Tulburari de somnTulburare bipolaraTulburare ciclotimicaManiiSindrom neuroleptic malignTulburari comportamentale de somn - REMTulburari afective sezoniere
Tulburarea afectiva bipolara este o boala vindecabila?
Buna seara,
Numele meu este Ioana, iar sora mea Laura in varsta de 28 de ani a fost diacnosticata cu tulburare afectiva bipolara, de catre domnul doctor psihiatru Popescu de la Spitalul Alexandru Obregia din Bucuresti. Am mare nevoie de ajutor pentru a putea intelege prin ce trece sora mea si pentru ca mai apoi, eu si intreaga familie s-o putem ajuta sa treaca cu bine peste toate.
As dori sa va povestesc cateva cuvinte despre trecutul familiei noastre si in mod special al surorii mele, doarece am dori sa stim care a putut fii motivul imbolnavirii sale, pentru a stii ce sa facem pe viitor.
Incep prin a va spune ca suntem patru frati, iar tatal nostru, care a decedat in luna noiembrie a anului trecut, a avut mari probleme cu alcoolul, iar toata copilaria noastra a fost grea, plina de scene de violenta verbala si fizica. De aici cu totii putem spune ca am ramas cu o trauma... Sora mea si-a ales mereu gresit partenerii de viata, si de aceea s-a ajuns sa fie batuta si maltratata, fizic si psihic, de doi dintre fostii ei iubiti si din aceste motive a avut 2 tentative de suicid.
Tot ea s-a chinuit mereu sa dea jos kilogramele in plus pe care le-a avut si am ajuns la concluzia ca sub ochii nostrii si fara sa ne dam seama, deoarece este o persoana foarte inchisa in ea, a dezvoltat o obsesie legata de acest lucru... Pentru ca si din acest motiv, spunem noi, a inceput totul... In iarna anului 2008, surorii mele i-au aparut primele simptome ale bolii, atunci am aflat ca ea incerca sa slabeasca luand pastile de slabit ce contineau efedrina... Cand noi am mers cu ea la doctor trecuse deja de etapa maniacala, era in cea de depresie.. Acest lucru a facut ca sora mea sa accepte tratamentul, cei adevarat nu de la inceput, ci usor usor...
A tinut tratament primele luni cu Haloperidol, Romparkin, Anafranil si Orfiril, iar pe parcursul unui an a luat doar Anafranil si Orfiril, cu mers la medic pentru a-i miscora doza... Ea trebuia sa tina tratamentul pana in luna februarie a acestui an, insa din luna decembrie 2009 a refuzat sa-l mai ia... Ne-a spus ca se simte mult prea molesita de la pastile si ca e sigura ca ii va fi bine fara ele... Ne-am gandit, in inconstienta noastra, ca stie ce face si nu am insistat prea mult sa-l reia...
De cateva saptamani insa simptomele au reaparut... I-am gasit din nou pastile de slabit, de aceasta data ce contin amfetamina, am mers la acelasi domn psihiatru, care i-a dat acelasi tratament, mai putin Anafranilul si ne-a sfatuit s-o internam, explicandu-ne ca de aceasta data se afla in etapa maniacala si se va impotrivi tratamentului... Din pacate domnul psihiatru are dreptate... Nu vrea sa renunte nici in ruptul capului la obiceiurile ciudate pe care le-a dobandit, iar daca incercam s-o oprim devi agresiva si ne gandim ca tratamentul il elimina prin vomat, deoarece Haloperidolul spre exemplu nu-si face efectul, tot 3-4 ore doarme pe noapte.
Problema este ca noua ne este destul de greu s-o stim internata sper exemplu intr-un spital precum Spitalul Obregia si am cautat o clinica particulara, unde poate primi mai multa atentie... Insa din cauza formalitatilor va trebui sa mai asteptam cateva zile... Putem avea incredere ca ceea ce promit cei ce detin astfel de clinici este adevarat?
As avea cateva alte intrebari : Ati putea stii care este cauza imbolnavirii? Cum sa procedam pentru a o putea ajuta cat mai bine? Daca tulburarea afectiva bipolara este o boala vindecabila? Episoadele bolii pot reveni? Si daca da, cat de des sau din cauza caror factori?
