Alergenii din aer

Generalitati

Sus
Alergenii din aer Vezi galerie foto

Stranutul nu este intotdeauna un simptom de raceala. Uneori este o reactie alergica la ceva din aer. Expertii estimeaza ca 35 de milioane de americani sufera de simptome ale tractului respirator superior care sunt de fapt reactii la diverse polenuri din aer. Alergia la polen, denumita frecvent „febra fanului”, este una dintre cele mai frecvente boli cronice din Statele Unite. Oriunde in lume, praful din aer produce cele mai frecvente probleme persoanelor cu alergii. Simptomele respiratorii de astm, care afecteaza aproximativ 15 milioane de americani, sunt cel mai frecvent provocate de alergenii din aer (substante care produc reactii alergice).

In general, bolile alergice fac parte dintre cele mai frecvente cauze de boala si invaliditate din Statele Unite, afectand mai mult de 40-50 de milioane de americani. Institutul National de Boli Alergice si Infectioase, o componenta a Institutului National de Sanatate, sustine si dirijeaza cercetarile pe bolile alergice. Scopul acestor cercetari consta in asigurarea unei mai bune intelegeri a cauzelor alergiei, in imbunatatirea metodelor de diagnostic si tratament a reactiilor alergice si eventual in prevenirea alergiilor. Aceasta brosura rezuma ceea ce se cunoaste despre etiologia si simptomele reactiilor alergice la alergenii din aer, cum sunt diagnosticate si tratate ele si ce fac cercetatorii medicali pentru ajutarea pacientilor care sufera de aceste alergii.

Cuprins articol

    Salveaza articolul pentru mai tarziu
    Poti accesa articolul oricand, de pe orice dispozitiv, din contul tau sfatulmedicului.ro sau din aplicatia de mobil SfatulMedicului (iOS, Android)
    Sterge articolul
    Elimina articolul din lista celor salvate
  1. Generalitati
  2. Despre alergii
  3. Alergia la polen
  4. Alergia la mucegaiuri
  5. Alergia la praf
  6. Alergia la animale
  7. Sensibilitatea la substante chimice
  8. Diagnosticarea bolilor alergice
  9. Tratarea pacientilor cu boli alergice
  10. Medicamente
  11. Cercetarile in domeniul alergiei
  12. Facilitati de tratament
  13. Articole similare

Despre alergii

Sus

Ce este o alergie?

Alergia este o reactie imunologica specifica la o substanta inofensiva in mod obisnuit, o substanta care nu deranjeaza majoritatea persoanelor. Persoanele care au alergii sunt sensibile la mai mult de o substanta. Tipurile de alergeni care produc reactii alergice includ polenurile, particulele de praf, sporii de pamant, produse pe baza de cauciuc, veninul de insecte sau alte medicamente.

De ce anumite persoane sunt alergice la aceste substante in timp ce altele nu sunt?

Oamenii de stiinta sunt de parere ca tendinta de a fi alergic se mosteneste, semnificand o mai mare posibilitate de a fi alergic la unul sau mai multi alergeni, desi ei probabil ca nu au o predispozitie mostenita de a fi alergic la orice alergen specific. Copiii sunt mult mai predispusi sa dezvolte alergii daca parintii au alergii, chiar si daca numai unul dintre parinti este alergic. Expunerea la alergeni in anumite momente cand mecanismele de aparare ale organismului sunt scazute sau slabite, de exemplu dupa o infectie virala sau in timpul sarcinii, ar contribui la dezvoltarea alergiilor.

Ce este o reactie alergica?

In mod obisnuit, sistemul imun functioneaza ca un sistem de aparare al organismului impotriva agentilor invadatori, de exemplu bacterii sau virusuri. Cu toate acestea, in majoritatea reactiilor alergice, sistemul imun raspunde la o falsa alarma.
Cand o persoana alergica vine pentru prima data in contact cu un alergen, sistemul imun considera alergenul ca un invadator si se pregateste de atac. Sistemul imun face acest lucru prin sinteza unei mari cantitati dintr-un anumit tip de anticorp (o proteina de lupta impotriva bolilor) denumita imunoglobulina E sau IgE. Fiecare anticorp IgE este specific pentru o anumita substanta (producatoare de alergii). In caz de alergie la polen, anticorpul este specific pentru fiecare tip de polen: un anumit tip de anticorp poate fi produs pentru a reactiona impotriva polenului de stejar si altul impotriva polenului de buruieni, de exemplu.

Aceste molecule de IgE sunt speciale deoarece IgE este singura clasa de anticorpi care se ataseaza strans de membrana mastocitelor, care sunt celule tisulare, si de bazofile, care sunt celule sanguine. Cand alergenul isi intalneste IgE specifica, se ataseaza de anticorp asemanator cheii in broasca, semnalizand celulei de care este atasat IgE sa elibereze (si in anumite cazuri sa produca) substante proinflamatorii puternice ca histamina, citokinele si leucotrienele. Aceste substante actioneaza la nivelul tesuturilor in diferite parti ale organismului, de exemplu la nivelul sistemului respirator, producand simptome de alergie.

Unele persoane cu alergie dezvolta astm. Simptomele de astm includ tuse, wheezing si scurtarea respiratiei (dispnee) datorita ingustarii canalelor bronhiale (cailor aeriene) de la nivel pulmonar, a inflamatiei si productiei de mucus in exces. Astmul poate fi invalidant si uneori poate fi fatal. Daca wheezing-ul si scurtarea respiratiei (dispneea) insotesc simptomele de alergie, este un semn ca sunt afectate si canalele bronhiale, necesitand tratament medical de specialitate.

