ADHD


Generalitati

Sus
ADHD

ADHD este o tulburare comportamentala manifestata prin imposibilitatea copiilor de a se concentra asupra unei indeletniciri anume.

Este o problema medicala ce debuteaza in copilarie si, daca nu este descoperita si tratata corespunzator, se poate extinde in timp, afectand si viata adulta.

In lipsa unui tratament corespunzator poate avea consecinte nefavorabile asupra activitatilor scolare, casnice, profesionale sau relatiilor interumane.

Simptome

Sus

ADHD are 3 simptome majore, pe baza carora poate fi usor recunoscuta:
Neatentia - este cel mai comun simptom, acesteia adaugandu-i-se in timp, incapacitatea de concentrare, de ordonare a activitatilor precum si probleme majore de memorie. Sarcinile si indatoririle profesionale sunt indeplinite cu deosebita greutate.
Impulsivitatea - adultii suferind de ADHD nu sunt capabili sa mentina aceeasi slujba pentru mult timp, au tendinta de a cheltui banii fara masura si nu se pot dedica unor relatii socio-afective de lunga durata.
Hiperactivitatea - aceasta stare este resimtita in mod acut de copii. Adultii o percep ca pe o neliniste permanenta, care nu le permite sa desfasoare activitati relaxante si linistitoare, precum cititul.
Studii recente au demonstrat ca 60% din copiii cu ADHD sufera de aceasta conditie si in perioada adulta (in SUA, de exemplu, sunt diagnosticate 8 milioane de persoane adulte cu aceasta tulburare).
ADHD este o boala ce prezinta componenta genetica, cercetarile actuale in domeniu vizand descoperirea exacta a genei implicate. Se pare ca exista o relatie de tip cauza-efect intre ADHD si fumatul sau consumul de alcool in timpul sarcinii. Diagnosticul se pune de obicei intre varsta de 6-12 ani, moment in care simptomatologia devine deranjanta si evidenta atat pentru copilul ajuns la scoala, cat si pentru cei din jurul sau. Procentul ADHD diagnosticat in timpul vietii adulte este, din acest motiv, destul de redus.

ADHD- manifestari la adulti

Persoanele adulte suferind de aceasta tulburare au probleme in a-si aminti diverse informatii, a se concentra si a urma indicatii, in a-si organiza diferite activitati sau in a duce la indeplinit sarcini inainte de termene limita. Daca aceste probleme nu sunt rezolvate corespunzator, se pot ivi complicatii de ordin psihologic, cu implicatii emotionale, sociale si comportamentale. Nu este exclusa nici aparitia episoadelor de depresie sau anxietate.

Date statistice

Sus

- 3-5% din copiii de varsta scolara sunt afectati de aceasta tulburare, iar dintre acestia, aproximativ 60% resimt boala si la varsta adulta; in SUA, de exemplu, 3-7% din copii sufera de ADHD
- 1-5% din adulti se pare ca sufera de ADHD
- sexul masculin este mai frecvent afectat in copilarie (rata variind, in functie de tipul clinic al bolii intre 2:1 si chiar 9:1), in timp ce in cazul adultilor, afectarea sexelor este similara
- simptomul caracteristic fetelor este neatentia.

Problemele pacientilor cu ADHD

Sus

Problemele pe care le implica ADHD sunt atat rezultatul direct al acestei tulburari comportamentale, cat si consecinte ale unui tratament inadecvat sau ale unor dificultati de acomodare a pacientilor cu boala si includ:
- memorie deficitara
- anxietate
- respect de sine scazut
- probleme de angajament
- furie gresit controlata
- impulsivitate
- diverse abuzuri si dependente de substante nocive
- capacitate organizatorica deficitara
- apatie cronica
- incapacitate de concentrare
- tulburari de dispozitie
- depresie
- probleme de adaptare sociala.
Intensitatea acestor probleme variaza de la medie la severa, iar prezenta lor poate fi continua, afectand calitatea vietii individului in mod grav si chiar irecuperabil, sau poate fi vorba doar de manifestari episodice. Exista adulti care prezinta o capacitate mai mare de concentrare, in ciuda existentei ADHD ca boala de fond, in conditiile in care sunt foarte interesati si entuziasmati de activitatile intreprinse. In schimb, altii au dificultati grave de focalizare a atentiei, indiferent de situatie. Exista cazuri in care indivizii afectati sunt retrasi si evita compania persoanelor din jur, devenind antisociali, sau, din contra, sunt hipersociabili si nu pot tolera singuratatea.

