Beneficiile uleiului de arbore de ceai

De cele mai multe ori uleiul de arbore de ceai se utilizeaza pentru tratarea unor rani si taieturi superficiale, arsuri (inclusiv arsuri solare), acnee, ciuperca piciorului, infectii fungice minore, candidoze vaginale sau afectiuni ale tractului respirator (daca sunt adaugate unui vaporizator). Desi majoritatea studiilor au fost efectuate in laborator, specialistii sunt increzatori in privinta rolurilor antimicrobiene ale uleiului de arbore de ceai.
Uleiul de arbore de ceai este utilizat in numeroase produse dermatocosmetice:
- In creme cutanate impotriva Stafilococului auriu (in concentratie de 10%);
- In sampoane antimatreata (in concentratie de 5%);
- In creme antifungice pentru tratamentul dermatofitiilor;
- In preparate topice anticandidozice;
- In creme recomandate in tratamentul acneei moderate (in concentratie de 5%).

Uleiul de arbore de ceai este integrat si in produse de uz stomatologic : pasta de dinti si apa de gura. In cazul in care el este un ingredient activ in astfel de produse, pacientii trebuie sa fie foarte prudenti si sa nu-l inghita.

Specialistii considera ca uleiul de arbore de ceai este foarte sigur pentru administrarea tegumentara, locala, si ca poate fi aplicat zilnic pe piele. Daca este aplicat in stare pura, in concentratie de 100%, uleiul poate determina aparitia unei iritatii locale.

Exista si un procent de pacienti, in special cei cu teren alergic atopic, care dezvolta dermatita de contact dupa aplicarea preparatului continand uleiul esential. In cazul in care exista pericolul de aparitie a unei astfel de reactii, mai ales daca pacientul stie ca are un istoric sugestiv pentru alergii, cel mai sigur este ca preparatul sa fie aplicat pe o zona foarte restransa, eventual la nivelul incheieturii mainii si sa se astepte pentru a observa daca apare sau nu o reactie locala.

Uleiul de arbore de ceai poate fi diluat cu alti compusi organici naturali, astfel incat sa isi pastreze proprietatile, insa sa ii scada concentratia. Cel mai adesea dilutiile se fac folosind ulei de masline, ulei vegetal sau ulei de cocos. Deocamdata nu s-a stabilit care este doza recomandata de ulei de arbore de ceai, insa majoritatea studiilor au fost efectuate cu concentratii ale uleiului de 5 - 10%.

Chiar daca produsele pure, cu concentratie de 100% pot fi utilizate in anumite infectii fungice, cel mai adesea produsele disponibile in prezent contin uleiul diluat cu ingrediente inactive. Desi administrarea tegumentara, locala, este considerata ca fiind sigura, aceasta observatie nu este valabila si pentru administrarea orala.

Specialistii avertizeaza pacientii sa nu inghita preparate continand ulei de arbore de ceai deoarece pot sa apara efecte toxice. Au fost descrise reactii de iritatie gastrica (pirozis, voma, diaree), halucinatii si ameteli, confuzii sau chiar eruptii tegumentare.
De asemenea, uleiul de arbore de ceai nu este recomandat a fi utilizat in preparate cu administrare intraauriculara deoarece poate afecta urechea interna.

In prezent sunt discutate rezultatele unui studiu care a prezentat posibilitatea de aparitie a ginecomastiei la baieti corelata cu administrarea unor produse continand levantica si ulei de arbore de ceai. Nivelurile acestor substante au fost insa toxice, nu cele recomandate a fi folosite in preparatele uzuale, si se pare ca cea periculoasa era mai degraba levantica, si nu uleiul de arbore de ceai.

Studiile nu au oferit inca date elocvente care sa recomande administrarea uleiului de arbore de ceai in sarcina si alaptare. Experimentele efectuate pe animalele de laborator sugereaza faptul ca utilizarea unor produse pe baza de ulei de arbore de ceai ar trebui facuta cu multa prudenta in apropierea nasterii deoarece se pare ca el poate influenta contractiile uterine spontane, ceea ce teoretic poate pune sanatatea mamei si fatului in primejdie.

Femeile care alapteaza nu sunt sfatuite sa aplice pe san sau pe zona mameloanelor creme sau alte produse cu ulei de arbore de ceai deoarece substantele active pot fi absorbite in circulatia nou nascutului.

Pacientii sunt sfatuiti sa isi anunte intotdeauna medicul curant daca decid sa ia un tratament naturist, deoarece nu toate produsele pot fi administrate fara riscul de aparitie a unor reactii adverse sistemice. Unele produse pot influenta in mod nefavorabil cursul clinic al bolii sau pot interactiona cu tratamentul de baza, scazandu-i eficacitatea.