Simptomele alergiei la substante din aer

Semnele si simptomele sunt cunoscute multor persoane:
- stranutul de obicei insotit de nas infundat
- tuse sau scurgere nazala posterioara
- prurit ocular, nazal sau esofagian
- pleoape inflamate (cercuri intunecate sub ochi produse prin cresterea fluxului sanguin de la nivelul sinusurilor)
- „salutul alergic” (la un copil, frecarea persistenta in sus a nasului care determina formarea unui sant la nivelul nasului)
- lacrimarea ochilor
- conjunctivita (inflamatia membranei care acopera pleoapele, producand inrosirea si tumefierea ochilor si descuamarea pleoapelor).

La persoanele care nu sunt alergice, mucusul de la nivelul septurilor nazale deplaseaza particulele straine la nivelul faringelui, de unde sunt inghitite sau eliminate prin tuse. La o persoana sensibila la alergenii din aer se intampla ceva diferit. Imediat ce alergenul vine in contact cu membranele mucoase care captusesc cavitatea nazala, au loc o serie de reactii chimice care determina eliberarea de histamina si de alte substante de catre mastocitele de la nivelul acestor tesuturi. Aceste substante chimice puternice contracta anumite celule care se dispun in jurul unor vase mici de la nivelul cavitatii nazale. Acestea determina migrarea lichidelor, producand tumefierea cailor nazale, cu aparitia congestiei nazale.
Histamina poate determina si stranut, prurit, iritatie si productie de mucus in exces, care poate produce rinita alergica (nas infundat). Alte substante chimice produse si eliberate de mastocite, incluzand citokinele si leucotrienele, de asemenea contribuie la aparitia simptomelor alergice.

Alergia la polen

Sus

In fiecare primavara, vara si toamna, se elibereaza particule fine din copaci, buruieni si ierburi. Aceste particule, denumite si polen, se transmit de-a lungul curentilor de aer. Desi rolul lor consta in fertilizarea unor portiuni ale unor plante, multe dintre ele nu isi ating tinta. In schimb, aceste particule patrund in caile respiratorii, declansand un tip de rinita alergica sezoniera, care mai este cunoscuta sub denumirea de febra fanului sau febra trandafirului (depinzand de sezonul in care apar simptomele). Dintre toate substantele care produc alergii, polenul este unul dintre cele mai raspandite. Multe dintre alimentele, medicamentele sau animalele care produc alergii pot fi evitate cu mare succes; chiar si insectele sau praful de casa pot fi evitate. Nu exista metode sigure de evitare a expunerii la alergenii din aer, eventual se poate incerca evitarea acestora prin limitarea perioadelor de expunere la aer.

Persoanele cu alergie la polen dezvolta de obicei sensibilitate la alte substante care sunt prezente pe tot parcursul anului, de exemplu la particulele de praf. Pentru aceste persoane alergice, „sezonul stranutului” este nelimitat. Pe parcursul anului alergenii din aer produc rinita alergica perena, diferita de rinita alergica sezoniera.

Ce este polenul?

Plantele produc granule microscopice de polen, rotunde sau ovale, pentru a se reproduce. La anumite specii, planta foloseste polenul de la propriile flori pentru a se autofertiliza. Alte tipuri trebuie sa fie polenizate incrucisat; pentru ca fertilizarea sa aiba loc si ca semintele sa se formeze, polenul trebuie transferat de la floarea unei plante la cea a altei plante de aceeasi specie. Insectele fac acest lucru pentru anumite plante cu flori, in timp ce alte plante se bazeaza pe transportul pe calea aerului.

Tipurile de polen care produc cel mai frecvent reactii alergice sunt produse de catre plantele de campie (copaci, iarba si buruieni) care nu au flori de efect. Aceste plante produc granule de polen mici, de culoare deschisa, uscate, care sunt de obicei transportate prin curentii de aer. Mostre de polen de buruieni au fost colectate la 400 de mile distanta pe mare si la 2 mile inaltime in aer. Deoarece polenul din aer este purtat pe distante mari, nu prea ne ajuta daca ne mutam din regiunea unei plante suparatoare—polenul poate fi purtat la multe mile departare. In plus, majoritatea polenurilor alergenice provin de la plante care ii produc in cantitate uriasa. O singura planta de buruiana poate genera un milion de granule de polen pe zi.

Compozitia chimica a polenului este factorul de baza care stabileste daca va produce sau nu febra fanului. De exemplu, polenul de pin este produs in cantitate mare de un copac comun, care l-ar face un bun candidat in producerea alergiilor. Cu toate acestea, compozitia chimica a polenului de pin, il face mai putin alergenic decat alte tipuri. Deoarece polenul de pin este greu, are tendinta de a cadea de la inceput jos si de a nu se imprastia. De aceea, foarte rar atinge nasul uman.

Dintre plantele existente in America de Nord, buruienile sunt cele mai prolifice producatoare de polen alergizant. Buruiana este principalul vinovat, dar exista si altele la fel de importante ca Artemisia tridentata, stirul salbatic, spanacul salbatic, saricica si patlagina ingusta. Ierburile si copacii sunt de asemenea importante surse de polenuri alergenice. Desi in America de Nord cresc mai mult de 1000 de specii de ierburi, numai cateva produc polenuri intens alergenice. Acestea includ timoftica, firuta, costreiul, pirul gros, paiusul, golomatul si vitelarul. Copacii care produc polenuri alergenice includ stejarul, frasinul, ulmul, nucul american, pecanul, artarul american si cedrul de munte.

Auzim foarte frecvent persoane care afirma ca prezinta alergie la flori frumos colorate sau parfumate ca trandafirii. In realitate, numai gradinarii, florarii sau alte persoane care au contact apropiat, prelungit cu florile sunt predispuse sa devina sensibile la polenul acestor plante. Majoritatea persoanelor au contact limitat cu granulele de polen grele, mari, ca de ceara ale multor flori, deoarece acest tip de polen nu este purtat de vant, ci de catre insecte, ca fluturii sau albinele.

Cand produc plantele polen?

