Meningita meningococica, boala provocata de bacteria Neisseria meningitidis

Meningita meningococica reprezinta o afectiune serioasa generata de bacteria Neisseria meningitidis, un diplococ gram-negativ aerob, cu o dispunere distinctiva in boabe de cafea si o localizare atat intracelulara, cat si extracelulara.

Aceasta bacterie prezinta factori de virulenta esentiali pentru evolutia bolii, cum ar fi pilii, cu un rol crucial in atasarea de celulele nazofaringiene, si o capsula polizaharidica, avand un efect antifagocitar.

De asemenea, prezinta endotoxina, care activeaza complementul si poate induce forme toxice ale bolii, inclusiv purpura meningococica cu coagulare intravasculara diseminata. Unele tulpini mai agresive dezvolta proteaze extracelulare, contribuind la patogenitatea crescuta.

Neisseria meningitidis este sensibila la conditiile de mediu exterioare, fiind susceptibila la distrugere de catre factori precum frigul, caldura si uscaciunea.

Sursa de infectie este reprezentata de pacientii cu rinofaringita, meningita sau purtatori asimptomatici ai meningococului. Transmiterea se realizeaza aerogen, direct sau prin picaturi de secretie nazofaringiana.

Patogenia bolii implica mai multi factori, precum rezistenta oferita de capsula impotriva neutrofilelor, deficienta de imunoglobulina M (IgM) si scaderea componentelor complementului.

Meningita meningococica poate evolua catre forme severe precum septicemie, meningita sau septicemie meningococica (meningococcemie), in care leziunile predominante sunt la nivelul vaselor sanguine, cu afectare a peretelui vascular, necroza si tromboza, rezultand purpura petesiala sau necrotica.

Forma extrem de grava, cunoscuta si sub denumirea de purpura fulminans sau sindromul Waterhouse-Friderichsen, reprezinta o forma de soc infectios.

Oamenii sunt singurul rezervor natural al meningococului.

Aproximativ 10% din populatie la nivel global este purtatoare asimptomatica a Neisseria meningitidis. Bacteria este transmisa de la persoana la persoana pe cale respiratorie, prin picaturi de saliva sau secretii nazofaringiene. Bacteriile se ataeaza si se înmulesc pe celulele mucoasei nazofaringiene. La mai puin de 1% din persoanele colonizate, microorganismul patrunde în celulele mucoasei si intra in fluxul sanguin. Bacteriile se pot raspandi prin sange la mai multe organe.

Factorii de risc pentru aparitia meningitei sunt urmatorii:
1. Varsta - meningita virala apare cu precadere la copiii cu varsta sub cinci ani, in timp ce meningita bacteriana apare mai des la persoanele sub 20 de ani;
2. Traiul in colectivitati - asa cum este cazul scolilor si gradinitelor, unde meningita se poate transmite de la un copil la altul;
3. Sarcina
4. Sistemul imunitar slabit - alcoolismul, diabetul, SIDA si alti factori pot slabi sistemul imunitar si pot favoriza aparitia meningitei.

Formele generalizate ale infeciei meningococice (meningita, meningococemie, meningoencefalita) se manifesta de obicei cu un debut acut brutal, cu febra la valori înalte ( 39-40ºC), vome repetate, cefalee pronuntata, hiperestezie cutanata, fotofobie, hiperacuzie.

In formele grave apar convulsii, tulburari de constiinta, eruptii cutanate hemoragice (pete rosii intunecate pe piele) initial pe membrele inferioare si pe fese.

La sugari, formele generalizate ale infectiei date, pot debuta atipic, cu manifestari respiratorii sau digestive, uneori cu subfebrilitate.

Manifestari Clinice Specifice
Sindromul meningian devine evident odata cu cefaleea intensa, rahialgii si hiperestezie cutanata. Se pot observa si semne de contractura, determinand atitudini distinctive asemanatoare unui cocos de pusca, insotite de rigiditatea cefei.

Fenomene Psihice si Motorii
Aspecte psihice, precum delirul, confuzia si agitatia, pot aparea, alaturi de fenomene motorii, inclusiv paralizii si crize tonico-clonice.

Manifestari Senzoriale si Simptome Generale
Fenomene senzoriale, cum ar fi fotofobia, diplopie, inegalitatea pupilara, hipoacuzie si acufene, sunt semne comune. Simptome generale includ initial tahicardie, apoi bradicardie, anorexie, varsaturi de tip central si constipatie, iar dispneea poate aparea ulterior.

Sindromul de iritatie meningeana
Apare ca urmare a unui proces inflamator sau iritativ al meningelui, determinat de factori infectiosi (bacterii, virusuri, fungi) sau toxici.

