De la puternic la leguma
Buna ziua,
Intai sa ma prezint : barbat, 33 ani, casatorit, cu 2 fetite. Sa o luam cu inceputul: nascut in `80 cu o copilarie frumoasa, familie stabila ( cu problemele si frumusetile acelor timpuri), Incercam sa imi fac un drum in viata: scoala, prieteni, distractie, munca in timpul vacantelor ; o viata normala de adolescent. Dupa liceu, dau bacul = respins, zic: nu-i nimic ! il dau in toamna. Vine toamna, nu ma mai duc pentru ca oricum nu il iau. Trece vremea . Ce sa fac? Ma duc in armata. Zic eu ca e o solutie avand in vedere ca vroian sa urmez calea marinarilor. Asa ca ma duc si fac un an de armata in marina. Viata destul de frumoasa, Integrare foarte buna. Dupa armata, parintii divorteaza si eu plec pe diverse nave si muncesc cu un sentiment puternic de neimplinire. Tot timpul simteam ca locul meu nu este acolo si incercam sa fac cat mai multe si cat mai bine. Dupa diverse experiente (frumoase sau urate), ma hotarasc sa incerc sa fac o facultate. Tot in domeniu. Cunosc o fata si inchegam o relatie foarte buna (ulterior ma casatoresc cu ea) ; Dau bacul = il iau; Ma inscriu la facultate, fac primul an. In timpul primului an pornesc o afacere (trebuia sa ne sustinem financiar si la momentul respectiv era cea mai buna solutie). Afacerea pornita pe credit si care mergea bine. SI DE AICI INCEP PROBLEMELE : vine criza = afacerea am inchis-o, Se nascuse deja prima fetita si era pe drum a doua fetita. Incep problemele finaciare. Cu sotia m-am purtat foarte bine. Am incercat sa fiu cat mai aproape de ea si sa ofer cat mai mult sprijin. Incepand cu treburile casnice (mancare, spalat, ingrijirea casei), suportul moral post-natal, partea financiara, viata sociala, am facut tot ceea ce mi-a stat in putinta. Problemele curg. si nu mai pot sa le fac fata. Creditorii se aduna si incep sa isi ceara drepurile. Copii incep sa aiba nevoi mai mari ( si asta e ce ma doare cel mai tare - ca nu pot sa le ofer ceea ce isi doresc), sotia ma cosidera inutil si am inceput si eu sa ma consider la fel. Am luat in greutate destul de mult ( activitate sedentara ), stres mult si nopti foarte multe in fata calculatorului. Am un program foarte anormal avand in vedere ca apuc sa dorm mai mult de la 4-5 dimineata pana pe la 11-12 dupa amiaza. Viata sociala este la pamant. si a mea cat si a sotiei mele. Am episoade de dureri de cap puternice, am senzatii ca e cutremur si ma uit in jur si vad ca nu se misca nimic. Am stari brusc schimbatoare, acum plang si intru in panica, in 10 minute sunt vesel si optimist. Am pierderi de memorie si deficienta de concentrare. Sunt la jumatatea frazeI sau la jumatatea gandului si nu mai imi amintesc cum se numea o persoana foarte apropiata sau sunt mai multe ganduri care ma invadeaza in acelasi timp. Ganduri care nu au legaturi intre ele. Depun un mare efort sa scriu si acum; imi fuge gandul in alta parte si dupa aia revin la ideea pe care vreau sa o scriu aici. Inevitabil de altfel, au inceput problemele in relatia de cuplu : sexual nu prea mai am chef, comunicational ne-am indepartat foarte mult. Nu mai am nici un scop, nu mai am nici o tragere de inima. Ma simt inutil si pentru mine, si pentru familia mea, si pentru societate. Am avut ganduri de suicid si am ajuns in faza in care m-am informat cam cum as putea sa o fac. Nu stiu ce sa fac. Nu am fost la un doctor din doua motive: sunt reticent vizavi de solutia medicamentoasa si am deveneit foarte indecis. Pe de alta parte nu vreau sa aud faze de felul : ca am pentru ce sa lupt , sa traiesc, ca ma doi copii, ca am o familie , ca viata e frumoasa. Asa este, nu neg sau resping asta, dar nu ma pot motiva destul incat sa vad lucrurile altfel. Am o continua lupta cu mine insumi in care sunt si acuzator si acuzat.