Una dintre cele mai evidente caracteristici ale alergiei la polen este natura sa sezoniera-persoanele prezinta simptome numai cand granulele de polen la care sunt alergici sunt in aer. Fiecare planta are o perioada de polenizare care este cam aceeasi de la un an la altul. Perioada exacta cand o planta incepe sa polenizeze depinde de lungimea relativa a zilelor si noptilor-si asadar de regiunea geografica-decat de conditiile atmosferice. (Pe de alta parte, conditiile meteorologice din timpul perioadei de polenizare pot afecta cantitatea de polen produsa si distribuita intr-un anumit an) Astfel, cu cat mergi mai catre nord, cu atat perioada de polenizare apare mai tardiv si cu atat mai tardiv apar si alergiile sezoniere.

Numaratoarea polenului, lucru familiar persoanelor care prezinta prognoza vremii,consta in numararea cantitatii de polen care exista in aer. Aceasta numaratoare reprezinta concentratia tuturor tipurilor de polen (sau numai a unuia in particular, de exemplu floarea pustiei) in aer, intr-o anumita regiune, la un anumit moment. Este exprimata in granule de polen pe metru patrat de aer, recoltat in 24 de ore. Concentratia polenului tinde sa fie mai inalta dimineata devreme in zilele insorite, uscate si calduroase si mai scazuta in timpul perioadelor friguroase, umede. Desi numaratoarea polenului este o masuratoare aproximativa si variabila, este utila ca ghid orientativ pentru cand suntem sfatuiti sa stam in interior si sa evitam contactul cu polenul.

Alergia la mucegaiuri

Sus

Alaturi de polenurile de la copaci, ierburi si buruieni, mucegaiurile sunt o cauza importanta de rinita alergica sezoniera. Persoanele alergice la mucegai ar putea avea simptome de primavara pana iarna tarziu. Sezonul mucegaiului prezinta un maxim din iulie pana vara tarziu. Spre deosebire de polenuri, mucegaiurile ar putea sa persiste si dupa primele semne de racire a vremii. Unele pot creste la temperaturi mai mari decat cea de inghet, dar majoritatea devin dormante. Zapada acopera mucegaiul dezvoltat in exces, dar nu il si distruge. Dupa venirea primaverii, mucegaiul incepe sa se dezvolte la nivelul vegetatiei care a fost distrusa de temperaturile scazute din timpul iernii.
Cu toate acestea, in regiunile cele mai calde ale Statelor Unite, mucegaiul se dezvolta pe toata perioada anului si poate produce reactii alergice pe toata perioada anului (perena). In plus, mucegaiul care se dezvolta in interior poate produce rinita alergica perena chiar si in cele mai reci climate.

Ce sunt dermatofitii?

Exista sute de tipuri de dermatofiti si levuri, cele doua grupe de plante din familia fungilor. Levurile sunt organisme unicelulare care se divid pentru a forma pseudohife. Dermatofitii sunt organisme pluricelulare care formeaza niste structuri filamentoase denumite hife. Desi ambele grupe ar putea produce reactii alergice, numai un mic numar de dermatofiti sunt recunoscute ca alergizante. Semintele sau particulele reproducatoare ale fungilor sunt denumite spori. Ele difera in randul speciilor in functie de marime, forma sau culoare. Fiecare spor care germineaza poate da nastere unui nou dermatofit, care in schimb genereaza milioane de spori.

In ce consta alergia la dermatofiti?

Daca sunt inhalati, sporii microscopici sau fragmente din spori pot cauza rinita alergica. Deoarece sunt atat de mici, sporii dermatofitilor pot evita mecanismele de aparare ale cavitatii nazale si tractului respirator superior pentru a ajunge la nivel pulmonar. In cazul unui numar mic de pacienti, simptomele alergiei la dermatofiti pot fi declansate sau agravate de consumul anumitor alimente, ca branza cu mucegai. In mod cu totul ocazional, ciupercile, fructele uscate sau alimentele care contin dermatofiti, sosul de soia sau otetul, vor produce simptome alergice. Cu toate acestea, nu exista o relatie intre alergia respiratorie la dermatofitul Penicillium si alergia produsa de Penicilina, extrasa din acest dermatofit.

Unde se dezvolta dermatofitii?

Dermatofitii pot fi gasiti in locurile umede, bine oxigenate si unde exista o sursa de alte cateva substante chimice de care au nevoie. Toamna cresc pe bustenii putrezi si pe frunzele care cad, mai ales in regiunile umede, umbroase. In gradini se dezvolta in gramezile de balegar si pe anumite ierburi sau buruieni. Unele mucegaiuri se ataseaza de anumite cereale, ca graul, ovazul, orzul si porumbul, de lazile de cereale sau silozuri plasate in anumite locuri ce asigura conditii benefice pentru dezvoltarea mucegaiului.

Locurile propice pentru dezvoltarea dermatofitilor din apartamente includ demisolurile umede si closetele, baile (mai ales regiunea de la dus), locurile unde se depoziteaza mancare proaspata, racitoarele cu tava picuratoare, plantele de apartament, aerul conditionat, sistemele de hidratare a aerului, galeata de gunoi, saltelele, mobila tapisata si pernele vechi din spuma de cauciuc. Brutariile, fabricile de bere, hambarele, laptariile si serele sunt locurile favorite pentru dezvoltarea dermatofitilor. Zonele de exploatare forestiera, morille, dulgheriile, locurile unde se repara mobila si tapiteriile sunt de obicei locuri propice pentru dezvoltarea dermatofitilor.

Care mucegaiuri sunt alergenice?

