Luni intregi de tristete

Draga mea,vreau sa-ti spun ca am trecut si eu prin momente de depresie,atac de panica,caderi de calciu,spasmofilie,stari care apareau ori de cate ori eram deprimata sau eram in sesiune si iti pot spune ca cel mai simplu ajutor ,in afara binenteles de sfatul medicului,este ajutorul prietenilor si dorinta ta de a iesi din aceasta stare,cea mai mare contributie in a fi cea care ai fost o ai in primul rand tu.
Totul tine de mentalitate ,iesi din casa,fa plimbari,gimnastica cauta medii si compania unor persone vesele si nu te inchide in casa.
Este un sfat care ti-l dau din suflet ,lumea nu se sfarseste la un singur barbat care a trecut prin viata ta,esti tanara si ai viata inainte.
Cu respect si cu speranta ca intr-adevar iti vei da seama ce valori se gasesc in tine iti doresc sanatate si sa fi fericita!

Motto:Munceste ca si cum nu ai avea nevoie de bani. Iubeste ca si cand nimeni nu te-a facut sa suferi.
Danseaza ca si cand nimeni nu te vede.
Canta de parca nu te-ar auzi nimeni.
Traieste ca si cand ar fi ultima zi pe pamant.
Cand iti vine sa plangi, adu-ti aminte de clipele in care zambeai,
Cand simti ca viata nu are nici un rost gandeste-te la cei ce mai au doar o zi de trait, Cand simti ca vrei sa mori gandeste-te ca altii ar da orice sa traiasca....
Iubeste-ti viata si mai ales prietenii...
E cel mai de pret lucru.

Nu sunt psiholog ci doar mama,dar cred ca parintii tai nu au incredere in capacitatea ta de a rezolva problemele. Nu cred ca-ti vor raul, nu pot sa stiu care au fost cauzele care ti-au declansat toata aceasta avalansa de probleme, probabil ca ei gasesc o motivatie pt. comportamentul lor. Poate ca nu au nici pregatirea, nici intelegerea, nici delicatetea,nici rabdarea de a se comporta intr-un mod diferit cu tine, in aceasta situatie. Daca simti ca te afli intr-un cerc vicios,pe care nu stii cum sa-l rupi, in clipele tale de liniste ,inceraca sa analizezi tot ce s-a intamplat si pune-te pe tine pe primul plan si anume : nu te mai inversuna atat ca-ti faci rau, fa-ti un plan pt. viitor pe care sa-l urmezi cu pasi mici. Asteapta doar cateva luni , reia-ti studiile,in felul acesta vei fi mai independenta, etc. In concluzie..........atata timp cat poti analiza ce a fost, ce este ,ce vrei sa fie, cred ca esti pe drumul bun doar ca, trebuie sa lupti mai intai cu tine, cu inertia in care ai intrat. Nu stiu cat ti-am fost de ajutor dar ,sper sa-ti rezolvi toate problemele.......Numai bine !

trebuie sa analizezi bine lucrurile,e posibil ca si fostul tau prieten sa fi contribuit la starea ta de acum plus ca probabil ai avut un esec la facultate de ai renuntat dintr-o data.iti va fi greu sa pui iar lucrurile in miscare dar nu imposibil trebuie doar sa vrei.oricum iti spun ca nimic nu va mai fi ca inainte asa ca fi constienta ca poti face ca totul sa fie bine intr-o zi dar niciodata o zi nu va semana cu alta. bafta si ar trebui sa discuti cu un psiholog-trebuiesc mai multe detalii pentru a primi un sfat mai exact . bafta

buna cred ca ar trebui sa incerci si un tratament naturist pentru depresie.am o prietena care a trecut printr-o experienta asemanatoare si cu un tratament naturist a reusit sa iasa din depresie si sa analizeze cu mai mult calm si sa ia o decizie corecta in situatia ei.daca te intereseaza te rog sa ma suni la nr, 0765251439

