Cum scap de depresie?

Va multumesc pentru raspuns de aceea incerc sa va exprim mai amanuntit starea mea,asa cum si dumneavoastra m-ati invitat sa va dau mai multe lamuriri despre problema mea. De mai muti ani (cred ca 10 ani)aveam ceva probleme minore (dupa parerea mea),adica dupa revelion de exemplu a doua zi si chiar a treia zi aveam stari agitate si cumva de regret ca a mai trecut un an,stari care treceau destul de repede dupa 2,3 zile ,.acesta este doar un exemplu, dar si dupa paste,craciun,si zilele fara activitate,aveam aceleasi stari .Acum starile acestea sint in fiecare seara, cind incepe sa se intunece devin nelinistit,mi-e frig,in schimb talpile i-mi frig,iar in capul pieptului am parca un gol,si in cap i-mi vin fel si fel de ginduri,,,, nu stiu cum sa va mai spun /////// dar e foarte greu sa ma gindesc la ele dar amite sa le mai si scriu, nu pot sa ma uit la fotografi ,la o caseta video de cind copii mei ereau mici(aniversari),.Tot ma gindesc ca am inbatrinit avind 42 ani,vad copii acum mari si credeti-ma ,e o stare tare grea ,am stari emotionale care la un moment dat sint lacrimogene,din amintiri ..Nu mai am rabdare, ceea ce mi se pare destul de rau, Cred v-am spus destul de mult despre starea mea emotionala ,da am devenit foarte emotiv, Din punct de vedere material nu sint probleme,am o casnicie trainica ,(sotia ma ajuta cit poate),copii sint bine,cu serviciul nu sint probleme serioase doar ceva stres care cite o data mai mult dar nu in permanenta, Nu stiu ce va mai spun,dar cred ca sint suficient de explicit,daca credeti ca va mai pot raspunde la ceva intrebari sa va dati seama de diagnosticul meu o voi face fara probleme. VA MULTUMESC mult ca aveti rabdarea suficienta de a citi problema mea,si eventual sa-mi dati un diagnostic .

Am dat intamplator peste acest forum/site si ma bucur foarte mult. Si eu sunt din Ploiesti, ma confrunt cu o depresie de peste 9 ani. Acum 9 ani m-am despartit de sotul meu, pe care il iubeam si inca il mai iubesc. Stresul de a nu mai avea o familie si greutatile ce le-am infruntat singura, fara prieteni si fara vreun suport mi-au agravat boala.Am ramas fara serviciu, am fost nevoita sa lucrez croitorie ca pot asigura ficelor mele traiul de pe o zi pe alta. Am suferit enorm si starile de anxietate si lipsa de interes pentru ceva au devenit foarte dese.Foarte greu am reusit sa ma reangajez si in 5 ani imi revenisem oarecum, fara a scapa de starile de panica insa , ceva mai diminuate si rare. Acum 5 ani sotul meu a considerat ca vrea sa faca iar parte din viata noastra, asa ca l-am acceptat iarasi in viata mea, pentru ca il iubesc foarte mult si sentimente si considerente independente de ratiunea mea au invins. In primii 3 ani totul a fost perfect. De 2 ani insa , putin cate putin vechile hibe au revenit (nu este vorba de alcool sau violenta ci de principii, considerente si psihologie de viata). Nu ne-am despatit iarasi, insa ceea ce traim nu este ceea ce imi doresc eu si nici el.Toate acestea au condus treptat la agravarea depresiei mele astfel incat somnul a cam disparut,si s-au intensificat, lipsa de inters pentru treburile casnice, pentru aspectul meu, pentru serviciu, nu mai socializez, nu mai am prieteni si nici cu copii nu mai comunic. Am frecvente stari de panica , acestea paralizandu-mi gandirea si in majoritatea timpului sunt confuza, incapabila sa judec clar, just si cu finete. Am inceput sa mananc , am o pofta continua si aproape 100 kg, ficatul nu face fata cu brio acestui asalt de colesterol, desi constientizez nu ma pot opri,si , iar mananc. Nu fac miscare absolut de loc. Vreau cu disperare sa imi revin , sa scap de depresie, si sa imi pot accepta soarta ; ca asta este, chiar daca simt ca mi se intuneca gandirea doar daca ma gandesc la sotul meu si la situatia noastra. Vreau sa ma linistesc si am mare nevoie de ajutor, nu am pe nimeni cu care sa vorbesc voi sunteti singurii carora am spus/scris toate astea.

multumesc mult pentru raspuns, am accesat linkul si voi incerca sa ma folosesc de sfaturile dvs. Din pacate la Ploiesti inca nu stiu un psihoterapeut "adevarat" , asa ca voi mai cauta, pentru ca nu imi este chiar usor sa vorbesc cuiva de problemele mele.Inca o data multumesc si va mai astept cu sfaturi.