Asemenea polenurilor, sporii de mucegaiuri sunt importanti alergeni din aer numai daca sunt abundenti, usor purtati de curentii de aer si alergenici prin structura chimica. Intalniti aproape oriunde, sporii de mucegaiuri in anumite zone sunt atat de numerosi incat depasesc numarul polenurilor din aer. Cu toate acestea, din fericire, numai cateva tipuri sunt intr-adevar alergenice.
In general, Alternaria si Cladosporium (Homodendrum) sunt dermatofitii cel mai frecvent intalniti atat in interior cat si in exterior in Statele Unite. Aspergillus, Penicillium, Helminthosporium, Epicococum, Fusarium, Mucor, Rhizopus si Aureobasidium (Pullularia) sunt de asemenea frecvente.

Este utila numaratoarea dermatofitilor?

Asemanator numaratorii polenurilor, numaratoarea dermatofitilor ar putea sugera tipurile si cuantificarea relativa a fungilor prezenti intr-o anumita zona si perioada. Cu toate acestea, pentru diverse motive, aceste numaratori nu pot fi folosite ca ghid constant pentru activitatile zilnice. Unul dintre motive este acela ca numarul si tipurile de spori efectiv prezenti la numataroare se pot modifica considerabil in 24 de ore datorita conditiilor meteorologice, iar dispersia sporilor este legata in mod direct. Multe dintre cele mai frecvente alergene de mucegai sunt reprezentate de sporii uscati-acestea isi elibereaza sporii in timpul anotimpurilor uscate, cu vant. Alti fungi necesita umiditate crescuta, ceata sau roua pentru eliberarea sporilor. Desi ploaia spala majoritate sporilor din aer, de asemenea produce eliberarea altor spori mai mici in aer. In plus fata de modificarile zilnice ale vremii asupra numaratorii sporilor, populatiile de spori pot prezenta modificari de la zi la noapte. Ziua este favorizata dispersia tipurilor uscate de spori, iar noaptea cea a celor umezi.

Exista alte afectiuni la mucegaiuri?

Fungii sau microorganismele asociate lor pot cauza alte probleme de sanatate similare afectiunilor alergice. Unele tipuri de Aspergillus pot produce diverse afectiuni, incluzand atat infectii cat si alergii. Acesti fungi se pot cantona la nivelul cailor respiratorii sau intr-o alta regiune a plamanului si se pot inmulti pana formeaza o sfera compacta cunoscuta sub denumirea de „minge de fungi”. La pacientii cu afectare pulmonara sau o alta boala severa asociata, Aspergillus poate avea posibilitatea de a invada plamanii si chiar intregul organism.

La anumiti pacienti, expunerea la acesti fungi poate declansa un astm sau o boala pulmonara asemanatoare astmului inflamator sever denumita aspergiloza pulmonara. Aceasta ultima afectiune, care afecteaza numai un procent mic dintre pacientii cu astm, este caracterizata de wheezing, febra usoara si tuse cu expectoratie maronie sau mucoasa. Examenul cutanat, testele sanguine, radiografiile pulmonare si examenul de sputa pentru fungi pot fi utile pentru stabilirea diagnosticului. Corticosteroizii sunt de obicei eficienti in tratamentul acestei reactii; imunoterapia (desensibilizarea la alergen) nu este utila.

Alergia la praf

Sus

Alergia la praf este o alergie la un organism microscopic (acarian) care traieste in praful care exista in toate locuintele si locurile de munca. Ei reprezinta cea mai frecventa cauza de rinita alergica perena. Alergia la praf produce de obicei simptome similare alergiei la polen si de asemenea poate produce simptome de astm.

Ce este alergia la praf ?

Cunoscuta ca o singura substanta, denumita „praful de casa” - aceasta consta dintr-o varietate de materiale alergenice potentiale. Poate contine fibre provenite din diferite tipuri de materiale; scame de bumbac, pene de pasare si alte materiale diverse; fanere de la caini, pisici si alte animale; bacterii; mucegaiuri si spori de fungi (mai ales in zonele umezi); particule de mancare; portiuni de plante si insecte; si alti alergeni larg raspanditi in locuintele individuale.

Praful de casa contine de asemenea spori microscopici. Acestia, care locuiesc in asternuturi, mobila tapitata si covoare, se dezvolta vara si mor iarna. Cu toate acestea, intr-o casa umeda, incalzita, ei continua sa se inmulteasca chiar si in lunile cele mai reci. Particulele care se vad plutind printr-o raza de lumina cuprind particule de praf moarte si produsii lor de degradare. Aceste produse de degradare, care sunt proteine, produc de fapt reactii alergice. Deseurile gandacilor de bucatarie sunt de asemenea o cauza importanta de simptome alergice la alergenii de casa, mai ales in anumite regiuni urbane ale Statelor Unite.

Alergia la animale

Sus

Animalele de casa sunt cea mai comuna cauza de reactii alergice la animale. Multe persoane cred ca alergia la animale este provocata de blana pisicilor si a cainilor. Dar cercetarile au aratat ca alergenele cele mai importante sunt de fapt proteine secretate de glandele sebacee de la nivelul tegumentului animalului si la nivelul fanerelor eliminate, de asemenea la nivelul salivei, care se lipeste de blanda cand animalul se linge. Urina este de asemenea o sursa de proteine care declanseaza alergii. Cand substanta care contine proteine se usuca, proteinele pot zbura in aer. Pisicile sunt mai predispuse la a cauza alergii comparativ cu cainii deoarece se ling mai des, pot fi tinute in brate mai mult timp si petrec mai mult timp in casa, aproape de oameni.

Unele rozatoare, de exemplu porcusorul de Guineea si veverita mongoleza au devenit foarte populari ca si animale de casa. Ei, de asemenea, pot provoca reactii alergice anumitor persoane, la fel cum o fac si soarecii sau sobolanii. Urina este sursa majora de alergeni in cazul acestor animale.