Deocamdata problemele tale...nu sunt probleme! Te inteleg, stiu cum e, insa citeste cateva exemple din viata mea si ai sa-ti dai seama ca viata poate fi mult mai neagra decat o vezi tu acum!
M-am casatorit la varsta de 18 ani, cand inca eram in liceu! M-am casatorit in procuratura deoarece am fost violata si am fost obligata de cei din jur sa-l iau de barbat pe cel care ma batjocurise si ma lasase pe un camp. Am trait alaturi de acesta timp de 6 ani. Timp de 6 ani am fost violata non stop. Am dat nastere la doua fetite minunate. La varsta de 22 de ani, am primit o lovitura in cap cu o sticla de la el si am stat in coma profunda 3 saptamani. Apoi dupa ceva timp am fost diagnosticata cu cancer la san, care ulterior s-a dovedit ca nu era ceea ce se credea. La varsta de 25 de ani am hotarat sa divortez (de fapt sa fug). Mi-am parasit familia, inclusiv fetitele si timp de 6 luni nu le-am vazut. Simteam ca mi se scurge viata din mine de dorul lor. Le-am castigat foarte greu prin divort deoarece el era foarte bogat, insa le-am castigat. Viata mi-a scos in cale un om minunat care a avut grija de mine si care de 12 ani este sotul meu si care m-a ajutat sa imi cresc fetele...am uitat sa-ti spun ca intrasem intr-o depresie groaznica in momentele cand nu mi-am vazut fetele si imi inecam amarul in bautura si totusi eram destul de tanara. Acum 12 ani am dat nastere la cea de-a treia fetita cu actualul meu sot. La varsta de 7 ani am gasit-o in coma in pat. Am fost la toti medicii si fiecare i-au pus cate un diagnostic dintre care leucemia, spasmofilia si epilepsia.....a luat tot felul de medicamente de la care i-a cazut parul, i-a afectat memoria.....si multe reactii. Ia medicamente si la ora actuala, insa este bine bine. Fetele mele sunt viata si sufletul meu....cea mare are 19 ani, cealalta 17 si mezina 12. STII CE M-A AJUTAT SA TREC PESTE TOATE ACESTEA? VESELIA MEA!!! Indiferent prin cate necazuri am trecut eu nu am renuntat sa rad si sa glumesc. Cant de una singura cand fac curat, dansez cand aud o melodie frumoasa, ma bucur de fiecare zi pt. ca vreau sa traiesc! Cand intri in astfel de stari imbatranesti foarte repede si ajungi sa indepartezi de langa tine pe cei care te iubesc cu adevarat! Te pup, sper sa intelegi ce am scris....este o scurta prezentare a problemelor care probabil pe alte femei le-ar fi dus la exasperare....sunt multe lucruri pe care ti le pot povesti din viata mea, insa sper sa tragi o concluzie numai din micuta mea povestire! Capul sus, mergi mai departe si ingrijeste-te si lasa-i pe ceilalti sa te ajute! Sunt alte femei care isi doresc ajutor dar nu au de unde sa-l primeasca!!!

Dana, te admir...D-zeu te-a calauzit pe drumul cel bun...rugati-va fratilor, nu-i un lucru atat de greu...la cei 30 de ani ai mei nu am avut incercari grele de la viata, dar, cand nu gaseam nicio iesire intr-o anume problema ceream sfatul divinitatii. Pana acum m-a ajutat enorm. Tuturor numai bine!

