Menopauza si vezica urinara hiperactiva

In timpul perimenopauzei si a menopauzei, nivelul de estrogen care mentine sanatatea tesuturilor vezicii urinare si ale uretrei sanatoase, incepe sa se diminueze semnificativ.
La inceput se va observa uscaciunea vaginala si sensibilitatea din timpul actului sexual: atat tesuturile peretilor vaginali incep sa se subtieze si sa devina uscate cat si tesuturile care acopera vezica urinara. Atunci cand se intampla acest lucru, vezica devine mai sensibila la iritanti.
Mai mult, lipsa estrogenului poate afecta musculatura pelvina, responsabila de mentinerea controlului vezicii urinare, iar consecinta poate fi prezenta incontinentei urinare.

Ce fel de tipuri de probleme ale vezicii urinare pot fi intalnite in perioada menopauzei?

Problemele vezicii urinare hiperactive urinare vizeaza mai multe aspecte:
- urgenta - este dificil de pastrat urina, senzatia de urinat devine imperioasa;
- frecventa - au loc urinari dese (mai mult de 8 vizite la toaleta in decurs de 24 de ore) care pot perturba somnul;
- incontinenta - apare brusc necesitatea iminenta de a merge la toaleta si probabil ca daca mictiunea nu se realizeaza in timp util, pot sa apara si scapari de urina.

Pentru diagnosticarea tulburarilor de control ale vezicii urinare, medicul va efectua un examen fizic, inclusiv unul pelvian si analize de laborator pentru a cauta semnele unei infectii a tractului urinar sau alte probleme. Specialistul va cere pacientului sa tina un jurnal in care sa noteze de cate ori merge intr-o zi la toaleta, care sunt simptomele asociate si sa descrie accidentele care implica pierderile de urina sau alte situatii de acest gen. Pastrarea unei astfel de evidente, poate fi utila si pentru reconstituirea imprejurarilor inainte de accident.

Care sunt tratamentele disponibile pentru vezica urinara hiperactiva din tipul menopauzei?

Exista tratamente ale vezicii urinare hiperactive care ajuta la mentinerea controlului asupra acesteia, terapii care sustin intarirea musculatorii sau imbunatatirea controlului muscular si tratamente care au rolul de a reduce iritatia locala.

Medicul specialist va analiza tipul problemei urinare si va elabora cel mai bun plan de tratament. Pot fi necesare schimbarea stilului de viata, exercitii pentru consolidarea musculaturii si reeducarea vezicii urinare, inainte de a se lua in calcul tratamentul medicamentos sau interventiile chirurgicale.
Iata cateva dintre cele mai frecvente strategii de tratament pentru problemele vezicii urinare asociate cu menopauza.

Modificarile dietetice
Multe femei sunt surprinse de faptul ca anumite tipuri de alimente si bauturi pot afecta functia vezicii urinare. Totusi, exista o serie de produse alimentare si bauturi care pot irita vezica urinara, declansand necesitatea de a urina:
- cafeaua si ceaiul negru;
- citricele si sucurile;
- ciocolata;
- bauturile acidulate;
- alcoolul;
- mancarea condimentata;
- rosiile si sosurile bazate pe suc de rosii;
- indulcitorii artificiali;
- otetul si sosurile bazate pe otet.
Pentru protejarea vezicii urinare se vor bea opt pahare de apa, pe parcursul unei zile dar si lapte, lapte de migdale sau lapte de soia.

Intarirea muschilor vezicii urinare cu ajutorul exercitiilor Kegel

Odata cu aparitia menopauzei si a varstei, muschii pelvini care controleaza capacitatea vezicii urinare de a pastra urina, devin mai slabi.
Consolidarea acestor muschi este una din cele mai bune modalitati de a controla scurgerile de urina. Exercitiile Kegel presupun strangerea si incordarea muschilor pelvini timp de cateva secunde si apoi relaxarea acestora. Totusi intarirea muschilor pelvini pe cont propriu poate fi o actiune mai dificila decat colaborarea cu un terapeut specializat in consolidarea muschilor planseului pelvin.
Reeducarea vezicii urinare pentru controlul simptomelor vezicii urinare hiperactive

Muschii vezicii urinare sunt pregatiti in mod normal pentru a face fata nevoii brusc instalate de a urina. Reeducarea vezicii urinare este o abordare terapeutica prin care bolnavul reinvata abilitatea de a rezista sau inhiba senzatia de iminenta de a urina.
Fizioterapeutul va invata bolnavul cum sa extinda treptat intervalele dintre vizitele la toaleta dar si alte moduri prin care o persoana poate fi distrasa de la gandul ca trebuie sa mictioneze imediat.

Terapia cu estrogen

Daca simptomele vezicii urinare apar pentru prima data in timpul menopauzei si sunt insotite si de alte manifestari specifice menopauzei, terapia hormonala poate fi cea mai buna solutie. Estrogenul aplicat vaginal sub forma unui inel sau crema este extrem de eficient in tratarea vezicii urinare hiperative. Procedurile sunt diferite de terapia hormonala sistemica ce utilizeaza administrarea de hormoni pe cale orala in tot organismul si implica mai putine riscuri.

Scaderea in greutate

Prin cresterea in greutate, asociat deseori cu menopauza are loc marirea presiunii asuprea vezicii urinare, uretrei si muschilor planseului pelvin. Multe femei au descoperit ca atunci cand pierd in greutate, problemele vezicii urinare dispar, la fel ca si kilogramele in plus.

Medicamente

O serie de medicamente pot fi utile in cazul vezicii urinare hiperactive, dar, de obicei, acestea nu sunt tratamente de prima intentie pentru ca implica diverse efecte adverse neplacute. Acestea blocheaza actiunea acetilcolinei, neurotransmitator care stimuleaza contractia vezicii urinare. Prin reducerea contractiilor acestea controleaza nevoia stringenta de a mictiona.

Chirurgia pentru stimularea nervului sacral

Stimularea electrica a nervilor sacrali care controleaza vezica urinara poate reduce foarte mult sau poate preveni incontinenta. Tehnica foloseste un neurotransmitator de dimensiuni reduse care va fi implantat sub piele si va transmite impulsuri electrice catre nervii sacrali pentru a actiona asupra vezicii urinare si a muschilor planseului pelvin. Interventia chirurgicala nu are un efect permanent asupra nervilor, ci doar atata timp cat neurotransmitatorii sunt operationali.