Sfaturi practice in ingrijirea escarelor

Pentru a preveni aparitia escarelor, pacientii expusi trebuie evaluati in asa fel incat actiunea factorilor de risc sa poata fi redusa. Principalul factor de risc il reprezinta imobilitatea sau limitarea posibilitatii de miscare, alaturi de alti factori agravanti precum incontinenta, starea de nutritie si hidratatare precara, starea de inconstienta. Pentru diminuarea sau inlaturarea acestor factori ar trebui respectate urmatoarele reguli:

Mobilizarea pacientului

1. Persoanele cu risc trebuie mobilizate/ repozitionate la 1-2 ore, acest lucru prevenind afectarea circulatiei in zonele supuse presiunii;
2. Trebuie acordata atentie asezarii asternuturilor astfel incat acestea sa nu formeze cute, in special in zonele predispuse formarii escarelor (zona sacrala, fese, omoplati, coate, genunchi, calcaie etc.);
3. Mobilizarea pacientilor se face prin ridicare si repozitionare, nu prin tragere/ tarare, aceste manevre antrenand forte de frecare ce agreseaza suplimentar pielea fragila;
4. Pentru a reduce sau indeparta presiunea din zonele predispuse se utilizeaza diverse dispozitive anti-escara: saltele, perne, blanite, botosi. Utilizarea colacului anti-escara este contraindicat, acesta creand alte zone de presiune.

Igiena pacientului

5. Toaleta pacientului trebuie facuta de mai multe ori pe zi, in functie de necesitati, umiditatea excesiva si prezenta urinii respectiv a fecalelor fiind factori favorizanti pentru aparitia escarelor. Toaleta se efectueaza cu apa calduta, nu fierbinte, si se folosesc sapunuri cu PH neutru, evitandu-se manevre de frecare insistenta. O toaleta rapida si delicata se poate face cu spuma de curatare Menalind;
6. In cazul pacientilor imobilizati care sufera de incontinenta, pielea din zona genitala trebuie protejata de actiunea urinii si materiilor fecale. Crema Menalind hidrateaza pielea si formeaza un film protector pe suprafata acesteia. Pentru absorbtia urinii este recomandata folosirea scutecelor de unica folosinta care pot ingloba o cantitate importanta de urina, in acelasi timp pastrand pielea uscata prin transformarea lichidului in gel si retinerea lui in corpul absorbant (de ex. scutecul MoliCare sau slipul de unica folosinta MoliCare mobile. Pentru ca aceste produse sa fie eficiente, trebuie aleasa marimea potrivita (in functie de circumferinta taliei pacientului) iar schimbul trebuie efectuat la un interval de 4 6 ore (in momentul in care marcajul de pe exteriorul produsului numit si indicator de umiditate s-a sters). Ca o protectie suplimentara a patului se pot folosi aleze (de ex. MoliNea), acestea insa nu pot absorbi cantitati mari de lichide si de aceea nu este recomandata folosirea lor ca unic produs de incontinenta.

Inspectia zonelor predispuse la escare

7. Toate zonele expuse la presiune trebuie inspectate periodic pentru a observa din timp daca exista semne de suferinta ale tesuturilor (inrosire a pielii care nu dispare in 30 de minute de la indepartarea presiunii, formarea de vezicule, aparitia unor zone de culoare inchisa, negru-violacee pe suprafata pielii).

Alimentatia

8. Pacientul imobilizat trebuie sa aiba o alimentatie echilibrata, cu un aport optim de proteine si lichide. Deshidratarea duce la fragilizarea pielii si favorizeaza aparitia leziunilor.

Daca pacientul a dezvoltat totusi o escara este necesar sa va adresati unui medic sau asistente pentru a primi sfaturi legate de ingrijirea ranii. Alternativ va puteti adresa unei firme de ingrijire la domiciliu (de ex. Sanacas in Bucuresti), serviciile acestora putand fi decontate partial prin casele de asigurari de sanatate.

In practica medicala s-a dovedit ca escarele pot fi tratate cu succes prin terapia umeda bazata pe utilizarea pansamentelor hidroactive, tipurile de pansamente folosite fiind diferite de la un stadiu al escarei la altul. Mai multe informatii despre tratamentul escarelor cu pansamente hidroactive gasiti aici.

In cazul in care optati pentru tratamentul local cu pansamente hidroactive se impun anumite reguli la fiecare schimb al pansamentului pentru a evita infectarea ranii si a favoriza procesul de vindecare. In acelasi timp trebuie continuate masurile de prevenire enumerate anterior.