Buna ziua, Tratamentul medicamentos in psihiatrie nu actioneaza la fel la diferite persoane, de aceea el se poate modifica la intervale de 2-3 saptamani. In legatura cu tratamentul cu Coaxil, prima intrebare este daca au aparut ceva modificari in bine cu acest tratament, chiar daca starea p****** inca mai persista. daca da, se poate creste Coaxil la 3 cp pe zi si apoi se pot incerca alte strategii de augmentare. daca nu sunt deloc imbunatatiri sub Coaxil, se poate inlocui antidepresivul cu un altul. va recomand un medicament din clasa SSRI, cum ar fi citalopram, paroxetina, sertralina.
Asteptati 2-3 saptamani pt evaluarea rezultatelor.
psihoterapia poate fi si ea foarte utila, singura sau impreuna cu antidepresivele.

Mult Succes.
Dr Gabriella Bondoc
medic specialist psihiatru
psihoterapeut
0722167161

Din intamplare am dat peste acest forum si ma bucur extrem de mult.Am hotarat sa merg la un psiholog pentru a mi trata anumite temeri,stari negative,etc.As dori ca dumneavoastra sa imi dati un raspuns.In ultima vreme ma port ciudat, nici eu nu ma inteleg ,am stari depresive,uneori sunt plina de viata si vad lucrurile pozitive dar "umbrele trecutului" ma urmaresc si intru intr o stare in care nici macar eu nu ma inteleg.Cei din jur nu ma inteleg niciodata,tin sa mentionez ca sunt in zodia scorpion,.Sunt o persoana foarte geloasa.Mereu cand sunt trista ma gandesc ca ar fi mai bine sa mor ,sa fac cumva sa scap de toate prin aceasta modalitate ,constienta fiinda ca aceasta medota nu e o buna decizie,ma las mai mult condusa de furie,doresc sa pedepsesc pe cei din jur facand acest lucru in special pe iubitul meu.Simt ca nu ma intelege.In urma cu un an mi am inceput viata sexuala cu el , nu prea simt ca el a apreciat acest lucru.Ma simt tradata,frustrata si vinovata de suferinta mea.Din acel moment viata mea a inceput sa se schimbe.Mereu am fost dezamagita intr o relatie deoarece nimeni nu imi intelegea personalitate si nici sentimentele.Eu pun totul in joc intr o relatie si la fel astept sa mi se ofere.Imi este frica sa il parasesc,am incercat sa fac acest lucru dar simt ca nu pot trai o asemenea durere sau mi bine zis nu vreau sa mai trec prin acele momente .Daca si aceasta relatie va lua sfarsit voi incepe sa urasc barbatii.Nu ii inteleg.Mereu incerc sa fiu cat mai atractiva pentru el si simt ca nu apreciaza acest lucru.M a dezamagit uneori,bine nu m a inselat asa cred dar am sentimentul ca o va face,tin sa mentionez ca avem de gand sa ne casatorim.Nu inteleg de ce mereu se uita dupa alte femei pe strada,l am rugat in nenumarate randuri sa inceteze aceste actiuni dar el nu intelege.Nu inteleg ce as putea face pentru a mi rezolva problemele si nici cum sa imi temperez caracterul.Va multumesc pentru ca mi ati acordat atentia.

