta bolii,tocmai ideea asta ca daca vei pati,e mai puternica decat ratiunea ta,si inseamna ca inca ai un dezechilibru.
    E destul de greu,fara nimic sa faci fata,si inca e ceva nou,pentru multi,adica cei sanatosi care nu au dat de asa ceva,de asta macar la psiholog sa te descarci de orice ai pe suflet,ori macar o psihoterapie,si asta sa zicem macar combinat cu un calmant,care sa-ti dea siguranta,ca daca-l iei vei fi bine,si atunci incet mintea ,si mai ales subconsientul se va invata ca esti in siguranta,si nu poti pati nimic,si in timp nu mai iei nimic,si compensezi cu socializare,si orice lucru care-ti face placere,dar care doar iti mentine starea de bine,asta daca ajungi pe linia de plutire.Deci teama de teama,trebuie sa o elimini ,treptat si cu incredere ca se poate.

    Raspunde
  • casiana (cu 4 ani in urma)
    • 0

    da stiu ai dreptate chiar asta este problema stau tot timpul cu frica asta si atunci cand ma simt bine imediat imi vine in minte oare o sa mi-se faca rau ?cum de ma simt bine
    acum am fost la un specialist sper sa ma sint mai bine am facut o singura sedinta dar mia recomandat sa iau si pastile de magnerot deoarece ajuta ff mult in starile de ameteala si insomnie dar cel mai tragic e ca le am doar noaptea in ultimul timp nu le am in fiecare noapte dar totusi noaptea parca sunt mai intense deoarece nu vreau sa trezesc pe nimeni si si nu am cine sa-mi distraga atentia .Penrtu mine conteaza foarte mult sa am pe cineva langa mine in acel moment sa vorbim despre lucruri placute care ma fac sa ma simt bine ma ajuta foarte mult Dar nu as vrea sa iau ceva pastile sa ajung o leguma sa stau in pat si sa dorm toata ziua .,trebuie sa scap de obsesia asta cand va fi urmatorul

    Raspunde
  • (cu 4 ani in urma)
    • 0

    magnerot mi-a dat si cardiologul,al nu stiu cate-lea pe la care am fost,mereu cu frica ca e ceva cu inima,dar si ala e ceva chimical ,are e-uri si alti aditivi,si ala contine magneziu in special ,si calciu,de fapt utile si pentru inima,dar pentru somnul tau,e bine sa iei ceva calmant.xanax de ex. nu te face leguma,ci doar te linisteste sa incerci sa dormi,si mai ales luat seara,blegeala e atunci,daca ai lua dimineata,atunci probabil te-ar lua moleseala in timpu zilei,sau pe altii ii ia somnul,dar tot e mai bine,decat agitatia si teama.La inceput cand erau crize ,seara,noaptea,sincer am luat si somnifere,cateva zile,combinat cu calmantul.ajuta,repet pana te echilibrezi(mai ales un somn de 8 ore,era o binecuvantare).si,astea nu se iau mai mult de 3 luni,spre deosebire de antidepresiv.Multi au luat doar cateva zile,xanax seara,si apoi s-au linistiti,altii au luat doar multivitamine,in general b-urile se consuma repede cu anxietatea.doar ca b-urile ca sa fie utile,se cam iau in combinatie cu altele,la farmacie stiu aia.
    Spui de cineva langa tine,dar sot nu exista?el nu te ajuta?saracu copilas de care zici,aduce alinare,dar nu stie prin ce treci :) si nici nu ar trebui sa-l bagi in tema.
    Prietene,sau acel,sau acei cineva care sa-ti fie alaturi,nu ai pe nimeni?
    Singuratatea e ceva urat,si cam macina ,daca nu sper sa gasesti in noi,cei de aici,un sprijin,si de ce nu,amici.Dupa cum vezi,multi lasa si ceva id sau email,sa pastram legatura(asta in ideea ca nu gasesti persoane de incredere in anturajul tau),insa e mai bine sa nu te ancorezi in virtual,ci in realitate.Spor,si capul sus.

    Raspunde
  • teo98 (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Buna. as dori sa aflu de la voi cam ce simptome somatice aveti? Eu de ex.am: nod in gat,nod in piept,palpitati etc... mai multe....am anxietate generalizata de 5 ani.

    Raspunde
  • (cu 4 ani in urma)
    • 0

    5 ani?vrei sa tii la murat simptomele?de ce nu scapi de ele?sau nu ai facut niciun tratament?normal ca daca nu elimini cauzele,si mereu ,nelinistita,neimplinita,sub stress si griji,alimenteaza anxietatea,si dezechilibru se face iarasi.
    Simptome ...cred ca toti de aici au avut tot tacamul,cu mici diferente de la unul la altu,dar in general sint cam aceleasi:ameteli,palpitatii,nod in gat,sufocare,lipsa de aer,sau respiratie grea/superficiala,sau aritmica,tahicardie,uneori dureri de cap,slabiciuni,si acea teama si neliniste in suflet.
    Eu sper,sa citesti sfaturile date si de altii de pe aici,si sa culegi tot ce te-ar putea ajuta.
    Mult succes.

    Raspunde
  • INDIGO (cu 4 ani in urma)
    • 0

    ce sa zic...
    viata e prea scurta ca sa ne-o uratim singuri.

    ba cred ca voi aveti modificari organice serioase din cauza emotiilor, ca astea sunt anxietatile, emotii negative, afecte, impulsuri etc

    . dar cred ca va lipseste curajul. curajul de a monitoriza tot ce nu place, ce nu da bine, pentru ca altfel raul se amplifica.
    e nevoie de multa vointa, incredere in sine si aer curat, sanatos. de oameni, de credinta

    aruncati toate pastilele si luati taurul de coarne,spargeti buba.
    ce te nemultumeste? ce n-ai reusit ? cine te-a necajit si de ce ? luptati, cu ceilalti, dar mai ales cu voi
    ajutati oameni in dificultate, daruiti
    fiti liberi
    impliniti-va toate visele ca sa nu se transforme in cosmaruri

    think different. change the world. stand out

    Raspunde
  • tonescu (cu 4 ani in urma)
    • 0

    buna seara. as vrea sa va intreb daca pot face efort fizic caci atunci cand fac efort fizic obosesc foarte tare si am dureri in piept si palpitatii si tahicardii chiar si cand merg. eu sunt de la tara si aici oamenii nu prea inteleg boala mea si nu prea pot munci. multumesc

    Raspunde
  • denisadana (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Buna,
    Nici nu stiu cum sau ce sa mai comntez.Repet ..nu trece nimic daca nu faceti un tratament serios.Magnerot .. ajuta dar de obicei se ia calciu separat si magneziu separat ,,se absoarbe mai bine.Incarca si asa si ia la cateva ore distantza..Iti urez sanatate
    Emi

    Raspunde
  • denisadana (cu 4 ani in urma)
    • 0

    comentez*

    Raspunde
  • rafaela (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Buna seara.
    am si eu,din 2000,dar in etape..Mie ,la inceput mi-a facut extraordinar de bine Cipralex/

    Raspunde
  • rafaela (cu 4 ani in urma)
    • 0

    dar totul depinde de noi,foarte mult depinde de noi.La mine era foarte rau in 2000.Ma rugam de tatal meu sa ma lase sa dorm cu mama,pentru ca simteam ca a doua zi nu am sa mai traiesc.Am inceput asadar sa frecventez un terapeut.Era vorba de multe emotii,sentimente,acumulate.Toate acestea au rabufnit in 2000.A fost ca o picatura care a umplut paharul.Am luat Cipralex doar doua luni,o pastiluta pe zi in prima luna,si in a doua luna,de teama sa nu fiu dependenta,am inceput sa iau 2 saptamani ,o jumatate pe zi apoi ultimele doua sapt din a doua luna,am luat doar un sfert.Apoi nu am mai luat..Insa revine in viata.Eu cred ca depinde de noi,sa ne revenim.

    Raspunde
  • Katy 12 (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Si mie imi face extraordinar de bine cipralexul iau in fiecare seara cite o tableta pe zi si pot sa zic ca duc o viata normala eu am incercat mai multe antidepresive dar nici unul n-a fost asa de bun.Mi-a spus medicul ca nu provoca dependenta .Acum fac si psihoterapie pentru ca vreau sa renunt la medicament .

    Raspunde
  • denisadana (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Mda,,,,
    Cum sa nu provoace dependenta??Sunt studii facute peste tot in lume care arata ca benzodiazepinele si isrs dau dependenta.Sa luam un exemplu..chiar si in cazul cand se ia ceva din gama aceasta senzatile nu trec de tot ci sunt doar ascunse" sub pres" .In momentul in care nu mai iei nimic simptomele sunt din nou receptate la intensitatea reala..si cum le mai faci fata??Studiile de care vorbeam au aratat ca in cazul folosirii anxioliticelor in majoritatea cazurilor atacul de panica a revenit..deci atentie!!..si atentie si la ce fel de psiho faceti.Daca va rascoleste prin copilarie si adolescenta este exact de pomana si platiti aiurea
    Multa sanatate,
    Emi

    Raspunde
  • (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Ar fi bine ,chiar daca esti de la tara,intai sa elimini celelalte cauze,adica in primul rand sa mergi si tu la un cardiolog,daca nu ai fost de curand.si daca palpitatiile si durerile din piept,nu sint de natura cardiaca,ci psihica,si "intri" in clubul panicatilor,atunci efortul face bine,psihicului,dar repet,doar daca medicul cardiolog,te asigura ca durerile din piept,nu sint de natura cardiaca.Nu trebuie sa te sperii,ca oricum deja ai simptome,nu mai ai nimic de pierdut,decat de castigat,cu cat mergi mai repede,poti vindeca mai bine totul.
    Mult succes

    Raspunde
  • (cu 4 ani in urma)
    • 0

    cipralex sau orice alte medicamente,daca sint antidepresive,alea se iau o perioada determinata,bine stabilita de un psihiatru,si apoi gata cu ele.calmantele se mai pot lua,in functie de situatie,dar daca sinteti deja la echilibru,orice calmant,chiar si aceste persen sau vagostabil,va ajuta,nu trebuie sa bagati la fiecare neregula,sa nu obisnuiti organismul cu ele,mai degraba trebuie subconstientul obisnuit ,ca e in siguranta,si doar va uitati sau purtati cu voi o pastila ,psihologii recomanda si aceasta strategie,doar ca sa nu intri in cercul vicios:nu am tableta,daca patesc ceva,etc daca esti deja vindecat,atunci si daca nu ai,si iti spui:sunt bine,o sa trec cu bine,peste,treceti,dar daca inca e perioada de covalescenta,e bine,macar sa purtati cu voi pastile,si gandul se obisnuieste ca sinteti in siguranta.
    Dar fara abuz.succes si capul sus tuturor,sper ca apropierea sarbatorilor,sa nu va aduca depresie,si ideea de familie,si grup care va sustine,mai sint si altii,si putem reusi toti.

    Raspunde
  • tonescu (cu 4 ani in urma)
    • 0

    buna seara. am fost la cardiolog si a spus ca nu am absolut nimic. am fost si la endocrinolog si la fel au spus ca n-am nimic.

    Raspunde
  • bercuci (cu 4 ani in urma)
    • 0

    La comentariul tau Indigo ,,Dieci cum lode''''! Ai identificat ,,buba'''' Frica sta la baza tuturor tulburarilor psihologice.Pana nu infruntam frica nu ne vindecam ,acesta e si rolul psihoterapiei sa readuca la suprafata evenimente dureroase facandu-ne sa le vizualizam din alta perspectiva una mai minimalista readucand astfel un echilibru in subconstient .Totul depinde de unghiul din care privesti si atitudinea asumata.Spectator al propriei vieti sau creatorul propriului destin?

    Raspunde
  • denisadana (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Buna,
    E posibil sa nu ai nimic la inima sau la tiroida ...si?Stresul provoaca disfunctii care nu sunt decelate la ekg ..Mult succes
    Emi

    Raspunde
  • ANONYMUS (cu 4 ani in urma)
    • 0

    buna...am si eu aceiais problema..si mi-ar placea sa pot vb si cu altii in aceiasi situatie cu mine..id e blue_viktoir@yahoo.com

    Raspunde
  • (cu 4 ani in urma)
    • 0

    felicitari.deci deja ai facut un mare pas inainte,acum ar trebui sa ai mai multa liniste sufleteasca,si sa te concentrezi strict pe latura psihologica.sa nu tii in tine suparari,sau daca ai ceva,pe suflet,descarca-te,socializeaza,fa lucruri care-ti plac,si miscare,uneori de siguranta,mai tii cate un calmant pe langa tine,si iti vei reveni.
    Succes in continuare.

    Raspunde
  • casiana (cu 4 ani in urma)
    • 0

    da sincer nustiu ce sa mai cred si ce pastile sa mai iau mam saturat pana peste cap de atatea pastile Insa o sa incerc si cu magnerotsi searo o jumatate de pastila de dormicalm asa mi-a prescris pshiatrul De cand iau magnerot si dormicalmsunt totusi putin mai linistita Nustiu ce sa zic...trebuie sa mergem mai departe si sa invingem boala daca noi nu avem puterea si taria de a merge mai departe si de a ne putea autocontrola doar medicamentele fara vointa si putere nu cred ca vor da rezultat eu asta am inteles dupa cateva sedinte ca totul vine de la noidin nauntrul nostru din vointa noastra si din tarie sanatate tuturor

    Raspunde
  • tonescu (cu 4 ani in urma)
    • 0

    atacurile de panica astea sau anxietatea sun totuna cu distonia neurovegetativa?

    Raspunde
  • denisadana (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Buna,
    Casiana...e clar ca mergi de pomana la dr acela(si nu o spun cu rautate)daca atat ti- a explicat atunci are o problema ,,nu prea stie despre ce este vorba.Incarca sa schimbi psihologul sunt foarte multe de aflat..informatii de care ai nevoie ca sa poti trece peste anxietate. Intr-o privinta are insa dreptate :medicamentele singure nu dau rezultat .In combinatie se obtine o vindecare completa sau o ameliorare.fugi de benzodiazepine cat poti (dau dependentza)
    Toate bune
    Emi

    Raspunde
  • Otilia (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Atacul de panica este un simptom nu o boala. Asa cum nu poti vindeca definitiv o durere de cap fara a-i cunoaste cauzele, la fel nu veti putea vindeca atacul de panica cu pastile. Singura solutie este sa patrundeti in interiorul vostru, sa descoperiti cauza care il declanseaza si sa lucrati apoi la asta. Insa pentru asta este necesar ajutorul unui psihoterapeut. Daca doriti mai multe informatii ma puteti contacta pe adresa consilierespecializata@gmail.com

    Raspunde
  • Otilia (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Atacul de panica este un simptom nu o boala. Asa cum nu poti vindeca definitiv o durere de cap fara a-i cunoaste cauzele, la fel nu veti putea vindeca atacul de panica cu pastile. Singura solutie este sa patrundeti in interiorul vostru, sa descoperiti cauza care il declanseaza si sa lucrati apoi la asta. Insa pentru asta este necesar ajutorul unui psihoterapeut. Daca doriti mai multe informatii ma puteti contacta pe adresa consilierespecializata@gmail.com

    Raspunde
  • denisadana (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Buna Otilia,
    Stiu ca este un simptom si nu o boala.Noi astia mai profani o numim anxietate sau atac de panica desi ar trebuii sa o numim Anxietate generalizata sau “tulburări de anxietate" ,atac de panica etc conform DSM IV (aceasta este boala).Indiferent de cum ar fi numita ..beneficeaza de un tratament si eu spuneam ca el exista..O zi buna
    Emi

    Raspunde
  • (cu 4 ani in urma)
    • 0

    atacul de panica,este de fapt o manifestare care are mai multe simptome,si e principalul element,al boliilor legate de anxietate,si cam suprapunem ideea.

    Raspunde
  • casiana (cu 4 ani in urma)
    • 0

    buna esmeralda da ai dreptate ms.pt. sfat de sunt de acord cu tine trebuie si tratament dar ceva usor nu sa fi ametita toata ziua si sa nu fi instare sa faci nimikcum am mai zis am un copil mic trebuie sa ma ocup de el mai ales acum ca vin si sarbatorile e ff multa treaba curatenie cumparaturi sper sa ne simtim mai binesi sa fim mai bucurosi sa nu avem timp sa ne gandim la alte lucruri sanatate o zi buna

    Raspunde
  • denisadana (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Buna Casiana,
    Nu vorbesc de anxiolitice .Am luat si eu la greu si stiu din experienta ca nu te ajuta cu nimic.Ma refer la un alt fel de tratament care sa te echilibreze hemodinamic si care sa fie combinat si cu o serie de informatii care sa te faca sa gandesti in cu totul alt fel .Iti urez sarbatori fericite si sper sa scapi de pacoseta asta de atac de panica
    Toate bune Emi

    Raspunde
  • AndreeaB. (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Buna tuturor ! . Am citit despre probleme voastre si ma regasesc in multe dintre ele . Mi-ar placea foarte mult sa discutam impreuna si sa ne ajutam reciproc. Eu am doar 16 ani, si problemele acestea le am de toata viata :) . In ultima perioada mult mai intense. ID-ul meu de mess este : blue_bluew . Va pup pe toti :*

    Raspunde
  • (cu 4 ani in urma)
    • 0

    n-ar trebui sa va mai contraziceti pe site-ul asta,anxietatea asta e o chestie destul urata,si cuprinde din ce in ce mai multa lume,ar trebui sa oferim acea siguranta tuturor,si indrumare,cat se poate de obiectiva,pentru a fi multumit fiecare,si in final sanatos si fericit.destul de trist,si demotivant,sa vad ca de fapt tot mai multi tineri au asa ceva.viata asta in ritm prea alert,surprinde multa lume,si ar trebui ori sa ne adaptam ei,ori sa ne traim noi viata in ritmul natural ,mai lent,sau fiecare cu ritmul lui,cat mai putin dirijat de factori externi.
    Sanatate tuturor si un La multi ani tuturor de 1 decembrie!

    Raspunde
  • (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Andreea,La multi ani,pentru ziua de ieri,Sf. Andrei.si sanatate cat mai multa!

    Raspunde
  • ionut (cu 4 ani in urma)
    • 0

    sunt ionut am 29 de ani si sufer si eu de aceiasi afectiune de 1 an

    Raspunde
  • bercuci (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Anxietatea intr-adevar un rau tot mai frecvent in societatea moderna.Dar ea exista si in perioade antice , teama apartine sufletului omenesc .In proportii firesti e pozitiva ajuta supravietuirii respectarii unor criterii ,reguli .Cand teama devine disproportionata fata de realitatea existenta la un moment dat inseamna ca undeva s-a produs un blocaj care ne conecteaza la o emotie/eveniment ireal sau corelat cu un eveniment/evenimente din trecutul nostru.De aceea este important sa intrerupem aceasta conexiune si sa restabilim treptat o stare interioara echilibrata sa reeevaluam evenimentele care ne-au creat aceasta stare interioara sa infruntam teama sa infruntam ceea ce ne sperie .Sa luam un exemplu teama de aglomeratie(agorofobia) f frecventa la cei cu stari anxioase ;putem incepe prin a face plimbari lungi in locuri mai putin aglomerate apoi treptat sa incepem sa mergem cu autobuzul sau in cazul claustrofobiei in care se manifesta frecvent teama de ascensor si spatii mici sa reincepem gradual ajutandu-ne prin exercitii de respiratie si autosugestie si vizualizare corporala.Foarte mult ajuta miscarea o alimentatie sanatoasa masajele si o gandire pozitiva .Ma repet probabil folositi sunatoarea oameni buni este un serotoninic natural la indemana tuturor.Eu va doresc sarbatori fericite pline de iubire si multa sanatate !

    Raspunde
  • marian (cu 4 ani in urma)
    • 0

    buna
    este cineva din brasov cu depresie severa dispus la o intilnire pt dialog?
    poate ne putem ajuta

    Raspunde
  • Tudor (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Mai exista grupul?

    Raspunde
  • Katy 12 (cu 4 ani in urma)
    • 0

    da mai exista

    Raspunde
  • (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Va doresc sarbatori fericite,si cat mai linistite,dar si cu bucurii,sper sa aveti cat mai putine neplaceri,si doar lucruri pozitive.
    Mult succes tuturor.

    Raspunde
  • casiana (cu 4 ani in urma)
    • 0

    va doresc tuturor sarbatori fericite si multa multa sanatate va pup pa pa

    Raspunde
  • SARGHIE ELENA (cu 4 ani in urma)
    • 0

    IARTA DIN TOT SUFLETUL PE TOTI, MAI ALES DUSMANI SI DARUIESTE CAT MAI MULT

    Raspunde
  • geo (cu 4 ani in urma)
    • 0

    am simtit ca sunt mai altfel

    Raspunde
  • george (cu 4 ani in urma)
    • 0

    am simtit ca sunt mai altfel de la 9 ani si o data ce timpul a trecut mi am dat seama ca nu am incredere in fortele proprii si de aici timiditate in relatiile cu ceilalti si fuga de responsabilitate.anii au trecut acum am 35 ,perioadele de mici depresii au alternat ,sincer m am mai intarit cu alcool si am trecut peste.acum 6 ani stress foarte mare la munca ,cumulat cu alcool si despartirea de prietena de atunci am facut atac de panica.m am chinuit o luna pana mi am luat inima in dinti si am ajuns la psihiatru ,11 luni alprazolam ,fluoxetin si diferite suplimente gen magne b6,tonotil etc.tratamentul m a ajutat in sensul ca aveam incredere mare in mine m am impacat cu prietena m am lasat de bautura,m am insurat munca mergea bine si treceam altfel peste stres.dupa cateva luni de la terminarea tratamentului din senin atac de panica iar tratament dar schimbat alprazolam cu rivotril iar bine alte proiecte in sensul ca m am lasat de munca si am deschis o afacere mica.dupa 7 luni iar atac de panica ,dar am strans din dinti si m am dus la tratament dupa 4 luni de chin.s a schimbat tratamentul in sensul ca mi a dat numai antidepresive am luat 5 luni l am lasat singur iar bine o perioada .alt atac dar de aceasta data am stans din dinti si nu a mai luat tratament in schimb ceaiuri, magne b6,tonotil,etc.mi am revenit dupa 7 luni dar de aceasta data am fost bine un an pana cand m am consumat cu afacerea si iar am avut atac de panica si nu stiu ce sa mai fac sa ma vindec dar imi dau seama ca am gresit atunci in copilarie ca nu am cerut ajutor si am tinut in mine si m am modelat cu un caracter slab dar asta e mergem inainte.scuze pentru eventualele greseli gramaticale si lungimea mesajului .astept un sfat de la voi

    Raspunde
  • denisadana (cu 4 ani in urma)
    • 0

    La multi ani si un an fara anxietate!!