Clinic se manifesta prin semne de hipertensiune intracraniana si neuroradiculita care apar, atat in meningism, cat si in meningite.

In meningite, sindromul meningean se asociaza cu modificari citologice si biochimice ale LCR, iar in meningism sindromul de iritatie meningeana este prezent concomitent cu un LCR de aspect normal si fara modificari ale parametrilor citologici si biochimici.

Semne de hipertensiune intracraniana:
- cefalee intensa, care nu cedeaza la antalgice, dar scade dupa varsatura sau depletive;
- rahialgii, accentuate de flexia coloanei, se pot insoti de hiperestezie cutanata;
- fotofobia duce la inchiderea ochilor sau la indreptarea privirii spre zona intunecata a camerei;
- varsaturile sunt neprecedate de greata, in jet, apar frecvent, matinal la mobilizarea bolnavului;
- bombarea fontanelei anterioare la sugar;
- tulburari vegetative vasomotorii, transpiratii profuze.

Sindromul de contractura:
- pozitia in ''cocos de pusca'': bolnavul sta in decubit lateral, are capul in hiperextensie, coloana toraco-lombara flectata, cu flexia membrelor inferioare pe torace, a coapselor pe abdomen si a gambelor pe coapse;
- redoarea de ceafa: contractura muchilor paravertebrali ai gatului nu permite flexia capului pe torace, daca se foreaza aceasta manevra apare flexia genunchilor (semnul Brudzinski I sau al cefei);
- semnul Kernig I sau al trunchiului: flexia trunchiului pe abdomen determina flexia genunchilor;
- semnul Brudzinski II sau contro-lateral: bolnavul se poziioneaza in decubit dorsal, se face flexia gambei pe coapsa, urmata de extensia brusca a genunchiului.
Acest semn este pozitiv daca apare flexie si la celalalt genunchi;
- semnul Kernig II sau al membrelor inferioare este pozitiv daca flexia membrelor inferioare pe abdomen este urmata de flexia genunchilor si apariia durerii in muschii posteriori ai coapselor si gambelor
- semnul trepiedului si semnul sarutului pot fi efectuate la bolnavii cooperani carora li se solicita sa stea in pozitie sezanda. Aceasta se poate realiza doar prin flectarea genunchilor si sprijinirea pe membrele superioare situate posterior (semnul trepiedului). Bolnavii cu sindrom meningean bine exprimat nu pot face flexia capului spre genunchi si nu pot atinge genunchii cu buzele (semnul sarutului).

La sugari si copiii mici aceste semne pot fi inlocuite cu semnul Lassage: suspendarea copilului prin sustinerea corpului la nivelul axilelor determina flexia coapselor pe bazin si a gambelor pe coapse. Daca se extinde un membru inferior acesta revine ca un resort in poziia descrisa anterior.

De mentionat ca la sugari, semnele de contractura pot fi absente, suspiciunea diagnosticului de meningita fiind atrasa de bombarea fontanelei, febra, varsaturi si plansul iritativ la manevre de flexie a coloanei vertebrale.

Complicatiile meningiene pot duce la cloazonare, in timp ce sistemul nervos central poate suferi de abces subdural si chiar hemiplegii sau monoplegii. Manifestarile senzoriale si toxice pot implica afectarea auzului si vederii, iar miocardita, hepatita si nefrita sunt complicatii toxice notabile.

Sechelele pot include epilepsie, paralizii si deficite intelectuale, iar evolutia netratata a bolii poate conduce la deces.

Diagnosticul paraclinic implica evidentierea meningococului in lichidul cefalorahidian (LCR), care devine purulent, si analize serologice.

Optiunile terapeutice includ administrarea de penicilina G, ampicilina sau ceftriaxona de generatia a III-a. In caz de alergie la penicilina, se poate recurge la cloramfenicol. Tratamentul contactilor presupune administrarea de rifampicina timp de 5 zile.

Prognosticul bolii este strans legat de promptitudinea tratamentului, iar netratata, meningita meningococica poate avea un sfarsit fatal. Cu toate acestea, in cazul tratamentului adecvat, vindecarea completa este posibila in aproximativ 90% dintre cazuri.

Prin intelegerea profunda a simptomelor si a optiunilor terapeutice, se deschid perspectivele pentru gestionarea si tratamentul eficient al meningitei meningococice, contribuind astfel la imbunatatirea rezultatelor clinice pentru pacientii afectati.

Bibliografie
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/meningitis/symptoms-causes/syc-20350508
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/22442-meningococcal-disease