Nu-ti condamna parintii, caci ei sufera mai mult decat tine vazand ca sunt neputinciosi in a te ajuta. Ei vor doar sa te ocroteasca tinandu-te langa ei, altceva nu pot face. Sigur le pare rau ca te-au lasat sa pleci de langa ei si sa dai singura de greu pe unde ai fost.
Incearca sa vezi avantajele situatiei de acum. Bucura-te acum de ocrotirea pe care ti-o ofera parintii. Cati copii au parte de asa parinti grijulii? Nu cauta raul si dezavantajele unei situatii, ci cauta avantajele, chiar daca sunt de scurta durata.
Desigur iti faci griji pentru viitorul tau, dar esti inca atat de tanara. Altii la varsta ta nici nu au intrat la facultate. Altii nici nu au bani de asa ceva, nici parintii nu le dau bani.
Mai degraba sa te vezi pe tine ca o rasfatata (desi presupun ca nu esti) decat sa te consideri o victima. Iti va face mult mai bine sa te vezi pe tine datoare parintilor, decat ei datori tie sa-ti dea drumu sa pleci la facultate din nou. Presupun ca pe banii lor pleci inapoi.
Cauta-ti un loc de munca cat de neinsemnat, ceva temporar pe cateva luni, pana reiei cursurile.
Aminteste-ti sau invata sa faci lucruri mici placute, cum ar fi sa impletesti sau sa crosetezi, sa faci lucruri de mana, un goblen. Daca nu stii sa faci din astea, acum ai ocazia sa inveti. E neinchipuit de linistitor, te asigur. Eu mi-as dori sa am timp de asa placeri simple si nu am.
Aminteste-ti sa intri in prima biserica care iti iese in cale.
Eu am fost in depresie acuta ani de zile, nu luni. Am avut o predilectie de mica pentru asa ceva, dar la un moment dat in viata, in jur de 30 ani, totul parea sa se prabuseasca in jurul meu. Nimic nu mai era bun si am procedat la fel, am indepartat pe toti din jurul meu si am incercat sa fac schimbar majore. A fost din rau in mai rau desigur. Am incercat nu metodele clasice - carti, muzica, plimbari, excursii - nimic nu era bun decat pe o scurta durata. La un moment dat, nu mai stiu cum, am ajuns la rugaciune. Iti spun din suflet: doar rugaciunea m-a tinut in viata si m-a adus inapoi. Rugaciunea a indepartat de la mine tot raul si m-a adus la echilibru. Cum ma indepartez de ea, cum vin iar toate relele pe capul meu. Nu uita.

Toate sfaturile pe care le-ai primit sunt de urmat.In plus vreau sa-ti spun doar atat:
1.fati un plan zilnic, cu ore fixe de plimbare in aer liber si citit o carte ( eventual recitit una care ti-a placut). Nu lasa ziua sa treaca la voia intamplarii
2.Prietenul tau daca tine cu adevarat la tine , te va astepta pana iti vei relua scoala si atunci parintii vor avea probabil incredere in tine si se vor convinge ca nu el a fost motivul depresiei tale
3 Incearca sa vezi cate lucruri pozitive sunt in viata ta, adica
- ti-ai revenit din psihoza
- parintii tai sunt sanatosi si te pot intretine
- ai posibilitatea sa urmezi o scoala
- poti citi, te poti plimba, poti urmati rmisiuni la TV ( DISCOVERY, ngeo, etc), internet
Profita de timpul asta liber si foloseste-l cu multa bucurie, cine stie daca te mai intalnesti cu el in viata.
Roagat-te ca bunul Dumnezeu sa-ti arate calea si fi sigura ca totul se va rezolva in final, cu multa rabdare.
Capul sus !

TankGirl, dupa 3 ani de facultate mi-am inghetat si eu studiile pentru ca treceam printr-un impas sufletesc atat de mare incat parca totul trecea pe langa mine si nu mai reuseam sa acumulez informatii si pe de alta parte copiatul mi s-a parut o idee p****** pentru ca eram constient ca daca as fi continuat asa si as fi reusit, as fi avut o diploma pe care ori n-as fi meritat-o, ori n-as fi reusit sa-mi sustin cunostintele la examenul de licenta. Chiar si asta s-a adaugat depresiei de atunci. Dar stii ceva? Nu vechiul anturaj mi-a schimbat starea in bine, ci unul complet nou.