Va rog din suflet sa nu ignorati mail-ul meu si sa imi raspundeti, avem cu totii mare nevoie de ajutorul dumveavoastra
Cu stima,
Ioana Vitan
Numele meu este Ioana, iar sora mea Laura in varsta de 28 de ani a fost diacnosticata cu tulburare afectiva bipolara, de catre domnul doctor psihiatru Popescu de la Spitalul Alexandru Obregia din Bucuresti. Am mare nevoie de ajutor pentru a putea intelege prin ce trece sora mea si pentru ca mai apoi, eu si intreaga familie s-o putem ajuta sa treaca cu bine peste toate.
As dori sa va povestesc cateva cuvinte despre trecutul familiei noastre si in mod special al surorii mele, doarece am dori sa stim care a putut fii motivul imbolnavirii sale, pentru a stii ce sa facem pe viitor.
Incep prin a va spune ca suntem patru frati, iar tatal nostru, care a decedat in luna noiembrie a anului trecut, a avut mari probleme cu alcoolul, iar toata copilaria noastra a fost grea, plina de scene de violenta verbala si fizica. De aici cu totii putem spune ca am ramas cu o trauma... Sora mea si-a ales mereu gresit partenerii de viata, si de aceea s-a ajuns sa fie batuta si maltratata, fizic si psihic, de doi dintre fostii ei iubiti si din aceste motive a avut 2 tentative de suicid.
Tot ea s-a chinuit mereu sa dea jos kilogramele in plus pe care le-a avut si am ajuns la concluzia ca sub ochii nostrii si fara sa ne dam seama, deoarece este o persoana foarte inchisa in ea, a dezvoltat o obsesie legata de acest lucru... Pentru ca si din acest motiv, spunem noi, a inceput totul... In iarna anului 2008, surorii mele i-au aparut primele simptome ale bolii, atunci am aflat ca ea incerca sa slabeasca luand pastile de slabit ce contineau efedrina... Cand noi am mers cu ea la doctor trecuse deja de etapa maniacala, era in cea de depresie.. Acest lucru a facut ca sora mea sa accepte tratamentul, cei adevarat nu de la inceput, ci usor usor...
A tinut tratament primele luni cu Haloperidol, Romparkin, Anafranil si Orfiril, iar pe parcursul unui an a luat doar Anafranil si Orfiril, cu mers la medic pentru a-i miscora doza... Ea trebuia sa tina tratamentul pana in luna februarie a acestui an, insa din luna decembrie 2009 a refuzat sa-l mai ia... Ne-a spus ca se simte mult prea molesita de la pastile si ca e sigura ca ii va fi bine fara ele... Ne-am gandit, in inconstienta noastra, ca stie ce face si nu am insistat prea mult sa-l reia...
De cateva saptamani insa simptomele au reaparut... I-am gasit din nou pastile de slabit, de aceasta data ce contin amfetamina, am mers la acelasi domn psihiatru, care i-a dat acelasi tratament, mai putin Anafranilul si ne-a sfatuit s-o internam, explicandu-ne ca de aceasta data se afla in etapa maniacala si se va impotrivi tratamentului... Din pacate domnul psihiatru are dreptate... Nu vrea sa renunte nici in ruptul capului la obiceiurile ciudate pe care le-a dobandit, iar daca incercam s-o oprim devi agresiva si ne gandim ca tratamentul il elimina prin vomat, deoarece Haloperidolul spre exemplu nu-si face efectul, tot 3-4 ore doarme pe noapte.
Problema este ca noua ne este destul de greu s-o stim internata sper exemplu intr-un spital precum Spitalul Obregia si am cautat o clinica particulara, unde poate primi mai multa atentie... Insa din cauza formalitatilor va trebui sa mai asteptam cateva zile... Putem avea incredere ca ceea ce promit cei ce detin astfel de clinici este adevarat?
As avea cateva alte intrebari : Ati putea stii care este cauza imbolnavirii? Cum sa procedam pentru a o putea ajuta cat mai bine? Daca tulburarea afectiva bipolara este o boala vindecabila? Episoadele bolii pot reveni? Si daca da, cat de des sau din cauza caror factori?
Va rog din suflet sa nu ignorati mail-ul meu si sa imi raspundeti, avem cu totii mare nevoie de ajutorul dumveavoastra
Cu stima,
Ioana Vitan
Raspunsuri
(20)
Buna ziua!