1. Pansamentele se schimba cu manusi de unica folosinta (de ex. Peha-Soft), cate o pereche pentru fiecare manevra (indepartarea pansamentului vechi, spalarea ranii, aplicarea pansamentului nou);
2. Spalarea ranii se face cu compresa sterila si sapun neutru. Daca plaga este infectata curatarea se poate face cu solutie iodata (ex. Betadina);
3. Pentru spalarea regiunii din jurul ranii se foloseste o alta compresa decat cea cu care s-a spalat rana pentru a se evita raspandirea germenilor;
4. Nu sunt indicate apa oxigenata, acidul boric sau cloramina pentru spalare, aceste solutii avand efect de ardere a tesuturilor atunci cand sunt folosite timp indelungat;
5. La fiecare schimbare de pansament indepartarea tesuturilor moarte, depozitelor de fibrina (depunerile galbui, aderente) si a eventualelor necroze (coji de culoare neagra) se face prin frecarea suprafetei ranii cu o compresa sterila;

Selectia pansamentului

6. Se alege pansamentul potrivit in functie de aspectul si caracteristicile ranii. Utilizarea unui pansament neadecvat poate sa nu amelioreze starea ranii sau chiar sa o inrautateasca. Mai multe detalii despre selectia pansamentului corect puteti citi aici .

Fixarea pansamentului

7. Nu se folosesc pansamente autoadezive pe pielea sensibila din imediata vecinatate a ranii (aprox. 2 cm in jurul plagii sau in zonele care prezinta modificari ale pielii ca de ex. rosesta, vezicule etc.)
8. Pansamentele care nu au margine autoadeziva se acopera cu comprese sterile si se fixeaza, de preferinta, in zonele care permit, cu o fasa de fixare (de ex. Peha-crepp. Alternativ se pot folosi plasturi hipoalergeni pe suport de hartie (de ex. Omnipor) sau de material netesut (de ex. Omnifix) lipiti cat mai la distanta de rana. In cazul pansarii unei escare in zona sacrala sau fesiera se recomanda fixarea cu compresa si plasturi chiar si a pansamentelor autoadezive pentru a oferi o protectie suplimentara impotriva scurgerilor de urina si materii fecale.

Ingrijirea pielii din jurul ranii

9. Pielea sanatoasa din jurul escarei trebuie ingrijita corespunzator pentru a preveni aparitia altor leziuni (de ex. se poate folosi in acest scop crema de protectie Menalind, evitandu-se insa aplicarea ei direct pe plaga).

Tratarea ranilor infectate

10. Daca rana prezinta semne de infectie (secretii purulente, miros urat, piele inconjuratoare umflata, rosie, dureroasa si mai calda) trebuie consultat de urgenta un medic pentru a se stabili un tratament cu antibiotice orale pe langa tratamentul local cu pansamente hidroactive;
11. Antibioticele orale se administreaza doar in urma unei culturi din plaga cu antibiograma (test in baza caruia se identifica antibioticele la care sunt sensibili germenii din plaga).

Utilizarea preparatelor locale

12. Nu se aplica creme sau pudre cu antibiotic pe rana. Acestea pot da reactii alergice (in cazuri extreme soc anafilactic) si pot determina rezistenta germenilor la antibioticele orale;

13. Evitati aplicarea de creme, unguente, solutii - medicamentoase sau pe baza de plante direct pe rana deoarece acestea pot deveni un mediu de cultura pentru bacterii.

Mobilizarea pacientului

14. Pana la vindecarea completa a escarei este de evitat pozitionarea pacientului pe zona unde este localizata rana;
15. In momentul vindecarii, reaplicarea presiunii pe zona vindecata se va face progesiv, pe perioade de maxim 15 minute. Pe masura ce pielea capata rezistenta si nu se mai inroseste se poate prelungi timpul de aplicare a presiunii pe zona afectata cu cate 30 de minute in fiecare zi.

Ingrijirea pacientilor imobilizati presupune o colaborare permanenta intre acestia, familie si personalul medical cu rolul de a aplica masurile de prevenire si de a initia cat mai devreme tratamentul corespunzator. Cu cat factorii de risc sunt tinuti mai bine sub control si primele indicii de aparitie a escarei sunt recunoscute mai rapid, cu atat timpul si costurile de vindecare vor fi mai reduse.