Si eu am o stare depresiva deoarece acuma 17 ani amurit tatal meu care a facut o embolie pulmonara si m-a luat prin surprindere eu fiind studenta in anyul 4.Acest lucru se intampla in 1993.Am suferit enorm de mult.M-am casatosit in anul 2001 si pot sa spun ca totul afost bine si este adica am un sot care ma iubeste si sunt foarte bucuroasa din acest punct de vedere,dar acum 5 ani aplecat in Italia si am suferit foarte mult caci eram departe unul de altul .Eu nu am plecat dupa el caci am un servici foarte bun si mama este bolnava si anul acesta in mai avenit el acasa .De anul trecut din octombrie am facut un tratament de la psihiatru si m-am simtit bine dar in oct l-am intrerupt ca nu am mai avut stari depresive si cred ca se datorau faptului ca aveam sotul acasa.A plecat in Anglia deoarece aicea nu am reusit sa se angajeze ca sunt cond acestea infecte si de cand aplecat iara am o stare de frica ca daca i se intampla ceva mamei sua fratelui meu ma speri.cred ca nu am facut bine ca nu am mai luat tratamentul. Nu stiu ce sa ma fac nu vreau sa devin dependenta de tratament. va rog as dori o terapie online se poate?va multumesc.

ma numesc catalin si sunt din suceava in anul 2009 luna decembrie am suferit un atac de panica de atunci incepand cu un taratment paroxoteina 20.mg una dimineat si sedotine 20.mg una seara si cu trankimazin una la necesitate acest taratament a urmat 4 luni dupa 4 luni a uramat sa ma doara fff mult capul si stomacul vazad asa ceva am llasat taratamentul.acum am ameteli in cap si un sunet cineva imi poate spune de ce.va multumesc

va rog frumos daca se poate sa imi spuneti si mie cum pot scapa de efectul nitrazepam il iau de 1 an jumate si acum de cat ori incerc sa scap de el imi tremura mainile imi bate rau inima ma doare capul si ameteala
am preferat sa il iau in continuare pe langa el am luat si distonocalm nu pot sa ies din casa fara sa iau numai pot sa mai conduc nici la munca numai pot merge
deja dupa 2 zile fara medicamente sunt praf parca sunt din filme zombie obosita si ametita
va multumesc

buna ziua va rog frumos sa ma ajutati si pe mine cred ca am despresie nu pot sa dorm ma simt mereu obosit suparat mereu sunt abatut simt ca nu ma supoart nimeni si nu am cef de nimik

Buna ziua! Din pacate, de ceva vreme ma confrunt si eu cu gandurile negative care nu-mi mai dau pace. Mai exact, am dezvoltat aceste stari in timpul facultatii din cauza stresului la care am fost si sunt supusa. Obisnuiam sa ma descurc foarte bine in activitatile scolare, am reusit sa intru printre primii la facultate insa pe parcurs m-am pierdut. Nu pt ca nu as invata foarte mult, ci pt ca mi-am pierdut toata increderea in mine. Ajung la examene epuizata, pt ca nu pot dormi in noaptea de dinainte iar in timpul examinarii efectiv am atacuri de panica, uit ce am invatat, nu-mi gasesc cuvintele desi informatiile nu sunt capatate pe ultima suta de metrii. Am inceput sa capat o fobie in ceea ce priveste facultate, sa nu ma simt deloc capabila de nimic. Iau note foarte mici la examene, din cauza asta mi-am dezvoltat si un complex. Sper ca ma puteti ajuta cu niste sfaturi. Va multumesc!

Va multumesc foarte mult pt sfat si pt interesul dumneavoastra de a ma ajuta!
Intotdeauna am fost o fire foarte timida dar in timpul facultatii aceasta emotivitate s-a accentuat. Am inceput sa fiu foarte stresata din cauza examenelor, am inceput sa iau note mici pt ca efectiv in timpul lor aveam un fel de atatc de panica, nu-mi aminteam ce am invatat. Am inceput sa nu mai adorm noaptea pt ca atunci cand ma asez in pat ma invadeaza tot felul de frici. De aici a inceput sa imi scada toata increderea in mine, sa am o stare de neputinta, sa ma invinovatesc. Am ajuns sa nu am curajul sa vorbesc in public, imi este foarte frica sa tin un discurs si aceasta este cu atat mai tragic cu cat insasi meseria mea consta in capacitatea de a vorbi in public, de tine un discurs, de a avea incredere in mine. Tin sa spun ca am o relatie deosebit de buna cu familia si cu iubitul meu. Nu am intampinat niciodata astfel de dificultati care sa-si puna amprenta asupra mea. Efectiv, probabil, am capatat un mare complex in ceea ce tine de rezultatele de la facultate si incapacitatea mea de a-mi expreima opiniile in public. Va multumesc din suflet inca o data!