Tulburarea afectiva bipolara are o etiologie (cauzalitate) complexa. Se regasesc factori somatici (constitutionali, ce tin de echilibrul hormonal si functionarea componentelor sistemului nervos implicate in reglajul starilor afective) care determina in primul rand predispozitia la manifestarea bolii, dar nu neaparat si declansarea ei (acesti factori pot favoriza un teren pe care poate aparea mai usor afectiunea). De asemenea, istoria de viata si mediul familial si socio-profesional au un rol care poate facilita aparitia simptomelor. Nu in ultimul rand un rol il au factorii psihogeni, care tin de felul in care sora dv a putut sa reactioneze si sa faca fata acestui mediu, si dificultatilor pe care le-ati descris.
Tratamentul medicamentos este primul pas necesar, pt a tine simptomele sub control, si a crea o minima sansa de recuperare. Cu atat mai mult cu cat tendintele auto-distructive (ca forma aleasa de a scapa de durerea psihica pe care o simte sora dv, si ca expresie a lipsei de speranta in a putea face fata acesteia), acestea se opun eforturilor celor din jur (asa cum ati putut constata), si gradul de cooperare este deosebit de redus. Din acest motiv simpla dorinta a celorlalti si sfaturile, incurajarile (sau chiar utilizarea fortei) nu sunt suficiente. Cu ajutorul medicatiei, se poate mentine la distanta amenintarea ce vine chiar din interiorul bolnavului, dar suferinta sa nu este diminuata, iar eforturile celor din jur trebuie sa fie constante si consistente. Chiar si asa, perioadele de remisie a bolii sunt, cu timpul, din ce in ce mai scurte.
O sansa de progres si de restabilire a unui echilibru mai bun o constituie adaugarea la tratamentul medicamentos a psihoterapiei, prin care pot fi cunoscute si modificate cauzele care intretin manifestarile afectiunii. Din relatarea dv sumara, poate fi observata o legatura intre felul violent de manifestare al tatalui dv, asa cum il descrieti, si caracterul similar al relatiilor sorei dv cu barbatii din viata sa; tot asa, dependenta de alcool a tatalui poate fi regasita in adictia fata de medicatia de slabit. Probabil ca nu este o coincidenta ca moartea tatalui dv (in noiembrie) a declansat hotararea sorei dv de-a renunta la medicatie (luna urmatoare), si ca eforturile sale auto-distructive s-au intensificat. Sunt doar cateva elemente care – in cadrul unei psihoterapii – pot duce la cunoasterea mecanismelor psihice care intretin boala, si – o data cunoscute – la modificarea acestora.
Deocamdata, sprijinul familiei este cel mai pretios adjuvant terapeutic, si consider ca exista sanse de inlaturare a pericolului actual, si – referitor la posibilitatea de „vindecare” – ca este posibil progresul catre o stare in care sora dv sa poata lupta singura, si sa considere ca merita sa-si mai acorde o sansa, suferinta sa fiind una suportabila, si nu un motiv de renuntare totala.
Tulburarea afectiva bipolara are o etiologie (cauzalitate) complexa. Se regasesc factori somatici (constitutionali, ce tin de echilibrul hormonal si functionarea componentelor sistemului nervos implicate in reglajul starilor afective) care determina in primul rand predispozitia la manifestarea bolii, dar nu neaparat si declansarea ei (acesti factori pot favoriza un teren pe care poate aparea mai usor afectiunea). De asemenea, istoria de viata si mediul familial si socio-profesional au un rol care poate facilita aparitia simptomelor. Nu in ultimul rand un rol il au factorii psihogeni, care tin de felul in care sora dv a putut sa reactioneze si sa faca fata acestui mediu, si dificultatilor pe care le-ati descris.
Tratamentul medicamentos este primul pas necesar, pt a tine simptomele sub control, si a crea o minima sansa de recuperare. Cu atat mai mult cu cat tendintele auto-distructive (ca forma aleasa de a scapa de durerea psihica pe care o simte sora dv, si ca expresie a lipsei de speranta in a putea face fata acesteia), acestea se opun eforturilor celor din jur (asa cum ati putut constata), si gradul de cooperare este deosebit de redus. Din acest motiv simpla dorinta a celorlalti si sfaturile, incurajarile (sau chiar utilizarea fortei) nu sunt suficiente. Cu ajutorul medicatiei, se poate mentine la distanta amenintarea ce vine chiar din interiorul bolnavului, dar suferinta sa nu este diminuata, iar eforturile celor din jur trebuie sa fie constante si consistente. Chiar si asa, perioadele de remisie a bolii sunt, cu timpul, din ce in ce mai scurte.