Va rog sa ma credeti ca am facut un efort in a scrie aceste randuri si sa nu ma judecati dupa forma lor, ci dupa continut. Poate ca nu este scris asa cum trebuie dar sper sa se inteleaga ce sunt si problemele care ma macina. M-am gandit ca e mai bine sa scriu aici poate ca... nu se stie. De fapt nici eu nu stiu ce vreau. poate ca cineva a trecut prin asa ceva si imi poate spune ce a facut sau ce face in prezent.
Va multumesc pentru lectura si intelegere.
cu stima M.
Intai sa ma prezint : barbat, 33 ani, casatorit, cu 2 fetite. Sa o luam cu inceputul: nascut in `80 cu o copilarie frumoasa, familie stabila ( cu problemele si frumusetile acelor timpuri), Incercam sa imi fac un drum in viata: scoala, prieteni, distractie, munca in timpul vacantelor ; o viata normala de adolescent. Dupa liceu, dau bacul = respins, zic: nu-i nimic ! il dau in toamna. Vine toamna, nu ma mai duc pentru ca oricum nu il iau. Trece vremea . Ce sa fac? Ma duc in armata. Zic eu ca e o solutie avand in vedere ca vroian sa urmez calea marinarilor. Asa ca ma duc si fac un an de armata in marina. Viata destul de frumoasa, Integrare foarte buna. Dupa armata, parintii divorteaza si eu plec pe diverse nave si muncesc cu un sentiment puternic de neimplinire. Tot timpul simteam ca locul meu nu este acolo si incercam sa fac cat mai multe si cat mai bine. Dupa diverse experiente (frumoase sau urate), ma hotarasc sa incerc sa fac o facultate. Tot in domeniu. Cunosc o fata si inchegam o relatie foarte buna (ulterior ma casatoresc cu ea) ; Dau bacul = il iau; Ma inscriu la facultate, fac primul an. In timpul primului an pornesc o afacere (trebuia sa ne sustinem financiar si la momentul respectiv era cea mai buna solutie). Afacerea pornita pe credit si care mergea bine. SI DE AICI INCEP PROBLEMELE : vine criza = afacerea am inchis-o, Se nascuse deja prima fetita si era pe drum a doua fetita. Incep problemele finaciare. Cu sotia m-am purtat foarte bine. Am incercat sa fiu cat mai aproape de ea si sa ofer cat mai mult sprijin. Incepand cu treburile casnice (mancare, spalat, ingrijirea casei), suportul moral post-natal, partea financiara, viata sociala, am facut tot ceea ce mi-a stat in putinta. Problemele curg. si nu mai pot sa le fac fata. Creditorii se aduna si incep sa isi ceara drepurile. Copii incep sa aiba nevoi mai mari ( si asta e ce ma doare cel mai tare - ca nu pot sa le ofer ceea ce isi doresc), sotia ma cosidera inutil si am inceput si eu sa ma consider la fel. Am luat in greutate destul de mult ( activitate sedentara ), stres mult si nopti foarte multe in fata calculatorului. Am un program foarte anormal avand in vedere ca apuc sa dorm mai mult de la 4-5 dimineata pana pe la 11-12 dupa amiaza. Viata sociala este la pamant. si a mea cat si a sotiei mele. Am episoade de dureri de cap puternice, am senzatii ca e cutremur si ma uit in jur si vad ca nu se misca nimic. Am stari brusc schimbatoare, acum plang si intru in panica, in 10 minute sunt vesel si optimist. Am pierderi de memorie si deficienta de concentrare. Sunt la jumatatea frazeI sau la jumatatea gandului si nu mai imi amintesc cum se numea o persoana foarte apropiata sau sunt mai multe ganduri care ma invadeaza in acelasi timp. Ganduri care nu au legaturi intre ele. Depun un mare efort sa scriu si acum; imi fuge gandul in alta parte si dupa aia revin la ideea pe care vreau sa o scriu aici. Inevitabil de altfel, au inceput problemele in relatia de cuplu : sexual nu prea mai am chef, comunicational ne-am indepartat foarte mult. Nu mai am nici un scop, nu mai am nici o tragere de inima. Ma simt inutil si pentru mine, si pentru familia mea, si pentru societate. Am avut ganduri de suicid si am ajuns in faza in care m-am informat cam cum as putea sa o fac. Nu stiu ce sa fac. Nu am fost la un doctor din doua motive: sunt reticent vizavi de solutia medicamentoasa si am deveneit foarte indecis. Pe de alta parte nu vreau sa aud faze de felul : ca am pentru ce sa lupt , sa traiesc, ca ma doi copii, ca am o familie , ca viata e frumoasa. Asa este, nu neg sau resping asta, dar nu ma pot motiva destul incat sa vad lucrurile altfel. Am o continua lupta cu mine insumi in care sunt si acuzator si acuzat.
