Transplantul cardiac

Dupa un transplant cardiac, procesul recuperarii este similar celui de dupa alte operatii pe inima.
Pacientii supusi transplanului au nevoie de cele mai multe ori de un program de reabilitatre cardiaca, deoarece insuficienta cardiaca pe termen lung este de obicei prezenta.

Pacientul va petrece 1-2 saptamani in spital dupa operatie. Sau chiar mai mult in functie de starea de sanatate a acestuia sau daca apar complicatii dupa operatie. In timpul internarii, pacientul va incepe programul de reabilitare.

Inainte de externare medicul se va asigura ca organismul nu respinge inima transplantata.

Un transplant cardiac este o optiune de tratament (ultima optiune de obicei) daca inima pacientului nu mai functioneaza adecvat si acesta are risc de deces.

Transplantul poate fi luat in considerare cand persoana are o afectiune cardiaca grava si cel mai probabil va beneficia in urma donarii unei inimi.

Un pacient poate fi candidat pentru transplantul de inima daca indeplineste una din urmatoarele conditii:
- Pacientul are o insuficienta cardiaca in ulimul stadiu, afectiune cardiaca ischemica, cardiomiopatie sau boala cardiaca congenitala.
- Pacientul are sanse mici de supravietuire in urmatorul an fara un transplant cardiac.
- Pacientul nu are alte conditii medicale serioase care ar putea reduce speranta de viata.
- Medicul este convins ca un transplant cardiac va creste rata de supravietuire si va imbunatatii calitatea vietii pacientului.

In majoritatea centrelor pacientii trebuie sa faca dovada ca au renuntat la fumat si la consumul de alcool pentru o perioada de timp (4 sau 6 luni) inainte de a fi trecuti pe lista de asteptare penru transplant.

La pacientii atent selectati, un transplant cardiac poate avea succes.

- Aproximativ 81% dintre pacientii care au primit un transplant cardiac supravietuiesc un an dupa interventie.
- Aproximativ 75% supravietuiesc 3 ani, si 68% supravietuiesc 5 ani.
- Cam 50% supravietuiesc 10 ani.

Riscurile transplantului cardiac sunt:

Respingerea inimii donate:
- pentru a verifica daca organismul respinge inima noua, la fiecare 3 sau 4 luni chirurgul recolteaza o biopsie din tesutul cardiac si realizeaza o ecocardiografie, electrocardiografie sau teste de sange.
- daca organismul respinge inima, pacientul va primi medicamente suplimentare (cum ar fi imunosupresive sau glucocorticoizi) pentru a suprima sistemul imun, astfel incat acesta sa nu atace inima donata. Aceste medicamente pot avea efecte secundare grave, inclusiv un risc crescut pentru infectii si cancer.
Alte riscuri, cum ar fi:
- efecte secundare (spre exemplu infectii, ulcere sau osteoporoza) pot apare datorita terapiei cu glucocorticoizi folositi pentru a suprima sistemul imun.
- efecte secundare ale medicatiei imunosupresoare (ex. ciclosporina) administrata pentru a preveni rejectia inimii transplantate.
- ingustarea arterelor (ateroscleroza) ce se poate dezvolta la inima transplantata. (De obicei aceasta este o complicatie frecventa si este un important factor limitator care afecteaza supravietuirea pe termen lung).
Decesul.

Dupa transplantul cardiac, pacientul va trebui sa urmeze un stil de viata strict care implica administrarea zilnica de medicamente si ingrijire medicala periodica (inclusiv biopsii regulate ale tesutului cardiac pentru a detecta semne de rejectie a inimii de catre organismul pacientului).

Un pacient poate astepta o inima chiar si un an. Totusi, cu terapie medicala maximala, mai mult de jumatate din pacientii de pe listele de asteptare pentru transplant supravietuiesc o perioada de timp mai indelungata.

Candidatii primesc inima in functie de:
- data la care au fost plasati pe lista de asteptare.
- severitatea simptomelor insuficientei cardiace pe care o prezinta.

Din pacate exista un numar limitat de inimi disponibile pentru transplant.