O sansa de progres si de restabilire a unui echilibru mai bun o constituie adaugarea la tratamentul medicamentos a psihoterapiei, prin care pot fi cunoscute si modificate cauzele care intretin manifestarile afectiunii. Din relatarea dv sumara, poate fi observata o legatura intre felul violent de manifestare al tatalui dv, asa cum il descrieti, si caracterul similar al relatiilor sorei dv cu barbatii din viata sa; tot asa, dependenta de alcool a tatalui poate fi regasita in adictia fata de medicatia de slabit. Probabil ca nu este o coincidenta ca moartea tatalui dv (in noiembrie) a declansat hotararea sorei dv de-a renunta la medicatie (luna urmatoare), si ca eforturile sale auto-distructive s-au intensificat. Sunt doar cateva elemente care – in cadrul unei psihoterapii – pot duce la cunoasterea mecanismelor psihice care intretin boala, si – o data cunoscute – la modificarea acestora.
Deocamdata, sprijinul familiei este cel mai pretios adjuvant terapeutic, si consider ca exista sanse de inlaturare a pericolului actual, si – referitor la posibilitatea de „vindecare” – ca este posibil progresul catre o stare in care sora dv sa poata lupta singura, si sa considere ca merita sa-si mai acorde o sansa, suferinta sa fiind una suportabila, si nu un motiv de renuntare totala.
G
geanina
acum 16 ani
..incercati sa-i redati credinta in Dumnezeu!! Mergeti la un preot cu har si va va sfatui ce sa faceti.
G
geanina
acum 16 ani
Completez raspunsul meu anterior, spunand ca exista o ratiune pentru are venim pe aceasta lume, una care ne este ascunsa majoritatii dintre noi. Cititi Karma pura a lui Serghei Nikolaevici Lazarev si cartile lui Aivanhov, precum si cartile scrise de preotii nostri. Ea trebuie sa stie DE CE a avut aceasta viata si sa inteleaga modul in care trebuie sa traiasca. Raspunsul este complex, trebuie sa o faceti sa citeasca aceste carti, sau sa le cititi pentru ea si sa o ajutati. Perceptia ei asupra lumii trebuie schimbata, doar asa se va echilibra. Nici o pastila nu o va ajuta sa treaca peste asta, iar creierul ii va fi afectat pe masura ce va lua mai multe. II trebuie o schimbare sufleteasca si mentala profunda care sa o ajute sa priveasca altfel viata si ceea ce i se intampla, sau i s-a intamplat! Cei care au probleme de ordin mental au intrerupt legatura cu Dumnezeu, fiti siguri ca restabilind-o ii veti reda sanatatea.
Doamne ajuta!
Doamne ajuta!
S
Sisu Marius
acum 16 ani
buna ziua
ma numesc marius iar sotia mea a fost diagnosticata cu aceeasi tulburare au urmat 2 internari ca de a doua datorita faptului ca nu mai lua medicamentele fara sa stiu.problema e ca ma asteptam la recaderi dar acum cand va scriu este a 3a oara la o distanta de aproape 2 ani de la ultima internare si daca poate cineva sa ma lamureasca daca aceste recaderi vor deveni un stil de viata sau cu timpul boala regreseaza asa cum mia spus un doctor?....
va multumesc
ma numesc marius iar sotia mea a fost diagnosticata cu aceeasi tulburare au urmat 2 internari ca de a doua datorita faptului ca nu mai lua medicamentele fara sa stiu.problema e ca ma asteptam la recaderi dar acum cand va scriu este a 3a oara la o distanta de aproape 2 ani de la ultima internare si daca poate cineva sa ma lamureasca daca aceste recaderi vor deveni un stil de viata sau cu timpul boala regreseaza asa cum mia spus un doctor?....
va multumesc
F
Flori
acum 16 ani
Identic cazul cu al meu,in urma cu 8 ani. Singura isi va da seama ca va trebui sa ia tratamentul. Problema e ca stie ca nu se simte bine cu respectivul tratament. Tot cu acelasi tratament am inceput si eu, dar l-am aruncat. Pe parcursusul celor 8 ani am luat alte tratamente medicamentoase mult mai moderne,dar am schimbat si medicul.Ii trebuie un tratament care sa i se potriveasca manusa, dar nu va mai slabi decit daca vreodata i se va administra Abilify.Eu am luat 30 kg in plus,ca urmare a reactiilor adverse antipsihotice.