Va rog sa ma credeti ca am facut un efort in a scrie aceste randuri si sa nu ma judecati dupa forma lor, ci dupa continut. Poate ca nu este scris asa cum trebuie dar sper sa se inteleaga ce sunt si problemele care ma macina. M-am gandit ca e mai bine sa scriu aici poate ca... nu se stie. De fapt nici eu nu stiu ce vreau. poate ca cineva a trecut prin asa ceva si imi poate spune ce a facut sau ce face in prezent.
Va multumesc pentru lectura si intelegere.
cu stima M.
−50%până la
Aplicația Sfatul Medicului
Prima ta întrebare, mai ieftin în aplicație
Descarcă aplicația și pune prima întrebare cu până la −50% reducere.
Scanează cu telefonul
Raspunsuri
(8)
Buna seara. Va confruntati cu o situatie dificila. Stiu ca acum totul pare sumbru, dar puteti iesi invingator. Dar trebuie sa luptati, pentru ca aveti toate motivele pentru a va lua "la tranta" cu aceasta mare problema. Veti purta mai multe batalii pentru a castiga razboiul. Dar aveti nevoie de ajutor: da familie, prieteni si consiliere psihologica. Nimeni nu sustine ca viata este frumoasa tot timpul, dar exista momente de bucurie care chiar pot sterge amintirea unei zile urate. Exista oameni bogati care nu au cu cine sa imparta "fericirea" luxului, sau oameni grav bolnavi care si-ar da si ultimul ban pentru o luna de sanatate. Deci, va sfatuiesc sa discutati cu sotia si alti membrii ai familiei, cu prieteni de nadejde, cu un consilier financiar pentru a gasi calea reabilitarii. Psihologul va discuta cu D-voastra si cu siguranta se vor clarifica multe aspecte. Va doresc toate cele bune si mult succes!
C
crina07
acum 13 ani
Buna M,
Povestea mea poate sa fie asemanatoare, acum 2 ani am cautat ajutor specializat si pot spune ca am avut noroc de doi profesionisti care au reusit sa ma puna pe picioare dar nu fara consecinte. Acum sunt functionala dar oarecum in starea n care vad ca esti si tu. Mie mi s-a recomandat o persoana, un prieten cu care sa pot discuta pana la epuizare despre toate framantarile mele. O persoana in care sa ai incredere deplina (greu de gasit in ziua de azi). Cu cei de langa mine nu pot sa fac asta pentru ca ei sunt subiectivi si orice cuvant/parere ii raneste. Povara asta a lucrurilor pastrate secret, a lucrurilor alea marunte si negre pe care din rusine sau mandrie nu reusim sa le scoatem, sa le spunem, sa ne ocupam de ele pentru a reusi sa le facem sa dispara.
Povestea mea poate sa fie asemanatoare, acum 2 ani am cautat ajutor specializat si pot spune ca am avut noroc de doi profesionisti care au reusit sa ma puna pe picioare dar nu fara consecinte. Acum sunt functionala dar oarecum in starea n care vad ca esti si tu. Mie mi s-a recomandat o persoana, un prieten cu care sa pot discuta pana la epuizare despre toate framantarile mele. O persoana in care sa ai incredere deplina (greu de gasit in ziua de azi). Cu cei de langa mine nu pot sa fac asta pentru ca ei sunt subiectivi si orice cuvant/parere ii raneste. Povara asta a lucrurilor pastrate secret, a lucrurilor alea marunte si negre pe care din rusine sau mandrie nu reusim sa le scoatem, sa le spunem, sa ne ocupam de ele pentru a reusi sa le facem sa dispara.