Nu spun ca nu m-am gandit la trecut si n-am mai suferit, dar mi-a fost mult mai usor sa-mi vad linistit de viata dupa ce am castigat noi perspective. Important este sa iti spui in permanenta ca vrei sa revii la o viata normala si sa ramai deschisa noului. Poate o sa pierzi niste vreme cautand noul acela care sa ti se potriveasca, dar partea frumoasa a cautarii este aceea ca pana cand gasesti ceea ce vrei te mentii ocupata.

Intr-adevar, poti gasi alinare in rugaciune, dar trebuie sa stii si cum sa te rogi si sa nu te astepti peste noapte la rezultate, ca nu asa functioneaza lucrurile. Zambeste in sufletul tau si spune-ti des ca va fi bine, pentru ca asa va fi. Nu cauta sa te refugiezi acolo unde stii ca ti-a fost bine, pentru ca niciun mediu nu este perfect, iar pe cei pe care ii cunosti ii stii suficient de bine incat sa le stii chiar si "chestiile" iritante. Cauta-ti activitati noi care sa-ti faca placere - chiar si putina pentru inceput.

Despre parinti nu-ti pot spune decat un lucru. Nu ajuta deloc sa fi contra lor. Ca se pricep sau nu sa te ajute... e irelevant. Incearca sa-i implici cum poti in recuperarea ta. Asa se vor simti utili si te vei simti si tu bine ca ai un sprijin. Iar pentru ca treci printr-o perioada in care trebuie sa gasesti solutii, profita de ocazie si experimenteaza lucruri noi, pe care cu alte ocazii nu vei mai avea timp sa le incerci. :)

