Rabia - turbarea

Simptome la animale

Animalele infestate pot manifesta simptome vizibile sau tulburari de comportament. Animalul care a muscat o persoana si care s-a comportat sau se comporta ciudat poate fi infectat cu virusul rabic. Este importanta urmarirea, pe cat este posibil, a animalului respectiv pentru a putea oferi un tratament corespunzator si la momentul oportun oricarei persoane care a intrat in contact cu animalul respectiv.
Este foarte posibil ca un animal sa aiba rabie daca prezinta urmatoarele semne:
- lipsa fricii de oameni, mai ales la animalele salbatice
- atitudine timida la un animal de casa care era de obicei prietenos
- neliniste, excitabilitate, agresiune sau schimbari bruste de comportament
- salivare in exces
- animale active noaptea (lilieci, ratoni si sconcsi) care devin active in timpul zilei
- consumul de substante care in mod normal nu sunt comestibile (pica)
- paralizie, care uneori poate fi unicul semn.

Simptome la oameni

Perioada tipica de incubatie a virusului rabic este de 4-6 saptamani. In aceasta perioada, de obicei nu este prezent nici un simptom al bolii. Primele simptome care apar includ durerea si amorteala la locul muscaturii, urmate apoi de simptomatologie vaga, care poate apare in multe alte afectiuni si care includ:

Simptomatologia ulterioara este mai specifica si poate include:

Diagnosticul la animale este de asemenea dificil. Animalele care au un comportament ciudat pot fi infectate cu virusul rabic.
Presupunerea ca un animal este infectat se bazeaza pe:

Daca o persoana a fost muscata sau expusa in alt fel virusului rabic, se pot administra o serie de vaccinuri, ca si profilaxie postexpunere, pana la sosirea rezultatelor testelor care sa confirme boala si care au ca scop prevenirea instalarii bolii inainte ca diagnosticul sa fie confirmat prin teste specifice.

Muscatura provocata de un animal cu risc mic de a fi infectat cu rabie

Daca un animal cu risc mic de a fi infectat cu virusul rabic, cum ar fi animalele de companie ca pisicile sau cainii, musca pe cineva, se impune capturarea acestuia de catre autoritatile special pregatite pentru a prinde animalele infestate cu rabie, tinerea acestora in carantina si urmarirea lor pentru aproximativ 10 zile si daca:

Muscatura provocata de un animal cu risc crescut de a fi infectat cu rabie

Daca o persoana este muscata de un animal cu risc mare de a fi infectat cu virusul rabic, trebuie contactat imediat Departamentul de Sanatate Publica local. Animalul infestat va fi capturat de personalul special antrenat pentru aceasta. In functie de protocoalele urmate de departamentul respectiv, animalul poate fi observat sau eutanasiat. In cazul eutanasierii, tesutul cerebral al animalului va fi supus testarii pentru confirmarea diagnosticului. In tot acest timp, persoana muscata va fi supusa tratamentului. Daca testele sunt negative, tratamentul se opreste. Daca testele sunt pozitive, tratamentul se continua. Uneori, animalul suspectat de a avea rabie nu poate fi capturat. In acest caz, este indicata contactarea Departamentului de Sanatate Publica local, pentru a afla care specii de animale din zona respectiva au un risc crescut de a fi infectate si de a determina astfel daca trebuie sau nu initiat un tratament. Infectia cu virusul rabic poate fi suspicionata si cand nu este decelabila o muscatura de animal. Liliecii in special, dat fiind ca au dimensiuni reduse, pot provoca muscaturi sau zgarieturi ce nu sunt usor observabile. Atunci cand exista persoane sau copii care au venit in contact direct cu un liliac sau acest animal este gasit in incaperi in care se afla persoane care dorm sau care nu sunt constiente trebuie contactat un medic iar copiii trebuie invatati sa evite contactul cu liliecii sau alte animale salbatice.

Ingrijirea ranii

Cand o persoana este muscata de un animal, rana trebuie curatata imediat cu multa apa si sapun pentru a reduce riscul unei infectii. Este indicata efectuarea unui consult medical de specialitate pentru a se stabili un tratament mai complex al ranii.

Vaccinarea

In cazul expunerii la virusul rabic este necesara administrarea unor vaccinuri. Acestea constituie terapia post expunere. Vaccinarea ajuta sistemul imun sa combata boala in stadiile timpurii. Cand se administreaza vaccinurile inaintea aparitiei simptomelor severe, ele previn de obicei dezvoltarea infectiei si cresc sansele de recuperare. Daca apar simptomele bolii vaccinurile nu mai sunt eficiente si persoana infectata decedeaza. Vaccinul este administrat in functie de riscul de expunere la virusul rabic. Medicii din cadrul Directiei de Sanatate
Publica locale pot evalua acest risc si pot stabili daca este necesara vaccinarea. Printre factorii luati in calcul in determinarea riscului se numara:

Organizatia Mondiala a Sanatatii a aprobat si alte vaccinuri, unele dintre ele putand fi administrate subcutan, iar altele sunt obtinute din tesut nervos. Pentru ca aceste vaccinuri apartin unei generatii mai vechi, ele au mai multe efecte adverse.

Vaccinarea profilactica

Anumite profesii, hobby-uri sau calatorii frecvente efectuate in tari in curs de dezvoltare au un risc crescut de expunere la virusul rabic. Vaccinarea profilactica sau profilaxia preexpunere este recomandata in aceste cazuri. Vaccinurile antirabice sunt recomandate si in cazul calatoriilor in zonele rurale ale tarilor cu risc de infectie. In multe din tarile in curs de dezvoltare din Asia, Africa si America de Sud rabia este o afectiune frecventa, majoritatea persoanelor infectandu-se prin muscaturi de caine. Deoarece copiii au un risc mai mare decat adultii de a fi muscati, iar muscaturile la copii tind sa fie mai severe, se recomanda vaccinarea profilactica a acestora inaintea calatoriilor.

Autoingrijirea in cazul muscaturii animalelor

In cazul muscaturii de animale sau a altor contacte cu risc de infectie, se pot lua urmatoarele masuri: