Pasi de urmat in tratamentul unei rani cronice

Persoana care va efectua schimbul pansamentului se va spala bine pe maini cu apa si sapun si va aseza la indemana, pe o suprafata in apropierea pacientului, toate materialele necesare pansarii: seringa sterila de unica folosinta, foarfece, comprese sterile, solutii dezinfectante (solutii pe baza de iod, clorhexidina etc), solutii saline (ser fiziologic, solutie Ringer), manusi de unica folosinta, pense sterile de unica folosinta, pansamente, fesi, plasturi. Sub zona pe care urmeaza sa fie aplicat pansamentul se va pozitiona o aleza absorbanta, (de ex. Molinea) cu rol de absorbtie a solutiilor folosite.

Folosind manusi de unica folosinta, pensa sterila si foarfeca, se va indeparta vechiul pansament, avand grija sa nu se zgarie pielea si sa se produca alte leziuni. In cazul in care pansamentul a fost mentinut prea mult timp pe rana, lipindu-se de aceasta, se poate umezi suprafata acestuia cu solutie Ringer, astfel incat sa poata fi indepartat fara durere si fara a provoca sangerari.
Dupa indepartarea de pe plaga, pansamentul trebuie examinat pentru a se putea observa eventualele transformari de culoare sau miros, o culoare verzuie de ex. indicand prezenta unei infectii, situatie in care trebuie consulatat obligatoriu medicul. Pansamentul vechi se ambaleaza intr-o punga de plastic care se sigileaza si se arunca separat.

Spalarea ranii se realizeaza cu apa si sapun neutru si apoi se clateste cu solutie salina (de ex. ser fiziologic sau solutie Ringer). Pe o compresa sterila umezita se aplica sapun neutru si apoi, cu ajutorul unei pense sterile, se sterge bine suprafata ranii. Apoi se spala rana cu solutie salina in jet dintr-o seringa de dimensiuni mari (20 ml).
Daca rana este infectata se poate folosi alternativ solutie iodata (ex. Betadina). Nu sunt indicate apa oxigenata, acidul boric sau cloramina pentru spalare, aceste solutii avand efect de ardere a tesuturilor, atunci cand sunt folosite timp indelungat.

Dupa spalare se va examina rana si se va observa prezenta depozitelor de fibrina (depunerile galbui, aderente), a necrozelor (zone de tesut mort de culoare neagra), a puroiului. Pentru a se asigura conditiile optime de vindecare, toate acestea trebuie indepartate din rana, manevra ce poarta numele de debridare. Debridarea se poate face mecanic (folosind o solutie salina, aplicata in jet dintr-o seringa sterila concomitent cu frecarea insistenta a suprafetei ranii cu o compresa), autolitic (cu ajutorul pansamentelor hidroactive care inmoaie si indeparteaza tesuturile moarte fara a le afecta pe cele sanatoase) sau chirurgical. Debridarea chirurgicala (cu forfeca, chiureta sau bisturiu) se face doar de catre personal medical calificat si este necesara in cazul necrozelor, al ulcerelor venoase infectate sau incarcate de fibrina, al pielii hiperkeratozice (ingrosate) a diabeticilor (in aceste zone se pot dezvolta germeni).

Dupa ce suprafata ranii a fost curatata, se spala si pielea din jurul acesteia, folosind o alta compresa cu apa si sapun neutru si apoi clatind cu solutie salina din abundenta. Dupa spalare, pe piele se vor aplica fie un ulei hidratant, Menalind professional, in cazul piciorului diabetic sau al membrelor afectate de insuficienta venoasa cronica, fie o crema de protectie hidratanta, Menalind crema , pentru pacientii imobilizati si incontinenti, cu escare.

Dupa toaleta ranii si a pielii inconjuratoare se vor schimba manusile in vederea realizarii pansamentului nou.

In aceasta ultima etapa este important sa se identifice faza de vindecare in care se afla rana si sa se aleaga pansamentul potrivit.