Iata cateva idei pentru o saptamana intreaga (dupa vremea de afara):
1. Cumpara niste creta colorata, mergi intr-un parc si da-le copiilor, sa deseneze pe asfalt, iar daca vezi ca se simt bine copiii... deseneaza si tu sub pretextul ca ii ajuti. :) Copiii sunt o sursa excelenta de buna dispozitie.
2. Cumpara-ti un abonament de o zi si cuteriera tot orasul cu transportul in comun, sa vezi cum mai arata lumea si cum se confrunta si ei cu necazuri si cu bucurii. Poate vei gasi si inspiratie pentru tine. :)
3. Mergi la sala de lectura a unei biblioteci. Acolo vei fi garantat lasata in pace, sa citesti orice iti trece prin cap, sau chiar sa iti petreci timpul in liniste frunzarind ceva interesant.
4. Daca ai o bicicleta sau ai de la cine sa imprumuti una, stabileste-ti un itinerar prin care sa vizitezi cele mai frumoase zone din orasul tau. Acorda-ti timp sa studiezi oamenii. Vei observa ca vei gasi si oameni care arata mai rau decat tine, dar de-aia tot isi vad de treaba sau chiar se simt bine. Iar printre observatii... aerul curat si miscarea te vor ajuta sa te pui putin pe picioare. Chiar daca vei obosi, dupa ce ajungi acasa nu uita sa zambesti si sa-i multumesti lui Dumnezeu ca ti-a dat o zi cel putin interesanta. Iar dupa un dus bun o sa poti dormi destul de bine.
5. In timpul saptamanii s-ar putea sa fie mai bine sa mergi intr-o biserica, fiind mai putina lume. Aseaza-te undeva pe o bancuta si limpezeste-ti gandurile. Stai cel putin o ora, iar daca te intreaba cineva ce-i cu tine, spui ca ai niste probleme mari si ai nevoie de reculegere. Ce faci in timpul asta... ramane la latitudinea ta, dar daca tot esti acolo merita sa te rogi lui Dumnezeu sa te ajute sa treci peste impas. Nu ai nevoie de o rugaminte speciala, ci de niste cuvinte spuse din suflet. Si ca sa faci cate o fapta buna si pentru altcineva, nu numai pentru tine, poti lua doua lumanari, sa aprinzi cate una pentru cei vii si una pentru cei morti. Te va ajuta si asta sa te simti mai bine, cu atat mai mult cu cat vei avea sentimentul ca ai puterea sa oferi un gand bun celor pentru care aprinzi lumina. Dupa ce iesi de la biserica te poti aseza pe o bancuta in apropiere, sa te bucuri de razele soarelui - ca va veni si el, cu tot cu putina caldura. Chiar si cateva minute iti vor prinde bine sa faci tranzitia de la mediul din biserica la cel de afara. Dupa asta poti face o plimbare pe jos pana acasa.
6. Fa-le bucurii altora. Ia-i mamei tale niste floricele vesele si multumeste-i ca iti trece cu vederea diverse "bube". Ia-i tatalui tau o felicitare traznita sau altceva care stii sigur ca o sa-i placa. In ziua asta uita de defecte si divergente. Oricum toti avem, asa ca incapataneaza-te sa vezi doar binele pentru o zi, iar bucuria lor va deveni molipsitoare.
7. Cauta pacea si solutiile de moment. Chiar daca ceea ce vrei ACUM nu-i fix acelasi lucru pe care il doresc parintii tai pentru tine, gasiti lucrurile comune pe care le puteti face impreuna ca sa va simtiti toti bine si care te ajuta sa-ti depasesti starea din prezent. Asa veti prinde cu totii curaj si veti deveni optimisti si cu atat mai mult parintii tai vor reusi sa te priveasca cu mai multa incredere, stiind ca te lupti pentru tine. Nu stabili teluri mari si nu privi departe in viitor, ca solutiile de acum oricum nu se potrivesc si peste 1 an sau doi - vorba aia cu socoteala din targ si cea de acasa. Fii practica si foloseste orice chichita de moment sa-ti intre in planul tau de a reveni pe drumul pe care vrei. Chiar daca solutiile de moment nu-l includ pe prietenul tau, sa nu-ti para rau. Pana una-alta esti intr-o stare din care evaluezi putin mai ciudat lucrurile, asa ca foloseste-ti mai putin timpul sa identifici problemele din trecut si canalizeaza-ti energia spre lucrurile pozitive de moment care te vor aduce la echilibrul pe care il doresti. Dupa asta vei putea trage singura concluzii, cand vei avea starea necesara.

In situatia asta, asa cum e, mai ai un avantaj. Ai ocazia sa vezi daca cel pe care il doresti langa tine isi doreste si el cu adevarat sa fie langa tine. Cel mai important lucru in momentul asta este sa te reabilitezi TU, deci incearca sa-ti acorzi timpul maxim, pentru ca dupa ce iti revii vei putea face orice. Iar daca la acel moment prietenul tau isi va dori in continuare sa fie cu tine, veti gasi singuri solutiile, ca niste adulti - chiar daca nu suficient de experimentati in ale vietii. Daca prietenul tau nu va avea rabdare sa iti revii, cel putin vei sti ca nu te poti baza pe el in momentele grele - si toti avem asa ceva. Putem sa ne suparam si sa ne cramponam de multe. Eu am iubit pe cineva si am suferit mai bine de 3 ani din cauza asta, pentru ca n-a fost o dragoste impartasita. Am trecut cu bine si peste etapa aceea, chiar daca si astazi mai am sentimente pentru persoana aceea. Eu unul ii multumes lui Dumnezeu ca mi-a dat atata dragoste sa iubesc atat de mult si atata putere sa rezist la suferinta prin care am trecut. Ai incredere ca va fi bine si tine-l pe Dumnezeu aproape, chiar si in cel mai stangaci mod, ca daca ceri ajutor sincer, din suflet, il vei primi. Dar orice ai face, nu iti stabili niste teluri pe care sa le consideri obligatorii de atins. Singurul lucru care sa fie important pentru tine este sa faci in permanenta cate un pas inainte, indiferent cat de mic. Restul va veni de la sine, dar nu spun asta ca sa te culci pe-o ureche si sa astepti sa se intample una-alta, ci pur si simplu sa faci tu ce ai de facut si sa lasi viata sa te surprinda. :)

Iti doresc mult succes! Doamne ajuta!