Alergia la animale poate necesita doi ani sau mai mult pentru a se dezvolta si poate deveni evidenta abia dupa sase luni sau mai mult de la contactul cu animalul. Covoarele si mobila sunt un rezervor de alergeni de animale, iar alergenele pot ramane cantonate la acest nivel timp de patru pana la sase luni. In plus, aceste alergene se pot mentine in aerul din locuinte luni de zile de la indepartarea animalului. De aceea, este intelept ca persoanele cu alergie la animale sa verifice impreuna proprietarul sau chiriasul anterior daca acestia au detinut animale in apartamentul respectiv.

Sensibilitatea la substante chimice

Sus

Unele persoane afirma ca reactioneaza la anumite substante existente in mediu si ca aceste reactii asemanatoare alergiilor ar aparea de la expunerea la o varietate larga de substante sintetice si naturale, de exemplu cele existente in vopsele, covoare, substante plastice, parfumuri, fumul de tigara si plante. Desi simptomele pot fi asemanatoare cu unele dintre manifestarile alergice, sensibilitatea la substante chimice nu reprezinta a reactie alergica adevarata implicand imunoglobulinele E si eliberarea de histamina si a altor substante.

Diagnosticarea bolilor alergice

Sus

Persoanele cu simptome alergice, ca rinoreea (nasul infundat) din cadrul rinitei alergice, pot considera la inceput ca au o raceala—dar presupusa „raceala” se prelungeste. Este important sa consultati medicul in cazul oricarei afectiuni respiratorii care se prelungeste peste una sau doua saptamani. Cand se presupune ca simptomele sunt cauzate de o alergie, pacientul trebuie sa consulte un medic care va stabilii diagnosticul si tratamentul adecvat. Daca istoricul medical al pacientului arata ca simptomele reapar in aceeasi perioada in fiecare an, medicul specialist va considera ca este vorba despre un alergen sezonier (ca polenul). Medicii specializati in acest sens recunosc modelul potentialilor alergeni frecventi in timpul anumitor sezoane si asocierea dintre aceste modele si simptomatologie. Istoricul medical sugereaza care sunt alergenii mai frecvent implicati. Medicul va examina de asemenea membranele mucoase, care frecvent sunt tumefiate si palide sau albastrui la persoanele cu afectiuni alergice.

1. Testele cutanate
Doctorii folosesc teste epidermice pentru a determina daca pacientul are anticorpi IgE la nivel cutanat care vor reactiona cu un antigen specific. Medicul va folosi dilutii ale extractelor de alergene de tipul prafului de casa, polenurilor sau a mucegaiurilor frecvent intalnite in locuinte. Extractul fiecarui tip de alergen este injectat subcutanat sau este aplicat pe o zona cutanata zgariata sau la nivelul unei punctii efectuate la nivelul bratului sau toracelui posterior. Testele cutanate reprezinta o modalitate de a masura nivelul anticorpilor IgE la un pacient. In cazul unei reactii pozitive, va aparea o zona mica, elevata, rosie (denumita papula) inconjurata de eritem (denumit rash). Dimensiunea papulei poate fi un important criteriu de diagnostic pentru medic, dar o reactie pozitiva nu demonstreaza ca un anumit polen este cauza simptomelor pacientului. Desi o asemenea reactie indica faptul ca anticorpii IgE la un antigen specific sunt prezenti la nivel cutanat, simptomele respiratorii nu sunt intotdeauna prezente.

2. Testele sanguine
Desi testarea cutanata este cea mai sensibila si mai putin costisitoare modalitate de a identifica alergia la pacienti, anumiti pacienti, de exemplu cei care prezinta afectare cutanata generalizata ca eczema, nu ar trebui testati prin aceasta metoda. Exista alte teste diagnostice care folosesc o mostra sanguina de la pacient pentru a detecta nivelul de anticorpi IgE la un anumit alergen. Acest tip de testare se numeste RAST (testul radioabsorbtiei alergenelor), care poate fi efectuat chiar daca pacientul prezinta eczema sau daca pacientul a luat medicamente care interfera cu testarea cutanata.

Tratarea pacientilor cu boli alergice

Sus

Medicii folosesc trei abordari pentru a ajuta pacientii cu alergii:
- instruirea pacientilor in legatura cu modalitatile de evitare a alergenilor in masura posibilului
- prescrierea medicamentelor pentru usurarea simptomelor
- administrarea unei serii de pulsterapii.
Desi alergiile nu se vindeca, una dintre aceste strategii sau o combinatie a lor pot asigura diferite grade de ameliorare a simptomelor alergice.

Evitarea expunerii la alergen


Evitarea completa a expunerii la polenurile alergice sau mucegaiuri prin mutarea intr-o regiune in care nu cresc aceste substante sau unde nu sunt raspandite in aer. Dar chiar si aceasta solutie extrema poate produce numai ameliorare temporara din moment ce un pacient care este sensibil la un polen specific sau mucegai poate dezvolta alergii la alergene noi dupa o expunere repetata. De exemplu, persoanele alergice la Ambrosia artemisifolia pot parasi regiunile care contin acest tip de alergen si se pot restabili in regiunile unde acestea nu cresc, numai ca dezvolta alergii la alte seminte, ierburi sau arbori din noua regiune. Intrucat restabilirea intr-o alta regiune nu este o solutie de incredere, specialistii in alergologie nu incurajeaza aceasta abordare.

Exista alte metode pentru evitarea acestor polenuri: sa stam in interior dimineata, de exemplu, in momentele cand nivelul de polen este ridicat. Zilele calduroase, cu vant pot fi suparatoare. Daca pacientii cu alergie la polen trebuie sa lucreze in exterior, pot purta masti faciale destinate special pentru filtrarea polenurilor din aer si impiedicarea lor de a ajunge la nivelul cailor respiratorii. O alta modalitate de abordare a problemei, unele persoane isi iau concediu in perioada in care exista de obicei concentratii ridicate de polen in aer si aleg locatii in care o asemenea expunere ar fi minima. Malul marii, de exemplu, ar putea fi un adapost util pentru multe persoane cu alergie la polen.