In faza inflamatorie sau de curatare, sunt recomandate pansamentele umede care indeparteaza din plaga celulele moarte, tesuturile distruse, fibrina si exudatul in exces. Acestea se vor alege in functie de adancimea plagii astfel: pentru plagi superficiale se recomanda TenderWet 24 sau TenderWet 24 Active iar pentru plagile profunde, cu adancime mai mare de 0,5 cm, este indicat Sorbalgon sau Sorbalgon T (sub forma de mesa). Cand plaga este infectata, se poate folosi ca strat de contact cu plaga pansamentul cu argint metalic Atrauman Ag pentru distrugerea germenilor, peste care se va aplica un pansament pentru curatare (TenderWet 24 sau Sorbalgon) care va ingloba secretiile si microbii din plaga, indepartandu-le de pe suprafata acesteia.

In cea de-a doua faza, de granulatie sau proliferativa, plaga este curata (au fost indepartate toate celulele moarte, tesuturile distruse, fibrina si exudatul in exces), neinfectata, tesutul ramas fiind sanatos, de culoare rosu aprins (tesut de granulatie).
In aceasta faza sunt recomandate pansamente umede care sa preia eventualul exudat ramas si care sa stimuleze formarea tesutului nou. Daca plaga are in continuare secretii abundente, se poate folosi PermaFoam, PermaFoam comfort (autoadeziv) sau PermaFoam Cavity (pentru cavitati), in functie de adancimea acesteia. Pentru plagile cu secretii moderate este indicata folosirea pansamentului cu hidrocoloid, Hydrocoll sau a spumei din poliuretan cu strat de hidrogel, HydroTac. In cazul in care plaga nu mai secreta (este uscata) se recomanda folosirea pansamentului transparent cu hidrogel Hydrosorb sau Hydrosorb comfort (autoadeziv).

In ultima faza de evolutie, atunci cand procesul de epitelizare este deja in curs, se observa micsorarea evidenta a dimensiunilor plagii si formarea noului tegument. In aceasta faza pot fi pastrate pe plaga pana la inchiderea completa pansamentele din faza de granulatie, PermaFoam, Hydrocoll, HydroTac, Hydrosorb in functie de volumul secretiilor din plaga.

Mai multe informatii despre tratamentul ranilor cronice cu pansamente hidroactive si selectia pansamentului adecvat fazei de evolutie a plagii gasiti aici.

Dupa ce a fost ales pansamentul potrivit, acesta va fi aplicat pe rana folosind manusi si ajutandu-ne de o pensa de unica folosinta daca este nevoie.

Nu se vor folosi pansamente autoadezive pe pielea sensibila din imediata vecinatate a ranii (aprox. 2 cm in jurul plagii sau in zonele care prezinta modificari ale pielii ca de ex. roseata, vezicule etc.).
Pansamentele care nu au margine autoadeziva se acopera cu comprese sterile si se fixeaza, de preferinta, in zonele care permit, cu o fasa de fixare (de ex. Peha-crepp ). Alternativ se pot folosi plasturi hipoalergeni pe suport de material netesut (de ex. Omnifix) sau de hartie (de ex. Omnipor) lipiti cat mai la distanta de rana. In cazul pansarii unei escare in zona sacrala sau fesiera se recomanda folosirea pansamentelor autoadezive pentru a oferi o protectie suplimentara impotriva scurgerilor de urina si materii fecale, alegandu-se o dimensiune suficient de mare pentru ca marginea adeziva sa se lipeasca pe pielea sanatoasa.

In cazul ulcerelor venoase, dupa aplicarea si fixarea pansamentului este obligatorie folosirea fesilor sau ciorapilor de compresie pentru a restabili circulatia venoasa si a favoriza inchiderea ulcerului. Toate pansamentele hidroactive functioneaza bine sub compresie.

Respectarea tuturor acestor pasi in tratamentul local, alaturi de un tratament general (medicamentos) individualizat, cresc substantial sansele de vindecare ale unei rani cronice, imbunatatind semnificativ calitatea vietii pacientilor si in acelasi timp reducand cheltuielile de tratament.