    Raspunde
  • denisadana (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Buna George,
    Imi pare rau ca treci prin asa ceva.. si... mai ales ca nimeni nu s-a ostenit sa iti explice nimic. Ce faci tu nu se numeste tratament (iti spun din experienta mea vasta cu benzodiazepinele, isrs..) Eu am incercat asa ceva aproape 9 ani si nu am rezolvat absolut nimic...In primul rand trebuie sa sti ca anxietatea nu are o dezvoltare liniara... apare, dispare etc. Asa si la tine...ai avut perioade mai bune care au alternat cu perioade proaste.De fiecare data.. insa anxietatea este si mai greu de suportat si parca creste in intensitate. Daca vrei cu adevarat sa faci un tratament care sa te ajute sa te echilibrezi te rog sa ma contactezi.Nu sunt eu un masura sa iti spun ce sa faci sau cum sa faci. Tot ceea ce pot face este sa iti recomand pe cel care m-a ajutat sa trec peste acest infern
    Iti urez multa sanatate Emi id esmeralda8673

    Raspunde
  • (cu 4 ani in urma)
    • 0

    George,imi pare rau sa iti aud povestea,dar ceva tot gresesti in modul de gandire,pentru ca pana la un moment dat,ma vedeam pe mine in povestea ta,sau tratamentul ala nu a fost complet.si eu am facut vreo 9 luni, si apoi de fapt am mai continuat inca pe atat,ca tratament de intretinere,adica cantitati mai mici pe zi,si fara calmante.sau e posibil sa fi luat tratamentul nepotrivit.si eu am luat 5 luni ceva floxa...nu stiu ce,parca era la fel de rau,si eram disperat pe atunci.
    Dar parerea mea,e ca pe de o parte,trebuie sa elimini factorii care te-au adus in acel stress,sau depresie repetitiva,si sa privesti mereu patea plina a paharului,si apoi sa iei un tratament adecvat,care daca-l urmezi,minim 9 luni(antidepresiv+calmant,poate si vitamine,dar aia post tratament,ca e posibil sa agite,asta mi s-a spus si mie si le-am evitat),ar trebui sa faci fata deja un conflict sufletesc,sau stress, sa zicem mediu,fara sa cazi in panica,sau tulburare permanenta de panica.
    Oboseala,gandirea pesimista,chiar si schimbarile bruste de vreme,sint factori care pot influenta sau pregati terenul,asa cum si fumatul,obezitatea ,grasimea sint pentru boli de inima.Daca si eu sint o zi nedormit sau perioada mai stresanta la munca,resimt deja cu simptome tipice,si imediat trag alarma,adica odihna,munca la "relanti",comunicare,si activitati pozitive(miscare,socializare,un film comic,etc)
    Daca ai familie,incearca sa te bucuri cu adevarat de ea,munceste mai chibzuit,iesi in natura,in loc de bautura(1-2 beri merg,mai spala rinichii,si chiar mai dau b-uri sistemului nervos,dar nu mai multe,si zilnic!) bea sucuri naturale,apa,fructe si legume,carne,branzeturi,adica dieta echilibrata,si o sa vezi ca ti se va inbunatati viata.
    Legat de tratamente,in mod normal dupa 3-4 saptamani,ar trebui sa nu mai resimti efectele secundare(asta daca esti sensibil la ele,si eu le-am resimtit din plin) si atunci inseamna ca creierul incepe sa se refaca,altfel trebuie schimbat,si eu sper ca psihiatrii la care mergi sa se implice si sa observe cum trebuie evolutia ta.Nu trebuie sa disperi,ci doar sa incerci sa ai rabdare si incredere;e drept o data patit,psihicul e sensibil si trebuie cat mai bine menajat,dar nu e ceva incurabil,si intradevar,nu e ceva liniar cum se zicea mai sus,e ca raceala,oferi terenul,se instaleaza,dar trece,important e cat timp sintem tineri,sa invatam sa gandim constructiv,si sa protejam organismul,pentru ca apoi cand si fizic incepe sa cedeze organismul,un psihic slabit,va influenta si el negativ sanatatea fizica,si e bine sa nu ajungem acolo.
    Viata e grea,si chiar f. grea,daca nu stim s-o traim,dar tocmai din greseli trebuie sa invatam si sa mergem mai departe.
    Mult succes si sanatate,si capul sus,orice se poate vindeca daca ne concentram spre asta.

    Raspunde
  • (cu 4 ani in urma)
    • 0

    as mai veni cu o completare,tot aud aici la multi,de rivotril si alprazolam,astea nu se iau pe termen lung pentru combaterea anxietatii,sint doar niste calmante,care se iau doar la momentul potrivit,nu ca si tratament pentru anxietate.Rivotrilul mi l-a dat si mie cardiologul pe ideea sa ma linistesc in 1-2 luni,iar alprazolam(de fapt eu prefer xanax-ul ca e produs international,desi substanta e aceeasi),e strict 2-3 luni in perioada de inceput cu antidepresiv,ca sa faci fata perioadei critice,pana se stabilizeaza creierul si nu dai in atacuri sau alte simptome urate,apoi nu mai iei zilnic,decat ocazional,DAR numai cand simti ca nu te poti controla,si uneori e bine si sa-ti "manipulezi psihicul" spunandu-ti ca vei lua calmantul si va fi bine,si nu-l iei,asa nu-ti incarci organismul si devii dependent.trebuie si putina vointa,si folosit chibzuit.
    si in mod normal pe cand ar trebui sa renunti la calmante,ar trebui acel antidepresiv(bine prescris de psihiatru,practic la fiecare luna,se poate schimba cu altul,deci ar fi deja al 3-lea) sa-si faca efectul si sa nu mai fi nevoit sa iei intruna calmante.
    Si exista si acea psihoterapie,care fie psihiatru,fie un psiholog va poate ajuta,e ceva care te invata ce sa faci cu gandirea,si apoi ca prim ajutor pentru situatiile urate.deci e bine daca nu e f. acut,mai intai sa incercati un psiholog,dar care are expertiza pe anxietate si atacuri de panica(ca nu toti cunosc fenomenul,ar trebui sa recunoasca si ei asta) .Si concluzionez,ca psihicul nu "se strica" de pe o zi pe alta,deci nu asteptati rezultate imediate,el s-a tocit in luni,ani de zile,deci si recuperarea va dura,si mai ales cine incearca metode alternative,va trebui sa aiba mai multa rabdare decat cineva care urmeaza tratament alopat(adica medicamentos clasic).
    Succes tuturor si un an nou fericit,cu mai multa sanatate si bucurii cat mai multe.

    Raspunde
  • denisadana (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Buna Anonim,
    In sfarsit ceva ce are sens..Tot repet aici ca tratamentul cu anxiolitice e de scurta durata si ca se face doar la inceput si nici atunci in toate cazurile.E mai bine sa nu iei de loc ci sa gasesti un psiholog ca lumea,(e f greu de gasit asa ceva ).Dar daca cauti cu siguranta gasesti.
    Un an nou mai bun si fara anxietate
    Emi

    Raspunde
  • george (cu 4 ani in urma)
    • 0

    e bine sa va exprimati trairile aici,va ajuta ,mai primiti un sfat.pe mine m au ajutat un pic acum cand scriu cum ma gandesc deprimant cum ma incearca un inceput de atac si trag de mine sa nu ma duc la psihiatru sa mi dea benzo sa ma calmez pentru ca stiu ca rezolv pe moment problema dar iar apare mai tarziu atacul cand ti e lumea mai draga si o sa incerc cu psihoterapeut.sanatate multa

    Raspunde
  • (cu 4 ani in urma)
    • 0

    George,cand ti-e lumea mai draga,tii mereu la tine un xanax(asa cum femeile au un algocalmin sau tampon,sau alte chestii la ele permanent),si daca o iei razna iei imediat,si lumea ramane la fel de draga,dar pe termen lung,ar trebui sa te ajuti cu tratament sau macar ceva consiliere.
    cand e labil psihicul,si electronicele nu fac bine(tv,calculator,etc) oprite,si doar la aer si cel mai de pret lucru,un prieten cu care sa discuti, sa socializezi.
    capu'' sus

    Raspunde
  • george (cu 4 ani in urma)
    • 0

    multumesc pentru sfaturi dar anixietatea asta din copilarie mi a marcat viata inn sensul ca mi e frica sa inchid afacerea ca unde sa ma duc .am avut scurte perioade in viata cand aveam o energie de puteam sa mut muntii din loc dar au fost trecatoare.naspa.deci am fost iar la medic si iau o doza mica de rivotril si o doza mica de cipralex .o sa incerc si un complex de vitamina b si daca o sa fie bani psihoterapeut sa vedem daca reuseasca sa faca un declic din copilarie sa mi modific comportamentul.sanatate multa la toata lumea

    Raspunde
  • denisadana (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Buna George,
    Din multiplele mele experiente cu diversi psihoterapeuti, am invatat ceva si anume ca ce am acuma nu are legatura cu ce s-a intamplat acum 20 de ani. Pare ciudat dar asta a fost concluzia e care am tras-o la ultima psihanaliza. Anume ca am pierdut ani intrebandu-ma ce anume s-a intamplat rau in urma cu mult timp in loc sa ma focusez asupra a ceea ce se intampla rau acuma. Deci, nu are importanta ca ai fost timid sau anxios de mic. Are importanta de ce esti anxios acuma... Iti urez multa sanatate
    Emi

    Raspunde
  • andrei (cu 4 ani in urma)
    • 0

    V-am trimis un email, dar nu am primit niciun raspuns

    Raspunde
  • casiana (cu 4 ani in urma)
    • 0

    buna nustiude unde sa incep deoarece sunt ff suparata ca am luat o multime de pastile de care nu aveam nevoie bine ca nu am patit cine sti ce deorece situl meu a tot insistat sa mergem la un spital particular sa mai fac o data toate analizele cu ecograff cu ekg cu tot ce trebuie deoarece orce tratament luam simtomele mele si crizele deveneau tot mai mari si mai dese nu mai dormeam noptile aproape deloc si nu aveam aer
    in decembrie an mers la un spital particular si facand toate analizele sa descoperit ca am tiroida cronica autoinuna nicidecum atac de panica cum mi-au pus diagnosticul alti medici dar e ff interesant ca la spital toate analizele de hormoni au iesit bine si nu le repetasem numai o data ci de 3 ori si rezultatul a fost acelas am ajuns sa nu mai am incredere in analizele astea in sistemul asta tampit din romania de atata timp sa nu stie nimeni ca eu sufar de tiroida si nu atac de panica pe cine sa iau la raspundere caci fiecare are o scuza si acum pe cine il intereseaza cate pastile am luat bani cheltuiti drumuri pe la urgrnta si asa mai departe dar puteam sa ma aleg cu cine stie ce de atatea medicamente pa care nu trebuia sa le iau acum urmez un tratament de tiroida si sper sa ma fac bine cea ce va doresc si voua multa sanatate

    Raspunde
  • andra (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Poate ajuta vizionarea filmului de pe acest link- http://casatreziriifilme.blogspot.com/2011/11/tulburarea-bipolara-si-nivelul.html. Eu am de ani de zile cam de toate ( si depresii, atacuri de panica, cand stari maniacale) si le tratez de la un timp cu ceva indiferenta. Cand nu imi e bine incerc sa mai mai iau ceva din cele pastile miraculoase, prescrise cei drept de specialisti, dar de care n-am tinut cont niciodata ad literam. E rau cand ai o depresie care tine o luna, insomnii cumplite dar astea fac parte cred din viata noastra cotidiana. Daca dorm cate 3, 4 ore pe noapte ar fi o nenorocire? Poate ca sunt prea obosita, iritata, nu mai am acealasi randament si eficacitate, cateodata agresiva sau prea suparata ca sa stau de vorba si cu cainele din fata portii! Timp de odihna cred ca am suficient dincolo. Intr-adevar, fizic si psihic organismul iti cam este zguduit de o alternanta de stari cand depresive cand euforice. Dar asta nu trebuie privita ca o damnare ci ca pe o acceptare. Ca asta e pana la urma starea mea de normalitate si asa functionez eu!

    Raspunde
  • denisadana (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Buna Andra,
    O sa vad si eu filmul acela.Iti multumesc frumos petru postare,Sper sa mai postezi
    Emi

    Raspunde
  • denisadana (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Link -ul nu functioneaza...O zi buna
    Emi

    Raspunde
  • andra (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Pentru a vedea filmul care l-am mentionat mai sus dati cautare direct pe google- casatrezirii. In partea dreapta sunt mai multe filme. Unul din ele e despre tulburarea bipolara.
    Mai cautati si filmul "Vanzarea nebuniei". Pe youtube e in limba engleza dar apare si pe anumite bloguri cu titrare in limba romana. Cel putin in Vanzarea nebuniei e foarte interesant cum s-a ajuns din 1963 (sper sa sa nu gresesc) ca in primul DSM sa existe 160 de tulburari mentale sau asociate iar in DSM IV cam peste 1000. Si ca sa explic un pic DSM IV e Biblia psihiatrilor. Pentru cei interesati si care deslusesc limbajul tehnico-medical, se poate descarca de pe net.
    Cu cat evoluam in stiinta, educatie, descoperiri cu atat observam ca numarul bolilor psihice e in crestere? Oare asa sa fie? Sau e un interes al marilor companii farmaceutice ca sa vanda tone de medicamente in toate tarile lumii. In acest film se poate vedea cum thorazina, barbituricele erau prin anii 50 panaceu universal pentru toate starile de dispozitie, melancolii etc. Dar mai bine vizionati filmul...
    In anii 60, in acelasi timp cu miscarile din anii 1968 ( revolta studentilor din Franta, Varsovia etc) a aparut si un curent numit antipsihiatrie. Ca reactie mai mult la ecourile care veneau din partea unor dizidenti din URSS si nu numai, despre experimentele care aveau loc la infioratorul Institut de psihiatrie Serbski din Moscova.
    Dar nu e timpul si nici locul sa vorbesc prea mult despre asta. Pentru a intelege mai multe il recomad pe Michel Foucault:" Puterea psihiatrica", "A supravegea si a pedepsi. Nasterea inchisorii". Sau Erving Goffman - " Aziluri. Eseuri despre situatia sociala a pacientilor si a altor categorii de persoane institutionalizate".
    Cum a iesit psihiatria din antipsihiatrie? Putem spune ca mai puternica in sensul bun al cuvantului.
    Dar care e la noi situatia pacientilor cu tulburari mentale. Incepand de la cei care au schizofrenie pana la cei cu depresii. Cred ca pot zice ca e dezastruoasa. Nu exista grupuri de suport, de sprijin ( cu exceptia acestora de pe net in care fiecare sub protectia anonimatului isi spune suferinta) pentru cei cu anumite tipuri de afectiuni. Sunt oamenii care au depresii, tulburari anxioase etc si care sunt functionali ( au un loc de munca, au familie, aspiratii, proiecte ) si care doar primesc tratament medicamentos si poate se duc la psihoterapeut. Si aici o alta poveste cu psihologia in frumoasa noastra tara. Sau mai bine zis psihoterapia. In 1978 facultatile de psihologie au fost decapitate in Tara Romaneasca, ele fiind incluse de obicei in cadrul facultatilor de filosofie. Dupa 1989 in struto-camila capitalista, unde a inceput sa functioneze legea cererii si ofertei, s-au deschis larg portile facultatilor cu profil socio-uman. Iar asta nu a fost un lucru rau evident.
    Dar mai incoace multi au descoperit ca obtinerea unei diplome de psiholog iti poate aduce beneficii financiare. Si astfel au aparut, ca ciupercile dupa ploaie, universitatile de tomberon (nu mai e nevoie sa spun de celebra Spiru Haret unde un singur profesor putea pune note la 10000 de studenti). Multi absolventi, putini daruiti meseriei. Si dupa absolvirea unei facultati de profil, goana dupa alte specializari: in programare neurolingvistica, in terapii cognitive, experientiale, jungiene, rogersiene etc si supervizari ( care costa enorm de mult). Si ca peste tot, sunt persoane bine pregatite dar si multe uscaturi.
    Problema e ca la noi sedintele de psihoterapie nu sunt decontate macar partial de CJAS. Astfel pentru o persoana care are un venit de 800-1000 RON pe luna , nu stiu daca ar avea resurse suficiente sa se duca la un terapeut , in conditiile in care o sedinta ar costa intre 80 si 1000 RON, iar periodicitatea intalnirilor ar fi de 4 ori pe luna. Si pregatirea terapeutilor costa, dar nici pacientii nu au bani pentru a fi tratati de acestia. De asta psihoterapia ar fi un "moft". Nu ca nu ar fi deschidere din partea celor cu suferinte psihice ci lipsa de bani e un mare impediment.
    In acest cerc inchis nu iti ramane decat sa studiezi singur, sa te informezi, sa cauti terapii alternative. Si evident te duci si la medic. Poate o data pe luna sa vorbesti cam 10 minute si sa povestesti scurt cum te mai simti, daca ar trebui altceva...etc. Dar conversatia nu dureaza mult fiindca la usa mai asteapta 30 de persoane.

    Raspunde
  • denisadana (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Buna Andra,
    Ai scris cu patos, se cunoaste... O sa caut filmele pe care l-ai recomandat.. sunt curioasa sa vad despre ce este vorba. M-am confruntat si eu cu minunata lume medicala de la noi si stiu exact despre ce vorbesti.Am fost la psihoterapeute pe care le plateam cu sume exorbitante si tot ceea ce se intampla erau ori excursiuni in trecut, ori se vaitau de sotii sa amantii lor.Am fost si la psihiatrii care ma priveau uneori ciudat si imi spuneau ca totul e in capul meu si ca daca aveam ceva pana acuma as fi murit si imi idicau medicamentele pe care le aveau la oferta in ziua respectiva.. fara nicio corelare.Am ceva cunostinte in lumea medicala asa ca am fost la diversi si fiecare dadea altceva sau spunea altceva. Stiu ca benzodiazepinele sunt medicamente fara nici o valoare si care nu rezolva absolut nimic si eu m-am indopat ani de zile cu asa ceva (fara rezultat).Am intalnit insa si pe cineva care sa ma ajute, cineva care stie foarte multe despre anxietate si atac de panica si care m-a ajutat cu adevarat. Mi-a schimbat pur si simplu viata si ii raman recunoscatoare in veci. Daca vrei o sa te rog sa imi lasi si mie o adresa de mess poate ca vom vorbi mai mult despre acest blestem numit anxietate.
    Iti urez multa sanatate
    Emi

    Raspunde
  • andra (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Din start cand te duci la un psihoterapeut trebuie stabilit un fel de contract terapeutic. In pimul rand trebuie sa existe o compatibilitate si o complianta terapeutica. Daca eu ca pacient simt ca persoana din fata mea este ostila, nu este deschisa, ma judeca ii zic frumos la revedere si gata. Tot cam in prima sedinta se stabileste periodicitatea acestora, costul, care sunt problemele. Si nu trebuie uitat care e diagnosticul pacientului. Si mai o chestiune deontologica: terapeutul nu poveste propria sa viata, divorturile si esecurile sale pacientului. Un specialist adevarat ar spune mai multe. Dar pentru cei care doresc sa se informeze pot cauta foarte simplu pe psihoteca unde sunt cam 2000 de carti si cursuri de psihologie (inclusiv despre toate tipurile de terapii). Si nu te costa nimic, decat ceva din timpul liber.
    In ceea ce priveste medicamentele parerile sunt impartite in functie de efectele pe care le au asupra fiecarei persoane. Nu trebuie sa uitam ca suntem diferiti si unici. Poate ceea ce imi face mie bine altuia ii face rau. Important e sa gasim cu ajutorul unui medic o schema terapeutica potrivita. Dar aceasta nu trebuie sa fie unica problema in jurul careia s -ar invarti toata existenta noastra. Incercam sa facem lucruri placute, acele bucurii simple care ne umplu sufletul. Dar nu vreau sa bat campii si sa plictisesc.

    Raspunde
  • denisadana (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Nu plictsesti ...dar nu mi -ai lasat adresa de mess unde sa te pot contacta.si nici cum senumesc filmele in engleza...Astept sa imi raspunzi
    Emi

    Raspunde
  • (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Imi plac ultimele propozitii.sa nu uitam scopul nostru,si n-ar trebui nici sa ne afundam in prea mult "studiu" asupra bolii ca nu asta e scopul.e clar ca cei care tind sa scrie mult pe aici...ca si mine uneori,au nevoie de comunicare ,si pana la urma e o nevoie "fiziologica" a unei fiinte umane.

    Raspunde
  • andra (cu 4 ani in urma)
    • 0

    The Marketing of Madness - Are We All Insane? sau Vanzarea nebuniei.

    Interlocutorul nostru are dreptate in ceea ce priveste nevoia de comunicarea. Poate din acest motiv ne simtim singuri, parasiti, anxiosi. In societatea postmoderna , unde se pare ca tehnologia inlocuieste totul, am uitat de interactiunea umana, de puterea cuvantului. De functia lui magica de a influenta in sens pozitiv pe cei din jur. Am uitat de puterea iubirii, de altruism, de daruire, de empatie. Regasirea lor e pentru unii din noi ca drumul Golgotei, presarat cu suferinta.

    Raspunde
  • denisadana (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Multumesc frumos pt raspuns.Tot nu stiu id de mess ,,banuiesc ca nu vrei sa il spui aici ..al meu este asa ca daca doresti sa macontactezi mi-ar face placere sa vorbim
    O sear aminunata si lipsita de anxietate
    Emi

    Raspunde
  • Katy 12 (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Ai dreptate Andra in legatura cu psihoterapeutii daca nu exista empatie compasiune incurajare in momentele grele din terapie atunci n-are nici un rost toata terapia .Oricate diplome au daca n-au suflet si ii intereseaza numai banii nu merita sa apelam la ei .Trebuie cautat pina se gaseste persoana potrivita sunt sigura ca fiecare poate s-o gaseasca daca cauta.

    Raspunde
  • denisadana (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Da,asa este ,,si eu am spus lucrul acesta..Am avut norocul sa intalnesc o astfel de persoana tocmai atunci cand eram deznadajduita.Toate cele bune
    Emi

    Raspunde
  • andra (cu 4 ani in urma)
    • 0

    In momente in care ai dificultati reale si prietenii te pot ajuta foarte mult. Si exista un loc in aceasta tara, unde cu bani relativ putini te poti bucura de odihna, socializare, drumetii, distractie, chiar si de pshihoterapie pentru probleme cu acest specific.

    Raspunde
  • danny_interlopu (cu 4 ani in urma)
    • 0

    salut la toata lumea,de ani bunii am probleme cu aceasta anxietate cred ca este sau mai exact depresie,dar imi revenisem putin iar de cand am pierdut un prieten drag,mam dus in jos si mai rau,am tulburari de personalitate parca nu mai sunt eu,parca tot ce ma inconjoara sunt ireala ma puteti ajuta cu un sfat sau cu ceva va rog mult........

    Raspunde
  • denisadana (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Pai anxietatea ,depresia,toc etc intra toate la tulburari de personalitate(nevroze)Singurul lucru pe care ti- l pot recomanda este sa faci un tratament serios si sa excluzi benzodiazepinele...altfel lucrurile vor mere din rau in mai rau ..
    Toate bune
    Emi

    Raspunde
  • danny_interlopuu (cu 4 ani in urma)
    • 0

    emi multumesc pentru sfat,am luat bromazepam cu seroxat miam mai revenit dar acum iar apar acele simtome,ce tratament miai recomanda?multumesc pentru sfaturii emi

    Raspunde
  • denisadana (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Buna Danny ,
    Contacteza ma si vb pe mess..esmeralda8673

    Raspunde
  • lenuta71 (cu 4 ani in urma)
    • 0

    rotarulenuta@yahoo.com

    Raspunde
  • (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Danny,n-ar trebui sa o iei literalmente,ce tratament sa iei,asta doar un medic specialist iti poate spune,si poate ar trebui sa acorzi incredere unuia.Prrobabil ca tie iti lipseste acum increderea in tine,daca zici ca ai pierdut un prieten drag,cu parere de rau.Viata cumva trebuia sa mearga inainte, ai nevoie de suport,si evident scopul final,socializare,noi prieteni,oricat ar fi de dureros.Insa in perioada de criza,caci prietenii nu cad din cer,la nevoie,e bine sa apelezi la un specialist,si atat cat ai,foloseste-te de oricine ai mai apropiat si incearca sa apreciezi sprijinul si prezenta lor in preajma ta.Mult succes

    Raspunde
  • oanamih (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Salutari tuturor!

    Din pacate si eu sufar de ceva timp de anxietate si atacuri de panica, care nu ma lasa sa traiesc.
    M-am bucurat foarte tare cand am gasit acest grup, caut de ceva timp pe forumuri dar am gasit numai postari foarte vechi.
    La mine totul a inceput acum 5-6 luni cu niste stari mai "ciudate" pe care le aveam doar la metrou si pe care nu prea le-am bagat in seama, insa acum 2 saptamani am facut un atac de panica urat, in urma caruia am ajuns la urgenta.
    Bineinteles ca analizele mi-au iesit bune, totul este de la cap si am fost indrumata catre psihiatrie.
    De la psihiatru am primit tratament cu seroxat - timp de 3 luni, pe care l-am inceput acum o saptamana. In primele 3 zile de tratament m-am simtit ok (puteam sa respir!!!) insa in urmatoarele zile m-a doborat, am facut mai multe atacuri crunte (pt care am mai mers la urgenta de 2 ori). Am sunat psihiatrul, care mi-a spus ca e normal ca in primele 2-3 saptamani sa te simti rau de la acest medicament, dar ca dupa totul va fi ok.
    As vrea sa stiu daca a mai luat cineva seroxat si cum v-ati simtit de la el, sunt un picut cu moralul la pamant .....
    Mentionez ca azi m-am simtit mai bine, nu am mai avut atacuri iar pestre 2 zile incep si psihoterapia, sper din tot sufletul sa ma ajute.
    id-ul meu: calinoanamihaela

    Va multumesc anticipat, multa multa sanatate!

    Raspunde
  • Eli (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Buna! As vrea sa stiu daca pe acest grup exista persoane care s-au vinedecat fara medicamente? Si daca da cum au procedat?