Alergenii de mucegaiuri pot fi greu de evitat, dar unii pasi pot fi efectuati pentru a reduce expunerea la ei. In primul rand, pacientul alergic ar trebui sa evite acele locuri mentionate mai sus in care mucegaiurile tind sa fie concentrate. Gazonul ar trebui indepartat si frunzele greblate, dar altcineva decat persoana alergica ar trebui sa faca acest lucru. Daca acest lucru nu poate fi efectuat de altcineva, atunci persoana alergica sa poarte o masca protectoare care sa reduca expunerea si simptomele care ar putea aparea. Vacantele la tara, mai ales in zilele uscate, cu vant sau cand se strange recolta de grau, ar trebui evitate, la fel ca si plimbarile in regiunile cu vegetatie inalta. O cabana de vara, inchisa pe perioada iernii, este probabil plina de mucegai si ar trebui aerisita si curatata inainte ca o persoana alergica la mucegai sa locuiasca in ea. In jurul casei, se poate folosi un dispozitiv care elimina excesul de umiditate din aer pentru uscarea subsolului, dar apa extrasa din aer ar trebui sa fie indepartata frecvent pentru a preveni dezvoltarea mucegaiului in acest aparat.

Persoanele cu alergie la praf ar trebui sa fie atente la praful care exista in dormitoare. Cel mai nociv lucru care ar putea exista in dormitor sunt covoarele de dimensiuni mari, jaluzelele venetiene (orizontale), paturile captusite, anumite perne, sistemele de aerisire cu aer foarte cald sub presiune, cainii, pisicile si dulapurile pline de haine. Foliile parasolare sunt de preferat in locul jaluzelelor venetiene (orizontale) deoarece ele nu acumuleaza praf. Perdelele pot fi folosite daca sunt spalate periodic cu apa fierbinte pentru a distruge particulele de praf (acarienii). Cel mai important, asternutul ar trebui acoperit de o husa cu fermoar, de plastic, rezistenta la praf si aer.

Desi covoarele latoase reprezinta cea mai rea alegere pentru persoanele cu alergie la praf, toate covoarele acumuleaza si fac imposibil controlul prafului. In plus, aspiratoarele pot contribui la cantitatea de praf, cu exceptia situatiei cand acestea sunt echipate cu un filtru special de inalta eficienta pentru particulele din aer. Covoarele de mari dimensiuni ar trebui inlocuite cu covorase lavabile peste parchet, gresie sau linoleum. Covorasele utilizate pe podele de ciment favorizeaza dezvoltarea acarienilor si ar trebui evitata.

Reducerea cantitatii de acarieni din casa ar putea necesita noi tehnici de curatare precum si unele modificari ale mobilei pentru a elimina colectorii de praf. Apa este secretul cel mai frecvent pentru indepartarea prafului. Lucrurile care se pot spala ar trebui spalate cu apa la temperaturi ridicate, mai mari de 130 de grade Fahrenheit. Temperaturile mai joase nu omoara acarienii. Daca temperatura apei trebuie setata la o valoare mai mica, lucrurile pot fi curatate in instalatii comerciale care folosesc temperaturi de spalare inalte. Curatarea cu o carpa umeda sau un mop cu solutie uleioasa ar trebui facuta frecvent.

Cea mai buna optiune pentru o persoana alergica la animale de casa, mai ales la pisici, pentru evitarea reactiilor alergice, consta in gasirea altui domiciliu pentru animal. Cu toate acestea, exista unele sugestii care ajuta la scaderea nivelului de alergeni de pisica din aer: spalarea saptamanala a pisicii si pieptanarea ei cat mai frecventa (ideal, acest lucru ar trebui efectuat de catre o persoana care nu este alergica la animale), indepartarea covoarelor si a mobilelor flexibile si folosirea unui aspirator cu un filtru de inalta eficienta si un curatator al aerului din camera. Purtarea unei masti in timpul manevrelor de curatare a casei si a pisicii si tinerea piscii departe de dormitor sunt alte metode care permit multor persoane sa traiasca fericite alaturi de animalele lor de casa.

Substantele iritante, de exemplu chimicalele, pot agrava simptomele alergiei la particulele din aer si ar trebui evitate in masura posibilului. De exemplu, in timpul perioadelor cu niveluri crescute de polen in aer, persoanele cu alergie la polen ar trebui sa evite expunerile inutile la irtanti de tipul spraiurilor de insecte, fumului de tigara, poluantilor din aer si benzinelor sau vopselurilor.

Filtrele si aparatele de aer conditionat

Daca este posbil, o persoana alergica ar trebui sa foloseasca aparate de aer conditionat in interiorul locuintei sau in masina pentru a preveni intrarea alergenilor de polen sau mucegai. Diferite tipuri de dispozitive de filtrare a aerului din fibra de sticla sau placi incarcate electrostatic pot ajuta la reducerea alergenilor produsi in casa. Acestea pot fi asociate sistemelor de racire si incalzire din casa. In plus, dispozitivele portabile care pot fi folosite individual in camere sunt mai ales utile in reducerea alergenilor de animal.

Un specialist in alergii poate recomanda ce tip de filtre ar trebui folosite de un anumit pacient. Inante de a cumpara un dispozitiv de filtrare, pacientul ar trebui sa inchirieze unul si sa-l foloseasca intr-o camera inchisa (de exemplu in dormitor) timp de una sau doua luni pentru a vedea daca simptomele alergice se amelioreaza. Fluxul de aer ar trebui sa fie suficient pentru a schimba aerul din camera de cinci sau sase ori pe ora; de aceea, marimea si eficienta dispozitivelor de filtrare ar trebui determinate in parte de marimea camerei.