ADHD si afectarea activitatii scolare

Adultii suferind de ADHD pot prezenta:
- rezultate academice modeste sau chiar slabe, sub medie, in antecedente
- probleme de conduita si purtare in timpul orelor de curs, impotriva lor fiind luate adesea masuri punitiv-disciplinare
- abandon scolar sau necesitatea de a repeta una sau mai multe clase.

ADHD si afectarea activitatii profesionale

Adultii cu ADHD sunt predispusi:
- sa isi schimbe locul de munca frecvent si sa aiba rezultate nesatisfacatoare la slujba
- sa nu aiba impliniri profesionale notabile, sau avansari de-a lungul carierei.

ADHD si afectarea activitatilor sociale

S-a observat ca indivizii cu ADHD :
- au un nivel socio-economic mai redus fata de populatia generala
- au tendinta de a incalca legea mai usor: primesc numeroase amenzi de circulatie, li se suspenda permisul de conducere mai frecvent, sunt implicati in accidente rutiere
- folosesc substante stupefiante ilegale
- fumeaza si asociaza si alti factori de risc pentru sanatate
- recunosc si accepta mai frecvent ca populatia generala problemele de adaptare sociala cu care se confrunta.

ADHD si afectarea vietii afective

Adultii cu astfel de tulburari:
- au probleme in casnicie si de obicei trec prin mai multe mariaje
- au o incidenta mai mare a divorturilor si separarilor din cuplu.

Diagnostic

Sus

ADHD este o tulburare al carei diagnostic se stabileste, de obicei, in copilarie, la varsta scolara (6-12 ani). In acest interval semnele sunt cel mai usor de recunoscut la scoala, unde copilul nu este atent, deranjeaza desfasurarea cursurilor, este hiperactiv. ADHD este mai greu de diagnosticat sub 6 ani, simptomele putand sa apara si periodic in timpul dezvoltarii aparent normale a copilului. Specialistii inca nu au stabilit varsta la care simptomatologia atinge un maxim, astfel incat suspiciunea de ADHD sa fie mai intemeiata, insa au cazut de acord asupra faptului ca ADHD nu este o boala care sa se declanseze la varsta adulta.
In vederea diagnosticarii ADHD se pot face evaluari medicale care pot include:
- chestionare din care sa reiasa daca adultul suspectat a avut simptome de ADHD in timpul copilariei
- anamneze complete in care sa se insiste pe simptomatologia specifica ADHD si pe prezenta ei in antecedentele personale ale pacientului
- discutii cu parintii persoanei suspectate de ADHD si descoperirea semnelor specifice sau a unora mai putin specifice, cum ar fi enurezisul nocturn
- analizarea, pe cat posibil, a activitatii scolare a individului
- evidentierea episoadelor de abandon scolar, de lipsa nemotivata, de suspendare sau chiar exmatriculare.

In vederea stabilirii unui diagnostic cat mai exact al ADHD se recomanda efectuarea unui examen medical complet, in scopul excluderii altor cauze pentru simptomatologia actuala acuzata de catre pacient. Astfel, recomandarile specialistilor includ efectuarea:
- examenelor neurologice
- examenelor paraclinice implicand computer-tomograf, rezonanta magnetica nucleara, electro-encefalograma, hemoleucograma, dozarea hormonilor tiroidieni
- teste psiho-educationale (teste de inteligenta, aprecierea IQ-ului).
Un procent ridicat de adulti suferind de ADHD nu sunt diagnosticati si implicit, tratati corespunzator. ADHD este o tulburare cronica si daca este neglijata are consecinte dramatice asupra vietii individului, ducand la scaderea increderii in fortele proprii, frustrari multiple, insuccese profesionale, depresie, abuz de substante interzise. In vederea diagnosticarii ADHD la adulti se poate folosi WURS (Scala Wender-Utah), care consta intr-un test cu 25 de intrebari referitoare la copilarie (axate pe problemele si dificultatile legate de aceasta perioada). Scopul acestui test este de a evalua prezenta si eventual severitatea simptomelor ADHD in timpul copilariei.

Tratament

Sus

Pentru ADHD nu exista tratament curativ, ci doar tratament simptomatic. In cazul copiilor se folosesc, cu succes, pentru a controla simptomatologia, substante din clasa amfetaminelor si metilfenidatului. Studii recente au evidentiat efectele benefice pe care le are terapia combinata - constand in administrarea de medicamente, suport psihologic si terapia specifica adresata tulburarilor comportamentale.