E
Erica
acum 16 ani
Si eu am primit acelasi diagnostic cam acum 2 ani. Chestia e ca am inceput cu o depresie severa si am dat apoi in tulburare afectiva bipolara. Am luat tratament, l-am intrerupt. Am luat si pastile de slabit cu sibutramina. Intr-adevar de la ele incepi sa ai niste insomnii groaznice. Acum iau iar ceva din medicamentele prescrise si apoi sa le intrerup. Poate definitiv. Ce-am descoperit in aceasta perioada? Incerc sa sintetizez. Autoeducatia este foarte importanta. Si atunci cand cazi sa fie cineva din familie, prieteni care sa te inteleaga si sa te sprijine. Fiecare cred ca trebuie sa - si gaseasca propria cale. Si sa incerci sa faci ce iti place mai mult macar in mica masura: daca iti place sa studiezi, sa citesti, sa dansezi, sa te plimbi sau sa faci sport. Dar toate cu masura fiindca exista pericolul sa exageram. Daca as crede suta la suta ca am TAB cred ca atunci as innebuni mai rau. O tratez cu indiferenta si atunci cand inceo sa observe cei din jur sau eu ca ceva e in neregula imi iau concediu. Mai e un pericol . Atunci cand se intrerup toate medicamentele apare sevrajul si sunt niste stari foarte urate.
A
Andreea
acum 16 ani
Am citit cu atentie toate postarile si mi s-au parut destul de relevante.Avem parerea unui persoane specializate si pareri ale celor care chiar s-au confruntat cu aceasta boala.eu am fost diagnosticata cu aceasta boala inca din adolescent(cred ca aveam 16 sau 17 ani) acum am 21.explicatia pentru aparitia acestei boli nu mi-a fost data.in mare parte doctorii specialisti care mi-au monitorizat bola au fost rezervati.insa am incercat sa ma informez si cauza am gasit-o in comportamentul violent al tatalui meu,care mi-a facut viata un infern,iar acum imi spune atunci cand apar divergente ca eu nu prea am dreptul sa vorbesc pentru simlul fapt ca sunt nebuna cu acte in regula.in fine...ideea este ca eu am avut cateva recidive pentru ca nimeni nu mi-a spus concret ce sa fac,ce atitudine sa adopt.partea buna este ca am descoperit singura si cu permisiunea voastra as vrea sa va impartasesc si voua acest lucru.in primul rand tratamentul este foarte important(trebuie sa se gaseasca un tratament care sa sse plieze pe organismul persoanei bolnave,eu de exeplu iau seroque XR si lamotrigina),pe langa aceasta persoanei(care prezinta aceasta tulburare afectiva) trebuie sa i se induca ideea ca totul poate fi controlat numai daca ea spera si isi doreste sa isi traiasca o viata normala, e greu da functioneaza.si mai presus de tot trebuie sa gandeasca pozitiv si cei din jur sa o incurajeze.poate ce va spun eu aici va pare nerelevant,dar conteaza foarte mult pentru ca aceasta boala s-a produs la un nivel psihic si poate fi contracarata de acelasi sistem psihic.eu am incercat si mi-a reusit si chiar daca inca iau o medicatie pentru aceasta boala o sa depun tot efortul meu psihic ,fizic,orice ,sa scap de medicatie si sa redevin persoana care eram candva.din punctul meu de vedere nu i se poate recomanda unei persoane care a iesit dintr-o astfel de criza sa citeasca anumite carti(pentru ca ar putea-o induce si mai mult in eroare sau ar pute-o bulversa total.trebuie ca acea peroana sa incerce singura sa isi cunoasca boala...sa se autocunoasca).numai bine
E
Erica
acum 16 ani
Ce nu prea exista la noi, grupurile de ajutor reciproc. Fiindca la noi, ca sa te duci la un psihoterapeut e deja un lux pentru cei cu venit nediu (800,1000 RON sau putin peste).Daca ne gandim ca o sedinta este intre 80 si 100 RON. Cunosc foarte multe persoane active care muncesc dar au TAB. Inafara de un psihiatru la care se merge o data pe luna in cazuri fericite si te consideri norocos ca poti sta 10 minute de vorba. Fiindca acesti medici psihiatri sunt putini. Iar buni si omenosi si mai putini. Si din bun simt te duci si cu o mica atentie.