Persoanele cu alergii ar trebui sa fie atente la pretentiile exagerate pentru aparatele care nu pot in realitate sa curete aerul. Dispozitivele de curatare a aerului de mici dimensiuni nu pot indeparta praful sau polenul si nici un dispozitiv de filtrare a aerului nu poate preveni bolile virale sau bacteriene ca influenza, pneumonia sau tuberculoza. Cumparatorii de precipitatoare electrostatice ar trebui sa compare nivelul de ozon produs de masina cu standardele federale. Ozonul poate irita cavitatea nazala si caile respiratorii superioare ale persoanelor alergice, mai ales a celor cu astm si pot creste simptomele alergice. Alte tipuri de filtre de aer, de exemplu filtrele HEPA nu elibereaza ozon in aer. Cu toate acestea, filtrele HEPA necesita o presiune adecvata a aerului pentru a forta aerul sa circule prin ele.

Medicamente

Sus

Pentru persoanele care considera ca nu pot evita adecvat alergenii din aer, simptomele pot fi controlate cu ajutorul medicamentelor. Medicamentele care pot fi prescrise de catre medicul specialist includ antihistaminice si topice nazale pe baza de corticosteroizi-fiecare putand fi folosit separat sau combinate. Exista foarte multe antihistaminice si decongestionante nazale disponibile fara prescriptie medicala.

1. Antihistaminele
Dupa cum spune si numele, un antihistaminic blocheaza efectele histaminei, care este eliberata de mastocite in tesuturile corpului si care contribuie la simptomele alergice. Timp de multi ani, antihistaminele s-au dovedit utile in ameliorarea stranutului si a pruritului de la nivelul cavitatii nazale, faringelui si ochilor, si in reducerea edemului nazal si a rinoreei. Multe persoane care iau antihistaminice prezinta o serie de efecte adverse: somnolenta si pierderea coordonarii si starii de veghe. La copii, asemenea efecte adverse pot fi interpretate ca tulburari de comportament. Cu toate acestea, in timpul ultimilor ani, au devenit disponibile pe baza de prescriptie o serie de antihistaminice care produc mai putine efecte adverse. Aceste antihistaminice nesedative sunt la fel de eficiente ca si alte antihistaminice in prevenirea simptomelor induse de histamina, dar fac acest lucru fara a produce somnolenta. Cu toate acestea, unele din aceste antihistaminice nesedative pot avea efecte adverse serioase, mai ales daca sunt administrate impreuna cu alte medicamente. Pacientul va trebui intotdeauna sa comunice medicului curant medicamentele pe care le mai ia.

2. Topicele nazale steroidiene
Aceste medicamente nu ar trebui confundate cu steroizii anabolizanti, care sunt uneori folositi de atleti pentru cresterea masei musculare si care pot avea efecte adverse destul de grave. Topicele nazale steroidiene sunt medicamente antiinflamatorii care opresc reactiile alergice. Pe langa alte efecte benefice, ele reduc numarul mastocitelor de la nivelul cavitatii nazale, secretiile si edemul nazal. Combinatia dintre antihistaminice si steroizi nazali este o modalitate eficienta de tratare a rinitei alergice, mai ales la persoanele cu rinita alergica severa sau moderata. Desi topicele nazale steroidiene pot avea efecte adverse, sunt sigure daca sunt administrate in dozele recomandate. Unii dintre agentii mai noi sunt chiar mai siguri decat produsele mai vechi.

3. Cromolinul de sodiu
Cromolinul de sodiu pentru rinita alergica este un spray nazal care la anumite persoane ajuta la prevenirea reactiilor nazale inca de la inceput. Daca este administrat ca spray nazal, poate inhiba sigur eliberarea de substante chimice de tipul histaminei de la nivelul mastocitelor. Are putine efecte adverse cand este folosit tintit si chiar ajuta semnificativ unii pacienti cu alergii.

4. Decongestionantele
Uneori prin restabilirea drenajului cailor nazale se pot ameliora simptome de tipul congestiei, secretiilor excesive si disconfortului de la nivelul ariilor sinusale care pot fi produse de alergiile nazale. Aceste sinusuri sunt niste spatii goale pline cu aer localizate la nivelul oaselor craniului care inconjura cavitatea nazala. Medicul ar putea sa recomande folosirea decongestionantelor orale sau nazale pentru reducerea edemului impreuna cu un antihistaminic care controleaza simptomele alergice. Cu toate acestea, sprayurile si picaturile nazale decongestionante eliberate cu sau fara prescriptie medicala nu ar trebui folosite mai mult de cateva zile. Daca se folosesc perioade mai mari, aceste medicamente pot determina o tumefiere mai mare a cailor nazale.

Imunoterapia

Imunoterapia, sau efectuarea unor serii de injectii cu alergeni, este singurul tratament disponibil care are sanse sa reduca simptomele alergice pentru o perioada mai lunga de timp. Pacientii primesc injectii subcutanate (sub tegument) cu concentratii crescute de alergen la care sunt sensibili. Aceste injectii reduc cantitatea de anticorpi IgE de la nivel sanguin si determina organismul sa secrete un anticorp protector denumit IgG. Multi pacienti cu rinita alergica vor prezenta o reducere semnificativa a simptomelor de febra a fanului si in necesarul de medicatie in urmatoarele 12 luni de la inceperea imunoterapiei. Pacientii care beneficiaza de imunoterapie, o mai pot efectua inca timp de trei ani si apoi se va incerca oprirea ei. Desi foarte multi pacienti sunt capabili sa opreasca injectiile cu rezultate bune pe termen lung, unii prezinta agravare dupa intreruperea imunoterapiei. Aceasta tehnica va deveni o metoda de tratament din ce in ce mai eficienta, pe masura ce se vor sintetiza alergeni de mai buna calitate pentru imunoterapie.

