Burkitt (limfom al lui)

Tumora ganglionara maligna a copilului. Limfomul lui Burkitt, de tip nehodgkinian, se intalneste aproape exclusiv in Africa tropicala, unde reprezinta cea mai frecventa dintre tumorile copilului. In Europa si in America de Nord, limfomului Burkitt este foarte rar, dar constituie totusi jumatate dintre limfoamele copilului.

Cauze - In Africa, aparitia tumorii este consecinta mai multor infectii succesive ale subiectului, antrenand o stimulare a sistemului sau imunitar si, indeosebi, a limfocitelor B.
Se constata, de exemplu, o infectie cu virusul lui Epstein-Barr, contractat, in general, plecand de la mama, apoi un paludism cu Plasmodium falciparum; in continuare va surveni tumora, atunci accidente genetice antreneaza translocatia (schimbul) cromozomilor 8 si 14.

Simptome - Forma africana ete caracterizata printr-o tumefactie situata, in general, la maxilar; forma din Europa si America de Nord este mai degraba localizata in abdomen sau in amigdale. Evolutia este rapida: cresterea in volum a tumorii, apoi diseminarea in ganglioni si, mai ales, in sistemul nervos central, in maduva osoasa si in sange (leucemie acuta).

Diagnostic si tratament - Doar biopsia tumorii permite identificarea unui limfom al lui Burkitt. In ultimii cincisprezece ani, tratamentele chimioterapice, utilizand un numar crescand de medicamente anticanceroase, permit sa fie vindecate majoritatea formelor localizate si mai mult de jumatate dintre formele intinse. Timp de 5 sau 6 luni, chimioterapia este administrata pe cale venoasa, dar si prin punctie lombara, pentru a preveni sau vindeca atingeri le sistemului nervos; ea este completata cu o radioterapie Acest tratament necesita spitalizari repetate si destul de indelungate. Pacientul este considerat ca vindecat daca nu intervine o resuta in anul care urmeaza celui scurs de la inceperea tratamentului. In caz ca intervine o resuta, este practicata o noua chimioterapie, urmata de o autogrefa de maduva.