Piperul baltii (polygonum hydropiper)

Planta este caracteristica zonelor temperate din Eurasia, Africa de Nord si America de NOrd. In tara noastra apare ca flora spontana in locuri umede, mlastinoase, pe marginea lacurilor, a locurilor inundabile de la ses pana in zonele subalpine. Piperul baltii creste in tufe, atinge inaltimea maxima de 60 cm, are tulpina dreapta si rosiatica. Frunzele sale sunt lanceolate, au un gust iute pregnant. Florile cresc in inflorescenta asemanatoare spicului de grau si sunt roz  sau albe.
In fitoterapie este utilizata partea aeriana a plantei, ce se recomanda a fi recoltata in lunile iulie- septembrie.
Dintre elementele chimice continute de planta amintim: acizi, tanin, rutina, quercetrina, acizii formic, malic, valeranic, vitamina k, esteri flavonici ai bisulfatului de potasiu, rutozid, hiperozida, cvercitrozida, remnazinsicarina, metropersicarina, oxilometilantrachinone, glicozizi, substante amare.
Principalele calitatii ale acetei plante sunt: diuretic, antiscorbutic, hemostatic in afectiunile hemoroidale, intestinale, uterine, vezicale, hipotensiv, vezicant, util impotriva edemizarii picioarelor.

 

Uz intern:

 

- fibrom uterin, hemoptizii, hemoragii gastrice si intestinale, menometroragia tinerelor fete, metroragii, afectiuni reumatismale si renale  - sub forma de infuzie de planta macinata, tinctura.

 

Uz extern:

 

- edeme, fibrom si alte afectiuni ginecologice, rani sangerande -  sub forma de spalaturi locale cu infuzie de planta maruntita.