C
Carmen
acum 13 ani
Desi am scris o pagina,ca msj pentru tine dintr-o greseala am sters tot.Imi pare tare rau ca nu mai pot scrie din nou,nu mi-am schimbat inca ochelarii si ochii mi-au obosit mult.Daca vrei sa vorbesti cu cineva poti sa intri pe adresa: [email protected] fost intr-o situatie oarecum asemanatoare si pot sa spun ca acum sunt om cu adevarat,un om care a reinvatat sa zambeasca sa mearga inainte cu credinta ca tot ce credem ca este greu sau foarte greu,poate fi depasit!Ma pot bucura ca un copil de tot ce e frumos si ma inconjoara.Prefer sa vad acum doar ceea ce e bun,asa pot merge inainte.Suna poate aiurea modul in care am facut invitatia la o discutie,poti sta linistit din punctul asta de vedere:-)Sunt o bunicuta de 47 de ani asa ca nu am ganduri ''''''''''''''''''''''''''''''''necurate'''''''''''''''''''''''''''''''' precum s-ar putea crede in aceasta ''''''''''''''''''''''''''''''''epoca a calculatorului''''''''''''''''''''''''''''''''.Dar orice om are nevoie sa vorbeasca cu cineva,iar de multe ori o persoana straina care a trecut prin situatii similare poate fi de folos.Stiu ce inseamna sa doresti sa vorbesti cu cineva care sa te si inteleaga prin ceea ce treci.Cu draga inima iti voi raspunde daca doresti.Toate cele bune,Doamne ajuta!
E
Eva Diana87
acum 13 ani
Nu am familie si copii insa te inteleg perfect...viata ta imi suna cunoscuta...Nu ceea ce ai conteaza...din exterior totul pare perfect ai totul; familie , copii, etc. insa in interiorul tau simti un gol imens ca si cum te-ai trezit intr-un cosmar si nu mai poti participa activ la momentele de fericire ale celor din jur...bineinteles iti iubesti familia...dar dintr-un con de umbra ...si asta te separa oarecum de ei si te inchide intr-o realitate sumba. Tot ce pot spune e Da te inteleg perfect. Cred ca tine de vointa si puterea ta personala sa schimbi realitatea si sa depasesti depresia asta...
E
Eva Diana87
acum 13 ani
Inca ceva...desi la mine inca nu a mers in sensul ca nu am reusit sa ma tin de asta...-- iti recomand sa mergi la un specialist psiholog si psihiatru - al 2-lea iti va da tot felul de sedative cat sa rezisti in perioadele acute iar cu primul vei putea sa vb si sa te descarci de ceea ce te macina cu adevarat. Are dreptate Carmen, cateodata un strain te asculta mai bine si ii poti spune tot ce nu poti spune celor dragi...bafta.
L
lili
acum 13 ani
Buna ziua dle M,
"Problemele" dv , se vor rezolva si cu ajutorul acupuncturii. Un dr foarte bun, cu rezultate excelente in multe probleme de sanatate ( depresii, atacuri de panica, starea de durere dupa pierderea persoanei dragi- prin deces, dureri fizice in multe organe)...etc- detalii pe dr Dumitrescu Ioan. Este dr la Inst de Homeopatie si Acupunctura, situat in sos Panduri, chiar langa fostul sp Panduri, acum Sp Burghele. Un foarte bun profesionist si UN OM DEOSEBIT. Am beneficiat de stiinta dlui dr, eu, familia, cunostinte (intre care si copii de 2,5 ani si 9 ani ). Trateaza si prin homeopatie. Va doresc sanatate si bucurii reale ! Si, daca veti dori, va pot recomanda si o dna psiholog de exceptie. Cu respect, Lili
Scuzati-ma dna dr Tamara Marcovici, dar, mai ales in timpurile aceste tulburi... ce pot face prietenii ? mai exista prieteni, cand cineva este in nevoi ?
"Problemele" dv , se vor rezolva si cu ajutorul acupuncturii. Un dr foarte bun, cu rezultate excelente in multe probleme de sanatate ( depresii, atacuri de panica, starea de durere dupa pierderea persoanei dragi- prin deces, dureri fizice in multe organe)...etc- detalii pe dr Dumitrescu Ioan. Este dr la Inst de Homeopatie si Acupunctura, situat in sos Panduri, chiar langa fostul sp Panduri, acum Sp Burghele. Un foarte bun profesionist si UN OM DEOSEBIT. Am beneficiat de stiinta dlui dr, eu, familia, cunostinte (intre care si copii de 2,5 ani si 9 ani ). Trateaza si prin homeopatie. Va doresc sanatate si bucurii reale ! Si, daca veti dori, va pot recomanda si o dna psiholog de exceptie. Cu respect, Lili
Scuzati-ma dna dr Tamara Marcovici, dar, mai ales in timpurile aceste tulburi... ce pot face prietenii ? mai exista prieteni, cand cineva este in nevoi ?
