Luni intregi de tristete

Buna ziua,am 21 si sunt studenta,deocamdata mi-am inghetat anul datorita unor probleme prin care am trecut si recent cautand pe net despre depresii am dat pe pagina aceasta si sper sa primesc un sfat sau un ajutor pentru ca nu mai stiu cum sa imi revin din starea asta de tristete in care sunt in luna septembrie.Tot acest cosmar a debutat in luna august cand datorita unor evenimente din jur am inceput s-o iau "razna" cu tot felu de idei aberante ca mai tarziu sa fiu diagnosticata cu un episod de psihoza acuta,altii spunand ca ar fi mai mult o nevroza,In toata perioada asta in care boala persista am luat decizii gresite in jurul meu crezand ca vor fi spre binele meu dar dupa ce mi-am revenit psihic mi-am dat seama cate am pierdut si cate decizii au fost de fapt impotriva mea,printre aceste decizii sunt despartirea de prietenul meu cu care am stat 4 ani,inghetarea anului scolar si plecand la parinti,Cand toate acele ganduri au disparut si nu am mai avut probleme am inceput sa analizez ce m-i s-a intamplat si ce decizii am luat si am intrat intr-o depresie adanca pentru ca toate lucrurile din jurul meu s-au schimbat si ma gasesc ca find eu cea mai mare vinovata si chiar nu stiu ce sa mai fac sa le aduc pe drumul normal si eu sa imi revin.Inainte eram o persoana vesela si foarte optimista dar de cand cu evenimentele astea tot din viata mea s-a schimbat inclusiv propria persoana,venind la parinti m-am izolat de majoritatea prietenilor,m-am retras de la toate activitatile pe care le faceam pana in momentul acesta si am intrat intr-un cerc depresiv,in fiecare zi plang,nu am pofta de nimic,m-am si ingrasat cu vreo 6 kg.ma simt tot timpul obosita,arat foarte rau,mi-e greu sa fac sport desi inainte asta faceam zilnic,ma cert zilnic cu parintii pentru ca vreau sa ma reimpac cu prietenul si simt ca alaturi de el si de prieteni o sa imi revin din starea asta dar ei imi interzic relatia mea cu el pe motiv ca el a contribuit la psihoza mea desi eu nu cred asta.Am incercat sa le explic ca vreau sa imi vad de viata mea si sa merg mai departe dar ma conditioneaza si nu vor sa ma lase sa traiesc asa cum imi doresc sa pot iesi din starea asta depresiva si in tot timpul asta in loc sa ies din depresie m-am adancit si mai mult.Chiar nu mai stiu ce sa fac si cum sa procedez in continuare,ma simt blocata si nu gasesc o cale de iesire din toata situatia asta,zilnic ma macina situatia mea actuala si tot ce se intampla in jurul meu,parca e cel mai urat cosmar posibil.Mi-e rusine de mine si cum arat,nu imi vine sa cred ca am ajuns in situatia asta dar nu am nici energia si optimismul de a merge mai departe si nici puterea de a schimba toate astea,nu mai imi vine sa ies din casa,nu mai imi vine sa fac absolut nimic,totul e prea greu pentru mine si ce imi cer parintii ma doare si incerc sa le explic ca daca sunt mai intelegatori o sa le demonstrez ca o sa fie bine pentru ca eu o sa fiu alta dar pur si simplu nu vor.Va rog ajutati-ma cu vreun sfat daca puteti vreau sa fiu fata care eram inainte,nu mai pot sa continui asa ,simt ca ma prabusesc pe zi ce trece.Va multumesc!