Salut TankGirl
Ma numesc Laurentiu si am 30 de ani. In urmatoarele randuri am sa incerc sa iti explic cam ce este depresia si ce ar trebui facut in linii mari.
Primul lucru pe care trebuie sa il intelegi este: Ce este depresia. Cateva detalii descrise in cuvinte usor de inteles le gasesti la aceasta adresa cu www. in fata: topsanatate.ro/articol/ce-este-depresia-19676.html
Starile pe care le-ai descris in postul tau si durata acestora indica faptul ca suferi de depresie majora. In acest caz primul si cel mai important lucru pe care trebuie sa-l faci e ca cauti ajutor profesional, o vizita la un (o) psihoterapeut(a). O sedinta nu e asa de scumpa ( 80-100 de lei depinde de medic dar in astfel de situatii banii nu ar trebui sa conteze). Daca parintii tai te iubesc asa de mult cum ai descris tu ar trebui sa te sustina aici. Stiu ca nu ai energie si “pentru asta” dar e urmatorul principal pas pe care trebuie sa-l faci. Eu insumi am suferit de depresie mai mult de 15 ani si vorbesc din experienta. Depresia nu poti sa o elimini de una singura fiindca este o boala epuizanta, iti ia aproape toata energia si energia care iti ramane nu e suficienta ca sa te poti adresa problemei. Care e cauza biologica a depresiei ? In creier exista o substanta chimica numita seratonium care trebuie sa aiba un anumit nivel. Daca nivelul seratoniumului e mai scazut rezulta sentimente de tristete, energie scazuta, etc sau poti sa te imbolnavesti de depresie daca persista o perioada mai prelungita. Daca acesta are un nivel mai ridicat poti sa spui ca esti o persoana fericita. In cazul acesta trebuie sa gasim o metoda sa il aducem inapoi in limitele normale. Pentru asta sunt 2 metode cunoscute si usor accesibile: sau prin sedinte regulate de psihoterapie (saptamanale de regula) sau prin tratament medicamentos recomandat si eliberat la prescriptie de psihoterapeut, sau ambele in acelasi timp. (chiar si eu barbat fiind si orgolios de felul meu am fost la medic si nu regret nici o clipa decizia luata :p) In caz ca una dintre metode nu da roade sa o ai pe cealalta la dispozitie. Iesitul afara sau implicarea voluntara in diverse activitati nu fac altceva decat sa amane simtomele ca ulterior sa revina in valuri tot mai intense. Ce vreau eu sa subliniez aici este ca depresia este o boala care poate fi tratata in proportie de 80%. Chiar si cele mai severe depresii au un leac, atata timp cat esti dispusa sa il cauti. De ce sa suferi cand o poti indeparta ca pe o banala raceala ? Stiu ca e simplu sa vorbesc dar vizita la pihoterapeut(a) e urmatorul pas. E ca si cand a-i merge la doctor sa iti verifice temperatura cu termometrul sau sa iti asculte bataile inimioarei cu stetoscopul. Singura diferenta e ca in loc de instrumente medicale, medicul va folosi vorbele sa afle care este radacina problemei tale si sa gaseasca leacul optim pentru ea.
In postul meu am evitat sa ma leg de relatia ta cu parintii tai deoarece am prea putine detalii ca sa imi formez o impresie, dar las asta in seama medicului care cu siguranta ca e mai priceput decat mine. Relatia fiu/fiica – parinte este ce-a mai importanta si trebuie sa ii acorzi atentia maxima.
Astept in continuare posturile tale cu privire la evolutia ta in acest sens si te rog din suflet sa faci ceea ce am incercat sa iti spun mai sus, fiindca te inteleg perfect prin ce treci si ce efecte poate avea depresia daca nu e tratata cum trebuie.