Asa ca e mai simplu si mult mai ieftin sa te duci la biserica si sa gasesti si un preot cu har si blandete. Dar nici in acest sens nu trebuie exagerat. In toate trebuie sa fie o moderatie.
Asa ca e mai simplu si mult mai ieftin sa te duci la biserica si sa gasesti si un preot cu har si blandete. Dar nici in acest sens nu trebuie exagerat. In toate trebuie sa fie o moderatie.
S
simona
acum 16 ani
ioana,
ma numesc simona si de 18 ani ma lupt cu aceasta boala.
daca doresti eu pot sa ti povestesc despre mine si despre boala,dar,mai ales despre stat,cel care te umileste odata ce devii bolnav psihic.
ma numesc simona si de 18 ani ma lupt cu aceasta boala.
daca doresti eu pot sa ti povestesc despre mine si despre boala,dar,mai ales despre stat,cel care te umileste odata ce devii bolnav psihic.
L
lale
acum 15 ani
Recent am aflat ca sufera de Tab,un fost coleg de facultate! Foarte rau imi pare pentru el...avea o situatie grea acasa,insa acum cand a inceput sa_si castige bucata de paine,ceva l_a distrus...Era procuror stagiar la Parchetul de pe langa judecatoria Suceava,insa dupa nici 6 luni,a clacat ...a aparut boala si este internat la Spitalul Socola din Iasi!Mare pacat! Mi_e foarte mila de el!Nu stiu cum se declanseaza boala asta.Pacat,nu l_a ajutat nimeni,a invata enorm de mult,insa nu stiu daca va mai reveni la functia pentru care a muncit enorm! ESTE SUSPENDAT DIN FUNCTIE!MARE PACAT! PROCURORII IERARHICI L_AU DISTRUS!DE CE AU LOC DOAR CEI CU BANI??
Raspunde la intrebare
Scrie raspunsul, apoi te autentifici rapid (sau iti faci cont) ca sa-l publici — textul nu se pierde.
Programează-te rapid la medicii recomandați de SfatulMedicului.ro prin serviciul de programări Clickmed
Găsești peste 7500 de medici cu program disponibil
Alege medicul potrivit pentru: Neurologie , Neurologie pediatrica , Neurochirurgie .
Dr. Stiucan Daniela Ioana
Hyperclinica Medlife Floreasca Agora - Bucuresti
Dr. Lupescu Tudor Dimitrie
Memormed - Cotroceni - Bucuresti
Dr. Casaru Bogdan
CorePrime Clinic - Bucuresti
Dr. Geana Ileana
Policlinica Medinst - Bucuresti
Man Simona
Centrokinetic - Militari - Bucuresti
Dr. Nicolau Alina Daniela
Centrul Medical Epi TSA - Bucuresti
Raspunsurile oferite prin intermediul site-ului sunt de natura educationala si informativa si nu pot fi considerate, in nici o situatie,
ca fiind asimilate unor consultatii sau analize medicale de specialitate.
Datorita insusi modului in care functioneaza comunicatiile intermediate de internet, o consultatie medicala amanuntita nu este posibila, prin urmare,
informatia medicala prezentata de site-ul nostru nu trebuie folosita ca alternativa a consultului medical realizat in persoana de un medic specialist.
SfatulMedicului.ro, precum si toti colaboratorii ale caror sfaturi sunt recepţionate prin sfatulmedicului.ro, nu pot fi considerati raspunzatori pentru nici un prejudiciu/pierdere de orice fel.
Pentru a putea utiliza site-ul SfatulMedicului.ro trebuie sa fiti de acord cu Termenii si conditiile.
Logheaza-te sau inregistreaza-te ca sa comunici cu medicii si pacientii din comunitate.
Ai si tu o intrebare?
Comunitatea Sfatul Medicului e pregatita sa raspunda, gratuit.
Urmareste Sfatul Medicului
Aboneaza-te la Newsletter