Depresia adolescentina

In adolescenta este timpul emotiilor, labilitatilor emotionale, a introspectiilor si a sensibilitatilor accentuate. Este o vreme a rebeliunii si a experimentelor comportamentale.
Psihoterapeutii trebuie sa identifice simptomele depresiei si sa trateze boala.
Confidentialitatea intre medic si pacient trebuie sa fie asigurata, dar nu in cazul in care parintii sunt implicate in tratament.
Parintii sunt principalii aliati in reusita tratamentului. Diagnosticul poate cere mai mult decat o singura intalnire psihoterapeut – pacient si nu este un proces care poate fi intrerupt.

Depresia prezinta la adolescenti aceleasi simptome ca si in cazul adultilor. Tristetea cronica poate fi caracterizata prin purtarea de haine ce au culoare neagra, prin scrierea de poezie cu teme morbide sau prin ascultarea unui tip de muzica caracteristic starilor depresive.
Disturbarile in ceea ce priveste somnul se pot manifesta prin privitul la televizor toata noaptea, dificultati in trezirea de dimineata, sau dormitul pe tot parcursul zilei. Alte caracteristici ale depresiei sunt pierderea concentrarii si gandire inceata. Pierderea poftei de mancare poate degenera in anorexie sau bulimie.
Depresia adolescentina poate prezenta, de asemenea, un comportament agresiv, poate determina consumul de alcool in mod abuziv.

Cum poate terapeutul sa faca fata unui pacient care sufera de depresie?

Tratarea adolescentilor care sufera de depresie nervoasa incepe de la prima intalnire, prin crearea unei legaturi intre el si terapeut. Este foarte important ca discutia dintre cei doi sa se poarte intr-o maniera relaxanta.
Psihoterapeutul trebuie sa inspire incredere si intelegere. Adolescentii pot reactiona negativ in ceea ce-l priveste pe terapeut. Acest lucru se intampla din cauza faptului ca sufera de depresie. Pot sa aiba o stima de sine foarte scazuta si sa-si proiecteze sentimentele asupra psihoterapeutului. Este foarte important ca psihoterapeutul sa inteleaga acest comportament ca fiind o parte a depresiei si sa actioneze in consecinta.

Intalnirile intre psihoterapeut si pacient ar trebui sa se desfasoare in absenta parintilor. Adolescentul este un participant activ in tratament, iar psihoterapeutul trebuie sa identifice problema in ceea ce-l priveste pe adolescent si pe parintii acestuia, sa ofere speranta si sprijin.

Sunt doua optiuni terapeutice in cazul depresiei adolescentine: psihoterapia si medicatia. Deseori, pot fi necesare amandoua.

Cand ar trebui sa fie folosita medicatia?
Pentru depresiile severe, in special cele care au simptome vegetative sau ideatii de sinucidere, medicatia este esentiala si poate salva viata pacientului aflat intr-o astfel de situatie. Antidepresivele obisnuite nu sunt tolerate de catre adolescenti, din cauza reactiilor adverse ale acestor medicamente. Sunt suficiente alegeri de SSRI, in acest mod se pot face foarte multe alegeri in ceea ce priveste medicatia impotriva depresiei. Majoritatea adolescentilor pot tolera dozele prescrise adultilor. Psihoterapeutul trebuie sa vorbeasca cu familia despre medicatia prescrisa si sa povesteasca despre posibilele reactii adverse. Se poate sa fie nevoie de o medicatie anxiolitica si medicatie pentru dormit.

Autor: Maria Lecu
Sursa: Revista PsihoLife