@Dana
Imi pare nespus de rau ca ai trecut prin asa ceva (stiu ca nu inseamna mult pt tine parerea unuia de pe net) dar felul in care ai pus problema in acest topic nu e altceva decat inutila terapie de soc pentru TankGirl. Doua persoane pot trece prin experiente identice si sa le perceapa diferit. Tu ai o rezistenta mai ridicata la astfel de probleme. Un(o) alt(a) baiat/fata poate sa mearga direct in spitalul de boli mentale in urma unor astfel de evenimente si chiar ma bucur poentru tine ca le-ai facut fata cu succes. Din acest motiv i-am lui sugerat lui TankGirl sa mearga la psihoterapeut decat sa caute ajutor pe diverse forumuri unde lumea isi da cu parerea fara sa treaca macar o data prin depresie ca sa stie macar ce vorbesc sau cum sa i se adreseze.

Va doresc o zi placuta tuturor

Inteleg ce spui Dana.. Acum depide de TankGirl daca e dispusa sa faca acest pas. Parerea mea e ca acest prim pas e cel mai greu de facut, dar odata facut va pasi tot mai usor apoi va zburda din nou.

Buna,va multumesc tuturor pentru sfaturile si ideile pe care le-ati impartasit cu mine,nu imi imaginam ca o sa gasesc in aceasta comunitate atatea persoane dornice sa ma ajute,ma bucur enorm de mult si vreau sa precizez ca mi-ati dat boost si dupa ce am citit comentariile voastre am inceput sa privesc dintr-o alta perspectiva totul.Sunt destul de disperata,pentru ca in perioada asta percep viata ca un vis urat si de multe ori ma trezesc dimineata cu ganduri negre desi niciodata nu mi-as pune capat zilelor dar trebuie sa recunosc ca am avut si idei dinastea.Este foarte ciudat tot ce se intampla in jurul meu,toata viata mi s-a schimbat si desi eram o fire mereu optimista,prietenoasa,zambitoare din luna august m-am transformat intr-o persoana pe care nu o mai recunosc.A fost un shock pentru mine psihoza care a debutat din senin intr-o perioada destul de frumoasa din viata mea desi m-am macinat pentru unele lucruri cu prietenul meu nu ma gandeam ca o sa ajung sa clachez asa ca mai apoi sa nu mai fiu in stare sa iau deciziile corecte pentru mine si totul sa se destrame in jurul meu,aici ma refer la cearta cu prietenul meu,despartirea,mutatul intr-un alt loc,internarea in spital,inghetarea anului,venirea la parinti si asa mai departe.Dupa ce am iesit din aceasta psihoza am analizat tot ce mi s-a intamplat in toata perioada asta si mi-a fost ciuda pe mine pentru unele decizii dar la momentul respectiv le-am crezut bune,iar in efortul disperat de a reface unele lucruri m-am izbit de alte probleme si de aici am inceput sa ma adancesc si mai mult in tristete.Ma doare foarte tare ca lucrurile nu mai pot fi asa cum erau,parintii sunt impotriva impacarii cu prietenul meu crezand ca nui potrivit pentru mine si ca nu m-a sprijinit cand am avut nevoie,o parte din prieteni la fel,eu il iubesc mult si stiu ca daca l-as avea alaturi mi-ar fi foarte bine dar situatia e foarte complicata pentru ca risc o cearta grava cu parintii ,el acum vorbeste si se comporta frumos si spune ca nu vrea sa ma piarda dar ma tem ca in toata perioada asta pana eu ma pun pe picioare si cum o sa fim la distanta el sa isi gaseasca pe altcineva si sa il pierd pentru totdeuna,mi-ar placea sa cred ca va avea rabdare si imi va demonstra acum ,daca nu a facut-o inainte,ca ma iubeste cu adevarat.
Pe de alta parte,eram o persoana care se hranea sanatos ,facea sport zilnic si ma ingrijeam de toate aceste lucruri constant ,dar de cand cu problemele astea nu mai am energie nici sa ma ridic din pat,am inceput sa imi inec amarul in tot felu de dulciuri si feluri de mancare care inainte nu le suportam,am luat in greutate mult,nu mai am pofta de sport,de iesit,de absolut nimic si parca nici energia necesara s-o mai iau de la capat cu toate astea,ma mobilizez foarte greu sa fac ceva,am devenit foarte sedentara,lucru care nu ma gandeam niciodata ca o sa ajung sa il fac.Pur si simplu ma simt blocata intr-un cerc vicios din care nu mai pot sa scap,mi-e ciuda pe mine ca mi-am permis sa decad atat,mi-e greu cand ma gandesc la efortul pe care trebuie sa-l depun ca sa imi revin,sunt epuizata complet.O sa incerc sa va ascult sfaturile si avand in vedere ca ma aflu intr-un oras frumos,si anume Salzburg,o sa incerc de maine sa fac cate putin sa ma redresez.si sa ma fortez pana cand o sa ies din cercul asta vicios.Ar mai fi o problema si anume ca sunt aici la parinti si nu prea am prieteni si in majoritatea timpului sunt singura si de multe ori intru in stari de plans si tristete profunda incat raman blocata asupra televizorului sau calculatorului.In lunile care urmeaza o sa ma duc in tara sa imi reiau o parte din activitati si sper sa fie bine.Va multumesc inca o data pentru sprijinul acordat si sper sa mai putem comunica,mi-ati generat o speranta in adancul sufletului.