Tratament medicamentos

In cazul adultilor, tratamentul nu prezinta diferente semnificative fata de cel adresat copiilor, clasele de medicamente eficiente fiind, in principiu, aceleasi.
In trecut, tratamentul de prima intentie era considerat a fi cel bazat pe substantele stimulante, iar studiile au demonstrat de-a lungul anilor ca aproximativ 2/3 din adultii care au beneficiat de acest tratament au raspuns favorabil, starea lor imbunatatindu-se considerabil. Exista totusi si unele dezavantaje in ceea ce priveste administrarea unor astfel de substante adultilor, ceea ce a impus folosirea lor cu mai multa precautie decat in trecut.
Majoritatea dezavantajelor deriva din faptul ca astfel de medicamente pot duce la aparitia dependentei, aceasta problema fiind intalnita din ce in ce mai des la pacienti. De asemenea, efectul unora dintre substante este de scurta durata, ceea ce impune administrarea mai multor doze zilnice, situatie care duce la scaderea compliantei la tratament. Exista persoane aflate sub tratament pentru ADHD care pot intampina probleme de concentrare cand incearca sa duca la bun sfarsit activitati precum treburile casnice, plata facturilor sau ajutatul copiilor la lectii, acestea facand parte din categoria efectelor nedorite ale medicamentelor. Alte reactii adverse includ tulburari ale somnului, pierderea apetitului, cefalee, epigastralgii, insa acestea scad in intensitate dupa cateva saptamani de la debutul tratamentului si pot fi controlate ajustand dozele medicamentelor.
Studii de data recenta au evidentiat ca aproximativ 58% dintre adultii diagnosticati cu ADHD au descris o imbunatatire a capacitatii de concentrre si o diminuare a starii de hiperactivitate pe fondul administrarii terapiei stimulante. In cazul in care aceasta are efecte adverse importante, ce nu pot fi diminuate nici prin ajustarea dozelor sau daca nu se dovedeste a fi eficienta, medicul curant poate recomanda pacientului administrarea de Atomoxetina, o substanta non-stimulanta, relativ recent aparuta. Medicamentul ce are la baza atomoxetina se poate elibera si fara prescriptie medicala, ceea ce faciliteaza accesul pacientului la el, acesta nefiind nevoit sa apeleze permanent la medic pentru eliberarea retetei.
In unele cazuri s-au constatat evolutii favorabile si in urma administrarii de antidepresive de tipul Bupropion sau antidepresive triciclice (imipramina, desipramina).
Exista persoane care folosesc in scop terapeutic metode care nu si-au dovedit eficienta, cum ar fi restrictii dietetice. Pacientii nu sunt sfatuiti sa apeleze la astfel de modalitati de tratament in detrimentul tratamentului medical conventional. Unele metode alternative pot chiar influenta negativ starea fizica si emotionala a pacientului. Folosirea unor astfel de procedee nu este doar dezavantajoasa, dar chiar periculoasa si treneaza instituirea tratamentului corect.

Tratament comportamental

Adultii suferind de ADHD pot beneficia, pe langa tratamentul medicamentos si de tratament specific tulburarilor de comportament induse de boala. Acesta poate include:
- strategii de a creste respectul de sine
- modalitati de relaxare si tehnici de a face fata stresului in vederea reducerii anxietatii
- strategii de organizare a activitatilor personale si profesionale
- metode de a spori eficienta la locul de munca si de a imbunatati relatiile inter-colegiale
- educarea familiei pacientului.
Studiile au demonstrat faptul ca terapia combinata (cea care asociaza tratamentul farmacologic, terapia individuala, educarea familiei, oferirea suportului psihologic si afectiv necesar) are rezultate superioare tratamentului medicamentos simplu, avand roluri importante in a creste increderea pacientului in fortele proprii si in a-l ajuta sa faca fata acestei tulburari.
Datorita faptului ca ADHD este o conditie patologica ce asociaza si alte probleme (tulburari de memorie, de invatare, anxietate, modificari comportamentale, tulburari obsesiv-compulsive, abuzuri de substante chimice), prima etapa esentiala a tratamentului se recomanda a fi evaluarea complexa a starii pacientului.