Cercetarile in domeniul alergiei

Sus

Institutul National de Alergie si Boli Infectioase (NIAID) dirijeaza si sprijina cercetarile din domeniul alergiei bazate pe intelegerea fenomenului care are loc in organism in timpul reactiei alergice—secventa de evenimente care conduce la raspunsul alergic si factorii care sunt responsabili de bolile alergice. Intelegerea acestora va conduce la descoperirea unor metode mai bune de diagnostic, preventie si tratament a alergiilor.

NIAID sprijina o retea de Centre de Cercetare a Bolilor Alergice si Imunologice si a Astmului de pe teritoriul Statelor Unite. Centrele incurajeaza o coordonare stransa in randul oamenilor de stiinta care studiaza imunologia clinica si de baza, genetica, biochimia, farmacologia si stiintele naturii. Aceasta abordare interdisciplinara ajuta la transferul cat mai rapid al informatiilor cercetate de la cercetatorii de stiinta la medici si pacientii lor cu afectiuni alergice. Educarea pacientilor si a ingrijitorilor din domeniul sanatatii este un instrument important de control al bolilor alergice. Toate aceste centre de cercetare dirijeaza si evalueaza programe educationale bazate pe metode de control al bolilor alergice.

Cercetatorii care participa la Studiul Astmului din cadrul Cooperativei Nationale Inner-City a NIAID examineaza metode de preventie a astmului in randul copiilor minoritari din jurul orasului. Astmul, o cauza majora de morbiditate si spitalizare in randul acestor copii, este produs de un numar de factori posibili, incluzand alergiile la substantele din aer. Desi exista o serie de factori care declanseaza reactii alergice, cercetatorii au demonstrat faptul ca ereditatea are o influenta majora in dezvoltarea reactiilor alergice. De aceea, cercetatorii incearca sa identifice si sa descrie genele care determina susceptibilitatea unei persoane la bolile alergice.

Unele studii au ca scop identificarea unor metode mai bune de diagnostic si tratament al persoanelor cu boli alergice si de a intelege mai bine factorii care regleaza productia de IgE pentru a diminua raspunsurile alergice la pacienti. Diferite centre de cercetare incearca sa identifice modalitati care influenteaza celulele ce participa la reactiile alergice. Deoarece cercetatorii devin din ce in ce mai constienti de rolul factorilor de mediu in declansarea alergiilor, ei incearca sa evalueze modalitatile de control al expunerii la alergeni si substantele poluante pentru prevenirea reactiilor alergice. Aceste studii ofera promisiunea de a imbunatati tratamentul si controlul bolilor alergice si ofera speranta ca intr-o zi vor putea fi prevenite si bolile alergice.

Facilitati de tratament

Sus

Clinici si cabinete medicale

CARDIOTIM CARDIOLOGIE
Specialitati: Cardiologie, Alergologie si imunologie clinica, Cardiologie interventionala
Tel: 0256220660. Adresa: Timisoara, STR. FRANYO ZOLTAN NR. 6
CENTRU MEDICAL DE ALERGOLOGIE SI STOMATOLOGIE
Specialitati: Stomatologie, Alergologie si imunologie clinica
Tel: 0723526889. Adresa: Craiova, Str.Batranilor Nr.4, Bl.21-25,in Apropiere De Gara Craiova, Langa...

Medici

dr IONEL FLORINCESCU-GHEORGHE - CENTRU MEDICAL DE ALERGOLOGIE SI STOMATOLOGIE
Specializari: Stomatologie
Tel: 0723526889. Adresa: Craiova, Str.Batranilor Nr.4, Bl.21-25,in Apropiere De Gara Craiova, Langa...
dr AURA FLORINCESCU-GHEORGHE - CENTRU MEDICAL DE ALERGOLOGIE SI STOMATOLOGIE
Specializari: Alergologie si imunologie clinica
Tel: 0723526889. Adresa: Craiova, Str.Batranilor Nr.4, Bl.21-25,in Apropiere De Gara Craiova, Langa...

Citeste si

Arhiva
  • Ghid rapid pentru ameliorarea alergiilor Ghid rapid pentru ameliorarea alergiilor

    Generalitati Nu lasati alergiile de sezon sa va doboare. Aflati care sunt cele mai bune mijloace prin care le puteati trata. O alergie de sezon este o reactie inflamatorie la un alergen din mediul inconjurator care provoaca stranut, nas infundat si inflamatia...citeste mai mult

  • Prim ajutor in caz de astm bronsic Prim ajutor in caz de astm bronsic

    Generalitati Astmul bronsic este o afectiune cronica ce se caracterizeaza printr-o hiperreactivitate a musculaturiii bronsice care determina un raspuns exagerat bronhospastic la stimuli tolerati de persoanele normale: alergeni, polenuri, aer rece, efort fizic....citeste mai mult

  • Anafilaxia: alergia amenintatoare de viata Anafilaxia: alergia amenintatoare de...

    Generalitati Anafilaxia este o reactie alergica severa care, odata declansata, nu ofera prea mult timp de interventie; din acest motiv orice persoana trebuie sa cunoasca simptomele anafilaxiei. Simptomele apar in primele minute sau chiar in primele secunde dupa...citeste mai mult

Inchide recomandarile
Vezi recomandarile noastre
Clinici, Medici si Servicii specializate
Salveaza articolul pentru mai tarziu
Poti accesa articolul oricand, de pe orice dispozitiv, din contul tau sfatulmedicului.ro sau din aplicatia de mobil SfatulMedicului (iOS, Android)
Sterge articolul
Elimina articolul din lista celor salvate
Clinici recomandate
Medici recomandati
Articolul a fost salvat cu succes.
Articolul a fost sters cu succes.
Articolul este deja salvat.
Ne pare rau dar articolul nu a putut fi salvat.
Felicitari, adresa ta de email a fost inscrisa la newsletterul Sfatulmedicului.ro.
Acest site foloseste cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii aici OK