    Raspunde
  • denisadana (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Da,exista!!Eu nu am folosit anxiolitice sau mai bine zis nu le-am mai folosit ca tratament.Singurul lucru care m-a ajutat cu adevarat au fost sedintele si medicatia (vitamine,minarale etc)
    Toate bune
    Emi

    Raspunde
  • andra (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Daca privim acel medicament ca si cafeaua de dimineata oare ar mai fi o problema (binenteles pentru cei cei care savoarea unui expreso e o mare placere)?
    Daca la un moment dat acel medicament e o obisnuinta si nu ii mai dam nici o importanta? Adica daca beau 3 cani de ceai verde, vreo 3 cani de cafea si din cand in cand cate o pastila minune nu ar fi acelasi lucru? Poate gresesc dar asta e opinia mea.

    Raspunde
  • Eli (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Sedinte cu un specialist? Si in ce constau? In prezent te-ai eliberat de anxietate? (multe intrebari stiu- sper ca nu e mare deranj)

    Raspunde
  • oanamih (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Buna Andra,

    Imi poti da mai multe detalii despre ce ai postat mai devreme:

    "Si exista un loc in aceasta tara, unde cu bani relativ putini te poti bucura de odihna, socializare, drumetii, distractie, chiar si de pshihoterapie pentru probleme cu acest specific".

    Merci!

    Raspunde
  • denisadana (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Buna Eli,
    Da si da..Sedintele le faci cu cineva care stie despre ce este vorba (altfel le faci de pomana).M -am eliberat de anxietate (mai am mici simptome) dar am invatat sa le controlez si nu imi mai controleaza ele viatza.Daca vrei amanunte contacteza- ma pe mail..
    Sanatate multa
    EMI

    Raspunde
  • oanamih (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Am gasit un grup de suport pt cine este interesat: http://www.iru.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=15&Itemid=20, pare interesant.

    Raspunde
  • oanamih (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Am gasit un grup de suport pt cine este interesat: http://www.iru.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=15&Itemid=20, pare interesant.

    Raspunde
  • oanamih (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Am gasit un grup de suport pt cine este interesat: http://www.iru.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=15&Itemid=20, pare interesant.

    Raspunde
  • oanamih (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Am gasit un grup de suport pt cine este interesat: http://www.iru.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=15&Itemid=20, pare interesant.

    Raspunde
  • andra (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Pentru oana si nu numai!
    Pentru cei stresati, obositi, anxiosi, melancolici e un loc la Predeal. Tot aici pe forum se putea afla. Putin mai sus isi face si putina reclama psihoterapeutul de la Sanatoriul din Predeal, Tony Rafaila. Cei intersati pot intra pe acest link - http://www.nevroze-predeal.ro. El face acolo psihoterapie de grup. Pentru cea individuala se plateste terapeutului. Si nu e spital, e ca intr-o statiune dar cu specialisti dedicati. Locul acela e ca o terapie in sine si nu mai trebuie sa arunci o caruta de bani stand de vorba cu psihoterapeutul x. Se face sport si fizioterapie. Si in rest e program liber, de voie, te plimbi, te distrezi. Se plateste in plus pentru regimul hotelier pana la 27 Ron pe zi. Acum e cam aglomerat multa lume venind in februarie si pentru efectul terapeutic al zapezii, dar si pentru schi.
    Pentru detalii intrati pe site.

    Raspunde
  • andra (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Am gasit adresa grupului de suport ! Alta hotie pe suferinta omului! Iar in ceea ce priveste doctorul celebru care apare acolo pe tabela ma abtin. Stiu cum se faceau supervizarile cu psihologii. Prima intrebare era legata de chitanta.Si apoi chestiuni profesionale. Si daca plateai mergea ca uns totul.
    Si ma gandesc la altceva. Pai domnu doctor Jekyll iti ia pe pe 12 saptamani 840 Ron. Zici ca dai 70 RON pe saptamana si nu simti (si asta pentru 2 ore). Dar nu mai bine strang eu banii astia si imi platesc o luna de cazare in statiune? Binenteles sa mai am inca pe atat si pentru cheltuielile mele. Acum cine sta bine cu paralele si castiga multumitor, evident ca poate sa faca si terapii de suport cu dr. Jekyll.
    Pe praful asta ma gandesc foarte bine cui ii fac contul gras......si daca se merita.

    Raspunde
  • (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Oana,am inteles mesaju,nu trebuie sa spamezi de 1000 de ori...

    Raspunde
  • oanamih (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Scuze, am avut probleme la tastarea codului, din cauza asta am postat mesajul de mai multe ori.
    A fost fara intentie!

    Raspunde
  • dodo (cu 4 ani in urma)
    • 0

    asa e fratiilor suferim din greu ,dar sa nu uitam dece suntem pe acest pamint ,dece trecem prin toate acestea?toti avem un DUMNEZEU . iar EL poate face minuni.

    Raspunde
  • dodo (cu 4 ani in urma)
    • 0

    eu din pricina stresului am probleme depresive,anxioase cu AP (atac de panica). in urma concedieri si al unui deces in familie care ma doborit foarte mult ,toate acestea au avut un debut de aproximativ o luna. primul atac de panica a aparut fara nici o simtoma . dintrodata am simtit ca imi ia inima la galop 145 batai pe minut respiram foarte repede aveam senzatia ca ma sufocam ca nu am aer .transpiram ca intrun cuptor ma durea pieptul si aveam un nod in git .o tinusem asa cam 40 de minute
    dupa care incepuse sa scada ritmul cardiac la 80 batai pe minut .dupa o jumate de ora ma simteam dezorientat, o teama ca fac infart sau atac cerebral,iar o frica de moarte imi intrase in mine de efectiv intepenisem in fotoliu si asteptam sa se intimple ceva rau. cam 4 zile o tinusem tot asa si noaptea parca era ceamai grea tot aveam palpitati frisoane ,calduri dureri in piept tremor .dupa 4 zile de chin ma hotarisem sa merg la doctorul de familie . am fost si acolo si imi daduse diagnosticul de nevragie intercostala mia dat tratament de antibiotice .in fine am crezut in ziua aia am luat medicamentul in aceea zi dar fara nici un efect tot aveam simtomele acelea urite. a doua zi iar mam dus la cabinet spunindui doctorului ca mie mai rau . spunindumi sa ma duc de urgenta la spital ,dar ma speriasem si mai tare si nu mam dus la urgenta ca imi era foarte frica simtomele se accentuase foarte tare dupa inca o dimineata petrecuta in cabinetul doctorului sa hotarit sa ma trimita la pshiatrie zis si facut . acolo ajunsesem dupa o saptamina de chin ca trebuia facuta programare .intre timp fusesem le 2 doctori cardiologi si am facut 2 ECG si rezultatele iesira bune cu o mica dereglare la care i daduse diacnosticul de sindrom hiperkinetic cardiovascular neestiind ce inseamna . dar dupa vizita la pshiatru descoperisem de fapt de ce sufeream EPISOD ANXIOS DEPRESIV CU ATACURI DE PANICA DE TIP VEGETATIV iar tratamentul este de stimuloton 6 luni rivotril o luna si stilnox 3 saptamini( am 23 de ani sunt casatorit si am un baietel de 3 ani jumate) datimi varog sfaturi cum sa scap de aceste stari care momentan sau mai diminuat

    Raspunde
  • oanamih (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Buna dodo!

    Din pacate, ai dreptate, suferim din greu!
    Si eu am patit-o rau la inceput, dar spre deosebire de tine eu am ajuns la urgenta de mai multe ori!
    In prezent fac tratament cu seroxat si ca si la tine atacurile s-au diminuat dar nu au disparut.
    Eu spre exemplu cam dupa 2 saptamani de tratament m-am simtit mai bine, iar in prezent am si zile bune si zile rele, depinde de mai multi factori. Ce am observat eu, este ca trebuie sa dormi cat mai mult (in limite normale), eu de fiecare data cand ma culcam tarziu, a doua zi faceam atac.
    Foarte important este sa gandesti pozitiv in momentele acelea de panica (poate parea un cliseu), insa eu am observat ca ajuta.
    Trebuie sa ai rabdare, aceste medicamente actioneaza in timp, in functie de organism, poate dura si 3-4 saptamani pana te vei simti mai bine. Eu in primele 2 sapt de tratament m-am simtit mai rau, dar apoi am inceput sa ma obisnuiesc.
    Iti doresc sanatate si curaj!

    Raspunde
  • denisadana (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Buna,
    Cred ca este a 100 oara cand scriu aici urmatoarea idee..:BENZODIAZEPINELE SI ISRS-urile nu constituie tratament.Unii dr .le dau pt a depasi mai usor criza..dar altii nici nu vor sa auda de asa ceva. Deci fa un tratament complect care sa iti rezolve cauza (tahicardie si sufocare) si nu efectul (frica si anxietate).Eu am facut si ma simt excelent
    Sanatate multa
    Emi

    Raspunde
  • oanamih (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Buna,

    Intr-adevar Emi, ai dreptate insa in cazul meu nu ma mai puteam ridica din pat, nu puteam merge nici macar pana la baie, nu mai vorbesc de iesit din casa singura sau mers la servici.
    Seroxatul m-a ajutat foarte mult, in plus am inceput si terapia cu un psiholog si ma simt mult mai bine.
    Nici eu nu sunt adepta pastilelor pe termen lung, dar in cazuri extreme nu ai ce face, trebuie sa te ridici cumva, cel putin eu am avut nevoie de un imbold, ca sa zic asa.

    Toate cele bune!

    Raspunde
  • dodo (cu 4 ani in urma)
    • 0

    iartama oanamih poti sa imi spui citi ani ai? daca nu te superi sa discutam mai mult despre problemele astea pe mine ma ajuta foarte mult comunicarea cu persoane care trec sau au tracut prin asa ceva

    Raspunde
  • dodo (cu 4 ani in urma)
    • 0

    stie cineva ce efect au semintele de susan asupra stariilor anxioase si depresiei?

    Raspunde
  • oanamih (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Buna dodo eu am 28, daca vrei putem vorbi pe mail/mess calinoanamihaela@yahoo.com.

    Raspunde
  • oanamih (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Buna dodo, eu am 28, daca vrei sa vorbim mai multe id-ul meu este calinoanamihaela.

    Raspunde
  • dodo (cu 4 ani in urma)
    • 0

    al meu este dododorin2007 da buzz cind intri

    Raspunde
  • dodo (cu 4 ani in urma)
    • 0

    buna emi inteleg ce vrei tu sa spui,dar pina nu am avut primul atac de panica nuam avut probleme de gen(tahicardie si sufocare) la mine este problema frici si nu imi era frica ca mor

    Raspunde
  • denisadana (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Buna Dodo,
    Pai,, sigur ca tahicardia ,sufocarea etc apar la primul atat de panica.Nu ai avut inainte cu 3 zile tahicardie si sufocare...Dar, iti aduci aminte ce a primat ?sufocarea si tahicardia si abia apoi frica si nu inveres..deci ...nu frica ti- a creat tahicardia si sufocarea ..ci sufocarea frica...Cam asa stau lucrurile...Cu alte cuvinte atacul de panica in sine nu creaza nimc ..ci ceva (un dezechilibru) creaza atacul.
    Sanatate multa
    Emi

    Raspunde
  • dodo (cu 4 ani in urma)
    • 0

    pei a inceput cu palpitatii si simteam ca nu am aer si ameteli. dar totusi de ce a iesit la ekg sindrom hiperkinetic cardiovascular? si ce inseamna totusi? adevarul este ca consumam multa cafea si tare .dar acum nu mai am atacuri de panica ci anxietate si depresie.

    Raspunde
  • (cu 4 ani in urma)
    • 0

    susanul,sigur nu face rau organismului,asa ca daca ai posibilitatea sa-l mananci,da-i bataie.

    Raspunde
  • denisadana (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Buna Dodo,
    Nu crezi ca e mai bine sa discutam direct ,,gasesti aici id ul meu de mess si stam de vorba.De obicei cand nu sunt modificari de substanta la inima ,,se numeste sindrom hiperkinetic cardiovascular...sau tulburare neurovegetativa..adica (in traducere libera) nu se stie de la ce este.Sau mai exact nu stie dr care ti a citit ekg.
    Toate bune
    Emi

    Raspunde
  • dodo (cu 4 ani in urma)
    • 0

    ok doar sa imi dai accept sunt pe mess pina la ora 16

    Raspunde
  • Maria (cu 4 ani in urma)
    • 0

    de unde ai luat Omega3 cu Ulei de magneziu ca nu se gaseste? adresa mea este mariamotoloiu@yahoo.com

    Raspunde
  • dodo (cu 4 ani in urma)
    • 0

    buna dragilor, vreau sa stiti ca chiar daca mia fost greu si am trecut prin foarte multe simtome ale atacului de panica si tulburarii de anxietate de acum o luna , vreau sa stiti ca sunt niste izbugniri al subconstientului nostru si nu ne poate opri nimic ca sa luptam pentru ca noi sa ne simtim mai bine.Am ajuns la concluzia ca oricit de greu mia fost, tot eu inving.Secretul este sa sti cum sa iti regasesti puterea interioara ,sa iti doresti din tot sufletul sa te faci bine si trebuie sa ai aceasta dorinta puternica ca si cum tiai dori sa conduci cea mai rapida masina din lume. Si cu aceasta dorinta ,credetima dragilor ca o sa va faceti bine in totalitate .Am facut doar tratament cu stimuloton rivotril si stilnox fara alte terapii findca nu miam permis si comunicarea problemei mele altei persoane chiar daca nu o cunosti sa stiti ca ajuta foarte mult,O VORBA BUNA LA MOMENTUL POTRIVIT TE AJUTA SA GINDESTI POZITIV. daca vreti sa discutam despre simtome si probleme gasiti idu meu pe forum de luni pina vineri de la 9 la 16 va astept cu drag si curaj ca trebuie sa mergeti mai departe in viata. va pup.

    Raspunde
  • (cu 4 ani in urma)
    • 0

    bravo.imi place mesajul pozitiv care-l trasmiti.tine-o tot asa.

    Raspunde
  • dodo (cu 4 ani in urma)
    • 0

    multumesc. sper ca aceste cuvinte sa ajute si pe alti , cu rabdare si speranta credetima ca o sa treceti si peste asta.Ginditiva ca sunt boli mult mult mai grave care se vindeca si acei oameni chiar sunt la un pas de moarte,pe cind la noi este doar frica de moarte care este mult mai dureroasa decit un cancer sau cinestie ce boala grava.Asa ca prin puterea vointei se poate depasi toate stariile Si inca ceva vreau sa mai mentionez,sa stiti ca nimic nu se intimpla fara voia lui Dumnezeu.va pup si curaj

    Raspunde
  • irina (cu 4 ani in urma)
    • 0

    incercati bien plus ..rezultate foarte bune Garantat!!

    Raspunde
  • jhonny (cu 4 ani in urma)
    • 0

    salut prieteni.....sincer sa va spun nici nu stiu cum sa incep.Acum 6 luni am inceput sa am niste dureri insuportabile de cap si am inceput sa fac tot felul de tratamente date de uni doctori,la inceput imi trecea durearea cu asa zise unnele pastile iar pe urma nusi mai faceau efectul,si am zis sa fac unele investigatii sa vad de la ce provin durerile,incepand cu tomografsi terminand cu o raza banala la colana cervicala ,dandumi seama ca de acolo provin durerile mele insuportabile,am urmat unele sedinte de de masaj si alte reflexoterapii care au avut un rezultat inbucurator ..insa am ramas cu unele probleme cum ar fi depresie si atacuri de panica care ma fac sa cred ca mai am cateva secunde si mor nu stiu cum sa rezolv problema asta va rog ajutati-ma.

    Raspunde
  • dodo (cu 4 ani in urma)
    • 0

    buna jhonny, vreau sa iti spun ca atacurile de panica si depresia sunt cea mai urita combinatie . inpreuna ele sunt un nucleu de simtome si descurajari care TOATE pornesc din creierul nostru . nimeni de pe nici un forum nu te poate ajuta mai bine decit TINE .pentru asta trebuie sa iti invingi toate temerile si toate fricile care iti cuprind mintea cu ginduri pozitive .asta nu functioneaza doar daca iti doresti tu din tot sufletul tau . nu te descuraja si nu te lasa manipulat de ginduri ,este grea lupta dat pina la urma tu vei invinge. daca vrei poti lua id-u meu si discutam mai multe .sanatate

    Raspunde
  • (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Jhonny,eu ,as corecta putin ce s-a zis mai sus.noi,cei ca si tine,care am patit,sau inca patim asa ceva,intradevar nu-ti putem da reteta vindecarii tale,dar cel putin te putem incuraja,si da o siguranta,ca nu esti singurul,ca nu e ceva iremediabil,si ca se poate vindeca,si totul va fi bine,cu putina rabdare,si incredere.In primul rand trebuie sa elimini cat mai multi factori de stress,sau poate si tratamentul care ti s-a facut poate sa fi declansat,dar in cazul asta,poti compensa prin detensionarea ta,prin socializare,prin impartasirea a ceea ce te doare,prin a face cat mai multe lucruri care-ti fac placere,si te vor relaxa,iti vor da o liniste/siguranta sufleteasca.Deci,pe de o parte sa te asiguri ca fizic nu ai ceva,sau daca ai ceva,sa fie vindecat,si apoi pe plan psihic,daca nu reusesti singur(evident inconjurat si de prieteni sau cei apropiati,sa te simti cat mai bine) atunci incearca macar un psiholog,sa iti indice cateva solutii,sau sa-ti arate o anumita directie in gandire,care sa te faca sa te simti increzator,ca intradevar de multe ori apare si o depresie,si o lipsa de incredere in a continua viata asa cum e cu bune si rele.

    Raspunde
  • oanamih (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Salutari la toata lumea!

    Asa cum am postat cu ceva timp in urma si eu am fost "fericita" posesoare a unor atacuri de panica si a anxietatii. Acum, dupa o luna si jumatate de tratament cu seroxat si terapie, ma simt mult mai bine si m-am gandit sa impartasesc experienta mea cu toata lumea.
    In primul rand, asa cum foarte multi dintre voi au scris pe forum, este forte important sa gandim pozitiv si sa avem incredere ca ne vom reveni.
    Eu spre exemplu eram terminata, nu ma mai puteam da jos din pat, iar in primele 2 saptamani de tratament cu seroxat am zis ca mor, am avut toate efectele secundare posibile, insa medicul m-a linistit si intr-adevar dupa cele 2 saptamani am inceput sa imi revin.
    Cu timpul au inceput sa-mi dispara toate simptomele, iar acum doar cateodata mai am cate o stare mai ciudata dar imediat incerc sa mi-o scot din minte, sa gandesc pozitiv si ma lasa.
    Avand in vedere ca sunt noua intr-ale anxietatii si AP, sper doar ca dupa ce termin tratamentul sa ma simt bine in continuare.
    Pentru toti cei care sunt la inceput, tot ce va pot spune e "Curaj si capul sus!!", cu multa vointa se poate scapa de aceasta boala chinuitoare.
    O sa va tin la curent cu evolutia mea.

    Sanatate multa!!!!

    Raspunde
  • denisadana (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Buna,
    Ma bucur ca iti este bine cu seroxat...mie nu mi a fost.Ai dreptate insa cu gandirea ..daca te poti linistii si iti poti explica simptomele ..e bine.De fapt aceasta este calea spre a nu mai avea asa ceva
    Toate bune
    Emi

    Raspunde
  • Florin (cu 4 ani in urma)
    • 0

    salutare. sufar de anxietate de 14 ani si nu am reusit sa scap de atacurile de panica care le am in fiecare seara. am incercat diferite medicamente care nu prea au avut efect , in prezent iau xanax si diazepam si sanval (pentru somn). am fost internat intr`un spital de psihiatrie ceva vreme dar nu am remarcat nicio diferenta , aceleasi atacuri de panica in fiecare noapte . astept de la voi ceva sfaturi/pareri . id meu este flo_hackeru (messenger)

    Raspunde
  • (cu 4 ani in urma)
    • 0

    deci ce invatam din asta?sa incercam sa nu ajungem aici,ca si in cazul in care "ne refacem" cu medicamente,platim un pret destul de scump prin efectele secundare.
    multa sanatate tie si tuturor.probabil ca trebuie sa reinvatam sa fim mai uniti,mai sociabili,mai maleabili,mai buni,sa nu le luam prea la suflet,ca sistemul asta "democratic" alearga doar dupa succes si bani,si ne trage dupa el f. repede,si sa ne ducem viata in ritmul nostru,nu cel impus din jur,pe cat posibil.

    Raspunde
  • (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Florine,ceva nu se leaga,prea mare perioada,daca toti acesti 14 ani au fost continuu discomfort pentru tine.Exista un medicament si pentru tine,doar ca daca te apuci de unul,trebuie sa treci proba de foc,adica sa rezisti primele saptamani sa treci peste efecte,si sa se obisnuiasca organismul cu el,si apoi in 1-2 luni ar trebui sa aiba efect,daca nu,atunci schimbi.in plus si o discutie cu un psiholog ar trebui sa ai,sa vezi ce te macina cel mai mult,ce te-a afectat poate in trecut,care-ti sint si temerile actuale,ce-ti da neliniste,ce te framanta efectiv in acest moment,care ti-e stilul de viata,cum gandesti,poate ai si lipsa de vitamine,nu mananci echilibrat,nu ai un stil de viata echilibrat(toti avem stress,dar trebuie si alocat timp pentru relaxare si ceea ce iti place),etc
    Daca toate ar fi bune,nu s-ar declansa anxietatea si panica,ca toate astea sint ca un balon care-l tot umfli cu aer,pana se sparge,si cumva organismul trebuie sa-si reverse tensiunea acumulata.Aceeasi pasi:te verifici fizic daca nu ai ceva,care cauzeaza,apoi psiholog care te analizeaza putin,si daca toate "par" ok,si e destul urat cu simptomele,atunci tratamentul standard 6-9 luni,dar repet,posibil sa nu dea roade primul medicament,dar cu siguranta 2-lea sau 3-lea,doar rabdare sa ai si incredere.Xanax,e calmant,deci ala te ajuta in perioadele critice,nu-l poti lua mai mult de 3 luni continuu,recomand strict doar cand te ia vreo criza de panica,sau chiar ai deja mai mult de 2-3 simptome deodata(ameteli,slabiciune,sufocare,teama,etc)
    Mult succes si capul sus,este tratabil ceea ce ai.

    Raspunde
  • daniela (cu 4 ani in urma)
    • 0

    si eu am atacuri de panica si anxietate id meu mellerdana76

    Raspunde
  • dana (cu 4 ani in urma)
    • 0

    mie mi-e frica sa iau stimuloton ca mi-a fost rau am luat doar 2 pastile e ceva de genul xeroxatului am auzit si mi-e frica de reactiile adverse ce scrie pe ele. nu stiu ce ar trebui sa fac iau doar calmant si ma chinui sa nu iau zilnic si din aia un sfert mi-e foarte greu si uneori simt ca nu mai pot sa ma controlez

    Raspunde
  • denisadana (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Buna,
    Dragilor si dragelor..nu va mai îndopata cu benzodiazepine..Nu va ajuta cu absolut nimic.Nu exista nici macar un singur caz (documentat) de vindecare cu asa ceva. Sunt studii facute de cercetatori seriosi din UK care atesta ca benzodiazepinele pe langa faptul ca nu fac nimic dai si dependenta. Sunt pacienti care fac "tratament" cu asa ceva de ani de zile si care au "reusit" sa ajunga la concentratii din ce in ce mai mari care nu isi mai fac efectul.Eu am avut nefericirea sa traiesc asa ceva si va spun din proprie experienta fugiti de asa ceva si de dr pishiatrii care dau cu usurintza tot felul de medicamente inca netestate.Nu asta este calea spre vindecare sau macar ameliorare. Incercati terapia congnitiv comportamentala sau o alta abordare de genul acesta. Tratamentul e simplu, nu il mai complicati.
    Toate bune
    Emi

    Raspunde
  • mihai (cu 4 ani in urma)
    • 0

    pentru un tratament eficient impotriva atacurilor de panica va recomand sa faceti un tratament cu programe audio de pe www.moreofyou.ro.va spun sincer ca si eu am avut aceleasi probleme cu atacurile de panica dar de cand fac terapia asta ma simt mult mai bine.

    Raspunde
  • Selena (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Buna. Mai este activ acest grup? Daca da, as vrea si eu sa fac parte din el (sunt taaare anxioasa si/sau depresiva, de vreo 4 luni). ID-ul meu este gi_selena@yahoo.com

    Raspunde
  • ilina (cu 4 ani in urma)
    • 0

    LUATI LEGATURA CU MINE PENTRU A ELIMINA CAUZELE ACESTOR ATACURI DE PANICA, ANXIETATE LA ID ;ilina1212

    Raspunde
  • ilina (cu 4 ani in urma)
    • 0

    scrie-mi la id ;ilina1212 sa-ti dezvalui o terapie sigura de a scapa de aceste atacuri de panica

    Raspunde
  • (cu 4 ani in urma)
    • 0

    interesant site,mihai,doar ca sedintele alea par destul de scumpe,chiar si in comparatie cu o sedinta de psihoterapie.Oamenii care chiar trec prin momente grele,sint disperati,si ar incerca orice,deci ar fi pacat,sa profite altii pe seama lor si la un pret piperat.

    Raspunde
  • (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Selena,mai exista forumul,si esti binevenita,orice intrebare vei pune sint convins ca ti se va raspunde,si ai putea sa citesti din pacate de la destui patiti,ca sa te mai linistesti si sa te mai luminezi despre lucrurile astea.viata asta rapida,individualismul si tot sistemul asta asa zis democratic,ne impinge chiar sa ajungem rai,sau sa ne indepartam de adevaratele valori ale unei persoane.as mai mentiona totusi ca cei de aici nu-ti pot oferi vindecarea,sau cel putin nu totala,in functie de cat de avansata e starea ta,nu trebuie neglijate persoanele competente adica psihiatrii,sau cel putin psihologii.Mult succes

    Raspunde
  • Delia (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Andra iti multumesc pentru ca datorita tie am vazut "vinzarea nebuniei" pe frumoasaverde.blogspot.com, titrat. Ti-am citi toate raspunsurile la aceasta pagina si este in beneficiul tau ca ai flexibilitate in gindire si se intelege ca ai ajuns la acesta pentru ca ai fost preocupata, te-ai implicat pentru a fi asa cum doresti sa fii. Dar faci o greseala si ma mir de asta stiind ca tu stii multe. Somnul nu este ceva de neglijat, dimpotriva. Dar un somn natural. Nu poti functiona bine cu doar 3 ,4 ore de somn. Informeaza-te pe tema asta si fa din somn un scop, un mod de a te proteja, de a fi in forma , sigura de tine, relaxata desi din cum scrii nu se intelege ca nu ai fi asa. Dar ceea ce simti tu stii mai bine.
    Parerea mea este sa scrii in continuare despre ceea ce stii. In acest fel ajuti pe cineva.

    Raspunde
  • Teo (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Emi si eu sunt de aceeasi parere. Cred ca lumea ia asa ceva pentru ca nu este informata (deci naiva) si poate ca este si comoda(din pacate).

    Raspunde
  • denisadana (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Da, din pacate... asa este.In majoritatea cazurilor pe forumurile pentru anxietate se schimba idei despre medicatie.. ce sa mai iau ? Ce anume ma ajuta? Etc.. Nimeni sau aproape nimeni...nu incearca sa lupte cu gandirea si sa incerce si altceva. Acesta este adevarul si.. din pacate, este adanc inradacinat in inconstientul nostru:"avem neaparat nevoie de medicatie"...de parca anxietatea este o raceala sau o viroza si o tratam asa.. Sper din toata inima ca aceste idei impamantanite sa se mai schimbe si ca oamenii sa inteleaga ca anxietatea nu este o boala psihica si atat tot, este ceva mult mai complex care nu se trateaza doar cu benzodiazepine. Multa sanatate
    Emi

    Raspunde
  • John_P (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Este ciudat cum poti fi propriul prizonier ,de cateva luni(aproape un an ) ma confrunt si eu cu atacuri de panica/anxietate ... dar din toata "nebunia" asta am invatat ca puterea mintii este extraordinara ... daca printr-un simplu gand iti poti induce aceste stari , nu vreau sa imi imaginez ce as putea face daca as putea sa imi controlez intr-un mod pozitiv puterea gandului ... pana una alta zambiti mai mult ,chiar daca de multe ori nu puteti incercati sa va bucurati de nimicuri eu incerc ... cateodata imi iese cateodata nu dar la un moment dat trebuie sa reusesc sa elimin gandurile negre ..e o lege a firii, pana la urma pozitivul trebuie sa invinga negativul ... mult succes si sanatate maxima !!!

    Raspunde
  • ilina (cu 4 ani in urma)
    • 0

    SCRIE-MI LA ID :ilina1212 ca SA TE INDRUM LA O DOAMNA DACA VREI SA SCAPI DE STARI DE PANICA SI ANXIETATE.

    Raspunde
  • Catalin (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Salutare tuturor este buna ideea cu grup de suport dar cel mai bine este sa consultati un medic psihiatru va spun din propria experienta aceste atacuri de panica anxietate etx tulburari ale mintii trebuiesc tratate si medicamentos ,dupa cum va spuneam acum 7 ani am avut primele atacuri de panica de la lipsa de calciu am consultat un medic mi-a prescris un tratament totul a fost pk pana acum 4 ani cand tatal meu sa stins din viata ,acest eveniment mi-a readus acele stari de panica de 2 luni de zile au incepus sa se manifeste usor usor cu toate ca stiu ce se intampla si nu ma panichez o pot controla dar ajutorul real este tratamentul de la medic asa ca va sfatuiesc sa consultati medicul si totul o sa fie bine o sa aveti niste stari de somnolenta greata ameteli o zi maxim 2 dar nu renuntati eu am trei zile deja de tratament cu xanax ,velaxin ,sanval (zolpidem tot acelasi medicament este) si esentin si deja isi fac efectul

    Raspunde
  • andra (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Delia preciza ca somnul este un panaceu. Este adevarat ca nu poti functiona din punct de vedere psihosomatic cu 3-4 ore de somn pe noapte. Si atunci cum s-ar putea rezolva problema? Poate o vacanta in care sa nu lipseasca activitatea fizica (drumetii, sport)....sau medicamente? Situatiile sunt diferite de la o persoana la alta...
    Iar Esmeralda ne spune de fiecare data intr-un mod foarte subtil ca medicatia nu e singura rezolvare pentru anxietate, atacuri de panica. Ca trebuie sa abordam un stil de viata sanatos (alimentatie, managementul stresului, etc), ca puterea mintii face minuni.....

    Raspunde
  • Laura (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Buna ziua ,

    Citesc de vreo doua saptamani tot felul de informatii despre anxietate si atacuri de panica , iar azi mi-am facut curaj sa imi spun si eu povestea.
    Totul a inceput acum aproape 2 ani ,in august 2010, dupa o perioada stresanta .A inceput totul cu palpitatii , de aici teama ca as putea avea ceva la inima , dupa ce am chemat 2 zile consecutiv salvarea , am fost la urgenta sa imi fac investigatii .Acolo mi-au facut tot felul de analize pentru inima unde s-a constatat ca nu am nici o problema, si am fost diagnosticata cu atacuri de panica.Mi-au recomandat Calmogen , desigur nu a avut nici un efect , tot imi era rau , defapt cred ca ramasesem cu teama de a nu mai face inca un atac de panica .Am chemat salvarea din nou , atunci mi-au recomandar sa merg la endocrinologie , desigur totul a iesit normal la analize .Atunci am decis sa merg la psihiatru pentru ca nu mai puteam numai dormise de cateva zile , mi-am "innecat" gandurile psihiatru=nebunie si mi-am facut programare.
    Vreau sa spun ca din ziua in care am fost la doctor m-am simtit mai bine , parca doar faptul ca m-am descarcat la cineva care m-a inteles si a dat de cap problemei mele m-a vindecat . Am urmat tratamentul un an de zile, m-am simtit excelent , mai aveam zile cand simteam ca o sa fac un atac dar imi spuneam ca totul o sa fie bine si trecea.Dupa un an nu am mai luat pastile, in octombrie anul trecut mi-au revenit aceste stari .Am ajuns iar la doctor, am reluat tratamentul pentru 2 luni iar in decembrie am renuntat iar.M-am simtit excelent , in afara de stresul cotidian, si grijile normale de zi cu zi imi reluasem viata de dinaninte.
    Acum 2 saptamani au revenit aceste atacuri de panica , fara vreun motiv sau vreun factor de stres,pur si simplu ma uitam la televizor si m-a cuprins de odata o teama groaznica , stateam in pat ma uitam la geamul deschis si ma gandeam "Daca sar?", m-a speriat groaznic acest gand , numai avusesem pana atunci ganduri de genul asta.A doua zi eram groaznic de speriata de gandul acela ,incercam sa fac altceva ca sa uit dar imi tot revenea acel gand teribil.Acum iau tratament din nou , ma simt mai bine numai am stari de anxietate sau atacuri de panica , dar nu imi da pace acel gand ,de ce a aparut ? Si e teama aia de a pierde controlul.
    Offf greu cu "boala" asta .Sper intr-o zi sa gasim un remediu .O zi buna si un weekend palcut va doresc!!!

    Raspunde
  • oanamih (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Buna!

    Asa cum am mai scris in mesajele anterioare eu iau pastile si merg si la psiholog. In prezent ma simt foarte bine. La ultima sedinta vorbeam cu terapeuta mea despre acest grup de suport on-line si ma gandeam ca ar fi interesant sa constituim un grup de suport si in viata reala.
    Asa mi-a venit ideea de a intreba daca ar fi cineva interesat de treaba asta.
    Eu sunt din Bucuresti, adresa mea de messenger este calinoanamihaela.

    Multa sanatate!

    Raspunde
  • andra (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Si in lipsa.........ne tratam cu ceva cultura!!!

    Raspunde
  • oanamih (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Andra,

    Eu am pus doar o intrebare, daca nu te intereseaza te rog sa nu raspunzi.
    Cred ca suntem aici sa ne ajutam unii pe altii si nu sa ne judecam.
    Pe mine chiar m-ar ajuta sa vorbesc cu oameni care au trecut prin asa ceva, fata in fata si cred ca ar fi o experienta foarte interesanta.

    Raspunde
  • andra (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Oanamih, cine judeca ......pe cine...........!!!!!?? Orice cetatean intr-un stat de drept se poate afilia, asocia, participa la intruniri, isi poate exprima liber opinia. Intrebarea mea nu era pentru a goni potentialele persoane care au nevoie de ajutor...............Si nici un atac la bunele tale intentii........
    Cand voi avea timp vreau sa fac un mic rezumat al unei experiente de viata ( nu a mea, evident)..........din care eu am invatat ceva..........
    Merci mult pentru intelegere!!!! Si succes in continuare!!!

    Raspunde
  • costa (cu 4 ani in urma)
    • 0

    buna seara sufar de atacuri de panica (asa am fost diagnosticat) de vre`o 5 luni am facut tratament cu pastile am facut tratament psihoterapeutic m am dus la biserici nimic,,, ma simt asa parca nu sunt eu ma simt super ciudat parca innebunesc mi se pare toate lucrurile aiuurea parca ies din mine cum s ar spune am impresia ca nu ma mai fac bine nikiodata si asa o sa fiu nevoit sa traiesc toata viata cu atacurile astea :) e foarte urat nu stiu am impresia ca numai la mine se manifesta asa si ca nu s atacuri si defapt e altceva ,,, sunt obosit tot timpul adorm greu cele mai frumoase clipe sunt acelea cand ma trezesc primele 2 3 minute dupa aia incepe calvarul si bineinteles cand ma joc la aparate:)) atunci parca uit de tot nu stiu daca ma poate ajuta cineva cu un sfat ceva simt ca cedez psihic pe zi ce trece multumesc

    Raspunde
  • andra (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Costa, du-te la Sanatoriul de la Predeal!!! Cauta mai multe informatii pe net:http://www.nevroze-predeal.ro/

    Raspunde
  • costa (cu 4 ani in urma)
    • 0

    mersi mult maj duce sincer da... e departe,,, :) sper s a ajung vreodata mersi de sfat

    Raspunde
  • alexandra (cu 4 ani in urma)
    • 0

    ...ei bine viata mea e o poveste continua cu capitole din ce in ce mai grele pt mine..nici nu stiu de unde sa incep..moartea tatalui,un viol,neincrederea in mine,prietenii pe interes,cancerul mamei...si muulte altele.pentru cei care ma cunosc nu par persoana care sunt cu adevarat deoarece mam ferit sa fiu vazuta cat sufar.am incercat sa fiu mereu stalpul de care a fost nevoie fara sa spun ce ma doare.am tinut si tin totul in mine pana in momentele in care sunt singura si pot sa plang.as vrea de atatea ori sa spun macar umpic din ce am pe suflet dar toti ma considera o persoana puternica si oricat as incerca nimeni nu intelege greutatea care ma apasa.am si momente in care cedez bufnesc in plans de fata cu cineva dar trebuie sa ma abtin fiindca sunt intrebata o data ce ai iar apoi mi se spune gata fara ca eu sa raspund..imi amintesc de momentele de genul asta care se intamplau cand aveam aproximativ10ani..episoade triste care se sfarseau la fel.eu singura descarcanduma si o fata calma in fata celorlalti..''''''''''''''''prieteni'''''''''''''''' au fost mereu putini si chiar si aceeia au fost prezenti in momentele in care nu aveau pe umarul cui se plange sau cu cine pierde timpul..treptat recunosc mam izolat,si din cauza violuli de care nu stie nimeni,si a noilor episoade aparute nu tocmai fericite...neincrederea a provenit si din cauza greutatii in plus castigate pe parcursul a 5ani ''''''''''''''''fericiti'''''''''''''''',macar aici am o veste ok:am slabit 35de kilograme in ultimele 10luni si sunt multumita de mine ca am ajuns la o greutate normala.cu toate astea increderea mea e 0...chiar si cu remarcile pozitive ale cunoscutilor..
    mam decis cu greu sa caut o solutie...dar...iatama aici.sunteti prima mea varianta.vreau sa trec peste toate gandurile negative si tot...si da stiu.totul pleaca de la mine dar AM NEVOIE DE AJUTOR(de preferat nu contracost)..si acum un lucru care probabil o sa va faca sa radeti.am doar18ani..daca nu un ajutor macar sper ca ce am scirs printre lacrimi sa nu ramana un simplu comentariu.

    Raspunde
  • andra (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Alexandra, un ajutor specializat poti obtine de la un medic din localitate. Cu trimitere, daca esti asigurata. Niste sedinte cu un psihoterapeut, costa..Mai sunt unii care fac pro bono. In cadrul unor fundatii, asociatii sau la cabinetul lor. Dar in psihoterapie se considera ca plata sedintelor, normal, responsabilizeaza clientul. Si in definitiv e ca si un serviciu medical. Daca ne ducem pentru investigatii suplimentare la un cardiolog si pentru servicii de calitate, platim. Ceea ce ofera sistemul de asigurari este slab calitativ si cu sau fara voia ta, participi la coplata fara chitanta.
    Dar nu te descuraja. Daca esti din Bucuresti incearca la Estuar: http://www.estuar.org/. Mai au filiale si la Cluj, Botosani. Sper sa ai sanse sa gasesti un psihoterapeut sa te ajute pro bono.

    Raspunde
  • costa (cu 4 ani in urma)
    • 0

    imi pare rau alexandra pentru tine nu stiu cat de mult te ajuta si psihoterapeutul am nijte stari de as vrea sa mor in fiecare zi mi se pare ireal totul da mai continui nu stiu dc daca ar fi sfarsitul lumi in 2012 as fi bucuros...:) poate tu te simti de 100 de ori mai urat ca mine din cate ai spui fatzi un prieten sau o prietena mai degraba in care sa ai incredere in ea` el ca sunt multe persoane care au trecut peste un necaz sau ceva asemanator tie ceea ce nu mai mi se pare necaz mi se pare tragedie si povestestei da tot ce ai pe suflet te ar elibera sunt singur macar un pik eu cand imi povestesc starile prietenei mele ma simt mai bine parca cu toate ca ele revin da eu is bolnav am atacuri de panica ... la psiholog cand am zis aveam impresia ca ma crede nebun sau ceva de genu ai grija de tn si fi puternica

    Raspunde
  • alexandra (cu 4 ani in urma)
    • 0

    si chestia cu prietenii e trecatoare...fiindca la un momentdat se satura chiar daca nuti spune si se schimba in comportament...zilele astease fac 1an si 8 luni de cand sunt cu prietenul meu.in primul an eram cea mai fericita fiindca oricate se intamplau il simteam atat de aproape...a stiut aproape tot despre mine...in 24 de ore noi vorbeam cel putin 16 mesaje telefon fata in fata..pur si simplu daca ma intorceam cu spatele sa plec undeva imi spunea imediat ca ii e dor de mine..iam fost atat de recunoscatoare si miam deschis sufletul in fata lui..nici nu trebuia sai spun ceva cami spunea nu esti bine...a fost gelos de la inceput dar treptat a ajuns daca nui raspundeam in 2 secunde la telefon sa tipe sa faca urat..daca ii spun si cu frumosul ceva e recalcitrant tipa...acum a plecat de 3luni la ai lui in alta tara..raceala asta a lui fata de mine se simte si mai rau fiindca vorbim dar nu mai e acelasi(stiu ca nar avea cum in conditile astea sa fie la fel dar comportamentul lui e acelasi dinainte de a pleca)si daca ii spun ca mie dor schimba subiectul inainte erau cuvinte frumoase intre noi acum poate doar cand terminam de vorbit un te iubesc scurt..a avut momente in care zicea ca nu e destul de bun pt mine sa ne despartim..am vorbit cu el iam spus ca putem trece peste toate amandoi si ca nu e cum crede...sa razgandit...si tot zicem ca trebuie sa schimbam ceva la relatia noastra..fiindca stim amandoi ca nu mai e la fel..cel mai rau ma simt ca ma minte..nu am avut nimic cu el niciodata cand a iesit sau orice altceva..dar eu aflu dinalte parti(nu din gura ''''''''lumii'''''''')si dor chestile astea..am ajuns la concluzia ca eu nu sunt buna pt el...am incercat d atea ori sa fiu mai buna dar nimic tot nemultumit e.am incercat sa deschid subiectu asta si imediat spune ca vreau eu sa nedespartim..oricat defrumos as vorbi cu el parca e cu gandul in alta partedaca e calm...aveam si inca cred ca avem planuri pt viitor..dar nustiu de cee totul asa..am gresit poate ca iam spus totul caam incercat sa nam secrete.mam atasat prea mult de el..de iubit am incercat dar nu pot sa no mai fac...si daca greseste el sau ceva ma simt eu vinovata...am momente in care imi zic ca poate el nu ma merita dar in sinea mea nu pot sa nul mai iubesc.poate e si obisnuinta nustiu..am facut multe sacrificii pt relatia asta si ma doare acum sa vad ce se intampla..sper ca lucrurile sa revina la normal sau nustiu..sa pot sa am eu curaj...in timpu de cand suntem impreuna a fost cea mai importanta persoana pt minesi si eu simteam ca sunt pt el am renuntat la la ''''''''prieteni''''''''si la mai tot pt el..era si e totul..dar poate am gresit fiindca stie lucrurile astea si am senzatia ca profita de ele..nustiu..poate o sa fiu eu altfel sa pot trece peste sau nustiu..trebuie sa fiuputernica asa cum am fost pana acum dar parca vreau ceva fericire si pt mine...

    Raspunde
  • alexandra (cu 4 ani in urma)
    • 0

    mersi frumos pt timp si sfaturi(stiu ca nu am chiar cele mai mici articole de citit)

    Raspunde
  • ilina (cu 4 ani in urma)
    • 0

    daca vrei sa scapi de atacuri de panica si anxietate scrie-mi la id ilina1212 sa-ti spun cum am scapat eu de ele si mi-am tratat si alte probleme

    Raspunde
  • (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Alexandra,vad ca esti mai degraba lovita de o dezamagire in dragoste,si daca zici ca esti la 18 ani,inseamna ca abia incepi viata,si probabil ai principii ideale,ca primul venit sa fie si cel mai perfect.lumea,s-a cam virtualizat in ultima vreme,si deci a devenit si mai superficiala,cu timpul vei invata sa alegi ce e mai bun si mai bine pentru tine,adica sa te mai calesti,si tot odata sa mergi inainte,ca toti trecem prin amagiri de genul asta.
    Cat despre "boala" pe care o ai,pare mai mult de natura depresiva,si totusi eu cred ca daca nu se exprima organismul tau,prin simptome fizice,atunci inca se mai poate repara,fara cum ziceai tu,tratament specializat contra cost(cand esti intr-o stare acuta,e deja necesar un consult specializat),si as zice prin metode,care ajuta sufletul ,adica un prieten/prietena,cu care sa vorbesti,sa tot vorbesti,sa te descarci.Ok,pornind de la ceva ce am spus mai sus,cum lumea e preocupata acuma de imagine virtuala,de ce se spune si cum arata pe facebook,sau messenger,sau ce zice x si y,in caz ca nu ai prieteni care efectiv sa te asculte,nu printre randurile pe care le scrie pe mobil pe facebook,ci sa te priveasca in ochi,sa te asculte,si sa-ti dea un sfat,atunci poti merge efectiv si socialza cu necunoscuti,nu neaparat despre problemele tale,ca evident nimanui strain,nu-i place sa auda problemele altuia,ca fiecare le are le ale lui,dar poti discuta verzi si uscate,discutii cotidiene,ideea e sa vorbesti cat mai mult,cu cat mai multe persoane ,si vei vedea ca parca se scurge supararea din tine,chiar daca paradoxal,nu vorbesti direct despre problemele tale,eu am incercat asta,si mi-am dat seama ca o persoana pur si simplu are nevoie de comunicare,fapt confirmat si de un psiholog la care am fost,adica ar fi obligatoriu sa vorbim minim 2 ore/zi.Apoi preferabil sa faci miscare,si simple plimbari,daca nu ceva mai alert(gen role,bicicleta,tenis,etc) dar macar sa fie in aer curat.si o sa vezi ca situatia se va inbunatati.
    Important e nu tii in tine trecutul,ala e bun doar sa inveti ce sa faci mai bine,in prezent,si viitor.
    Deci,mult succes!

    Raspunde
  • (cu 4 ani in urma)
    • 0

    salut,costa,din ce-mi povestesti pe aici,nu pari sa fi facut ceva din convingere,adica ai mers la biserici...dar ce ai facut acolo,ai incercat sa te conectezi cu sufletul,sau doar te gandeai negativ,si cum scapi de panica?!
    acolo trebuie sa simti atmofera aia "sfanta" sa zic asa,sa simti acea siguranta ca nu esti singur pe lumea asta,sa-ti aduca sentimentul de pace,cand iesi dupa o ora de rugaciune si de ce nu,marturisiri.Si in rest,aceleasi lucruri spuse si pana acum,daca manaci echilibrat,daca faci si miscare(nu stai doar la tv sau la aparate poker,adica chestii care "drogheaza creieru),la fel sa socializezi cu prieteni,sau efectiv cu necunoscuti,apoi sa faci lucruri care-ti plac,si sint si sanatoase.TEoretic nu trebuie decat sa pastrezi mereu un echilibru,daca ai o zi grea,sa zicem 8 ore la munca,atunci trebuie sa incerci 8 ore dupa sa faci ceva placut,care sa te relaxeze,chiar si macar odihna(dar nu grabita,ci relaxata-adica sa dormi natural,daca privesti ceva la tv plictisitor,sigur adormi de somn,nu ca trebuie sa dormi,ca sa fi odihnit,sau invers,sa nu reusesti sa dormi),si apoi sint si chestiile efectiv de relaxare,exercitii de relaxare a muschilor(toate grupele,pe net poti gasi tutoriale de genu asta-stretching),apoi exercitii de respiratie,de obicei in panica,nu se respira corect,multa vreme am avut si eu dereglata respiratia,dar totul porneste tot din minte,unde totul e grabit,iesit de sub control.De aia cand nu mai poti gandi cu creieru tau,si parca a preluat "altcineva" sau ceva comanda,trebuie sa mai iei cate o pastila macar de calmare,si apoi macar prin autosugestie,sa-ti impui ca esti stapan,ca esti bine,ca vei face lucruri placute,asa mecanic,ca subconstientul asimileaza.Si acelasi sfat:nu e prea indicat sa versi pur si simplu problemele tale celor din jur,doar daca ai prieteni si persoane f. apropiate,care sint dispuse sa te ajute,daca nu cu altii vorbesti tot felul,dar sa comunici ,sa socializezi,sa lasi emotiile sa curga,printre vorbele alea simple aparent nesemnificative.
    Succes!

