Infectiile care conduc cel mai frecvent la septicemie

Septicemia, cunoscuta si sub numele de sepsis, reprezinta o complicatie care pune viata in pericol si care poate sa apara atunci cand bacteriile, dintr-o alta infectie, intra in fluxul sanguin si se raspandesc in tot organismul. In mod normal, fluxul sanguin nu contine microbi, dar cand bacteriile patrund in acesta, se numeste bacteriemie.

Daca bacteriile se inmultesc, corpul reactioneaza prin eliberarea unor substante chimice in sange. Aceste substante provoaca un raspuns inflamator care poate cauza leziuni ale organelor corpului. Septicemia necesita un tratament urgent in spital, deoarece poate duce rapid la distrugerea tesuturilor sanatoase, la insuficienta organelor si la deces. Fara tratament prompt, aceasta stare poate fi fatala. Tratarea septicemiei cu antibiotice poate preveni aparitia socului septic.

Orice persoana poate suferi o infectie ce poate cauza septicemie. Cu toate acestea, unii factori pot creste riscul de sepsis pentru anumite categorii de oameni. Acesti factori includ:

• Prezenta unui sistem imunitar slabit, cauzat, de exemplu, de conditii precum HIV/SIDA, cancer sau tratamentul cancerului;

• Bolile cronice, cum ar fi diabetul, insuficienta respiratorie sau insuficienta renala;

• Varste mai mici de 1 an si mai mari de 65 de ani;

• Interventii chirurgicale recente sau transplant de organ;

• Arsuri grave sau alte traumatisme fizice.

Infectiile care conduc cel mai frecvent la sepsis sunt pneumonia, urmata de infectiile tractului urinar, infectiile gastro-intestinale si infectiile pielii sau ale tesuturilor moi.

Simptomatologia precoce a septicemiei include:

- Febra si frisoane;
- Tahicardie (ritm cardiac rapid);
- Tahipnee (frecventa respiratorie crescuta);
- Dispnee (dificultati de respiratie);
- Modificari ale starii mentale, cum ar fi senzatia de somnolenta, confuzie sau pierderea interesului.

In cazul in care nu este solicitata asistenta medicala in timp util poate sa apara socul septic. Simptomele socului septic includ:

- Senzatie de ameteala sau lesin;
- Stare de confuzie si pierderea vigilentei;
- Senzatie de teama si de moarte iminenta;
- Tulburari de vorbire;
- Diaree, greata sau varsaturi;
- Dureri musculare severe si disconfort general;
- Oligurie (cantitate redusa de urina);
- Paloare;
- Extremitati reci si moi.

In momentul obtinerii ajutorului medical, in cazul socului septic, trebuie mentionat daca au existat infectii recente, interventii chirurgicale sau probleme ale sistemului imunitar. Acest lucru va avertiza medicii asupra posibilitatilor de sepsis. De asemenea, cunoasterea acestor detalii poate ajuta la instaurarea tratamentului corect in cel mai scurt timp.

Deoarece septicemia este adesea amenintatoare pentru viata, medicii vor incepe tratamentul inainte de a cauta cauza exacta. Cercetatorii recomanda inceperea tratamentului cu antibiotice inainte de primirea rezultatelor testelor de sange.

Testele de sange si cele de imagistica medicala pot fi folosite pentru a gasi sursa, tipul si cauza infectiei, precum si stadiul de sepsis si gradul de afectare a organelor. Bacteriile care se gasesc in mod frecvent in cazurile de sepsis sunt reprezentate de Staphylococcus aureus, Escherichia coli, Enterococcus si Klebsiella. Cu toate acestea, exista multe alte specii de bacterii ce pot cauza septicemia.

Tratamentul de urgenta implica administrarea de antibiotice, administrare de fluide si protejarea organelor prin sustinerea functiilor vitale, cum ar fi respiratia. Medicul va administra medicamente antibiotice de spectru larg si va recolta probe pentru a detecta ce bacterie este implicata.