:) TankGirl, uite 3 motive sa-ti dai seama ca poti avea incredere in tine si in reusita.

1. Ai puterea sa te deschizi si sa ceri ajutor.
2. Iti doresti binele si lupti pentru el, chiar si asa neputincioasa cum te simti acum.
3. Ai capacitatea sa discerni si sa folosesti niste sfaturi pentru binele tau si chiar daca mai dai gres, oricum nu renunti sa iti indrepti situatia.

Si uite cateva motive pentru care te poti simti bine si in continuare:
1. Pe langa tine, si cei din anturajul tau iti doresc binele.
2. Nici vorba sa fii singura cu problemele tale, ci iti sar in ajutor chiar si niste oameni complet necunoscuti.
3. Acum suferi, dar altii care au trecut la randul lor prin diverse "grozavii" si-au facut timp sa iti acorde niste sfaturi pentru ca intr-un fel suntem cu totii colegi de suferinta si stim ca impreuna suntem mai puternici.

:) Chiar daca uneori ar parea ca zambesti fara noima, zambitul ridica buna dispozitie, asa ca gaseste oricate momente poti si alunga orice gand din mintea ta, zambeste, sufla usurata si gandeste-te ca totul va fi bine. Normal ca n-are nimeni pretentia sa avem vieti perfecte, dar tocmai imperfectiunile ne fac vietile mai interesante si greutatile ne ajuta sa ne descoperim adevaratul potential. Bucura-te ca ai avut ocazia sa descoperi ca ai puterea asta in tine, pentru ca pana la urma se va dovedi a fi mai mare decat tristetea ta.

Si inca ceva. Poftim o melodie care te va energiza si te va ajuta sa te "razvratesti" impotriva starii tale:
http://www.youtube.com/watch?v=yDcCoHxXevA

:) Sfatul psihoterapeutului e foarte bun, sa stii. Profesionistii sunt cei mai in masura sa te ghideze corect prin faza prin care treci acum, dar tine minte ca dincolo de asta e important ca ai reusit sa te deschizi si sa faci ceva concret.

Iti doresc o zi frumoasa. :)