Fracturile bratului – diafiza humerala

In urma producerii unei fracturi se instaleaza semne generale si locale.
Semnele generale constau in agitatie, anxietate, paloare iar uneori se poate instala starea de soc mai ales in acidentele importante. Afectarea starii generale se produce mai frecvent in fracturile membrului inferior, in fracturile deschise atat la nivelul membrului superior cat si inferior, in politraumatisme cand au loc si alte leziuni viscerale.
Semnele locale ale fracturii pot fi semne de probabilitate si de certitudine.

Semnele de probabilitate sunt:
- durere in punct fix insotita de impotenta functionala. In momentul producerii fracturii pacientul are o durere locala foarte puternica, care ulterior diminueaza, persistand o durere de fond care se graveaza la mobilizarea segmentului fracturat. Datorita durerii pacientul are tendinta de a mentine imobilizat membrul afectat, instalandu-se impotenta functionala
- tumefactia zonei insotita de deformarea regiunii, ulterior echimoza la nivelul fracturii
- deformare locala
- pozitie vicioasa prin deplasarea fragmentelor precum si prin scurtarea segmentului respectiv.

Semnele de certitudine confirma prezenta fracturii. Aceastea sunt:
- mobilitate anormala
- prezenta crepitatie osoase
- intreruperea continuitatii osoase
- intransmisibilitatea miscarilor – imprimarea unei miscari segmentului distal de fractura nu este transmisa la segmentul situat proximal de fractura datorita intreruperii parghiei osoase.
In conditiile unei fracturi incomplete (fisuri) nu sunt prezente semnele de certitudine ale fracturii ci numai semnele de probabilitate.

Examenul clinic si radiografia la nivelul humerusului stabileste diagnosticul de certitudine. De asemenea radiografia la acest nivel poate preciza daca este vorba de o fractura pe os patologic. Deseori, humerusul este sediul metastazelor unor neoplasme viscerale osteofite (cancer de san, cancer de plaman, cancer de rinichi, etc.)

Complicatia imediata este paralizia nervului radial, care este lezat in santul de torsiune al humerusului. Apare asa numita “mana in gat de lebada”. O alta complcatie imediata mai rar intalnita este lezarea vaselor care iriga humerusul.
Complicatia tardiva cea mai frecventa este artroza care se instaleaza progresiv.
Se formeaza calus vicios care este bine tolerat si nu determina tulburari functionale, numai atunci cand exista o unghiulare peste 20-30 grade insotita de decalaj important si o scurtare mai mare de 3 cm.

Tratamentul este in principal conservator. Acesta consta in reducerea deplasarilor sub actiunea greutatii bratului si a manevrelor externe si imobilizarea intr-un aparat gipsat toraco-brahial cu bratul langa corp.
In cazul in care nu se poate realiza reducerea, se poate apela la un aparat gipsat brahio-antebrahial de atarnare care va favoriza reducerea in timp (efect de tractiune continua). Acest aparat este mentinut timp de 2 maxim 3 saptamani si ulterior este schimbat cu un aparat toraco-brahial pentru inca 21 de zile.
In cazul fracturilor care nu pot fi reduse, cu interpozitie, in fracturile transversale, cele pe os patologic se indica tratament chirurgical.

In fracturile oblice se recomanda osteosinteza cu brose sau tije. In fracturile transversale este de preferat sa se efectueze osteosineza cu placa cu compactare.
In cazul paraliziei nervului radial se realizeaza corectarea fracturii iar ulterior fenomenele nervoase retrocedeaza. Daca in 6-8 saptamani nu apar semne de regenerare este indicata neuroliza.
Pseudoartroza se trateaza prin osteosinteza cu placa si dupa tipul pseudoartrozei prin aport de autogrefa spongioasa.