Dupa depistarea bacteriei implicate, medicul va oferi tratament antibiotic specific. Daca medicii suspecteaza ca o anumita sursa cauzeaza infectia, se va incerca eliminarea acesteia. Acest lucru poate implica indepartarea tesuturilor infectate, drenarea unui abces sau indepartarea corpilor straini infectati. Masurile de sustinere ale functiilor vitale pot include oxigenoterapia si reechilibrarea hidroelectrolitica.

Sepsisul poate fi, adesea, prevenit. Masurile impotriva infectiilor sunt extrem de importante pentru persoanele care sunt expuse riscului. Aceste masuri includ:

• Vaccinarea impotriva infectiilor, cum ar fi gripa si pneumonia;
• Practicarea unei igiene adecvate, inclusiv spalarea regulata a mainilor si pastrarea curata a leziunilor;
• Informarea si constientizarea cu privire la riscurile infectiilor;
• Orice persoana ce are o infectie trebuie sa fie atenta la aparitia simptomatologiei si sa ceara ajutor imediat.

Un lucru foarte important este reprezentat de utilizarea corecta a antibioticelor. Tratamentul cu antibiotice trebuie luat doar la indicatia medicului. Tratamentul trebuie sa fie administrat corect si sa nu fie intrerupt. Intreruperea tratamentului cu antibiotice poate duce la rezistenta bacteriana. Bacteriile rezistente la antibiotice sunt mult mai greu de tratat si pot produce o simptomatologie mult mai severa.

Sepsisul reprezinta o complicatie severa a infectiilor. Alte complicatii depind de gradul de afectare al organelor. De asemenea, complicatiile depind si de starea generala de sanatate a individului si de cat de repede se obtine tratamentul contra infectiei.

Marea majoritate a persoanelor care se recupereaza dupa sepsisul sever are o evolutie pe termen lung fara probleme. Cu toate acestea, unii oameni pot suferi leziuni permanente la nivelul organelor. Acest lucru este mult mai probabil pentru cei cu afectiuni de lunga durata, cum ar fi insuficienta renala. Deteriorarea rinichilor poate fi atat de severa incat sa fi necesara dializa. In unele cazuri, sistemul imunitar poate fi, de asemenea, afectat. Acest lucru poate creste probabilitatea de a avea infectii viitoare.

Recuperarea dupa septicemie poate dura destul de mult, iar unele persoane nu isi vor recapata niciodata starea de sanatate anterioara. Procesul de recuperare va incepe in spital si va continua acasa. Pacientii sunt sfatuiti sa se odihneasca mult si sa nu forteze procesul de recuperare. Cu toate acestea, pe parcursul recuperarii, pot fi experimentate urmatoarele conditii:

- Slabiciune si oboseala;
- Senzatie de lipsa de aer;
- Dureri corporale generale;
- Dificultate in miscare;
- Insomnii;
- Pierderea apetitului si scadere in greutate;
- Caderea parului, uscarea pielii, exfolierea si fragilitatea unghiilor;
- Prurit.

De asemenea, dupa septicemie, persoana in cauza se poate simti confuza, anxioasa si deprimata. Iritabilitatea si frustrarea sunt aspecte frecvente ce apar in momentul recuperarii dupa sepsis. Consumul unei alimentatii echilibrate si sanatoase, practicarea exercitiilor fizice moderate, odihna si vorbirea cu membrii familiei si cu prietenii pot ajuta in procesul de recuperare dupa septicemie.

Sepsisul sever si socul septic au fost fatale pentru aproape toata lumea, dar terapia intensiva moderna si asistenta medicala de urgenta au imbunatatit perspectiva.
In zilele noastre, intre 15 si 30% din persoanele cu septicemie mor din cauza acesteia. Cu toate acestea, in urma cu 30 de ani, septicemia era responsabila de decesul unui procent mai mare de 80% din cazuri.

Septicemia ramane cauza principala a deceselor cauzate de infectii. Efectele pe termen lung includ dificultati de odihna si somn, durere, tulburari de gandire si afectare a organelor. Obtinerea unui tratament rapid, inca de la primele semne de sepsis, este extrem de important pentru sporirea sanselor de supravietuire si o mai buna calitate a vietii dupa recuperare.