    Raspunde
  • Tedi (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Mult succes Alexandra si Costa ,nu uitati ca totul este in mintea voastra ,daca v-eti reusi sa va stapaniti subconstientul , in principiu alimentandu-l cat mai mult si cat mai des cu ganduri pozitive v-eti vedea ca o sa reusiti sa realizati lucruri extraordinare. Multa rabdare si incercati sa aveti o viata cat mai ordonata ,alimentaie corecta,odihna, miscare . Nu mai ganditi negativ ,un simplu gand negativ atrage asupra sa multe altele . Nu incercati sa va luptati cu atacul de panica atunci cand acesta se manifesta ,pt ca va faceti mai mult rau ,pur si simplu asteptati sa treaca ,stiu ca este greu ,dar daca ne plangem de mila in momentele grele nu facem decat sa devenim mai slabi . Nu sunteti singuri ,suntem milioane ca voi in toata lumea care au sau au avut atacuri de panica,depresii,anxietate .Sa fiti iubiti !!!

    Raspunde
  • pepe (cu 4 ani in urma)
    • 0

    ma numesc petruta si sufar de atacuri de panica de trei ani as vrea si eu sa pot sa fiu din nou ca inainte nu mai pot sa mai traiesc asa. va rog ajutati-ma macar cu un sfat

    Raspunde
  • mindrea carola (cu 4 ani in urma)
    • 0

    am atacuri de panica de aproximativ 5 luni(am constientizat ca sunt atacuri de panica de aproximativ o luna). orice sprijin este binevenit.id-ul meu este mindreacarola.

    Raspunde
  • denisadana (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Buna Pepe,
    Incerca sa gasti un psiholog bun si incepe cat mai curand sedinte,,,si in nici un caz nu lua benzodiazepine
    Iti urez sanatate
    Emi

    Raspunde
  • psihoterapeut Chitac Madalina (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Buna! Sfatul meu e sa mergi la psihoterapeut. Chiar sunt specializati pe astfel de probleme. Sa nu te astepti sa se rezolve instatnt... O psihoterapie cu rezultate pe termen lung dureaza cel putin 12-16 sedinte. Mult succes!

    Raspunde
  • marian (cu 4 ani in urma)
    • 0

    am atacuri de panica de 8 ani si nu mai suport

    Raspunde
  • georgeta 36 ani (cu 4 ani in urma)
    • 0

    buna tuturor si eu am de 4 ani depresie dar la mine este alceva adika simt alte simtome simt o stare de frica ff.mare neliniste si o stare foarte agitata in corp si simt o stare de parca asi fi beata si parca asi fi pe alta lume adika ma simt aiurea total dar cand iau tratamentul cu ciralex simtomele dispar .dar totusi anxietate ce simtome simti de la anxietate? cand intrerup tratamentul reapar simtomele inapoi .

    Raspunde
  • georgeta (cu 4 ani in urma)
    • 0

    una tuturor si eu am de 4 ani depresie dar la mine este alceva adika simt alte simtome simt o stare de frica ff.mare neliniste si o stare foarte agitata in corp si simt o stare de parca asi fi beata si parca asi fi pe alta lume adika ma simt aiurea total dar cand iau tratamentul cu ciralex simtomele dispar .dar totusi anxietate ce simtome simti de la anxietate? cand intrerup tratamentul reapar simtomele inapoi . mi sa pus diagnosticul '''''''''''''''''''''''' tulb.depresive cu manif.somatice si atac de panica.'''''''''''''''''''''''''''' va rog sami explicati pe larg ce inseamna acest diagnostic , daca nu iau tratamentul cu cipralex simt o stare ff.aiurea de parca nu mai stiu de mine parca asi fi beata si pe alta lume.

    Raspunde
  • denisadana (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Buna Georgeta,
    Diagnosticul tau este clar... ai atac de panica ,si trebuie sa faci un tratament in acel sens..Isrs nu sunt o obtiune..Incerca sa gasesti un pish bun care sa iti explice de ce ai asa ceva si sa iti de un tratament pt siumptome nu pt frica
    Cu drag
    Emi

    Raspunde
  • antonescua44 (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Eu sufer de depresie .. sunt trista etc . ID MEU : antonescua44

    Raspunde
  • SilviaS23 (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Ma bucur ca exista un astfel de grup unde sa ne putem impartasi experientele. Depresia si anxietatea mi-au dat si mie multe batai de cap si mi-au afectat pana si viata sociala si profesionala. Nu am mai putut sa merg la serviciu, de iesit in oras, intalniri cu prietenii nici nu mai vorbesc.
    A trecut o perioada buna de cand mi-am depasit problemele, dar zilele acestea am gasit din intamplare un site cu informatii foarte interesante si la obiect www.depresiv.ro. Citesc cu placere de pe el, inca mai descopar lucruri noi si va sfatuiesc si pe voi sa va informati de acolo pentru inceput.
    Pe aici am citit tot felul de pareri despre pastile, eu nu vreau sa dau nume sau sa induc pe cineva in eroare pentru ca fiecare caz e aparte...de-asta spun sa cititi mai intai de acolo si apoi sa alegeti calea cea mai buna pentru rezolvarea problemelor voastre.

    Raspunde
  • Mihai (cu 4 ani in urma)
    • 0

    your_angel_playboy-daca mai vzi msjul ia legatura vreau cateva detalii despre chestia asta te rog

    Raspunde
  • (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Buna Georgeta.Pai daca zici ca iei cipralex,pai ia-l perioada care ar trebui sa-l iei ,nu doar cat timp ai simptome si dupa aia te opresti.nu e antinevralgic.astea se iau treptat,sa se obisnuiasca treptat organismul,si le lasi treptat ca sa se dezobisnuiasca organismul.si sper ca nu te-ai apucat sa iei cipralex ca asa ai citit undeva pe net,ci mai degraba du-te la un psihiatru,sau daca ai fost deja,atunci respecta perioada ca ti-a prescris-o,sau ti-o va prescrie,daca vei merge.Si in principiu dureaza 6-9 luni minim,si ar fi si de mentinere,si dupa ce va fi echilibru,vei putea sa-ti reiei viata de la inceput,altfel tot o vei chinui,si vei avea si tente depresive,mai ales la femei e prezenta si latura asta.Asa ca multa seriozitate si succes in vindecare!

    Raspunde
  • zarnescu lucian (cu 4 ani in urma)
    • 0

    putem sa vb mai mult pe tema asta id meu ... flipperblu2

    Raspunde
  • lucian (cu 4 ani in urma)
    • 0

    sufar de tulburare de panica de 3 ani ,iau ciparalex.id meu lucianepuroi@yahoo.com

    Raspunde
  • oanamih (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Salutare tuturor!

    Asa cum am promis cu ceva timp in urma, sa va tin la curent cu starea mea si iata ca am revenit.
    Din februarie 2012 fac tratament cu seroxat si in paralel si terapie pentru atacuri de panica. Pot spune ca ma simt foarte bine, am inceput sa scad doza de seroxat, lucru ce mi-a dat ceva bataie de cap, in sensul ca aceste medicamente creeaza dependenta iar cand vrei sa le lasi te confrunti cu un fel de sevraj. Asa ca atentie pentru toti cei care folosesc acest medicament, e cu dus si intors. Atacuri nu am mai avut deloc, insa simptomele sevrajului sunt destul de urate, eu spre ex am avut cateva zile de ameteli si greata.
    Foarte mult m-a ajutat pe mine terapia, este intr-adevar un drum greu dar si frumos in acelasi timp.
    Pastilele sunt un mijloc de a-ti ameliora simptomele, dar nu o rezolvare.
    Va doresc multa sanatate si curaj!

    Raspunde
  • denisadana (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Daaaaaaaaaaaaaa..asa este..pastilele sunt un mijloc nu o rezolvare..Ma bucur pt tine Oanamih...

    Raspunde
  • Simona Barb (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Eu am 21 de ani si tocmai am depasit al doilea episod de drepesie si va pot spune sigur ca in astfel de situatii cel mai important este sprijinul familiei, iar daca n-aveti familia aproape, sprijinul unui prieten. Eu simteam mereu nevoia sa fie cineva langa mine, sa ma incurajeze, sa ma sprijine,sa aiba grija de mine pentru ca nu mai puteam sa fac nimic...eram o leguma. Ce-am facut eu si m-a ajutat initial destul de mult a fost sa citesc despre depresie, cauze,simptome, recuperare. Pe www(.)depresiv(.)ro am gasit raspunsuri la cele mai multe nedumeriri pe care le aveam si m-am hotarat ce trebuie sa fac mai departe. Am mers si la sedinte de psihoterapie pana mi-am revenit. Aveti grija de voi !

    Raspunde
  • cristina (cu 3 ani in urma)
    • 0

    am avut acu 5 ani un atac de panica,si cateodata mi se par tot felul de lucruri de ex: ca imi face cineva fermece sa nu mai fiu cu cine sant ..................

    Raspunde
  • inna (cu 3 ani in urma)
    • 0

    Am avut atacuri de panica timp de 20 de ani, oribil, cine e patit stie.Intotdeauna aveam si ceva simptome de spamofilie cu diafragma (+inima) in special contractata si senzatie ca nu respir complet, senzatie aiurea la gat, mi se scurgea viata din mine si aveam o stare ca de hipoglicemie, etc. Oricum ai da o, chiar daca porneste de la cap, simptomele fiziologice sunt mereu acolo, le simti si iti accentueaza frica. Ele EXISTA, chiar daca sunt provocate de psihic initial.
    Ce am facut eu la disperare, adica dupa ultimul atac. Am fost la un magazin natural si am luat asa:1 - magneziu ( se ocupa cu relaxarea mushilor, calciul ii contracta. Deficienta de Mg e implicata in multe altele, ex crampe menstruale si dureri in general, cititi voi mai multe) ; 2 - pt psihic am cautat B6, dar am luat pana la urma un complex de B-uri (esential pt calm, antidepresie, etc). Eu am luat suplimente organice si cumva intr un "whole-food complex", dar sunt in USA si nu stiu ce e disponibil in Ro. Trebuie sa existe Mg si B6 de calitate si in tara.
    Deci, prima zi am inghitit Mg + B-uri, probabil doza dubla :) si m am simtit mai bine, fata mi s a relaxat, inima si toti muschii parca iesisera din raboi, eram mai calma, dar !!! fiind o senzatie relativ noua, dupa un timp am perceput o ca pe o problema ( lispa de concentrare, de control asupra corpului, parca respiram prea usor deci superficial :), etc.) Si uite asa am fost pe puncul sa am un nou atac. Aici intervine al 2 lea element al vindecarii mele.
    RESPIRATIA. Stiam deja de hiperventilatie si ce efecte poate sa aiba asupra creierului (va rog cititi, o sa intelegeti si o sa va simtiti mai bine). Stiam ca ce simt fizic e partial spasmofilie si lipsa de ceva gen Mg, dar f sigur e si chimia sangelui afectata de respiratie excesiva. FFF imp., respiratie excesiva nu e neaparat prea rapida, e si prea adanca, chiar daca rara (gen oftat, dar incomplet cumva, parca nu te satisface). Simpla concentrare /observare a respiratiei deja provoaca anxietate si hiperventilatie. Eu mi am oprit atacul renuntand sa mai lupt cu el, simteam ca nu respir suficient, dar ignoram complet, am renuntat sa ma mai observ in general, cevaa de genul "hai sa l las sa se manifeste fara opozitie, sa vedem ce iese" . Inca o data insist pe respiratie, NU TRAGEAM AER decat cand chiar cerea corpul, era exact opus de ce faci intr un atac, aproape ca mi tineam respiratia o secunda mai mult decat normal, nu fortat si in loc sa observ disperata semne ca lesin sau ceva, lasam corpul sa faca ce vrea. Stiam deja la punctul asta ca nu se moare din atac de panica. A mers pt prima data dupa 20 de ani, cand l am lasat eu in pace, m a lasat si el pe mine :)
    Am mai avut cateva stari proaste de atunci, dar niciodata un atac, cateva tentative slabe pe care le am controlat exact cum am descris. De peste 3 ani nu mai am nimic, nici macar tentative. Nu mai iau Mg si B6 suplimente, dar mananc sanatos, ceea ce la mine se traduce organic si multe cruditati, chestii verzi (toate buruienile bagate la blender cu apa, strecurat si adaugat zeama lamaie :) , fructe multe (atentie la zahar sa nu va dea stari care le interpretati exagerat), ciocolata+cafea mie imi faceau f rau cand aveam atacuri, tin minte ca era ceva legatura si cu ele. Acum imi permit sa ma mentin din alimentatie, dar e si asta o stiinta, trebuie sa te autoeduci si sa ai acces la alimente valoroase si consistente. E putin mai greu in Ro, dar se poate. Cred ca sunt tot felul de situri naturiste.
    Ce am inceput sa fac dupa ce m am simtit mai bine ( pt ca era un handicap serios problema cu atacurile) - EXERCITII. Inainte incercam, dar pt ca muschii nu se relaxau, ma simteam aiurea. Acum ma ajuta fizic si psihic.
    Asta a fost experienta mea, as da orice sa fi stiut lucrurile astea simple acum 20 si ceva de ani. Am scris asa de mult pt ca nu am timp sa reduc, dar am scris din toata inima pt cine are nevoie. Credeti ma ca orice simptom l am trait chiar daca nu am descris tot, poate chiar in plus (nu toata lumea are spasmofilie, dar relaxarea (Mg, B-uri) ajuta). Respiratia e cheia si increderea ca se poate, eu sunt in masura sa garantez ca se poate. Daca nu din prima, poate doua oara, dar merita efortul si e extraordinar cand totul devine o amintire. E un paradox aici, recastigi controlul renuntand la obsesia sa controlezi (lupta cu simptomele, observarea oricrei intepaturi de inima sau muschi, analiza oricarei guri de aer, etc).
    Eu nu va doresc bafta, va doresc doar un pic de vointa si incredere. O sa va mirati de puterea din voi !

    Raspunde
  • georgiana (cu 3 ani in urma)
    • 0

    am tot cautat un GRUP DE SUPORT PT DEPRESIE REAL si nu virtual (in bucuresti) dar nu am gasit nimic. daca stie cineva sau daca este cineva interesat sa creeam un astfel de grup, atat "pacient" cat si medic va astept cu propuneri si sugestii.
    P.S. am 30 ani si sufar de depresie de la 15 ani iar acum simt ca lucrurile se agraveaza si presupun ca sunt multi ca mine care au nevoie de sprijin, de aceea am lansat acest mesaj

    Raspunde
  • denisadana (cu 3 ani in urma)
    • 0

    Nu am auzit de asa ceva.In general cei cu "anxi" nu se deplaseaza foarte vioi... asa ca sunt slabe sanse sa existe. Dar..si... exista un dar, de ce iti trebuie un grup de suport pt depresie? Din cate stiu eu (nu sunt o specialista in domeniu), depresia e o forma de gandire si cam atata.Am avut depresie cand am divortat, mi- am pierdut serviciul si prietenii etc. Indiferent cate medicamente inghiteam, tot nefericita eram. Cand mi-am schimbat gandirea si am inceput sa imi rezolv problemele.. depresia a zis paaaaaa!! Si m-a lasat sa traiesc. Te staftuiesc sa faci si tu la fel. Toate bune
    Emi

    Raspunde
  • lonely heart (cu 3 ani in urma)
    • 0

    buna.am descoperit de curand acest forum in cautarea mea disperata de ajutor...de cativa ani sunt chinuita si eu de acest monstru invizibil numit depresie care parca cu trecerea timpului e tot mai mare si mai furios,storcandu-mi incetul cu incetul ultimele puteri ramase..Lupt dar ma doboara si nu o pot stapani fara ajutor pe care pur si simplu nu stiu unde sa-l gasesc...Sunt departe de casa si de tara,singura si neajutorata sufleteste,sunt departe de ai mei care in ultimul timp nu ma mai puteau ajuta nici ei,mama in special incercase ani in sir sa ma ajute dar in final nu a reusit biata decat sa se imbolnaveasca si ea la randul ei de aceeasi boala...Grijile,problemele de sanatate si singuratatea care parca e cea mai apasatoare imi dau zilnic o stare de rau si am momente in care nu ma mai recunosc pur si simplu....Mi-e frica de fiecare moment al zilei ca s-ar putea transforma in ceva tragic. acum cativa ani am urmat tratament psihiatric si totul parea sa merga spre bine, treptat l-am intrerupt la recomand.medicului insa de un timp a recidivat boala..adorm plangand,ma trezesc plangand,imi indeplinesc obligatiile la munca f greu,sunt obsedata de ganduri negre si nu am cui ma destainui iar acest lucru ma doare cel mai mult...Caut ajutor si la D-zeu dar parca in acele momente diavolul ar fi aparent mai puternic decat puterea rugaciunii in sine..si asta ma intristeaza enorm,sentimentul de vinovatie e f puternic si ma adancesc si mai mult in intuneric....Mi-as dori mult sa pot iesi la lumina dar sunt constienta ca fara ajutorul unei maini calde intinse n-am sa pot niciodata...Asta imi lipseste cu desavarsire.........Sfaturi primesti din multe parti dar dezavantajul e ca cei care-ti dau sfaturi nu raman langa tine.....pleaca toti si tu ramai cu durerea..............

    Raspunde
  • antonescua44 (cu 3 ani in urma)
    • 0

    Hei buna ,ai putea sa-mi dai id-ul tau ..sau id-ul meu este: antonescua44 .
    Poate putem vorbi

    Raspunde
  • (cu 3 ani in urma)
    • 0

    bravo,ma bucur sa aud ca mai merg lucrurile si bine.creaza dependenta,dar tocmai de aia le lasi incet,sau chiar f. incet,si o data vindecata,poti zburda libera si increzatoare.succes tuturor

    Raspunde
  • (cu 3 ani in urma)
    • 0

    inna 20 de ani e mult,important e totusi ca ai reusit sa te cunosti,si sa-ti controlezi emotiile,si chiar comportamentul in functie de asta.Cu respiratia,prea mult oxigen,duce la rapiditate,deci totul tinde sa se accelereze,nu trebuie sa faci nu stiu ce "reglare" ci cel mai simplu e sa tii putin respiratia,deci sa tii mai mult CO2 in tine,si aia calmeaza,plus apoi expiri incet,si asa faci respiratie completa,si daca simti ca iar tinzi sa respiri rapid,iar mai tii in tine respiratia,pana simti ca tre sa dai afara,dar cat mai tarziu si incet,sau daca in picioare nu reusesti,te poti pune sezut pe un scaun,sau ceva,si cumvsa sa respiri in burta,cum se zice,sa impingi aerul in abdonem,si aia mai relaxeaza de fapt diafragma aia care e tot un muschi si e incordat,si care de fapt controleaza si plamanii,deci e important.Chestiile cu respiratia,sint asa de prima urgenta,daca nu apa(care iar ajuta),sau cel mai rau caz o pastila,cel putin pentru autosugestie.Iar apoi pe termen lung,evident ca e ceva dezechilibru,si trebuie sa mananci echilibrat,dar mai mult pe b-uri si mg,si nu numai,fructe ,legume,carne rosie si alba,si aerul curat,si miscarea/sportul fac bine.anxietatea e doar o tentatita de a da afara emotii refulate,neexprimate.fiti liberi,exprimati-va.succces

    Raspunde
  • (cu 3 ani in urma)
    • 0

    Georgiana,lumea in care traim,tinde sa fie invidualista,si sa nu mai fie nimeni altruist sa ii pese de cei din jur,si asa de cam insinguram,prieteni adevarati tot mai rar,sau daca sint atunci incet e pierd,pentru ca e un sistem cam prost acum,care absoarbe lumea,si nu e ok.si in consecinta unii sufera vizibil,altii in tacere.Fiecare insa poate putin sa dea de la el,sa mai calci pe inima,si sa faci un pas,daca te simti singur,atunci sa intri in vorba cu cineva,sau intr-un grup,sau daca ai prea multe grupuri in jur,poti spune si stop,cand iti doresti,fara sa superi pe nimeni,trebuie doar cautat modul in care o faci,si lumea se adapteaza.Scopul nu e sa ne retragem in niste cluburi si asociatii de depresivi si anxiosi,ci sa incercam sa devenim normali,sau poate ca noi sintem normali si sa incercam pe altii sa facem normali,sau mai sensibili la cei din jur.Si nu stiu poate pentru fete e mai plictisitor,sau mai urat,sau mai cu frica,sa faca o iesire ,o plimbare si singura,sau sa mearga la un teatru sau film singura,ideea e ca trebuie sa deschizi usa,nu sa astepti in casa,sa fie mai bine,sau sa stai pe strada cu capul in jos,ca ai necazuri si toata lumea sa-ti sara in brate,ca fiecare le are pe ale lui,dar daca daca zambesti atat cat reusesti,sau spui ceva,parca incepe sa iasa afara frustrarea si te simti mai bine,mai liber.am simtit-o si eu,si incerc cumva sa va sugerez si voua ca deprimarea si anxietatea doar ne sugereaza sa nu mai fim inchisi in noi,sa nu mai fim timizi,sa nu mai fim orgoliosi,si tot felul de sentimente negative care ne retin sa ne exprimam si sa facem cum dorim.De ex. chiar acum ca e vara,e f. cald,dar totusi soarele e un factor pozitiv in depresie si anxietate,e de ajuns 30-60 min. sa te plimbi sa si sa stai in lumina puternica a zilei,si va veti simti mai bine decat sa stam in casa cu perdeaua trasa,si ma rog un aer conditionat sau ventilator.natura are un rol important in viata noastra,ea ne ofera cam tot ce e nevoie sa traim in armonie(mancare,aer,soare,ploaie,locuri frumoase,etc)
    Si in final,lasati lucrurile marunte gen chestii de serviciu,sau ce a zis X sau Y despre mine,sau mai nu stiu eu ce,vedeti partea plina,ca aveti un serviciu,ca puteti cumpara ceva ce doriti(chiar daca e ceva mai mic,putin sau ieftin),sau daca nu aveti,ca puteti dormi,si nu aveti presiunea timpului,sau ca aveti o casa unde sa va intoarceti,ca puteti vedea un film,ca aveti parinti,sau prieteni,prietene,sau ca puteti sa vorbiti cu cineva,ca pur si simplu sinteti sanatosi si va puteti bucura daca doriti,de ce e in jur.E de ajuns in fiecare zi sa faceti ceva care va face placere,sau ceva mic ce ati dorit,sa aveti,si asa va alimentati si optimismul,si nu cadeti in latura negative si depresiva.Succes

    Raspunde
  • (cu 3 ani in urma)
    • 0

    Cu singuratatea,te vei intalni mai mereu,poate chiar in cele mai grele momente din viata,la batranete,DECI va trebui s-o accepti ca parte din viata,nu esti singura,sint destui,dar cum puneam mai sus,incearca vezi lucruri marunte de zi cu zi,care te-ar putea bucura,daca vrei o inghetata in momentul ala,ia,daca vrei un film,chiar daca ideal ar fi cu cineva,du-te la cinema,sau puneti un dvd cu un film preferat,dar nu care te face sa oftezi daca tanjesti dupa un prieten,ca filmul nu ti-l aduce,ci doar tu il poti aduce facand un pas(cum spuneam mai sus,intrand in discutii cu altii,sau lasand orgoliu daca exista,sau alte frane emotionale),sau daca te-ai certat cu o prietena,incearca sa pui totusi in balanta tot ce are bun si ce are rau,si vezi ,poate ca totusi nu e toata lumea negativa,si impotriva,si unii gresesc,dar poate alterori se revanseaza,important e sa vezi la fiecare persoana intai lucrurile bune,si sa "profiti" cat poti de ele,si in lipsa prietenilor sau a altora,cauta lucruri marunte,sau daca poti lucruri si mai pretentioase,sau de lux,ca sa-ti maresti optimismul ,ideea e sa faci ceva ce-ti place,si sa nu uiti de lucrurile astea.Si biserica are iarasi un rol,cand ca suflet te simti pierdut in lumea asta,si nu vezi nicio directie si nimic valoros in viata asta,familia e ca sa-ti capeti increderea si uneori cand cazi sa te ridici si sa inveti sa mergi si singur,iar prietenii te invata sa poti deschide si tu alte usi,la un moment dat pentru tine,dar apoi si pentru altii.Deci in concluzie,lasa idealismul deoparte,cand ai ceva,pretuieste,cand nu ai incearca sa aduni si sa te bucuri cel putin de ceea ce ai,ca daca devii optimist(a) atunci pozitivismul atrage dupa sine si mai mult pozitivism.
    Am observat si eu,ca langa un om amarat,nu o sa vina niciodata oamenii aia veseli,sa iti imprumute si tie energie pozitiva,ci doar langa altii pozitivi,rspectiv alt exemplu,eu ca baiat cand aveam prietena,multe alte fete ma salutau,cand sint singur se fac ca ploua cele care ma salutau,sau altadata singur nu ma saluta nimeni,dar nu imi pun streang,merg mai departe si ma bucur de ceea ce am,pana intr-o zi obtin inca ceva in plus,care sa ma bucure,si deci sa-mi cresc increderea.Asa ca mult succes si tie!

    Raspunde
  • denisadana (cu 3 ani in urma)
    • 0

    Buna,
    Imi aduci aminte de mine...eram distrusa ..dupa divort si anxietate.Cautam ajutor si nu gaseam..nimeni nu ma intelegea..nici macar ai mei .Nu sunt specialista si nu iti pot da sfaturi ,dar daca vrei sa vb ma poti contacta la id esmeralda8673
    Multa sanatate
    Emi

    Raspunde
  • Ramona1981 (cu 3 ani in urma)
    • 0

    Buna. Numele meu este Ramona si sunt farmacist.Motivul pentru care va scriu este faptul ca am trecut si trec si acum prin aceleasi probleme ca si voi.Marturisesc ca , desi imi intra atatia oameni in farmacie cu diverse afectiuni , nu mi-am imaginat ca exista atatea persoane care sa fi suferit atacuri de panica si mai ales faptul ca majoritatea sunt tineri.
    Am sa va spun povestea mea , in speranta ca va vor ajuta cateva din sfaturile mele.
    De putin timp am implinit 31 ani ,iar atacul de panica s-a petrecut pe undeva la sfarsitul lunii mai , anul curent. Cum?... penibil.. Intr-o dimineata , m-am vopsit /spalat , apoi mi-am uscat parul , am asteptat cam o ora , apoi am plecat spre farmacie cu masina.Dat fiind faptul ca fac naveta la 30 km de casa si fiind fumatoare, probabil , nu imi aduc aminte exact , am deschis geamul sa fumez o tigara.... si de aici a inceput cosmarul.
    Foarte voioasa toata ziua.. ma intorc seara acasa si ma arunc in pat satisfacuta..gandindu-ma: a mai trecut o zi.Instantaneu mi-a amortit mana stanga , la cateva secunde piciorul stang, apoi trunchiul corpului pe partea stanga..ultima data fata si jumatate de cap , tot pe stanga. M-am speriat ingrozitor, la fel si prietenul meu. Am crezut ca va trece.. dar a doua zi deja nu mai puteam sa imi conduc masina si am facut naveta cu un autobuz spre munca. A treia zi ... nu am mai putut merge deloc la munca , deja se instaurase si starea de ameteala. Stiind ca sufar de un chist subarahnoidian- pe creier - pe care l-am descoperit pe la 16 ani si pe care l-am urmarit la 3-4 ani prin RMN-uri in Bucuresti ( dupa consistenta , mi s-a spus ca este plin cu lichid cefalo-rahidian ) , in mod evident am suspectat ca acesta s-a marit si imi preseaza pe creier. Am sunat-o pe mama mea, care locuieste si alta localitate si care este tot cadru medical ,i-am explicat ce mi se intampla si ce suspectez si mi-a facut programare la Bucuresti la RMN. Din pacate, fiind Sarbatorile de Rusalii , a trebuit sa astept o saptamana ,in care am ajuns o data pe la urgenta, de doua ori pe la neuro, unde mi s-a spus ca este posibil sa fi facut accident vascular , insa nimic concret , iar starea mea se agrava ... In ultima seara de asteptare , inainte de a ajunge la Bucuresti , am simtit dintr-o data ca ma sufoc, m-am luat toate tremuraturile posibile , am inceput sa am un tremor intens interior , stare negativa si teama cumplita de ce voi afla ziua urmatoare.Eram sigura ca zilele imi erau numarate.
    Am ajuns a doua zi la Bucuresti si ..surpriza : chistul era nemodificat , accident vascular nu facusem.. atunci ce aveam?! Am insistat sa mi se faca al doilea RMN la coloana cervicala.Asa am aflat ca aveam spondiloza cervicala si pe fondul unei raceli puternice la cap (racisem atunci cand plecasem la munca cu porii deschisi ), imi cuprinsese si nervii de pe la jumatatea capului si de acolo ameteala si amorteala.OK.. toata lumea era in extaz si prietenul si familia mea... eu.. terminata.Am facut o saptamana antiinflamatoare injectabile , m-a uns mama mea cu tot felul de geluri si creme antiinflamatoare...abia dupa cateva zile a inceput sa imi coboare o durere crunta pe umeri si pe tot spatele.. Mama mea a trebuit sa plece dupa o saptamana in care a stat cu mine. Dar mie... imi ramasese tremorul in corp , ameteala , teama de a iesi singura pe strada si frica de moarte...dintr-o persoana activa , am devenit o leguma, nu ma mai puteam uita la TV, totul mi se parea ori asociat cu moartea , ori , neinteresant , nu mai puteam citi nimic , nu mai puteam munci. Imi era o frica teribila ca voi muri , desi constientizam ca din spondiloza nu mori , dar nici viata nu mai avea sens pentru mine.Eram prinsa undeva la mijloc ,in neant..si oricat mi-as fi dorit sa ies din starea aceea , nu puteam... Atunci am inteles :FACUSEM ATAC DE PANICA.
    Fiind farmacist... ce pot spune , tratez pe altii , dar eu stiind ce presupune o astfel de medicatie , am refuzat categoric medicamentele.
    M-am chinuit ingrozitor timp de cateva saptamani , incercand variante alternative gen : homeopate , acupuncura , masaj, mi-am luat si un generator Torser, am mers sa biserica sa ma spovedesc ( sincer m-am gandit si la blesteme din partea altora, caci am si o sora mai mica cu handicap locomotor,parintii mei nu s-au inteles niciodata etc) ...dar nimic. La munca ma duceam doar ca sa fiu prezenta...nu eram in stare de nimic.M-a cuprins teama ca o sa imi pierd locul de munca si daca se intampla asta , imi voi pierde si masina pe care am cumparat-o in leasing si pentru care am muncit enorm ca sa o pot avea.
    Asa ca , mi-am luat inima in dinti si am apelat la un medic psihiatru pe care o cunosteam destul de bine. Mi-a spus , nu ca nu as fi stiut , ce implica tratamentul pe termen lung , dar mai rau decat asa cum eram, nu aveam cum sa mai fiu. Mi-a explicat clar ca, cele mai bune rezultate pe care le-a avut cu pacientii de-a lungul timpului , au fost date de Seroxat.
    Am inceput pe 25 iunie 2012 , cu un sfert de pastila , dupa doua saptamani am trecut la jumatate , acum sunt la trei sferturi si ma voi opri la 1 cpr /zi dimineata.Sa nu credeti ca nu m-am simtit rau in timpul tratamentului , mai ales la maririle de doza, dar sincer, ii multumesc lui Dumnezeu si celui care le-a inventat zi de zi .Nici macar nu sunt doua luni de cand iau medicatia, dar sunt alt om. Mi-a revenit pofta de viata, rad , glumesc..
    Am si acum amorteli si nod in gat,teama de supermarket si aglomeratie uneori, dar , au devenit parte din mine si le iau ca atare, nu ma mai stresez sau sa ma chinui singura mental din cauza acestora, am inceput sa ma cunosc , stiu cum reactionez si nu mai dau atata importanta.
    Insa aceasta experienta , a dat un nou sens vietii mele... Ani de zile , am muncit ca o nebuna 14-16 ore pe zi , si nu mi-a facut nimeni nici o statuie si nici macar un multumesc nu am vazut ..vile si piscine nu am..banii oricum se cheltuie ,daca ai putini iti cumperi variante mai ieftine , daca ai multi , alegi " firma ". Nu mai lucrez atat si imi fac o prioritate a lucrurilor pe care trebuie sa le rezolv.Ce nu "arde " , mai exista si maine o zi .Pentru prima data in viata , am permis unei doamne sa vina sa imi faca curatenie o data la doua saptamani, mi-am cumparat masina de spalat vase , totul pentru a avea cat mai mult timp liber si a putea sa mi-l petrec cu oamenii pe care ii iubesc..pentru ca , asta conteaza cel mai mult.
    Tot pentru prima data in viata , tin post si citesc carti bisericesti .. mi-am dat cu ocazia asta seama cat de obtuza si dezinformata am fost..desi sunt ortodoxa de cand m-am nascut .Ce pot spune , pastilele isi au rolul si rostul lor , dar echilibrul interior nu mi-l ofera nimeni si nimic , trebuie sa mi-l gasesc singura si... cred ca sunt pe drumul cel bun.
    De putin timp, ( de ziua mea - iulie ) am fost ceruta in casatorie...deci incerc sa imi traiesc o viata cat se poate de normala.
    V-am scris atat de mult ,pentru ca am vrut sa trageti voi concluziile...
    Din punctul meu de vedere, pastilele ajuta , nu sunt potiunea magica si nu iti garanteaza efect pe viata , dar iti poti urma o viata normala; nu va mai stresati , sau incercati sa va stresati cat mai putin , lucrurile oricum se vor rezolva intr-un sens sau altul si nu intotdeauna depinde de voi; incercati sa petreceti cat mai mult timp cu oamenii pe care ii iubiti , nu ii veti avea o vecie langa voi si trebuie sa profitati cat puteti; gasiti-va linistea interioara si rugati-va , Dumnezeu exista ;nu dati importanta la ceea ce zic gurile rautacioase , oricum sunt niste frustrati si se ranesc singuri prin rautatea lor ;si.... in final , bucurati-va de absolut orice..nu se stie niciodata cand se termina viata... cel putin noi nu stim..
    Va urez sa aveti parte de cat mai mult optimism si sper sa va fi ajutat..macar un pic.. Cu drag, Ramona

    Raspunde
  • denisadana (cu 3 ani in urma)
    • 0

    Buna Ramona ...
    Ma bucur ca esti ok si ca tie ti-a folosit medicatia...La mine nu a mers..seroxatul mi a facut rau... si in final l-am oprit..Am gasit insa o alta cale si acum sunt ok..Ma bucur ca ai redescoperit credinta ..ajuta f,mult.
    iti urez multa ,multa sanatate
    Emi

    Raspunde
  • Ramona1981 (cu 3 ani in urma)
    • 0

    Buna Emi ,

    Ma bucur in primul rand ca ai raspuns la mesajul meu , in al doilea rand , poate ca ai specificat pe forum, dar acum nu mai gasesc , insa , te rog sa imi spui ce te-a ajutat pe tine si nu in ultimul rand , vizavi de Seroxat , stari urate ai de la el atat la marirea dozei , cat si dupa aceea , o perioada , pana se obisnuieste organismul cu el.
    In prospect, daca te-ai uitat si sunt sigura ca ai facut-o , doza de inceput recomandata este de 10 mg - 1 jumatate de comprimat , dupa care iti spune sa treci la un comprimat. ESTE O MARE PROSTIE ,in sensul ca organismul nu face fata la asemenea doza, sau face fata ,dar ai vazut si tu starile...
    Un sfert de comprimat... vreo 2 saptamani , apoi o jumatate de comprimat 2- 3 saptamani , apoi trei sferturi -2 saptamani si apoi 1 comprimat IMPORTANT - SE IA PE MANCATE LA ACEEASI ORA IN FIECARE DIMINEATA.
    La reducerea dozei , se face cu 1/8 comprimat - adica se taie un sfert de comprimat in doua - 2.5 mg - la 2-3 saptamani. In acest fel , se reduce posibilitatea de reactii adverse la intreruperea tratamentului.
    GATA... a vorbit farmacistul din mine... dar te rog sa imi recomanzi si alte metode. Sunt constienta ca va trebui sa renunt la Seroxat intr-un an , deoarece vreau sa am un copil sanatos ulterior.
    Iti multumesc si astept raspunsul tau.
    Cu drag,
    Ramona

    Raspunde
  • (cu 3 ani in urma)
    • 0

    Ramona,o adevarata poveste de viata ne-ai redat aici,din nou,fiecare cu problema lui,dar se poate merge inainte.MA bucur ca ai ajuns la acel nivel la care ai recastigat increderea si ma bucur ca ti-au fost alaturi oamenii din jur.Intradevar,mai ai si alte probleme de sanatate,aici as mentiona,tocmai de aceea mai lasa viciile(macar tigara),si bucura-te de viata intr-un mod sanatos ca si asta in timp vei culege rodu'',si felicitari pentru viitoarea nunta.Acum ar putea incepe pentru tine adevarata viata,deci enjoy it!
    si mai zic inca ceva,cu serviciul cam toti tindem la ore suplimentare dar in timp se aduna,deci fa si acolo o reducere la maxim 9(incluse pauzele) pentru ca asa cum mentionai nimeni nu te ridica in slavi,bine ar fi sa ne fie rasplatite ca atare orele astea,dar chiar si cu bani in plus,daca ajungi la limita poti sa tot muncesti ca tot leguma esti,viata e ceva fragil si trebuie pretuit cu mult respect fata de noi insine dar si fata de cei din jur.
    Succes si..casa de piatra!

    Raspunde
  • denisadana (cu 3 ani in urma)
    • 0

    Buna Ramona,
    Experenta mea vis a vis de anxietate este destul de vasta cuprind circa 10 ani de cautari, chinuri, incertitudini, medicamantatie etc, In timpul acesta am luat cam tot ce exista la ora aceea pe piata... fara mari rezultate. Anxietate revenea mereu si mereu si mereu, si... parca de fiecare data era mai rau. Incepusem sa nu mai ies din casa si viata mea devenise un calvar. Asa cum am spus am incercat “totul” inclusive psihoterapie, hipnoza, biserica, babe etc.In final am reusit sa gasesc pe cineva care sa imi explice despre ce este vorba sa ma indrume si sa ma ajute sa imi schimb viata. De 3 ani sunt ok.. mai am mici probleme dar nu se compara cu ce a fost (nu mai iau nici un fel de medicament anxiolitic) si imi traiesc viata la maxim. Daca te intereseaza si vrei... putem vb pe mess..id ul meu este esmeralda8673
    Toate bune si multa sanatate,
    Emi

    Raspunde
  • alexandra (cu 3 ani in urma)
    • 0

    of..si iatama din nou aici..cerand ajutorul:(...nu mai fac fata gandurilor tot mai ''''''''''''''''proaste''''''''''''''''..am incercat sa imi tin macar o parte din timp ocupat dar degeaba..sunt in punctul in care nustiu la cine sa apelez cu cine sa vorbesc fiindca oricat as incerca nu am la cine iar daca sa zic gasesc o persoana e degeaba fiindca mi se spune trebuie sa fi ca pana acum la fel de puternica...halal putere cand eu nu ma mai suport pe mine si80%din timp il petrec plangand singura...daca as putea mias schimba viata fiindca nu mai pot si nustiu cum sa reusesc..din cauza unor lucruri viata mea e total data peste cap.parca nu am avut niciodata o viata relativ normala sau o zi in care sa nu fi plans sa nu ma simt singura..nu vreau sa fac vreo prostie.vreau sa ma schimb.sa am cu cine si sa pot sa comunic..ma simt depasita inutila..am nevoie de cineva,ceva care sa ma ajute

    Raspunde
  • denisadana (cu 3 ani in urma)
    • 0

    Buna Alexandra,
    Da add la id ul mea de mess si vorbim acolo..nu stiu cat te va ajuta..dar macar incerc sa iti arat ca exista viata si dupa anxietate..
    Cu drag
    Emi

    Raspunde
  • (cu 3 ani in urma)
    • 0

    Alexandra,ce-i cu pesimismul asta?De ce nu te mai suporti?lasa pretentiile,lasa oamenii sa intre in viata ta,si comunica cu oricine despre orice.Si intre timp,mananca ,sper ca nu rabzi foamea,ca de obicei depresia vine cu lipsa poftei,si apoi odihna si aer curat,si daca lucrezi,atunci ia-ti macar o saptamana concediu,si sa speram ca va avea efect.incet cu treaba buna.succes si capul sus!

    Raspunde
  • Membru fiori_clauss (cu 3 ani in urma)
    • 0

    Am avut si eu atacuri de panica si anxietate dar nu mai am de 3 ani. id-ul meu sau e-mailul meu este claudiadaclau@gmail.com

    Raspunde
  • Vasile Leonard (cu 3 ani in urma)
    • 0

    ma numesc Leonard am 30 ani si din 2006 am fost depistat cu Anxietate generalizata si tulburare de personalitate am urmat tratament timp de vreo 4 ani si incepand cu 2010 nu iau decat un anxiar pe zi problema este ca de cand nu mai iau cine stie ce tratament adik din 2010 am niste probleme mari de ex: in societate ma adaptez f greu mi-e greu sa vb cand sunt mai multi in jur nu imi gasesc cuvintele ma pierd emotii mai am probleme si de perceptie la fel tot in societate mi se incetoseaza si privirea parca s-a ingusta specific nu e de la ochi am facut control oftalmologic cand am mai multe de facut ma pierd mai si uit din ce am de facut parca as fi aerian la fel nu pot privi in ochi persoanele straine si multe altele va rog dak puteti sa ma ajutati cu ceva sfaturi cei care sunteti in masura sa o faceti mai adaug ca atunci cand port un dialog tot am frik de a nu spune ceva cu care sa deranjez persoana respectiva nu am incredere deloc in mine nici pe ce vb nici ce fac astept sfaturile dvs multumesc anticipat

    Raspunde
  • elena (cu 3 ani in urma)
    • 0

    ma numesc ELENA sint din SIBIU am fost diagnosticata cu tulburare mixta anxios-depresiva in urma cu 4ani ,am facut diverse tratamente dar fara succes .Daca e cineva care ma poate ajuta va rog sa imi scrieti pe adtresa de mess;leny_lenu.si acum as vrea sa va scriu povestea mea;in urama cu 4 ani dupa o cearta cu sotul meu am simtit ca se misca lucrurile cu mine,ma durea f.tare in piept si am simtit ca nu mai pot sta pe picioare,am inceput sa am stari de voma.Dupa o serie de analize am fost trimisa la psihiatru .am facut tratament 3ani cu cipralex 1 pastila seara,o perioada m-am simtit mai bine insa simptomele au revenit ,nu am putut renunta la medicamente,apoi am mers la alt medic care in prezent imi da o pastila de sertralina seara cu o pastila tiapridal,dar nu ma prea simt bine nici cu aceste meicamente,nu am echilibru,sint toata ziua dezechilibrata si nu stiu ce sa ma mai fac,nu mai pot sa merg la servici .Va rog daca cunoasteti un medic bun in SIBIU care va ajutat sa treceti peste aceste stari ca ale mele sa imi scrieti pe mess.va mai rog sa nu ignorati mesajul meu.o seara buna tuturor si multa sanatate

    Raspunde
  • (cu 3 ani in urma)
    • 0

    Elena,sertralina,am luat si eu,dar trebuie sa iei cel putin 6 luni,as zice 9 in mod normal,plus e posibil sa iei si de intretinere,adica sa mai continui si dupa perioada asta,dar cu doze mici,si apoi tot mai mici,si mare rare,pana organismul se dezobisnuieste.intradevar si acest medicament are niste efecte secundare urate,greata,ameteli,dezechilibru,sau uneori agitatie(dar asta in prima parte).Daca nu ai facut o perioada asa de lunga,atunci ar fi bine sa finalizezi perioada,ca doar schimband dupa 1-2 luni cu alte medicamente nu te ajuta niciun medicament.iar fara,daca ai ajuns la dezechilibru,cam ai nevoie,ca altfel tot chinuiala este.
    Si s-a mai scris mai sus,multe ideea e ca trebuie sa te ajuti si tu,sa ai in preajma ta persoane de incredere,ca sa te sustina,apoi aer curat,mancare echilibrata,sa stai la soare,sau cel putin in lumina zilei cat mai mult,si orice iti face bine,sau sa razi.
    Deci in concluzie,orice tratament psihiatric,ar trebui sa tina 6-9 luni,depinde de cat de cronica este,dar daca ai de ani,e binevenit 9 luni+ceva intretinere,si in acelasi timp daca ai probleme de ex. sa stai in public,sau invers,ti-e frica singura,sau ai tot felu de fobii,care declanseaza crize de anxietate,sau panica,atunci ar fi indicat si psihoterapie.
    Deci capul sus,si ai incredere,poti trece peste asta.

    Raspunde
  • elena (cu 3 ani in urma)
    • 0

    BUNA
    ANONIMUL IUIU ,iti multumesc mult pentru ca mi-ai scris,chiar am nevoie sa mai vb. cu cineva despre problema mea .As vrea sa stiu daca si tu te-ai confruntat cu astfel de probleme si daca ai scapat de ele. Vreau sa iti spun ca am inceput sa fac si psihoterapie si sper din tot sufletul ca intr-o zi o sa devin cea care am fost odata.Deocamdata starea mea e aceeasi insa sper ca totul va fi bine intr-o zi. Multumesc pentru sfaturi.

    Raspunde
  • denisadana (cu 3 ani in urma)
    • 0

    Buna Elena.
    Foarte bine ca faci pihoterapie..asta ajuta,..dar si exista un dar ,..depinde foarte mult de psihoterapeut..daca te intreba de tinerete si copilarie ..fugi ,,si gaseste un altul ..Iti urez multa sanatate
    Emi

    Raspunde
  • elena (cu 3 ani in urma)
    • 0

    Buna Emi,
    Iti multumesc de mesaj si as vrea sa te intreb despre ce trebuie sa vb. un psihoterapeut daca nu si despre copilarie?cum ar trebui sa fie?te rog spune-mi cum ar trebui sa fie sau despre ce ar trebui sa vb. cu mine.te rog sa imi raspunzi .mersi mult si multa sanatate si tie
    ELENA

    Raspunde
  • denisadana (cu 3 ani in urma)
    • 0

    Buna Elena,
    Trebuie sa iti explice ce ai ,cum se dezvolta si cum se faci fata atacului de panica.Sa te invete sa iti restructurezi gandirea si sa iti dea un tratament care sa te ajute sa nu mai ai simptome.Daca vrei mai multe amanunte contacteaza ma pe mail esmeralda8673@yahoo.com.
    Multa sanatate
    emi

    Raspunde
  • (cu 3 ani in urma)
    • 0

    Elena,am scapat,deci stai linistita,sau incepe sa-ti spui in gand,ca vei scapa,ca vei reusi,si asta e doar o boala,care e "la moda",dar se poate trata.psihoterapia,are rost,atunci cand te invarti intr-un cerc vicios,si tot iti provoci anxietate sau depresie,modul de gandire e acelasi,distructiv.Si eu am urmat,la vreo 2,psihoterapie,dar am prins ideea,si suficient,cat sa ma ajute.Eu imi dresam mintea,cel mai la indemana,cu pastila de xanax,langa mine,cand aveam un simptom,sau deja 2,imi repetam in gand,ca daca se agraveaza,ii vin de hac cu pastila,si simteam cum oscilam ca stare,mai faceam exercitii de respiratie,si asa,initial luam o jumate doar in fiecare seara,apoi la 2 zile,la 3,si tot pacalind,la o saptamana,si nu mai luam,nimic,dar oriunde ma duceam,pastram pastila,sa stie "Creieru "ca sint in siguranta :)
    si probabil ai nevoie si de comunicare,conversatie cu cineva,nu lasa emotiile sau gandurile sa stea acolo incuiate in suflet,circulatia emotionala face bine,asa ca nu neglija si asta.Stiu ca femeile in general comunica mai mult ca barbatii,DAR in caz ca nu esti genul comunicativ,ar fi nevoie,sa te descarci,ca face bine la psihic,blocajul emotional e o cauza in anxietate.
    Succes in continuare.

    Raspunde
  • florina (cu 3 ani in urma)
    • 0

    marian ai urmat vreu tratament,din experienta mea de 7 ani de atacuri pot sa-ti spun ca nu se vindeca de la sine.

    Raspunde
  • elena (cu 3 ani in urma)
    • 0

    Anonimul IUIU
    Am citit azi comentariul tau si iti multumesc din suflet ca ti-ai facut timp sa imi scri.Ma bucur ca tu ai reusit sa scapi de anxietate ,sper din tot sufletul ca si eu intr-o zi o sa pot spune ca sint bine dar ma tot gindesc ca de 4ani am aceste stari de dezechilibru,ameteala,incit cu greu pot spune ca mai sper inca intr-o minune.Acum fac tratament cu sertralina si tiapridal ,nu stiu cit de bun e tratamentul insa medicul a zis ca o sa iau doar vreo 6luni insa sincera sa fiu ma ingrozesc la gindul ca neluind tratament starea meA se va agravapentru ca asa a fost ori de cite ori am incercat acest lucru.Acum fac psihoterapie si sper ca o sa imi ajute.multa sanatate si ma bucur ca tu ai reusit.