G
Grisham
acum 13 ani
Programul anormal de lucru, noptile petrecute in fata calculatorului contribuie la starea pe care o descrii foarte bine si pe care iata multi recunoastem ca am experimentat-o.
Parerea mea este sa faci ceva in acest sens, pentru ca in absenta odihnei suntem mai vulnerabili, iar dupa aceea sa iti propui sa rezolvi problemele treptat in limite pe care sa le percepi ca acceptabile. Iti dau un exemplu: pentru ca sa ridici o haltera de o greutate mare, incepi prin a te antrena ridicind altele de greutate mai mica.
Uneori o pauza este de ajuns ca sa ne mai tragem sufletul si vedem in ce directie o luam.
Ai nevoie sa crezi in tine, ca vei depasi situatiile dificile si sa te bucuri de orice progres, oricit de mic, dar si sa vezi ce ai frumos in viata ta.
Ai nevoie sa crezi ca D-zeu te incearca, dar nu te paraseste.
In fiecare din noi sunt resurse pe care nu le banuim.
Si eu sunt de parere ca este bine sa vorbesti despre ceea ce te framinta.
Inchei prin a-ti spune ca si mie mi-a luat mult timp sa scriu aceste rinduri, dar daca am reusit sa iti transmit ca am facut-o din sincera solidaritate ma bucur ca am scris.
Parerea mea este sa faci ceva in acest sens, pentru ca in absenta odihnei suntem mai vulnerabili, iar dupa aceea sa iti propui sa rezolvi problemele treptat in limite pe care sa le percepi ca acceptabile. Iti dau un exemplu: pentru ca sa ridici o haltera de o greutate mare, incepi prin a te antrena ridicind altele de greutate mai mica.
Uneori o pauza este de ajuns ca sa ne mai tragem sufletul si vedem in ce directie o luam.
Ai nevoie sa crezi in tine, ca vei depasi situatiile dificile si sa te bucuri de orice progres, oricit de mic, dar si sa vezi ce ai frumos in viata ta.
Ai nevoie sa crezi ca D-zeu te incearca, dar nu te paraseste.
In fiecare din noi sunt resurse pe care nu le banuim.
Si eu sunt de parere ca este bine sa vorbesti despre ceea ce te framinta.
Inchei prin a-ti spune ca si mie mi-a luat mult timp sa scriu aceste rinduri, dar daca am reusit sa iti transmit ca am facut-o din sincera solidaritate ma bucur ca am scris.
Raspunde la intrebare
Scrie raspunsul, apoi te autentifici rapid (sau iti faci cont) ca sa-l publici — textul nu se pierde.
Programează-te rapid la medicii recomandați de SfatulMedicului.ro prin serviciul de programări Clickmed
Găsești peste 7500 de medici cu program disponibil
Alege medicul potrivit pentru: Psihiatrie , .
Dr. Gheorghias Mihaela
Sfanta Maria - Promenada - Bucuresti
Dr. Atasiei Adrian
Diamedica Hospital - Bucuresti
Dr. Alexandru Iulia
Clinica Medima - Virtutii - Bucuresti
Dr. Dogaru Rodica
Clinica Medicum - Bucuresti
Dr. Rahovean Denisa
Clinica Aproape - Bucuresti
Dr. Stanescu Cristina Ancuta
Clinica Medicala Memento Med - Str Brailita - Bucuresti
Raspunsurile oferite prin intermediul site-ului sunt de natura educationala si informativa si nu pot fi considerate, in nici o situatie,
ca fiind asimilate unor consultatii sau analize medicale de specialitate.
Datorita insusi modului in care functioneaza comunicatiile intermediate de internet, o consultatie medicala amanuntita nu este posibila, prin urmare,
informatia medicala prezentata de site-ul nostru nu trebuie folosita ca alternativa a consultului medical realizat in persoana de un medic specialist.
SfatulMedicului.ro, precum si toti colaboratorii ale caror sfaturi sunt recepţionate prin sfatulmedicului.ro, nu pot fi considerati raspunzatori pentru nici un prejudiciu/pierdere de orice fel.
Pentru a putea utiliza site-ul SfatulMedicului.ro trebuie sa fiti de acord cu Termenii si conditiile.
Logheaza-te sau inregistreaza-te ca sa comunici cu medicii si pacientii din comunitate.
Ai si tu o intrebare?
Comunitatea Sfatul Medicului e pregatita sa raspunda, gratuit.
Urmareste Sfatul Medicului
Aboneaza-te la Newsletter