Managementul comportamentului psiho-social

Sus

Exista diverse strategii si concepte menite sa ajute persoanele afectate de ADHD sa faca fata acestei conditii medicale deosebite. In general, sfaturile specialistilor includ:
- Administrarea medicamentelor conform indicatiilor medicului. Aceasta recomandare este valabila pentru toate tratamentele, nu doar pentru cel de ADHD. Pacientul trebuie sa acorde atentie administrarii tratamentului - omiterea unei doze sau administrarea consecutiva a 2 sau mai multor doze, cu scopul de compensare poate avea efecte dintre cele mai periculoase. Se recomanda pacientilor ca, daca observa aparitia efectelor secundare sau a altor probleme de sanatate sa se adreseze cat mai repede medicului specialist.
- Organizarea si ordonarea - pacientilor le este indicat sa fie cat mai organizati. In vederea indeplinirii acestui obiectiv, pot face liste cu lucruri care trebuie indeplinite in anumite zile, pot seta alarma ceasului la orele la care au lucruri importante de realizat.
- Controlul comportamentului impulsiv si agresiv - strategia pentru a evita un astfel de comportament este simpla: pacientul este sfatuit sa numere pana la 10 in timp ce respira linistit si cat mai profund, ori de cate ori are tendinta de se enerva prea usor.
- Diminuarea distragerii atentiei in timpul zilei - in vederea imbunatatirii concentrarii asupra lucrurilor importante se recomanda incercarea de a reduce la maxim diferitele modalitati de distragere a atentiei. Fie ca este vorba de muzica, televizor, computer sau zgomot ambiental, acestea trebuie evitate pe cat posibil de-a lungul zilei.
- Focalizarea energiei in scopuri creative - persoanele cu ADHD au uneori mult mai multa energie decat cei din jur. Poate fi util pentru ele daca ar directiona aceasta energie intr-un hobby sau o alta activitate recreativa.
- Apelarea la ajutor - orice individ are nevoie, la un anumit moment al vietii sale, de ajutor. Tot ce trebuie sa faca este sa aiba curajul de a-l cere.

Viata cotidiana si ADHD

Fiind o suferinta cu debut in copilarie, majoritatea adultilor cu ADHD s-au adaptat acestei conditii, iar in cazul in care tulburarea este tratata corespunzator, iar pacientul este compliant la tratament, calitatea vietii sale se poate imbunatati simtitor, acesta putandu-si desfasura activitatile profesionale si personale ca orice membru activ al comunitatii in care se afla.

70244 vizualizari, 12 Septembrie 2007

Spitale specializate in Pediatrie

Medicamente Orientative

Nu se recomanda administrarea de medicamente fara consult medical.

Discuta despre Pediatrie

  • Medici 1 ore si 36 minute

    Va rog mult daca stie cineva detalii despre medicul carmen sandu de la spitalul obrejia specialitatea neurologie infantila...

  • Ticuri nervoase la copii la nivelul oc... 9 zile, 10 ore, 26 min

    Buna ziua, ma numesc rusu valia,am o fetita de 8 ani si jumatate si de 2 saptamani am observat ca isi misca ochii intr-un...

  • Asd 3 luni si 16 zile

    Asd

  • Suplimentele nutritive 5 luni si 16 zile

    Daca ai adhd e interzis sa consumi creatina sau o proteina sau asa ceva???

Toate posturile

Citeste si

Arhiva
  • Si adultii au ADHD! Si adultii au ADHD!

    Pentru multa vreme s-a crezut ca ADHD (Attention Deficit Hyperactivity Disorder -Tulburare hiperkinetica cu deficit de atentie), este o afectiune specifica celor mici si ca, pe masura ce ne maturizam, dispare. Cercetari recente arata ca si adultii au ADHD si ca aceasta...citeste mai mult

  • Sanatatea emotionala a adultilor cu ADHD Sanatatea emotionala a adultilor cu ADHD

    Generalitati Cei mai multi dintre noi cred ca ADHD (tulburarea hiperkinetica si de deficit de atentie) este o problema a copilariei, dar aceasta conditie neurologica este o realitate si pentru multi dintre adulti. Netratata, ADHD poate declansa o serie de...citeste mai mult

  • Mioclonia nocturna (tulburarea de miscare periodica a membrelor) Mioclonia nocturna (tulburarea de...

    Generalitati Mioclonia nocturna numita si tulburarea de miscare periodica a membrelor este o afectiune a somnului caracterizata prin miscarea necontrolata, ce apare exclusiv in timpul somnului, a mainilor si picioarelor si care este insotita (obigatoriu) de alterarea...citeste mai mult