    Raspunde
  • (cu 3 ani in urma)
    • 0

    Elena,au trecut 4 ani,dar ai facut cu vreun medicament,minim 6 luni?de fapt asa imi zicea si mie ca minim 6 luni,dar e necesar macar 9.Degeaba tot incerci tratamente daca niciunul nu-l duci la capat,e drept ca si eu am esuat cu un prim tratament,l-am dus doar 4 luni,si nu aveam incredere in urmatorul,dar se pare ca la mine sertralina a avut efect pe termen lung,ca pe termen scurt,a fost groaznic:ameteala puternica,agitatie,uneori urina involuntara,transpiratii reci,slabiciune,chiar si panica la inceput,catastrofa a fost,dar AM TRECUT.
    A fost greu si la mine,multe simptome aiurea,mai ales la inceput,dar cu timpul doar slabiciuni,ameteala,greata,si asta pana la sfarsitul tratamentului dar erau suportabile,in plus stresul trebuie sa fie minim,si sa ajuti cu toti ce-ti face bine,film comic,iesit la aer cu cineva,conversatie cu oricine apuci,mancat echilibrat.E clar ca trebuie sa te bazezi pe niste persoane apropiate in perioada asta,suportul asta va conta mult sa-ti recapeti increderea,si mai ales curajul de a pasi din nou in lume,dar ia-o cu inceputul si rabdare,daca saptamana viitoare,va fi un pic mai bine ca cea curenta,sigur esti pe drumul bun.Mult Succes,si nu strica nici o rugaciune sau macar sa stai putin in biserica,iti da o liniste sufleteasca,si la psihic asta trebuie.Iar la inceput,cand ai simptome urate,de aia se da si calmant,gen xanax,ca sa contracarezi teama si neincrederea,si chiar panica.si in 3 luni ar trebui sa nu mai iei ,si simptomele sa fie acceptabile.In speranta ca esti pe drumul bun,mult succes si capul sus!

    Raspunde
  • bercuci (cu 3 ani in urma)
    • 0

    Nici pana acum nu s-a inteles ca inhibitorii de recaptatori de serotonina nu rezolva problemele emotionale .Fiind un dezechilibru la un nivel subtil nu-l poti rezolva dopand creierul si mai grav e ca se strica toata chimia creierului ulterior .Dar vad ca se promoveaza spre bucuria companiilor farmaceutice . Echilibrul energetic se recapata prin hrana curata fara aditivi ,miscare si remedii naturale .

    Raspunde
  • (cu 3 ani in urma)
    • 0

    Bercuci,degeaba promovezi tu,naturalul,ca dezechilibru asta la nivelul creierului,s-a facut in ani de zile,si in momentele alea de criza,ar trebui sa ai nervi tari,sa ai rabdare toti atatia ani,sa-ti refaci echilibru cu alimentatie echilibrata si naturala,intradevar cum zici,dar sa vedem cine sta bine cu nervii?
    Si eu sint pentru ecologie,pentru natural,pentru lucrurile firesti,nu artificiale,toxice,rele.Cu greu am acceptat,dar a trebuit ,cu medicamentele trebuie bine cantarit,cat bine iti face si cat rau iti face,daca binele facut e mai mult decat raul facut si pe termen lung a meritat,ca medicamentele au un efect mai puternic,pe moment,si apoi daca reusesti combinat cu alternative,sa elimini si sa continui refacrea,ar fi ideal,e ca un stimulator,ca o caramida care pusa in golul potrivit,tine cladirea sa nu se darame,si apoi cand ai materialele adecvate faci cladirea ca la carte.

    De aici deducem,ca e mai bine sa prevenim,cu natural,ca odata ajunsi in prapastie,naturalul e prea bland si incet ,sa ne readuca la mal.
    cine nu si-ar dori sa se vindece de orice pe cale naturala?!bolile apar cand e prea mare dezechilibrul fizic si psihic.
    Dar aici e forum,sa ne spunem parerea,ramane la latitudinea fiecaruia sa ia decizia care-i convine si crede in ea,si-l va ajuta.la mine,cu parere de rau o spun,dar numai medicamentatia se pare ca a dat roade,si acum evident,fac tot ce-mi sta in putinta,sa mananc si fac tot ce e bun,sanatos,pozitiv in lumea asta,sa nu ajung iar la boli si medicamente.
    In orice caz,toti care vor au trecut prin asa ceva,sint convins ca vor respecta de 2 ori mai mult viata.Numai bine tuturor!

    Raspunde
  • moni (cu 3 ani in urma)
    • 0

    Salutare tuturor celor celor ce scriu pe acest site.
    De aproximativ o luna de zile ma confrunt si eu cu aceste atacuri de panica.
    Primul atac m-a dus la camera de garda unui spital din iasi iar acolo speram ca doama doctor sa imi desopere o problema la inima si sa imi dea ceva ca sa ma simt mai bine.Asta fiindca simteam usturime in zona inimii.Oricum a durat ceva timp acel prim atac .Dupa 6 zile am mai facut unul dar l-am reperat rapid si am folosit gindirea logica, pozitiva impotriva lui cu reglarea respiratiei .Zilele ce au umat au fost grele in ideea ca nu stiam cum se trateaza aceasta afectiune.voiam ajutor,medicamentos , terapie psihiatrica ceva care sa ma ajute sa trec peste acea stare.
    Aveam impresia ca atacurile se pot indesi.Stiu ca acasta afectiune m-a schimbat in mod irevocabil ,m-a facut sa vad altfel lucrurile ,viata.Citind despre tratamentele care fiecare le face m-a pus pe ginduri.din start am refuzat sa ma indop cu pastile.Am contientizat ca problema porneste de la mine asa ca am zis ca e mai bine sa vad eu de unde pornesc toate ca sa vad ce pot face sa trec peste acest capitol trist al vietii mele.In fine dupa procese de analizare a ceea ce a fost in trecut am auns la vorbele doamnei doctor care mi-a raspuns simplu ca doar cei puternici care in decursul vietii au adunat tot ce fost necazuri,tristeti,griji...si tot ce e negativ ca sentiment si neeliberindute de toate astea poti aunge in acest punct de refulare.La inceput imi era frica sa fac anumite lucruri care mi se pareau ca ar putea declansa un nou atac, sa nu rostesc o fraza asemanatoare cu ceva ce spusesem atunci cind am avut acel atac nu mai spun ca imi era frica sa ma si rog,sa deschid cartea de rugaciuni pe care nu o mai deschisesem de 3 ani iar in momentul cind am inceput a citi din ea am simtit iar durere si am avut un atac de 5 minute.
    cu toata durerea am asteptat pina mi-am revenit si am continuat sa citesc pina la capat.a fost dezastruos pentru mine ca traire interioara dar am zis ca vreau sa merg inainte , sa alung aceatsa stare as spune mai degraba decit boala si sa o alung de la mine pentru totdeauna.De atunci nu am mai facut nici un atac fiindca m-am motivat singura sa ramin cu gindirea pozitiva.Ma analizez mai mult , sunt mai constienta de mine si stiu ca valorez mult pentru cei care ma apreciaza,familie, prieteni si chiar pentru cei care stiu ca un zimbet e mai benefic decit o incruntare.
    Oricum eu vrea sa vad acest atac ca pe o trezire la viata un cutremur puternic al eului interior urmat de schimbari irevocabile.Ori faci ceva pentru tine cu adevarat ori dute la vale.Un film care chiar m-a autat a fost THE SECRET.
    Chiar am vrut intr-o seara sa il vedem eu cu sotul dar am fost obositi si am renuntat, apoi am uitat de el.dupa ce l-am vizionat m-am simtit mai bine.nu ca pun ceva in practica din ce au demonstrat in film dar m-a pus in miscare.

    Raspunde
  • Cristina (cu 3 ani in urma)
    • 0

    http://tulburari.blogspot.ro/

    Raspunde
  • Cristina (cu 3 ani in urma)
    • 0

    http://tulburari.blogspot.ro/

    Raspunde
  • bercuci (cu 3 ani in urma)
    • 0

    Chiar exista remedii naturale care restabilesc echilibrul energetic si emotional si ajuta la introspectia necesara intelegerii individuale a propriei stari interioare care a dus la producerea atacului de panica .Cat despre terapia medicamentoasa de multe ori rezolva una si creeaza mai multe tulburari ulterioare .Si e bine ca prescriptiile sa se faca de catre medici abilitati in psihiatrie desi atacul de panica nu e o boala psihiatrica .

    Raspunde
  • (cu 3 ani in urma)
    • 0

    Bercuci,pai daca exista,atunci sa nu pastram doar pentru noi secretul,impartaseste-ne ce remedii naturale,exista si sti de ele ca da rezultate?
    Am incercat si eu Anxin, de ex. care in combinatie cu un plan de gandire pozitive, s-ar zice ca da,am incercat,dar mi-a creat aceeasi agitatie tipica unui medicament,ca nu ma mai puteam controla,si am renuntat,pentru ca erau deja 3 saptamani tot cu agitatii,si se recomanda 6 satpamani,adica jumate din perioada deja trecuta si eu tot sufeream.
    as fi si eu curios de ele,daca se poate sa ne spui.

    Raspunde
  • (cu 3 ani in urma)
    • 0

    Moni,uneori ma gandesc ca si eu am avut perioada asta de anxietate,in perioada cand citeam litratura ezoterica si de autocunoastere printre ele si "The Secret",dar si subiecte legate de constiinta si suflet,si alte lucruri prea inalte,pentru subiectele de zi cu zi.Si poate a creat un cutremur la nivel energetic,sufletesc,emotional,ar fi urmat poate o transformare.Poate e SF ce zic,dar nu zic niciodata nu,la nimic,poate a fost si asta un motiv,pentru ca acum nu mai citesc alte carti de genul,dar si m-am linistit,parca am ramas la acelasi nivel la care,omul de rand se descurca clasic impotriva stresului...ficare nivel de iluminare al constiintei,te face sa gandesti si sa privesti lucrurile altfel.Cel mai clasic exemplu e iubirea,care e mai sus de teama,frica,indoiala,chiar rational(cei care invata si pun accent pe stiinta)...
    Pana la urma omul a fost inzestrat cu inteligenta sa evolueze si sa cunoasca,sa se autoemancipeze,autoevolueze sa poata crea si dezvolta.Ce-i drept as prfera sa o faca pe o cale mai pasnica,nu atata dusmanie,ura,invidie,si altele,dar cica se zice ,uneori e necesar .
    Tuturor ,va doresc un weekend si zile mai linistite si placute in viitor.

    Raspunde
  • bercuci (cu 3 ani in urma)
    • 0

    Scriu aici de 2 ani despre Florile Bach Iuiu ,care sunt unul dintre cele mai simple terapii ale atacului de panica exceptand putine cazuri .Este o terapie simpla functioneaza ca si cum ai face psihoterapie scot la suprafata emotiile negative si deblocheaza aceste emotii dand posibilitatea de a te elibera de acea frica- angoasa extrema .Sunt niste picaturi care se pun sub limba .Nu au contraindicatii nu interactioneaza cu alte medicamente nu actioneaza la nivel chimic ci energetic .Acum toti stiu ca noi toti suntem alcatuiti si din energie la fel si plantele care sunt organisme vii ,plantele au o energie vibrationala superioara corpului uman cu o octava si in cazul scaderii acestei enegii din cauza emotiilor negative in cazul nostru frica extrema vin sa suplineasca acea lipsa de energie. Tot daca te-ai informat Iuiu stii ca aceste plante se culeg in anumite perioade ale anului momente ale zilei cand potentialul lor energetic este cel mai ridicat si aici ma refer cand intr-adevar culesul e facut de terapeuti care cunoscaceste lucruri nu la remediile de la Plafar culese la norma. Remediile Bach au fost descoperite de catre un medic englez Edward Bach cercetator in virusologie care a mai brevetat si niste vaccinuri homeopate numite nosodi pentru tratarea bolilor gastrointestinale .Cu ele nu se vindeca doar atacul de panica ci si multealte probleme ce tin de sfera emotionalului si aceste emotii negative sunt aproape intotdeauna precursorii imbolnavirii .Cine n-a auzit expresia ,,a murit deinima rea '''' sau ,,il roade la ficat'''' Ce emotii asociem acestor expresii?In primul caz supararea repetatata in al doilea rand invidia .Ce sunt acestea?Emotii ! Cei care doresc sa caute aici peacest subiect ca am pus de mai multe ori info despre ele . De multe ori este necesara asocierea cu un regim de hrana cat mai natural ,alimente serotoninice , detoxifierea rinichiului si a ficatului cu un extract de anghinare si un sport usor chiar si mers pe jos care sa ajute la circulatia sangelui .Crizele se vor rari si vor disparea . Mie imi pare rau ca oamenii sufera si pot fi ajutati si fara sa li se arda creierul cu Prozac sau anxiolitice , cu leacuri din gradina lui Dumnezeu .

    Raspunde
  • denisadana (cu 3 ani in urma)
    • 0

    Buna,
    Sincer nu cred ca remediile Bach ajuta la tratarea anxietatii. E ilogic ca un med fie el o floare, mineral, etc sa te faca sa iti schimbi gandirea. Cum scoate emotiile la suprafata? Si ce face cu ele o data scoase? Cum iti schimbi perceptia a ceea ce simti sau cum iti rezolvi simptomele Sa ziceam ca ai lipsa de calciu cum rezolva problema terapia Bach?

    Raspunde
  • nadirul existentei (cu 3 ani in urma)
    • 0

    Buna dimineata!
    Urmaresc acest forum (precum si altele similare) si ma regasesc in aproape toate descriile voastre - ma sufoc, transpir, imi amortesc mainile, muschii, tremur, inima imi bate cu putere si simt junghiuri puternice in piept, imi este foarte cald sau foarte frig, mi-e teama ca lesin, ca nu mai pot vorbi sau nu imi pot aduna gandurile, ca innebunesc sau mai rau, voi avea un atac de cord.
    Am simtit toate astea timp de opt ani de zile, in fiecare zi, uneori de mai multe ori pe zi, de o mie de ori pe zi, uneori dimineata, alteori seara, chiar si noaptea, la birou, pe strada la metrou, in parc, la film sau teatru, de ziua mea, la zilele altora si am inceput sa renunt putin cate putin la film ori teatru la mersul cu metroul sau in parc, la prieteni, la job, pana cand mi-am dat seama ca nu prea mai am la ce renunta, ca viata mea devenise un sir nesfarsit de evitari.
    Timp de cativa ani am mers, aleatoriu, la toate camerele de garda ale spitalelor de urgenta unde primeam acelasi rasapuns -_analizele sunt bune, nu ati facut preinfarct, atac cerebral sau nu aveti nimic la stomac, plamani, ficat sau rinichi.
    Ajunsesem sa cred ca doctorii nu isi fac treaba, sunt slabi pregatiti, ca nu imi pot depista boala de care ,,sigur'''''''' sufar, motiv pentru care mergeam din analize in analize pana cand anxietatea s-a generalizat si evitam tot ca credeam ca imi provoaca atacuri de panica si asta timp de 8 ani de zile.
    Am urmat tratament medicamentos recomandat de medici de specialitate (zoloft, cipralex, rivotril, xanax, etc), am baut ceaiuri, am luat capsule de plante, care mi-au ameliorat starea dar aveau si multe efecte adverse iar dupa intreruperea tratamentului simtomele reveneau cu si mai multa forta.
    Ar fi multe de povestit si probabil ca in timp voi detaliia starile prin care am trecut (care intre noi fie vorba ne sunt comune intr-o mare propotie) dar vreau sa inchei intr-o nota optimista si sa va spun ca in prezent ma simt foarte bine si ca exista solutii pentru problemele noastre, acesta fiind si motivul care m-a determinat sa scriu pentru prima data pe acest forum, pe care il consider util dar cu limitele lui. Este util pentru ca ne face sa ne dam seama ca nu suntem singuri, ca ne regasim fiecare in descrierile celorlati, ca devenim empatici insa putem cadea in capcana automedicamentatiei (pentru ca am citit ca a fost buna pentru cineva) sau putem urma niste sfaturi care, desi bine intentionate, nu sunt de specialitate si ne pot agrava simptomele. Nu va dau dacat un singur sfat: cereti ajutor, unor persoane avizate, urmati o terapie cognitiv-comportamentala care sa va faca sa intelegeti ce se intampla cu voi, de ce treceti prin toate aceste stari, desi din puct de vedere fiziologic sunteti sanatosi tun.
    ,, Cea mai mare intelepciune e sa faci din bucuria prezentului obiectivul suprem al vietii caci aceasta este singura realitate, toate celelalte nefiind decat un joc al mintii'''''''' - Schopenhauer

    Raspunde
  • tibi_isus (cu 3 ani in urma)
    • 0

    pace

    Raspunde
  • nadirul existentei (cu 3 ani in urma)
    • 0

    Buna dimineata si ,,La multi ani!''''
    Astazi ,,se sarbatoreste'''' Ziua Mondiala a Sanatatii Mintale!

    Peste 350 de milioane de oameni din întreaga lume suferă de depresie, a anunțat Organizația Mondială a Sănătății cu ocazia Zilei Mondiale a Sănătății Mintale, sărbătorită astăzi.

    „Nu este o boală a țărilor dezvoltate, este un fenomen global. Este prezent la ambele sexe, la populații bogate, precum și la cele sărace”, a declarat pentru AFP medicul Shekhar Saxena, șeful departamentului pentru sănătate mintală al OMS.

    Nicio regiune din lume nu este ferită de această afecțiune, iar aproximativ 5% din populația lumii suferă de depresie în cursul unui an.

    Deși depresia afectează ambele sexe, numărul femeilor care suferă de această boală este cu 50% mai mare decât al bărbaților, a explicat Saxena, care a completat că depresia post-natală afectează una din cinci mame.

    Potrivit acestuia, depresia nu este o stare trecătoare de melancolie, ci „un sentiment de tristețe continuu”, pe perioade mai lungi de două săptămâni, care influențează performanțele la lucru, la școală sau activitățile casnice. În cazuri grave, depresia poate duce la sinucidere.

    Aproximativ un milion de oameni își iau viețile în fiecare an. Peste jumătate dintre ei sufereau de depresie. Saxena a mai explicat că, din cauza sentimentului de vinovăție asociat cu această boală, mai puțin de jumătate dintre persoanele depresive primesc tratamentul de care au nevoie.

    Raspunde
  • Membru fiori_clauss (cu 3 ani in urma)
    • 0

    Buna domnule Leonard. Cu siguranta starea dv a venit pe un fon de panica sau teama mai puternica. Anxietatea e o stare pe care o traversam toti si e o cale de crestere si intarire. Ce''i drept azi multi vor sa faca un salt peste ea si o inneaca in antidepresive. Nu e normal pentru ca aceste medicamente fac rau. Eu va recomand o metoda neinvaziva care se numeste reflexoterapia dar facuta de un specialist si apoi, acelasi specialist va sti sa va dea si niste produse din plante care va vor ajuta fffffffffffff mult. adresa mea de e''mail este terapii_preventive@yahoo.it in cazul in care vreti sa va ajut mai indeaproape. Numai bine va doresc

    Raspunde
  • Membru fiori_clauss (cu 3 ani in urma)
    • 0

    Draga Alexandra daca vrei un ajutor direct scrie la adresa de e-mail terapii_preventive@yahoo.it si o sa fii ajutata.

    Raspunde
  • nadirul existentei (cu 3 ani in urma)
    • 0

    Buna dimineata! Intodeauna exista o parte pozitiva a lucrurilor, depinde de noi sa o vedem.
    Creativitatea este de multe ori o parte a unei boli mintale, arată un studiu realizat pe mai mult de un milion de oameni, relatează BBC.

    Scriitorii prezintă un risc ridicat de a suferi de anxietate și tulburări bipolare, de schizofrenie, depresie sau de a abuza de diferite substanțe, au descoperit cercetătorii suedezi de la Institutul Karolinska.

    Totodată, riscul de a se sinucide este de două ori mai mare printre ei decât în cazul oamenilor obișnuiți. Studiul a mai descoperit că dansatorii și fotografii au și ei șanse mai mari de a suferi de tulburări bipolare.

    Simon Kyag, conducătorul echipei de cercetători, a declarat că descoperirile arată că aceste tulburări ar trebui văzute dintr-o nouă perspectivă și că anumite caracteristici ale afecțiunilor ar putea fi benefice sau dezirabile.

    De exemplu, interesul intens al unei persoane cu autism pentru ceva anume sau tendințele maniace ale unei persoane cu o tulburare bipolară ar putea oferi concentrarea și determinarea necesare pentru creativitate sau genialitate.

    Similar, gândurile dezordonate asociate cu schizofrenia ar putea determina apariția unui element de originalitate care să ducă la crearea unei capodopere.

    „Dacă cineva acceptă părerea că anumite fenomene asociate cu boala pacientului sunt benefice, atunci se deschide drumul spre o nouă abordare a tratamentului. În acest caz, doctorul și pacientul trebuie să ajungă la o înțelegere cu privire la ce anume trebuie tratat, și cu ce cost”, a explicat Kyaga.

    „În general, în psihiatrie și în medicină a existat tradiția de a vedea boala în alb și negru și dorința de a-l trata pe pacient eliminând tot ceea ce era privit drept morbid”, a mai spus specialistul.

    Trăsăturile de personalitate cauzate de tulburările bipolare ar putea fi benefice pentru cei care au profesii creative, însă pe de altă parte este posibil ca persoanele cu aceste afecțiuni să fie mai atrase de profesiile în care își pot folosi abilitățile creative, a declarat Beth Murphy de la Asociația Națională pentru Sănătate Mintală din Marea Britanie.

    Raspunde
  • bercuci (cu 3 ani in urma)
    • 0

    Florile Bach exista din anul 1930 Edward Bach fiind medic in practica sa din spitale a inteles ca boala porneste de la anumita atitudine mentala negativa .Multi se blocheaza in acest tip de atitudine ani de zile pana ajung sa creada ca ei sunt intr-un anumit fel . Iar atacul de panica seincadreaza perfect in acest tip de emotii negative este frica la superlativ . Frica in exces nu esteo emotie negativa , este aproape intotdeauna un semnal ca ceva in interior trebuie sa schimbam . Florile ca si animalele si oamenii au anumite trasaturi psihologice, practic asemanator homeopatiei se trateaza emotia negativa cu o floare care are aceste aspecte de personalitate .De exemplu Aspen plopul este un arbore care reprezinta frica fara motive obiective .Frunzele sale tremura mereu tematoare..Nu se face o publicizare de tip comercial a terapiei pentru ca exista o anumita deontologie profesionala a practitionerilor .Eu doar informez ,poate sunt persoane care vor sa incerce acest ajutor iar altii care nu cred sunt liberi sa creada in ceea ce doresc sau sa puna mana pe mouse si sa dea un search scurt pe Google ca sa aiba informatii mai pertinente decat ceea ce scriu eu . O zi de lumina si bine sufletesc sa aveti!

    Raspunde
  • denisadana (cu 3 ani in urma)
    • 0

    Inteleg... dar tot nu explici ce faci cu emotia.. cum o trateaza floarea ? Sa presupunem ca cineva este speriat dupa ce a avut multiple accidente de masina.. Cum il face floare pe acel cineva sa isi revina? Cum ii restructureaza gandirea? Cum actioneaza fata de traumatismele psihice? Etc, etc etc? Greu de crezut ca un medicament poate face asa ceva. In cel mai fericit caz il poate seda si cam atata..
    Toate bune
    Emi

    Raspunde
  • bercuci (cu 3 ani in urma)
    • 0

    Pentru situatia respectiva practic florile scot la suprafata emotiile ,trauma suferita prin amintiri, vise ,senzatii si te ajuta sa treci peste ea exact ca in cadrul unei sedinte de psihoterapie doar ca intr-o maniera mai blanda si mai lenta .Star of Bethlehem este floarea care trateaza socurile psihofizice .Nu actioneaza ca medicamentele la nivel chimic ci prin transmitere de energie vibrationala in cazul asta nu este o sedare ci o descarcare de emotiile care ne fac rau . Florile te ajuta sa iesi din acea stare sa ai o energie mai buna si un alt tonus mintal sa vezi lucrurile di alta perspectiva .Nu se folosesc doar in scop terapeutic ci si in dezvoltare personala .

    Raspunde
  • denisadana (cu 3 ani in urma)
    • 0

    Ok...am inteles.Este de incercat...In opinia mea de nespecialista prefer psihotarapia...este o abordare personalizata si te ajuta sa treci peste temeri concrete
    toate bune
    Emi

    Raspunde
  • bercuci (cu 3 ani in urma)
    • 0

    Costurile floriterapiei sunt infinit mai mici decat ale psihoterapiei ,multi oameni nu merg la psiholog din cauza asta ,ca abordare este tot una personalizata ,pentru ca poti incepe prin a trata ce se vede la suprafata si mergi in profunzime tratand ceea ce iasa la suprafata .De exemplu tratam agitatia extrema data de atacul de panica si poate iesi la suprafata o trauma uitata de pacient sau poate iesi timiditate ,sau autostima scazuta etcatera .De fiecare data se schimba formula in functie de ce simte pacientul .Plusul pe care il are fata de psihoterapie e ca pe langa faptul ca actioneaza asupra emotiilor aduc un plus de energie .Este de stiut ca in afectiunile de natura psihologica tonusul fizic si mental este scazut iar pacientul se debusoleaza si fiindca se simte diferit si ii este afectata viata de zi cu zi. Numai bine!

    Raspunde
  • Eva Diana87 (cu 3 ani in urma)
    • 0

    Buna.. si eu sufar de depresie si tulburari de anxietate....as vrea sa vb cu cnv care intelege pot oferi ajutor bazandu-ma pe starea mea si experietele avute si as dori sa vb cu alte persoane care trec prin asta...id-ul meu este ioana0187

    Raspunde
  • maxxx (cu 3 ani in urma)
    • 0

    Buna tuturor....am atacuri de panica si-o teama teribila de a ramane singura acasa, de-a iesi singura in oras sau a merge singura la birou, e cumplit sa depind mereu de cineva, ma simt vinovata fata de sotul meu care mi-e alaturi in orice clipa, practic i-am "furat" si lui libertatea si intregii familii. Va rog din suflet spuneti-mi cum sa inlatur teama si frica de singuratate? Am citit ceea ce a postat bercuci si-asi fi interesata sa aflu mai multe lucruri despre aceste flori si plante ce -mi pot aduce linistea. ID-ul meu este dana_petre2002. Va rog ajutati-ma !!!!

    Raspunde
  • (cu 3 ani in urma)
    • 0

    Maxxx,iti vad disperarea,si ma vad pe mine in situatia ta,dar nu dispera,se rezolva,important e sa faci ceva in privinta bolii.
    Daca ai incredere in bercuci,atunci incearca sfaturile ei,si du lucrurile pana la capat,ca parerea mea,plantele au efect mai latent,deci trebuie sa ai rabdare,dupa asta daca iti permiti,poti incerca si psihoterapie,care te poate ajuta,daca o duci pana la capat,si daca nu,mai exista si varianta mai dureroasa,medicamentoasa,dar si aia da rezultate.ORice faci,crede,si rabdare.succes!

    Raspunde
  • maxxx (cu 3 ani in urma)
    • 0

    Rabdare....toti imi spun asta, dar dupa 12 ani de chin mai pot avea rabdare ? Am incercat varianta medicamentoasa si devenisem dependenta de rivotril, acum iau alt tratament psihiatric si de o luna m-am operat de glanda tiroida si....nimic parca nu ma mai poate ajuta. Medicul endocrinoloc mi-a explicat ca starile pe care le am pot fi de la ganglionii tiroidieni si ca 75% din persoanele care au probleme cu glanda se confrunta cu astfel de stari de anxietate si m-a rugat sa am rabdare ca dupa operatie lucrurile se vor schimba. Deci...tot RABDARE, dar organismul meu nu intelege si tot agitat e....imi poti spune tu cum ai reusit sa iti gasesti echilibru in gandire si cum ai depasit problemele? Orice sfat e bine-venit !

    Raspunde
  • Socrates (cu 3 ani in urma)
    • 0

    Problema sunt medicamente chimice ! Acestea nu pot vindeca pe nimeni si nici nu au vindecat vreodata pe cineva. Nici macar nu au fost facute sa vindece ci doar sa fie consumate cat mai mult timp posibil -> dependenta. Degeaba sunt doctorii buni daca nu exista medicamente chimice vindecatoare. Cat timp apelati (numai) la aceste medicamente sa nu va mirati de esecuri.

    Raspunde
  • denisadana (cu 3 ani in urma)
    • 0

    Buna Maxx,
    Medicul tau are dreptate ...asa este ...tiroida da si anxietate.Acuma la tine este o problema avad asa ceva de 12 ani ai un anumit fel de a gandii (tipare de gandire) Frica de a face sau a nu face ceva etc.Acest fel de gandire nu se schimba cu ajutorul unei flori sau planta ci cu ajutorul unei gandiri logice.Din pacate acet fel de gandire nu il poti schmba singura si nevoie de ajutor.Iti urez mult succes si sanatate
    Emi

    Raspunde
  • denisadana (cu 3 ani in urma)
    • 0

    Draga Bercuci,
    De unde sti tu ca este asa scump psihologul? Si inca ceva Bach a fost contemporan cu Freud si Jung,. Totusi la Freud care a stat in Anglia era coada la cabinet.De atunci se tot face psihoterapie la greu peste tot in lume si mai ales pt anxietate. Sunt studii care arata ca psihoterapia cognitiv comportamentala este cea care da cele mai bune rezultate si care rezolva aproape 80 la suta din cazuri. Uneori se foloseste si passiflora (floare) pentru tinerea sub control a emotiilor (insa nu se spune ca acea floare ar si trata).Si ca sa inchei daca remediile Bach ar fi asa de minunate in tratarea anxietatii nu crezi ca ar fi folosite pe scara mare (mai ales ca nu costa cine stie ce)? Si psihoterapia nu ar mai exista macar in acest domeniu?

    Raspunde
  • maxxx (cu 3 ani in urma)
    • 0

    Buna Emi,
    Ai dreptate ca poate vindecarea acestor stari sta tocmai in modul de a gandi, de a percepe orice modificari in organism ca ceva ce toata lumea le are, le depaseste, le controleaza, numai ca eu nu reusesc sa ma autoeduc, cu cat imi spun ca ma simt bine parca mai rau imi fac....chiar azi am avut o cadere urata de calciu (e normal dupa operatia de glanda) dar m-am speriat foarte tare, m-am panicat si singurul gand nu era ca poate mor ci ca mi se face rau si-mi sperii copilul care era cu mine acasa. Imi e asa teama de penibil mai mult decat de moarte. Maine perg la Bucuresti la control si sper ca medicul sa-mi fixeze si doza corecta de euthyrox pentru ca va trebui sa-l iau toata viata si poate si analizele la biopsie vor iesi bine si poate....poate ma voi mai linisti putin. Voi intra miercuri si va voi spune care mai e starea mea. O zi linistita va doresc si va multumesc pt ca m-ati luat in seama, e important sa nu fi ignorat in astfel de situatii.

    Raspunde
  • Socrates (cu 3 ani in urma)
    • 0

    Remediile floarale ca si cele homeopatice sunt folosite de foarte multa lume (inteligenta si deschisa la cap) pe scare larga in intreaga lume, insa cei care cred in medicamente ca tine nu ajunga sa le foloseacsa din cauza teoriilor (goale) din capul lor care si le expun des exact in acest mod gresit din start: "daca ar fi ceva bun nu ar stii si coana Lelea din Vladenii de sus de ele sau doctorul cutare ?"
    Exissta enorm de multe forme de tarepie de care nu ai auzit mata sau altul X sau Y, insa asta nu.i argument, ca ce vina are terapia ca tu nu ai aflat inca de ea ? Nestiinta unuia face cumva laserul, acupunctura, satelitii sa nu mai existe sau sa nu functioneze ? Cu gandirea gresita nu se pot testa remedii folositoare si nici macar cu gandirea in general, ci doar cu testarea lor. Multi nu au crezut in multe dar s-au convins prin testare.

    Raspunde
  • bercuci (cu 3 ani in urma)
    • 0

    Te-am adaugat in lista mea de yahoo cand doresti putem discuta .

    Raspunde
  • bercuci (cu 3 ani in urma)
    • 0

    In Ro inca nu s-a inteles ca suntem cobai ai firmelor farmaceutice .Nimeni nu se intreaba :,,de ce atatea farmacii'''' sau ,,de ce atatea banci''''...in fine divaghez ,ma bucur ca exista si oameni vigilenti care se informeaza.

    Raspunde
  • bercuci (cu 3 ani in urma)
    • 0

    Esmeralda mi se pare copilaresc sa iti raspund in aceasta dorinta a ta de conflict perena .Probabil (urmarind firul logicii tale )cei de la OMS sunt tampiti daca au adaugat floriterapia in lista terapiilor acreditate.Eu am intrat aici cu scopul de a ajuta si de a informa nu am exclus psihoterapia ca metoda de terapie a atacului.Sunt de altfel multi psihologi care folosesc complementar remediile in cadrul sedintelor .Ele insele singure ajuta in marea majoritate a cazurilor.Am vorbit de costuri pentru ca sunt informata stiu exact despre ce vorbesc .
    Si ca sa las specialistii sa vorbeasca va pun un link cu cateva articole http://www.gazetaromaneasca.com/utile/caleidoscop/2456-sntate-din-flori-cu-petale-colorate-terapia-cu-flori-de-bach.html
    http://rezo30.wordpress.com/2011/10/27/sanatate-din-petale-de-flori-terapia-bach/

    Raspunde
  • alex020 (cu 3 ani in urma)
    • 0

    salut..am probleme cu depresia.pot spune ca ma simt foarte rau nu mai am incredere ca pot iesi din starea actuala..id meu e alex.alex020

    Raspunde
  • alex020 (cu 3 ani in urma)
    • 0

    salut..am probleme cu depresia.pot spune ca ma simt foarte rau nu mai am incredere ca pot iesi din starea actuala..id meu e alex.alex020

    Raspunde
  • denisadana (cu 3 ani in urma)
    • 0

    Hei, hei..
    Nu o luati personal..eu nu am spus ca nu exista si alte remedii. Explicam doar ca imi vine greu sa cred ca acele remedii iti pot schimba gandirea atata tot. Cine vrea sa ia remedii Bach, medicatie alopata, homeopata etc. ..este liber sa o faca..Ii urez mult succes.Cat despre inteligentza...nu comentez

    Raspunde
  • bercuci (cu 3 ani in urma)
    • 0

    Cum poate radioul tau sa prinda posturi de radio in varful unui munte ?Ai vazut undele? Iti zic eu :nu! Tot asa cu florile de Bach din moment ce am spus si repetat de 2 ani aici ca actioneaza la nivel energetic nu chimic. Terapeutii Bach au o anumita deontologie profesionala nimeni nu sustine ca florile sunt panaceul universal ci am spus clar ca faceparte din medicina complementara dar ca de cele mai multe ori in anumite afectiuni ajuta fara alte terapii .Eu de exemplu am vazut depresie tratata in 3 saptamani .Persoana tanara fara incarcatura mare emotionala a reactionat a iesit din stare si a schimbat anumite lucruri din viata sa care ii determinasera starea de depresie. E un caz simplu ,daca sunt mai multe aspecte care congrueaza in stare patologica trebuie mers pas cu pas in profunzime si dureaza ma mult dar efectele pozitive sunt resimtite imediat de pacient cam la o saptamana de administrare . Frumosul in terapia Bach e ca poti sa te auto consiliezi daca ai la indemana un manual cu descrierea remediilor.

    Raspunde
  • bercuci (cu 3 ani in urma)
    • 0

    M-ai facut sa rad la amintirea cum am testat eu florile de Bach aproape tarata leteralmente la terapeut de catre o amica :)) Eram Toma necredinciosul prin definitie :)) .Eu facand parte din lumea medicinii alopate eram foarte sceptica dar cu timpul testand pe mine si informandu-ma am invatat ca exista si alte terapii mult mai in armonie cu organismul si care trateaza intregul nu doar simptomele. Asa am ajuns sa apreciez si uleiurile esentiale si ceaiurile ,terapia prin masaj si multe altele .

    Raspunde
  • denisadana (cu 3 ani in urma)
    • 0

    Ok Bercuci...Am inteles,,,,e de bine ,,si incercati ..nimic nu este de lepadat
    Toate bune

    Raspunde
  • angela (cu 3 ani in urma)
    • 0

    Nu stiu cum sa incep ca as dori sa va spun multe .Am avut multe probleme de sanatate(anxietate), stari de panica, sociale , , finante deficitatre, etc.Am mers mereu la biserica,dar nu am rezolvat atatia ani de zile cat am putut rezolva in scurt timp.Am facut si eu o terapie prin telefon si email cu o doamna terapeut,, Terapia se face pentru curatarea sufletului , si reconectarea la tine insati.Se face 4 saptamani si costa 150 lei.Am primit energie, metode vre-o 15, am avut de citit , de meditat , de iertat , si m-am eliberat de tot raul,Am inceput sa devin linistita clara , si au inceput sa mi se rezolve multe dorinte, la care nici nu ma asteptam.Nu am stiut ca exista asemenea terapii care ajuta omul dar sunt ff multumita.Incercati si voi ca e buna pentru multe probleme in afara de caz de operatie, e perfecta pentru sanatate, servici, casatorie, casa , sot etc.Scrieti-mi pe mes la :angelmarc999, sa va dau adresa terapeutei daca doriti sa faceti si voi dar sa-mi specificati ca de pe acest site a-ti gasit sa stiu sa raspund..Sa fiti sanatosi si sa va ajute Dumnezeu in toate.Angela

    Raspunde
  • Psih. Ioana Panculescu (cu 3 ani in urma)
    • 0

    TERAPIE DE GRUP organizam saptamanl grupuri de cate 4 persoane ,2 ore
    50 lei /sedinta /2 ore

    inscrieri psiholog@consultant.com ;0726 499 421 Bucuresti

    www.soulcare-cabinetpsihologic.com

    Raspunde
    specializari psihologie clinica,psiholog psihologia muncii si organizationala,terap[ia prin jocul cu nisip (sandplay therapy),psiholog in curs de formare in psihoterapie psihanalitica 



    e-mai l: psiholog@consultant .com
    panculescu_ioana@yahoo.com

    Clinica CONTROL MED 

    tel: 0726.499.421

  • Alin (cu 3 ani in urma)
    • 0

    id meu: katakito.akihiro

    Raspunde
  • dodo (cu 3 ani in urma)
    • 0

    buna fratilor va scrie un om care a trecut prin toate simtomele care treceti si voi si scrieti pe acest forum. vreau sa va spun ce bine este sa scapi de toate aceste simtome sa te gindesti ca nu ai ce sa patesti cind treci prin acele atacuri .atunci cind timpul parca sta in loc si nu iti mai revi,iti doresti sa scapi dar nu mai vezi gaura de la capatul tunelului . este drept si eu am facut tratament cu stimuloton dar in timpul tratamentului mia fost cel mai rau. nu stiu cit de mult ajuta medicamentele dar cred ca sunt un esec ce il mai si cumperi cu banii din munca ta . eu am procedat in felul urmator. nustiu citi din voi care scrieti pe acest forum cred in Dumnezeu dar eu zic ca este cazul sa va deschideti ochi si sa realizati ca de fapt noi am fost creati de cineva asa cum este raul pe pamint la fel exista si bine.si eu miam pus credinta in Dumnezeu iar prin puterea prin care ma creat la fel ma si vindecat si Ii multumesc . poate ma credeti nebun dar este adevarat
    a durat ceva timp dar nu am deznadajduit Dumnezeu te poate vindeca oricine ai fi tu bogat sau sarac El nu asteapta nimic de la tine doar sa iti pui credinta in el si sa il recunosti in viata ta. astept comentarii.

    Raspunde
  • marius (cu 3 ani in urma)
    • 0

    Sufar de 6 luni de anxietate si atacuri de panica si am ajuns in situatia de a ramane inchis in casa pt.ca imi este frica sa mai ies afara.ce pot face?id mess marius_dumarex

    Raspunde
  • (cu 3 ani in urma)
    • 0

    Dodo ,imi place ce spui.sa-ti dea Dumnezeu sanatate mai departe si tine-o asa cu optimimul,si ridica moralul si altora.

    Raspunde
  • jeni (cu 3 ani in urma)
    • 0

    buna ziua, am 50 ani si sufar e anxietate de peste 15 ani, intradevar am avut si perioade cind m-am simtit mai binisor, dar despre terapia bach, mare porcarie, eu sint din tulcea, am facut citeva drumuri la un smecher din bucuresti l-am gasit din formula AS, mare doctor specialist, aiurea, am cheltuit o groaza de bani fara nici un efect, mi-a dat pentru acasa intr-o sticluta esente din acelea florale, cum pot d-zeule sa faca bani din suferinta altora, am sezoane cind ma apuca, ca de exemplu acuma iar a aparut atacurile de panica cu tot felu de simptome si modele noi, am luat tratamente fel de fel, e o cruce care trebuie dusa, aceasta boala nu se vindeca niciodata si mama a avut aceiasi poveste, dar ea biata, a apucat calea bisericii in profunzime si bine a facut, nu ii mai era frica de nimic numai de dumnezeu, dar e f greu sa patrunzi adinc in credinta si f multa munca sa duci cu tine, am incercat si eu dar nu mi-a iesit ca mamei mele, inca ma lupt, mi s-a acrit si de doctori si de tot, incerc sa ma controlez, dar uneori cu greu reusesc, mai iau xanax, dar cind vine atacu cu tot cu pastile nu trece, am momente cind zic, ca pina aici mi-a fost,e greu, si nu te crede nimeni, te chinui ca un ciine turbat, dar am observat ca credinta este cel mai bun medicament. sanatate la toata lumea,.....!!!!

    Raspunde
  • (cu 3 ani in urma)
    • 0

    Jeni,nu stiu ce sa zic despre terapia bach,poate te lamureste bercuci,dar porcarie este mai degraba doctorii astia clandestini,care sustin ca au leacuri pentru toate,pentru ca mie asa mi se pare ca ai patit.Imi aduce aminte,de prostia care am facut-o si eu candva cu ceaiurile Cozac,mare moda era candva cu ele,la TV,peste tot in ziare,reclama,si am fost la bucuresti,sa-mi iau ceaiurile,pe atunci pentru binecunoscuta acnee care era la studentie,suparatoare,si am zis sa ma vindec natural,ca zicea ca fara efecte secundare.Dar am tinut ca la carte,cu regim,sa aiba efect,3 luni,si doar mi s-au albastrit pustulele,in rest eram slab ca un ogar,si pana si parintii s-au saturat si dupa 6 luni de tratament,eu cel putin n-am scapat de acnee,si am zis stop si la indemnul lor.Poate trebuia sa fac ani de zile,dar oricum ideea este ca astfel de leacuri cu plante pentru nu stiu ce,alea o afectiune mai cronica nu se poata peste noapte,si poate si daca nu sint chiar reale leacurile,adica contrafacute,poti astepta mult si bine,si din contra slabesti te nenorocesti.
    Revenind,pomeneai de xanax,ala DACA il iei exact cand te apuca panica,acum depinde de doza si de greutatea persoanei,dar contracareaza imediat criza.Doar ca ala e doar calmant si nu tine locul unui tratament.Orice tratament are si parti bune si rele,dar mai ales trebuie dus pana la capat,sa crezi in el.Ori iei ceva naturist si continui ani de zile,ori ceva medicamentos,dar si acolo trebuie minim 9 luni,si apoi tratament de intretinere,daca zici ca ai de 15 ani,atata amar de timp,nus e duce imdiat.
    E drept sensibilitate am capatat ssi eu,dar evit perioadele de stres,sau suprasolicitare,pana la urma asta nu face bine nimanui oricat de sanatos ar fi.Deci concluzia:intai incearca sa verifici sursele de unde iei ceva tratament,adica intreaba,vezi cine cat ,cand a mai luat si ce efecte are.Apoi daca decizi un tratament du-l la capat,adica atat cat recomanda cel care-l prescrie.
    Pana una alta,e bine sa faci si o vizita la un psiholog sa vada poate ai un anumit comportament sau lucruri ascunse in personalitatea ta.Poate iti recomanda si o psihoterapie,care si aia poate fi utila,daca o duci la capat.Doar ca psihoterapia de obicei trebuie sustinuta si cu medicamente,ca psihoterapeutul te expun treptat la lucruri care considera ca iti creaza panica,si atunci pentru siguranta ti se da calmante.
    Posibil sa fie deja si tratamente naturiste,dintre toate as miza pe cele homeopatice,ca homeopatia e destul de matura deja si la noi,si chiar are efecte in multe boli,si remediile alea chiar te rascolesc,si te dau peste cap,dovada ca au efect,doar ca trebuie dat cu dilutia potrivita.Daca ai luat si multe medicamente,e clar ca trebuie cumva sa te si detoxifici,dar si pentru asta exista tratament homeopat,si vorba aia:principiu homeopatiei este sa-ti ajute intregul organism sa lupte ca un tot impotriva zonei afectate,deci lupti cu propriile arme,nu pune doar un pansament pe efect,ci incearca eliminarea cauzzei.Pe langa asta,trebuie sa faci lucruri care-ti plac,sa te relaxezi,sa iti aduni oameni dragi,care chiar iti sint alaturi,pentru ca tare mi-e ca nu prea ai tu parte de un mediu prietenos in jurul tau,din exprimarea ta,si evident si prezenta in biserica iti poate da o liniste sufleteasca sa simti ca apartii undeva,ca cineva te vegheaza,ca te poti baza pe o forta superioara,si ca mai sint semeni in necaz.
    Fiind si craciun,incearca sa vezi lucruri pozitive si spiritul asta optimist care-l ofera craciunul si leaga-te de orice lucruri care-ti place si iti face bine.
    Cu scuzele de rigoare ca m-am lungit,dar nu-mi place sa vad oameni in suferinta si disperati,sper sa fie intr-un ceas bun.Mult succes!

    Raspunde
  • bercuci (cu 3 ani in urma)
    • 0

    D-na Jeni din cate povestiti aspra dvs nu au efect nici terapiile alopate nici naturiste .Ca sa scapi de anxietate trebuie sa schimbi modul de a reactiona la evenimente .Florile Bach ajuta dau un impuls dar munca o faceti dvs .La mine au functionat functioneaza ,la alte persoane functioneaza .Nu stiu ce terapeut v-a tratat si cum a aplicat formulele in mod normal daca nu ai dat remediul potrivit pacientul nu simte nimic .O sticluta cu dilutie nu costa mai mult de 15-20 de lei iar o consiliere n-ar trebui sa coste mai mult de 20-30 de lei . Iar asta e pentru o luna de tratament .In paralel se fac si anumite schimbari de stil de viata acolo unde este posibil ,iar credinta in Dumnezeu e baza oricarei terapii. Craciun Fericit va doresc fie ca lumina nasterii mantuitorului sa va aduca in suflet pacea si echilibrul de care aveti nevoie !
    Craciun Fericit si un an nou cu implinire fericire si fara boli va doresc tuturor!

    Raspunde
  • denisadana (cu 3 ani in urma)
    • 0

    Sarbatori fericite !!!...si multa incredere....se scapa de anxietate,,,,doar trebuie sa faci tratamentul potrivit.Fecare dintre noi raspundem la ceva..asa si tu Jeni.".cauta si vei gasi.bate si ti se va raspunde.."
    Multa sanatate Emi

    Raspunde
  • ele (cu 3 ani in urma)
    • 0

    putem discuta putin despre sanatate?

    Raspunde
  • toni (cu 3 ani in urma)
    • 0

    daca pot ajuta cu un sfat ,o vb cum sa treceti peste aceste stari ,id mess tony626961
    un anxios cu toate formele de manifestare vechi in domeniu de peste 8 ani

    Raspunde
  • (cu 3 ani in urma)
    • 0

    toni,aici nu facem concurs cu CV-uri pe tema anxietatii :) sa dea Domnul sa te vindeci cat mai repede daca inca te confrunti cu asta.incearca sa scanezi tot site-ul si ia primele notite,adica intai vezi ca sint si altii,si ca se videca,dar fiecare e caz aparte,si are vreo particularitate,care nu o poti aplica,si atunci putin trebuie sa te ajuti si tu.Succes

    Raspunde
  • (cu 3 ani in urma)
    • 0